Utilizarea la proces a probelor obtinute prin constrangere:
neincalcare

In fapt –
In 2002, reclamantul a provocat moartea prin sufocare a unui baiat de 11 ani  si a ascuns cadavrul langa un iaz. Acesta a solicitat o rascumparare parintilor copilului  si a fost arestat la putin timp dupa ce  si-a insu sit banii. A fost dus la o sectie de politie, unde a fost interogat pentru afla unde se afla victima. A doua zi, sperand ca baiatul inca traie ste, directorul adjunct al politiei i-a ordonat unui subaltern sa il ameninte pe reclamant cu suferinte fizice  si, daca este nevoie, sa ii provoace astfel de suferinte, pentru a-l face sa spuna unde se afla copilul. Conformandu-se acestor ordine, politistul l-a amenintat pe reclamant ca ii vor fi provocate suferinte grave de catre o persoana special antrenata in acest scop. Zece minute mai tarziu, temandu-se sa nu fie supus unui astfel de tratament, reclamantul a dezvaluit unde a ascuns trupul victimei. A fost apoi insotit de politi sti la fata locului, unde au descoperit cadavrul  si alte probe care il incriminau pe reclamant, cum ar fi urme de cauciucuri lasate de ma sina acestuia. In cadrul procesului penal ulterior, instanta regionala a decis ca declaratiile facute in cursul anchetei nu pot fi folosite ca probe, deoarece au fost obtinute prin constrangere, cu incalcarea art. 3 din Conventia Europeana. La proces, reclamantul a recunoscut din nou ca a comis un omor. Concluziile instantei se intemeiaza pe aceasta marturie  si pe alte probe, inclusiv pe cele obtinute in urma declaratilor obtinute de la reclamant in cursul anchetei. In cele din urma, reclamantul a fost condamnat la inchisoare pe viata  si i-au fost respinse caile de atac ulterioare, Curtea Constitutionala Federala recunoscand totu si ca obtinerea de declaratii prin  santaj in cursul anchetei a reprezentat o metoda de interogatoriu interzisa atat de dreptul intern, cat  si in temeiul Conventiei. In 2004, cei doi ofiteri de politie care au fost implicati in amenintarile la adresa reclamantului au fost condamnati cu suspendare pentru violenta  si constrangere  si instigare la violenta  si constrangere in exercitarea atributiilor de serviciu  si le-au fost aplicate amenzi penale de 60 de euro pe zi, timp de 60 de zile, respectiv de 120 de euro pe zi, timp de 90 de zile. In anul 2005, reclamantul a solicitat asistenta juridica pentru a declan sa o actiune in raspundere administrativa pentru traumatismul ce ii fusese produs ca urmare a metodelor de interogare folosite de politie. Instantele i-au respins initial cererea, dar Curtea Constitutionala Federala a anulat deciziile acestora in 2008. La data hotararii Curtii europene, procedura, care a fost trimisa in fata instantei regionale, era inca pendinte.

In drept
– Art. 6 § 1: Utilizarea unor elemente de proba obtinute prin metode contrare art. 3 ridica intrebari serioase cu privire la caracterul echitabil al procedurii penale. Prin urmare, Curtea trebuie sa cerceteze daca, in ansamblul sau, procedura initiata impotriva reclamantului a fost inechitabila, ca urmare a utilizarii acestor probe. In momentul inceperii procesului, reclamantul a fost informat ca declaratiile sale anterioare nu vor fi acceptate ca probe ale acuzarii, intrucat fusesera obtinute prin constrangere. Cu toate acestea, reclamantul a recunoscut din nou omorul in cursul procesului, subliniind faptul ca face aceasta marturisire in mod voluntar, avand remu scari,  si pentru a- si asuma raspunderea pentru faptele savar site. Prin urmare, Curtea nu are niciun motiv sa presupuna ca persoana in cauza nu ar fi marturisit daca instantele interne nu ar fi decis, la inceperea procesului, excluderea probelor in litigiu. Avand in vedere aceste considerente, Curtea concluzioneaza ca, in circumstantele cauzei reclamantului, neexcluderea de catre instantele interne a probelor obtinute in urma unor

declaratii obtinute prin aplicarea unui tratament inuman nu a avut niciun rol in verdictul de vinovatie  si pedeapsa pronuntate impotriva reclamantului, nici in caracterul general echitabil al procesului sau.

Concluzie:
neincalcare (unsprezece voturi la  sase).

