Transferul intreprinderii. Lipsa contractului de cesiune sau fuziune.

 

 Legea nr. 67/2006

 

Pentru a fi aplicabile dispozitiile Legii 67/2006 este necesar a opera un transfer al intreprinderii ca rezultat al unei cesiuni sau fuziuni, cu drepturi si obligatii reciproce.

 In cazul desfiintarii unei institutii publice, chiar daca prin hotararea de desfiintare  o parte a personalului este preluata de catre o alta institutie existenta dupa indeplinirea unor conditii enumerate expres, in situatia in care nu a intervenit nici un contract de cesiune si nu s-a dispus nici o fuziune a doua institutii nu este incidenta Legea nr.67/2006.

Preluarea  activitatilor si a unui numar de posturi de personal contractual din  cadrul unei institutii publice de catre alta, existenta, avand in vedere structura de personal prevazuta pentru aceasta ultima institutie nu poate fi considerata transfer al intreprinderii.

Desfiintarea unui loc de munca, urmare a desfiintarii unei institutii publice in conditiile prezentate mai sus, nu reprezinta o concediere determinata de transferul intreprinderii.

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,

Decizia civila  nr. 678  din 23 martie 2011.

 

Prin cererea inregistrata la data de 30.07.2010, sub nr. 3622/120/2010, contestatoarea DE, a chemat in judecata pe  intimatii CJD, CLT si PCD, pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna: anularea Dispozitiei nr. 239 din data de  30 iunie 2010 emisa de SPJPP Dambovita, obligarea CJD sa emita o decizie de transfer in baza  dispozitiilor art. 169 din Codul muncii si obligarea CLT sa dispuna preluarea sa intr-o functie echivalenta cu cea ocupata initial conform art. 169-170 si a dispozitiilor Legii nr. 67/2006, in cadrul PCT, plata, in solidar, de catre toti paratii, a drepturilor salariale calculate de la data concedierii pana la data reintegrarii efective, reactualizate si indexate cu indicele de inflatie.

In motivare contestatoarea a aratat  ca la data de 30.06.2010 a fost concediata din postul de sef birou comercial-administrativ in cadrul SPJPP, ca urmare a Hotararii CJD de desfiintare a acestei institutii. Sustine ca printr-o hotarare a CLT, a fost preluat intreg personalul fostului sau angajator.

A mai aratat ca a adresat PCT o cerere prin care solicita preluarea sa in postul de sef serviciu administrativ al acestei institutii, care era liber la acel moment, dar PCT i-a raspuns  ca nu o poate prelua intrucat  Hotararea CLT din 5 mai 2010 nu prevede si preluarea de personal TESA.

La data de  18 octombrie 2010, intimatul CJD a depus la dosar intampinare prin care a  invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, motivand ca in conformitate cu prevederile art. 91 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala, cu modificarile si completarile ulterioare, nu are calitatea de angajator si nu a emis decizia referitoare la incetarea contractului individual de munca, acesta avand doar atributii de aprobare a organigramei si statului de functii pentru institutiile publice infiintate, conform art. 91 alin. 1 lit. a) si art. 91 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 215/2001.

De asemenea, a mai sustinut ca principiul simetriei actelor de dreptul muncii angajeaza doar partile din raportul de munca, in caz contrar neexistand temei juridic pentru obligarea CJD la emiterea unei dispozitii de transfer a contestatoarei.

Pe fondul cauzei,  intimatul a solicitat respingerea ca nefondata a actiunii, intrucat dispozitia nr. 239/30.06.2010 s-a facut prin aplicarea corecta a art. 65 si 66 din Codul muncii, pe motiv de concediere colectiva, ca efect al desfiintarii S.P.J.P.P. Dambovita prin HCJ nr. 70/26.03.2010, modificata prin HCJ nr. 130/28.05.2010, ca nu au fost invocate motive de anulare, in sensul legii, cu toate ca contestatoarea avea cunostinta de Hotararea nr. 72/05.05.2010 a CLT referitoare la indeplinirea unor conditii de studii impuse de legislatie pentru profilul ocupational, cod COR 516904, respectiv studii medii, ca prin neindeplinirea acestor conditii contestatoarea nu putea fi preluata pe o functie similara celei detinute anterior, ca hotararea consiliului local nu a fost contestata pe motive de nelegalitate, toate hotararile referitoare la reorganizarea serviciului de interes public producand efecte juridice.

