Transferarea persoanelor condamnate, intr-un penitenciar din Romania

Drept penal - Cooperarea judiciara internationala in materie penala. Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei - cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din data de 27.11.2008, privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana.

Art.153 si urmatoarele din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala. Decizia- cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din data de

2008. privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana

Incompatibilitatea intre felul pedepsei aplicate si legislatia romana exista in cazul in care pedeapsa privativa de libertate aplicata prin hotararea de condamnare nu corespunde exact, sub aspectul denumirii si al regimului, cu pedepsele privative de libertate reglementate in legea penala romana. Astfel, daca pedeapsa privativa de libertate aplicata prin hotararea de condamnare nu este reglementata in legea penala romana (de exemplu, legea penala romana nu prevede recluziunea sau detentiunea pe timp limitat), exista o incompatibilitate intre felul pedepsei aplicate si legislatia romana si, in consecinta, instanta trebuie sa adapteze pedeapsa aplicata in statul de condamnare la pedeapsa prevazuta in propria sa legislatie, care corespunde sub aspectul felului, atat cat este posibil, cu pedeapsa aplicata prin hotararea de condamnare (de exemplu, instanta romana nu va dispune executarea pedepsei recluziunii sau detentiunii pe timp limitat, ci executarea pedepsei inchisorii).

Incompatibilitatea intre durata pedepsei aplicate si legislatia romana - la care se refera prevederile art. 154 alin. 6, 8 si 9 din Legea nr. 302/2004 - priveste diferentele care pot exista intre limitele maxime ale pedepselor privative de libertate stabilite in legislatiile statelor de condamnare si cele stabilite in legea penala romana.

Incompatibilitatea intre durata pedepsei aplicate si legislatia romana exista in cazul in care durata pedepsei privative de libertate aplicata prin hotararea de condamnare depaseste limitele maxime ale pedepselor reglementate in legea penala romana.

Curtea de Apel Bacau - Sectia Penala, pentru cauze cu Minori si de Familie

Sentinta penala nr. 1 din 11 ianuarie 2017

Prin sentinta penala nr.1/2017 din data de 11.01.2017, pronuntata de Curtea de Apel Bacau, in temeiul art.154 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, admite sesizarea formulata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau, privind transferul persoanei condamnate H. G. intr-un penitenciar din Romania, pentru continuarea executarii pedepsei principale a inchisorii aplicate de Tribunalul din Tivoli - Italia si, pe cale de consecinta;

S-a dispus recunoasterea sentintei penale din data de 04.12.2006, cu numarul de referinta nr. 181/2006 Reg. Gen. nr.400/2006 - R.G.N.R. 649/2006, pronuntata de Tribunalul din Tivoli - Italia, ramasa definitiva la data de 01.10.2008, prin care persoana transferabila H.G., detinut intr-un loc de detentie din Italia, a fost condamnata la pedeapsa principala de
30 (treizeci) ani inchisoare,
pentru savarsirea urmatoarelor infractiunii: omucidere, prevazuta de art. 110, art. 575, art. 61 n.1,2,4 si 5 Cod penal italian, talharie, prevazuta de art. 110, art. 628 n.1 Cod penal italian, talharie, prevazuta de art. 110, art. 628 c.p.v. n.1 si art. 61, n.5 Cod penal italian, violare de domiciliu (doua infractiuni), prevazute de art. 110, art. 614 ultimul paragraf si art.61, n.2 Cod penal italian, leziuni corporale, prevazuta de art. 110, art. 582 si art. 585 Cod penal italian si tentativa la infractiunea de distrugere prin incendiere, prevazuta de art. 56, art. 110, art. 423 si art. 61 n. 2 Cod penal italian, fapte incriminate si de legea penala romana, respectiv infractiunile: omor calificat, prevazuta de art. 188 alin. 1 Cod penal - art. 189 alin.1 lit. d si h, talharie calificata, prevazuta de art. 223-art. 234 alin.1 lit. a, d si f Cod penal, talharie calificata, prevazuta de art. 223 - art. 234 alin.1 lit.a, d si f si tentativa la infractiunea de distrugere prin incendiere, prevazuta de art. 32 alin.1 Cod penal, raportat la art. 253 alin. 1 si 4 Cod penal.

S-a constatat ca, prin Ordonanta din 29.09.2009, conform Legii nr.241/2006, Curtea cu Juri de Apel din Roma - Italia, a declarat amnistiata pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare, ramanand de executat o pedeapsa de 27 (doua zeci si sapte) ani inchisoare.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate intr-un penitenciar din Romania, in vederea continuarii executarii pedepsei aplicate de Tribunalul din Tivoli - Italia.

S-a constatat ca persoana transferabila a executat, pana la data de 27.09.2016, un numar de 3.884 zile inchisoare.

S-a dedus, in continuare, din pedeapsa de 27 (douazeci si sapte) ani inchisoare si perioada executata prin detentie de la data de 27.09.2016, la zi.

S-a dispus comunicarea hotararii definitive si a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei inchisorii autoritatii competente a statului emitent, Centrului de Cooperarea Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, precum si, in copie, directiei de specialitate din cadrul Ministerului Justitiei din Romania.

In temeiul art.14 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, s-a dispus traducerea prezentei hotarari, a mandatului de executare a pedepsei inchisorii si a adresei de comunicare a hotararii catre autoritatea competenta a statului emitent.