Grives impotriva Regatului Unit (MC) – 57067/00

Hotararea din 16.12.2003 (MC)

Art. 6 Art. 6 § 1

Instanta impartiala Instanta independenta

Independenta  si impartialitatea unei curti martiale:
neincalcare

In fapt –

Reclamantul, care i si efectua serviciul militar in cadrul Marinei Regale Britanice, a fost gasit vinovat de catre o curte martiala pentru lovire  si alte violente, infractiune savar sita cu intentie. Curtea era alcatuita dintr-un pre sedinte, patru ofiteri din cadrul Marinei  si un
judge advocate.

Acesta din urma, un
barrister

(avocat pledant) din cadrul Marinei, asigura buna desfa surare a procesului  si pronunta hotarari privind aspecte de drept  si procedurale, dar nu participa la deliberari  si nici la votarea verdictului. Comisia Marinei a hotarat sa nu modifice verdictul  si pedeapsa pronuntate. Curtea Martiala de Apel a respins recursul reclamantului.

In drept

– Art. 6 § 1: in hotararea
Cooper
,
Curtea a concluzionat ca indoielile reclamantului in ceea ce prive ste independenta  si impartialitatea curtii martiale a Royal Air Force care il judecase nu erau justificate in mod obiectiv. Or, curtile martiale ale Marinei difera de cele ale fortelor aeriene in privinta catorva aspecte importante. In primul rand, autoritatea de trimitere in judecata a Marinei poate desemna un procuror dintr-o lista de
barristers

ai Marinei, in uniforma, care nu fac parte din personalul acesteia. Totu si, in speta, procurorul facea parte din personalul autoritatii de trimitere in judecata, precum in cauza
Cooper.

In al doilea rand, functionarul administrativ al curtilor martiale ale Marinei
(
Naval Court Administration Officer –

„NCAO”) este un civil  si nu un ofiter activ, ceea ce contribuie la independenta  si impartialitatea procedurii in fata curtii martiale. In orice caz, NCAO indepline ste sarcini  si functii suficient de similare celor ale omologului sau din cadrul fortelor aeriene pentru a permite sa se ajunga la concluzia conform careia acesta lucreaza in mod independent. In al treilea rand, nu exista decat un tip de curte martiala in cadrul Marinei, in vreme ce fortele aeriene pot sa convoace curti martiale generale  si curti martiale regionale, dar acest lucru nu are nicio influenta asupra independentei  si impartialitatii acestor instante. In al patrulea rand, postul de pre sedinte permanent nu exista in Marina, pre sedintele fiind desemnat de fiecare data cand trebuie sa se constituie o curte martiala a Marinei. Lipsa unui pre sedinte permanent, care nu se a steapta la o promovare, nu trebuie sa se teama de o concediere  si nu face obiectul unor raportari cu privire la hotararile judecatore sti pe care le pronunta, priveaza curtile martiale ale Marinei de un post care contribuie in mare masura la independenta unei instante care, in plus, este constituita
ad-hoc
.
In al cincilea rand –  si cel mai important –
judge advocate,

care i si desfa soara activitatea in cadrul curtii martiale a Marinei, este ofiter activ al Marinei, care, atunci cand nu activeaza la curtea martiala, indepline ste sarcini obi snuite in cadrul acestei armate; in fortele aeriene, dimpotriva,
judge advocate

este civil, care lucreaza cu norma intreaga in echipa
Judge Advocate General
,
de asemenea civila. In special, avand in vedere unele practici in vigoare la momentul faptelor in ceea ce prive ste rapoartele intocmite cu privire la performantele judiciare ale
judge advocates

din cadrul Marinei, nu se poate afirma ca rolul acestora constituie o garantie solida de independenta. In aceasta privinta, explicatiile Guvernului referitoare la numarul relativ scazut de procese in fata curtii martiale care au loc in cadrul Marinei  si la importanta pe care o are faptul ca un ofiter al Marinei

cunoa ste mediul propriu acesteia nu sunt convingatoare. Faptul ca rolul central de
judge advocate
nu revine unui civil priveaza curtile martiale ale Marinei de una din cele mai importante garantii de independenta. In al  saselea rand, avand in vedere ca documentul de informare trimis membrilor curtilor martiale ale Marinei este mult mai putin exact  si clar decat cel intocmit de fortele aeriene, acesta contribuie intr-un mod mai putin eficient la asigurarea independentei membrilor ordinari ai curtilor martiale in raport cu influentele exterioare exercitate. Prin urmare, tinand seama de diferentele existente intre sistemul fortelor aeriene  si cel in vigoare la nivelul Marinei, indoielile reclamantului privind independenta  si impartialitatea curtii martiale a Marinei care l-a judecat pot fi considerate justificate din punct de vedere obiectiv. Prin urmare, procesul acestuia in fata curtii martiale a fost inechitabil.

Concluzie:
incalcare (unanimitate).