Prin intampinarea depusa la dosar  la data de 29 octombrie 2010, intimata PCT a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, intrucat nu a incheiat cu contestatoarea raporturi de munca, astfel ca nu raspunde de legalitatea masurilor de incetare a contractului individual de munca, iar pe fond a solicitat respingerea contestatiei, motivand ca dispozitia de incetare a contractului individual de munca s-a facut cu aplicarea corecta a art. 65 si 66 din Codul muncii, pe motiv de concediere colectiva ca efect al desfiintarii S.P.J.P.P. Dambovita si al aprobarii prin HCL nr. 72/05.05.2010 a preluarii activitatii de paza si a unui numar de 100 de posturi, ca aceasta hotarare nu a fost anulata pe motiv de nelegalitate de catre instanta de contencios administrativ.

De asemenea, si intimatul CLT a depus la dosar intampinare prin care a invocat  exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, sustinand ca nu a incheiat cu contestatoarea raporturi de munca, ca nu a avut atributii de transfer, ca nu poate fi parte in proces potrivit art. 282 din Codul muncii care se refera expres la angajator si salariat.

Pe fond cauzei, a sustinut ca dispozitia este legala si temeinica si este consecinta desfiintarii S.P.J.P.P. Dambovita prin HCJ nr. 70/2010, precum si aprobarii preluarii doar a unui numar de 100 posturi de personal contractual in cadrul PCT prin HCL nr. 72/2010, ca nu s-a dovedit anularea acestei hotarari pe motiv de nelegalitate.

Prin sentinta civila nr. 2128 din data de 15 noiembrie 2010 Tribunalul Dambovita a  respins exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive invocata de intimati, a admis contestatia  formulata de contestatoarea DE, a anulat dispozitia nr. 239 din data de 30 iunie 2010 emisa de S.P.J.P.P. Dambovita  si a dispus obligarea  intimatei PCT sa preia pe contestatoare in  functia avuta anterior hotararii de desfiintare a S.P.J.P.P. Dambovita si sa-i plateasca o despagubire egala cu drepturile salariale convenite de la data de 01.06.2010 si pana la integrarea efectiva in munca, reactualizate si indexate conform art. 78 alin. 1 Codul muncii.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin HCJ nr. 70/26.03.2010 s-a aprobat, incepand cu data de 01.06.2010, desfiintarea S.P.J.P.P. Dambovita, preluarea patrimoniului si personalului de catre CLT in cadrul PCT.

CLT, prin hotararea nr. 72/05.05.2010, a aprobat preluarea activitatii, patrimoniului si personalului SPJPP Dambovita de catre PCT, personalul urmand sa fie preluat in urmatoarea structura: 95 posturi de paza, 3 posturi de sofer si 2 posturi de muncitor necalificat.

Avand in vedere prevederile HCJ nr. 70/2010 si HCJ nr. 129/2010, adresa prin care s-a comunicat salariatei durata preavizului si notificarile privind intentiile de concediere colectiva nr. 1686/30.04.2010, in temeiul art. 58 coroborat cu art. 65 si art. 66 din Codul muncii, ca urmare a desfiintarii locurilor de munca ale unitatii, prin dispozitia nr. 239/30.06.2010 emisa de S.P.J.P.P. Dambovita s-a dispus, incepand cu data de 01.07.2010, incetarea contractului individual de munca al contestatoarei, angajata in functia de sef birou.

A retinut instanta de fond ca argumentele invocate de paratii CJD si CLT cu privire la exceptia lipsei calitatii lor procesuale pasive sunt in principiu corecte  avand in vedere ca dispozitiile art. 282 din Codul muncii prevad in mod expres ca pot fi parti in conflictele de munca salariatii si angajatorii.

Conform dispozitiilor art. 282 lit. d) din acelasi act normativ, pot fi parti in conflictele de munca si alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocatie in temeiul legilor speciale sau al Codului de procedura civila.

Desi prin legi speciale nu s-a prevazut calitatea procesuala pasiva a celor doi parati, mentionati anterior, in conflictele referitoare la raporturile de munca ale contestatoarei, tinand cont de posibilitatea acesteia de a stabili cadrul procesual, conform art. 47 si 112 din Codul de procedura civila, precum si invocarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive de toate partile din proces, inclusiv PCT, fata de imprejurarile in care s-a ajuns la decizia de incetare a contractului de munca, din aceeasi cauza si pentru motive de opozabilitate a hotararii, tribunalul  a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a CJD si CLT.

De asemenea, mai retine instanta de fond ca nici exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de PCT nu este intemeiata deoarece,  aceasta are calitatea de cesionar, in sensul art. 6 lit. b) din Legea nr. 67/2006 privind protectia drepturilor salariatilor, in cazul transferul intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora.

Dispozitiile art. 4 lit. a) si b) din legea mentionata, prevad ca, in intelesul prezentei legi, cedentul este persoana care isi pierde calitatea de angajator fata de salariati, iar cesionar persoana care dobandeste calitatea de angajator fata de salariatii unitatii transferate. Prin urmare, prin transferul S.P.J.P.P. Dambovita si preluarea patrimoniului si activitatii acesteia, PCT este parte in raporturile de munca, chiar daca incetarea contractului individual de munca s-a dispus de catre cedent.

Pe fondul contestatiei, instanta retine ca prin dispozitia nr. 239/30.06.2010 emisa de S.P.J.P.P. Dambovita s-a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatoarei incepand cu data de 01.07.2010, avandu-se in vedere prevederile Hotararii nr. 70/2010 prin care s-a desfiintat S.P.J.P.P. Dambovita si s-a dispus preluarea patrimoniului si a personalului conform  dispozitiilor art. 2 alin. 1 si 3 din hotarare.

Potrivit art. 5 (1) din Legea nr. 67/2006, in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau a unor parti ale acestora, drepturile si obligatiile cedentului care decurg din contractul individual de munca si contractul colectiv de munca aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.

Art. 7 din aceeasi lege prevede ca transferul intreprinderii, al unitatii sau a unor parti ale acestora nu poate constitui motiv de concediere individuala sau colectiva a salariatilor de catre cedent ori de catre cesionar.

Astfel, fiind evident ca prin decizia contestata s-a luat in mod nelegal masura incetarii contractului individual de munca al contestatoarei, raportat la prevederile legale imperative aratate anterior, in raport de dispozitiile art. 281 din Codul muncii, tribunalul a admis contestatia, a anulat dispozitia si a obligat intimata PCT, in calitate de cesionar, sa preia pe contestatoare in functia avuta anterior hotararii de desfiintare a SPJPP Dambovita si sa-i plateasca o despagubire egala cu drepturile salariale cuvenite de la data de 01.06.2010 si pana la integrarea efectiva in munca, reactualizate si indexate, conform art. 78 alin. 1 din Codul muncii.

S-a avut in vedere ca nerespectarea de catre cedent sau cesionar a obligatiilor din Legea nr. 67/2006 atrage raspunderea contraventionala, conform dispozitiilor art. 13, iar potrivit  art. 17 alin. 2 din Legea nr. 67/2006, aceasta lege transpune Directiva Consiliului 2001/23/CE privind aproprierea legislatiei statelor membre referitoare la mentinerea drepturilor in cazul transferului de intreprinderi, unitati sau parti din acestea, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene nr. L82/22.03.2001.

Impotriva sentintei primei instante intimatii au declarat in termen legal recurs,  criticand-o ca nelegala si netemeinica.

In recursul sau CJD  sustine ca  instanta de fond a facut o gresita aplicare a legii  in cauza dedusa judecatii, atat in ceea ce  priveste  mentinerea acestei institutii ca parte in proces, cat si in ceea ce priveste dispunerea reintegrarii contestatoarei  in temeiul aplicarii dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 67/2006.

Arata ca in mod nejustificat instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a CJD, in temeiul invocarii art. 47 si art. 112 Cod pr. civila.

 Sustine ca, potrivit dispozitiilor art.  282 lit. b) Codul muncii, pot fi parti in conflictele de munca salariatii si angajatorii – persoane fizice  si/sau juridice, care  beneficiaza de o munca desfasurata in conditiile prezentului cod, or din interpretarea  acestei prevederi legale, nu se poate constata faptul ca intimatul CJD ar fi fost un astfel de beneficiar, ce ar putea  intruni, fara putinta de tagada, si calitatea de angajator al contestatoarei.

Arata ca, potrivit dispozitiilor art. 282 lit. d) Codul muncii, CJD nu  poate fi incadrat  la categoria „alte persoane juridice” care au vocatia de parte intr-un proces privind un litigiu de munca, in temeiul codului de procedura civila, deoarece avand in vedere obiectul cauzei de fata, se incalca prevederile art. 91 alin. (1) lit. a, precum si art. 91 alin. (2) lit. c) si e) din Legea nr. 215/2001.

Astfel, apreciaza ca aceasta institutie  nu poate avea calitatea de intimat in litigiul de fata, deoarece nu este emitentul  deciziei in cauza si nici angajatorul contestatoarei.

Mai sustine intimatul ca, litigiul de fata  este un litigiu de munca,  in cadrul caruia raporturile de munca  sunt reglementate prin insasi decizia contestata, iar conform actelor existente  la dosarul de fond al cauzei, nu s-a facut dovada realizarii unui cumul a mai multor actiuni in cadrul unui singur proces civil, in conditiile in care  contestatoarea nici nu a mentionat care este temeiul de drept al actiunii formulate, si nici nu a atacat in justitie masura desfiintarii fostului S.P.J.P.P. sau HCL nr. 72/2010.

A mai aratat ca numai institutia care angajeaza personal in cadrul aparatului propriu al serviciului public de interes judetean, precum S.P.J.P.P., poate  pe cale de consecinta, sa-si modifice raportul de munca al salariatului, CJD neavand atributii stabilite prin Legea nr. 215/2001 in  acest sens, deci neavand raporturi de munca cu contestatoarea, nu se justifica mentinerea acestei institutii in calitate de intimata in prezenta cauza si nici necesitatea opozabilitatii sentintei  recurate.

Pe fondul cauzei apreciaza ca sentinta recurata este nelegala si netemeinica, intrucat a fost data cu aplicarea nejustificata a prevederilor art. 7 din Legea nr. 67/2006, deoarece  din actelor depuse la dosar nu rezulta faptul ca s-ar fi dispus prin act administrativ, transferul intregului personal de la fostul S.P.J.P.P. (desfiintat prin HCJ nr. 130/2010) in  cadrul PCT, pentru a se putea astfel dovedi ca desfacerea contractului de munca al contestatoarei s-a facut fara indeplinirea conditiilor textelor legale care  reglementeaza aceasta masura de incetare a raporturilor de munca.

Mai arata ca emiterea  dispozitiei contestate nu s-a facut nici arbitrar si nici abuziv, si nici fara notificarea in prealabil a contestatoarei,  care a avut cunostinta inca din data de 30 aprilie 2010  ca urma sa fie concediata, fapt care este dovedit de adresa nr. 3394/30.04.2010 si de notificarile nr. 1686/30.04.2010 si nr. 1721/03.05.2010.

A mai sustinut intimatul ca potrivit art. 3 al HCL nr. 72/2010 s-a dispus preluarea a 100 de posturi de personal contractual din cadrul  S.P.J.P.P. catre PCT, astfel incat, ca efect al desfiintarii fostului serviciu de paza si protectie, masura  concedierii contestatoarei nu s-a facut cu  incalcarea interdictiei prevazute de  art. 169 alin. 3 Codul muncii, si nici cu incalcarea art. 7 din Legea nr. 67/2006. Asadar, desfiintarea  locului de munca al contestatoarei si aprobarea  noii organigrame a PCT nu s-a datorat faptului ca gestiunea fostului serviciu de paza si protectie ar fi fost transferata la aceasta.

In cauza nu a existat  un contract de delegare a gestiunii activitatii de paza si protectie desfasurata de fostul S.P.J.P.P. catre PCT, si pe baza caruia PCT sa-si fi asumat obligatia de a  prelua, prin transfer, intreg personalul angajat la fostul serviciu de paza si protectie.

Astfel, masura de desfiintare a fostului serviciu de paza si protectie nu a  fost contestata ca fiind ilegala sau abuziva si nici anulata prin hotarare judecatoreasca  definitiva si irevocabila.

Faptul ca decizia de concediere contestata este intemeiata pe dispozitiile  art. 65 din Codul muncii, nu este  de natura sa demonstreze admisibilitatea  actiunii contestatoarei, din moment ce desfiintarea locului de munca al acesteia  a fost efectul expres si implicit al desfiintarii, iar nu al reorganizarii sau  restructurarii fostului serviciu de paza si protectie.

Desfiintarea postului ocupat de contestatoare pana la data de 1 iulie 2010 a  fost efectiva si reala, intemeiata pe motive obiective si care nu au tinut de  persona  salariatului, efectivitatea desfiintarii  postului  rezultand fara echivoc din HCJ nr. 130/2010, cat si din faptul ca insasi contestatoarea nu a dovedit ca in organigrama PCT se regaseste un post similar cu cel ocupat de aceasta pana la data de  1 iulie 2010.

Considera ca instanta de fond, prin admiterea actiunii, a facut o gresita aplicare a legii, intrucat atributul  stabilirii organigramei si numarul de posturi  din cadrul PCT revine exclusiv CLT, iar nu instantei de judecata, acest organ deliberativ avand expres  recunoscut prin Legea nr. 215/2001, dreptul exclusiv de a hotari modul cum isi  organizeaza structura unui serviciu public aflat in subordinea sa.

Astfel, in cauza nu rezulta ca desfiintarea locului de munca ocupat de  contestatoare nu ar fi fost efectiva si reala, ci consecinta invocarii unor motive ce  nu tin de persoana salariatului, de natura sa demonstreze netemeinicia  deciziei date in baza art. 65 – 66 din Codul muncii, si care sa justifice aplicarea  masurilor de protectie sociala avute in vedere de catre instanta de fond.

De asemenea, instanta de fond  a ignorat cu totul nejustificat faptul ca  in considerentele deciziei de concediere au fost aratate motivele  ce au impus  incetarea  contractului  individual de munca al contestatoarei,  fara a motiva  in  vreun fel, in ce ar fi constat nelegalitatea acestei decizii in raport  de prevederile  art. 65 – 66 din Codul muncii, in conditiile in care nu s-a  dispus nici prin decizie a  angajatorului contestatoarei, nici prin act administrativ al CLT, transferarea acesteia la PCT.

In recursul formulat intimatul CLT a aratat cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive  ca motivarea instantei,raportat la respingerea acestei exceptii, privind  opozabilitatea formala a sentintei nu confera acestei entitati calitate procesuala,  in cauza, deoarece intre contestatoare si autoritatea publica nu a existat si nici pe viitor nu pot exista raporturi juridice de munca care sa ii confere acesteia legitimare procesuala.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 282 Codul muncii, partile in conflictele de munca pot fi  salariatul si angajatorul, adica acele persoane intre are sunt stabilite raporturi de munca reglementate prin contractul individual de munca.

Cu privire la fondul cauzei, considera ca in mod nejustificat instanta de fond  a constatat ca prin decizia nr. 239/30.06.2010 emisa de S.P.J.P.P.  s-a luat in mod nelegal masura incetarii contractului individual de munca al contestatoarei raportat la prevederile legal imperative prevazute de Legea nr. 67/2006 privind protectia drepturilor salariale in cazul transferarii intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora.

Sustine ca emiterea dispozitiei nr. 239/2010 s-a facut cu aplicarea corecta a art. 65 si 66 din Codul muncii, pe motiv de concediere colectiva, ca efect al desfiintarii efective a  postului de sef birou comercial, ocupat de contestatoare in cadrul acestui serviciu, iar  masura incetarii raportului de munca a avut la baza HCJ nr. 129/2010 prin care a fost desfiintat S.P.J.P.P.P. Astfel masura concedierii contestatoarei nu s-a facut cu incalcarea interdictiei prevazute de  art. 169 Codul muncii si nici cu incalcarea art. 7 din Legea nr. 67/2006.

Mai arata ca aceasta institutie prin hotararea nr. 72/05.05.2010 a aprobat preluarea  activitatilor de paza si a unui numar de 100 de posturi de personal contractual din  cadrul S.P.J.P.P. de catre PCT avand in vedere structura de personal prevazuta pentru aceasta institutie. In atare situatie, desfiintarea locului de munca al contestatoarei si aprobarea noii organigrame a PCT nu s-a datorat faptului ca gestiunea fostului serviciu de paza si protectie ar  fi fost transferata  la aceasta institutie.

Precizeaza ca, in cauza nu a existat un  contract de delegare a gestiunii activitatii de  paza si protectie pe baza caruia PCT sa-si fi  asumat obligatia de a  prelua, prin transfer,  intreg personalul angajat la fostul serviciu. In aceste conditii, in  cauza, nu rezulta ca desfiintarea locului de munca  ocupat de contestatoare nu ar fi fost  efectiva si reala si care sa justifice aplicarea masurilor  de protectie sociala avute in  vedere de catre instanta de fond.

Mentioneaza ca, si consiliile locale ca si consiliile judetene, au atributul  exclusiv de a aproba organigrama si statul de functii ale serviciilor publice de  interes local infiintate prin hotarari proprii, atribut care nu poate fi ignorat, limitat sau  cenzurat de catre instanta de dreptul muncii. Mai mult, HCL si-a produs  efectele juridice incepand cu data de 1 iunie 2010, astfel ca, in situatia in care aprecia ca  aceasta hotarare este nelegala, contestatoarea avea posibilitatea sa o atace la instanta  competenta, separat de decizia prin care i-a incetat raportul de munca, deoarece instanta de dreptul muncii nu are competenta de  a analiza aspectele de legalitate ale  hotararilor consiliului local sau judetean.

Astfel, din probele administrate in cauza nu rezulta ca s-ar fi dispus prin act administrativ, transferul intregului personal de la fostul angajator catre Politia  Comunitara pentru a se constata ca preluarea celor 100 de salariati s-ar fi facut pe baza  unor criterii de selectie a unor salariati in detrimentul altora, din moment ce nu s-a  dispus transferul tuturor salariatilor.

Sustine ca  atat HCL nr. 72/05.05.2010, precum si  HCJ nr. 70/2010 si 129/2010 si-au produs efectele juridice, astfel incat masurile de desfiintare a unui  serviciu public de interes judetean si respectiv, de reorganizare a unui serviciu public  de interes local, au fost aprobate si aplicate in limitele prevazute de legiuitor, masuri care ai justificat pe deplin emiterea actului contestat.

Pentru considerentele aratate  a solicitat admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a CLT, admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei in sensul respingerii contestatiei.

Recurenta-intimata PCD in recursul sau a aratat ca hotararea instantei de fond nu este motivata, simpla insiruire de texte de lege nu poate echivala cu o motivare a hotararii.

Considera ca instanta de fond trebuia sa se refere in motivare, la toate capetele de cerere formulate si asupra tuturor mijloacelor ce au stata la temelia pretentiilor ridicate de parti.

Mai mult decat atat, doctrina a retinut cateva conditii pe care trebuie sa le indeplineasca o  motivare corespunzatoare a hotararii, si anume de a fi pertinenta, completa, intemeiata, omogena, concreta, convingatoare si accesibila.

Arata ca, motivarea data de instanta de fond este nu numai incompleta si neconvingatoare, dar si contradictorie.

Sustine ca intre aceasta institutie si contestatoare nu au existat niciodata raporturi specifice de dreptul muncii,  PCT neavand calitatea de angajator si nici nu a emis decizia de concediere, motiv pentru care eventualele neregularitati referitoare la cuprinsul si forma  actului nu pot fi opuse acestei institutii. De asemenea PCT nu are atributii in ceea ce priveste preluarea prin transfer a contestatoarei intr-o functie echivalenta cu cea ocupata de  aceasta initial.

Precizeaza ca dispozitiile art. 1 din Legea nr. 67/2006 reglementeaza  conditiile in care se realizeaza protectia drepturilor de care beneficiaza  salariatii, prevazute in contractele  individuale de munca si in contractul colectiv de munca aplicabil, in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora catre  un alt angajator, ca rezultat al unei cesiuni sau fuziuni.

Or, in cauza de fata  a fost desfiintata o institutie de catre forul tutelar, iar prin hotararea de desfiintare  o parte a personalului este preluata de catre o alta institutie existenta. Este evident ca intre CJD si CLT nu a intervenit nici un contract de cesiune,  CJD nu a primit o contraprestatie din parte CLT, ci a este vorba  despre o desfiintare a unei institutii publice  ceea ce nu poate echivala sub  cu o cesiune de creanta.

De asemenea, nici fuziunea nu isi gaseste aplicabilitatea in cauza de fata.

Apreciaza ca instanta de fond  a facut o gresita aplicare a legii atunci cand a motivat calitatea procesuala a acestei institutii pe dispozitiile Legii nr. 67/2006, motiv pentru care solicita, in subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentintei pronuntata de instanta de fond in sensul respingerii actiunii ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitatea procesuala pasiva.

Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta atacata si motivele recursurilor declarate in cauza, curtea a constatat ca este afectata legalitatea si temeinicia hotararii instantei de fond, pentru urmatoarele considerente:

  Referitor la calitatea procesuala pasiva a recurentilor intimati, curtea a constatat ca in mod eronat instanta de fond a respins aceasta exceptie in raport de capetele de cerere privind anularea  deciziei  de concediere si plata drepturilor salariale.

Dispozitia nr. 239 din data de 30 iunie 2010 prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatoarei a fost emisa de SPJPP.

Potrivit dispozitiilor art.282 lit. b) Codul muncii, pot fi parti in conflictele de munca salariatii si angajatorii – persoane fizice  si/sau juridice, care  beneficiaza de o munca desfasurata in conditiile prezentului cod.

Recurentii intimati nu au avut nici un moment calitatea de angajator al intimatei, intre acestia neexistand raporturi de munca.

Acesti recurenti nu sunt emitentii deciziei atacate in cauza si nici angajatorii contestatoarei, prin  urmare nu au calitate procesuala activa in raport de cererea de anulare a deciziei de incetare a contractului individual de munca  si plata drepturilor salariale.

In ce priveste PCT, aceasta nu reprezinta succesorul fostului SPJPP in sensul ca ar fi preluat integral atat patrimoniul cat si intreg personalul entitatii desfiintate.

In HCJ 70/2010 se prevede la art.2 alin.3 ca personalul fostului SPJPP va fi preluat in conditiile legii, prin hotarare a CLT, iar la alin. 4 al aceluiasi articol se stabileste ca pentru persoanele care nu indeplinesc conditiile de la alin.3 se va dispune incetarea contractelor individuale de munca.

Prin urmare, avand in vedere ca prin HCL nr.72/2010 nu s-a dispus si preluarea postului de sef birou comercial administrativ, PCT nu a avut nici un moment calitatea de angajator al intimatei contestatoare.

Fata de aceste considerente curtea a constatat ca recurentii nu au calitate procesuala pasiva in ce priveste capetele de cerere aratate mai sus.

Referitor la capetele de cerere privind obligarea CJD sa emita o dispozitie de transfer in baza art.169 Codul muncii si a CLT sa dispuna preluarea contestatoarei intr-o functie echivalenta cu cea ocupata initial, curtea va constata ca aceste cereri sunt neintemeiate.

In prezenta cauza nu a operat un transfer al intreprinderii ca rezultat al unei cesiuni sau fuziuni pentru a fi aplicabile dispozitiile Legii 67/2006, ci s-a desfiintat o institutie publica, iar prin hotararea de desfiintare  o parte a personalului este preluata de catre o alta institutie existenta dupa indeplinirea unor conditii enumerate expres.

Intre CJD si CLT nu a intervenit nici un contract de cesiune si nu s-a dispus nici o fuziune a doua institutii pentru a se lua in discutie aplicarea Legii 67/2006.

Prin HCL nr. 72/05.05.2010 s-a aprobat preluarea  activitatilor de paza si a unui numar de 100 de posturi de personal contractual din  cadrul S.P.J.P.P. de catre PCT avand in vedere structura de personal prevazuta pentru aceasta institutie. Prin urmare, desfiintarea locului de munca al contestatoarei si aprobarea noii organigrame a PCT nu s-a datorat faptului ca patrimoniul si salariatii fostului serviciu de paza si protectie ar  fi fost transferati la aceasta institutie.

Nu exista nici un act din care sa rezulte ca vreunul din recurentii intimati si-ar fi  asumat obligatia de a  prelua, prin transfer, la PCT intreg personalul angajat la fostul serviciu.

Consiliile locale si consiliile judetene au atributul de a aproba organigrama si statul de functii ale serviciilor publice de  interes local infiintate prin hotarari proprii, iar hotararile CLT si CJD si-au produs  efectele juridice incepand cu data de 1 iunie 2010, astfel ca, in situatia in care contestatoarea aprecia ca aceste hotarari sunt nelegale, putea sa le atace la instanta  competenta, separat de decizia prin care i-a incetat raportul de munca.

In cauza nu ne aflam, prin urmare, intr-o situatie de transfer al unei intreprinderi, a unei unitati sau a unei parti a acesteia  pentru a putea discuta de transferul angajatilor de la angajatorul cedent la angajatorul cesionar, de emiterea unei dispozitii de transfer in baza art.169 Codul muncii si a unei dispozitii de preluare intr-o functie echivalenta.

In privinta contestatoarei a operat  o incetare a contractului de munca in baza disp. art.65 Codul muncii, in sensul ca postul pe care il detinea a fost desfiintat, cauza desfiintarii fiind una reala si serioasa.

Pentru considerentele expuse, curtea, vazand disp. art.304 pct.9 si 312 alin.1 C.pr.civ., a admis recursurile declarate in cauza, a modificat in tot sentinta si rejudecand in fond cauza a admis exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive  invocate de parati si a respins contestatia ca fiind  introdusa  impotriva unor persoane fara calitate procesuala  pentru capetele de cerere privind anularea  deciziei  de concediere si plata drepturilor salariale, iar in rest a respins contestatia ca neintemeiata.

 

(Judecator Cristina Moiceanu)