In baza art.1 alin.2 din Legea nr.178/1997 si art.15 alin.2 din Ordinul nr.1054/2005, emis de ministrul justitiei pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.178/1997 pentru autorizarea si plata interpretilor si traducatorilor folositi de organele de urmarire penala, de instantele judecatoresti, de birourile notarilor publici, de avocati si de Ministerul Justitiei, a fost desemnata traducator doamna M.A.I., pentru efectuarea traducerii inscrisurilor din limba romana in limba italiana, traduceri care se vor efectua in regim de urgenta.

Cheltuielile judiciare avansate de statul roman au fost lasate in sarcina acestuia.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, Curtea a retinut urmatoarele:

La data de 06 ianuarie 2017, s-a inregistrat adresa nr.11404/II/5/2016 din data de 04.01.2017 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bacau, prin care a fost sesizata Curtea de Apel Bacau, cu cererea de transferare a persoanei transferabile H.G. detinut intr-un penitenciarul din Italia, in executarea unei pedepse de 30 (treizeci) ani, aplicata prin sentinta penala din data de 04.12.2006, cu numarul de referinta nr.181/2006 Reg. Gen. nr.400/2006 - R.G.N.R. 649/2006, pronuntata de Tribunalul din Tivoli - Italia, ramasa definitiva la data de

01.10.2008.

In motivarea referatului de sesizare Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau a aratat urmatoarele:

Prin adresa nr. 85538/2013 din 19.12.2016, Ministerul Justitiei-Directia Drept

International si Cooperare Judiciara a transmis Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bacau cererea formulata de autoritatile judiciare din Italia prin care se solicita transferarea persoanei condamnate H.G. - cetatean roman, in vederea continuarii unei pedepse de 30 ani inchisoare aplicata de instantele italiene, intr-un penitenciar din Romania.

Impreuna cu cererea formulata, autoritatile judiciare italiene au inaintat documentele prevazute de art. 6 pct. 2 din Conventia Europeana asupra transferarii persoanelor condamnate, adoptata la Strasbourg la 21.03.1983, respectiv certificatul din data de 27.09.2016 emis de Parchetul Republicii de pe langa Tribunalul din Tivoli, sentinta de condamnare pronuntata de Tribunalul din Tivoli la data de 04.12.2016 ramasa definitiva la data de 01.10.2008 pronuntata de Curtea Suprema de Casatie - Prima sectiune penala, dispozitiile legale aplicabile; certificatul starii de executare a pedepsei; proces-verbal de audiere a detinutului din care rezulta ca doreste transferul.

Toate documentele au fost traduse.

In fapt, in datele de 2 si 6 februarie 2006, in localitatea San Polo dei Cavaleri (Rm), inculpatul H.G. a agresat si omorat un barbat dupa care a sustras bunuri de valoare din interiorul locuintei acestuia. Cu cateva zile inainte de comiterea infractiunii de omor il agresase pe acelasi barbat provocandu-i leziuni corporale si i-a sustras din locuinta alte bunuri de valoare in concurs cu o alta persoana.

S-a procedat la verificarea indeplinirii conditiilor de fond si forma ale cererii de transfer asa cum este prevazut de art. 3 alin. 1 - conditiile transferarii - din Conventia Europeana asupra transferarii persoanelor condamnate si art. 135 alin. 2 si art. 155 alin. 1 din Legea 302/2004 si sa constatat indeplinirea acestora.

S-a verificat in Baza de Date in cadrul Ministerului Afacerilor Interne si a rezultat ca persoana condamnata H.G.

Prin hotararea pronuntata de Tribunalul din Tivoli la data de 04.12.2006 si ramasa definitiva si irevocabila la data de 01.10.2008, H.G. a fost condamnat la o pedeapsa privativa de libertate de 30 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunilor de omor, talharie, violare de domiciliu, leziuni corporale si incendiu.

Potrivit certificatului starii de executare inaintat de autoritatile italiene, pedeapsa condamnatului H.G. se considera executata la data de 20.11.2030.

De asemenea, s-a aratat ca este indeplinita si conditia dublei incriminari prevazuta de art. 3 pct. 1 lit. e din Conventia Europeana si art. 115 alin. 1 lit. b din Legea nr. 302/2004, faptele retinute in sarcina condamnatului H.G. au corespondent si in legislatia penala romana realizand continutul constitutiv al infractiunilor de omor calificat prevazuta de art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. b, h Cod penal, violare de domiciliu, prevazuta de art. 224 alin. 1 si 2 Cod penal, vatamare corporala art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal, talharie art. 234 alin. 1 lit d, f Cod penal si distrugere, prevazuta de art. 253 alin. 4 Cod penal.

Din verificarile facute, nu a rezultat ca H.G. a fost cercetat/judecat pentru aceste infractiuni comise in Italia de catre autoritatile judiciare din Romania - raspunsul nr. 4914/II/1/2016 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau.

Persoana condamnata H.G. a aratat ca este de acord cu transferarea sa intr-un Penitenciar din Romania, pentru executarea restului de pedeapsa aplicata de autoritatile judiciare italiene.

Totodata, din cazierul judiciar al condamnatului au rezultat comiterea mai multor infractiuni.

De asemenea, nu s-a constatat incident nici unul din motivele de nerecunoastere si neexecutare prevazute la art. 151 din Legea nr.302/2004._

Cauza a fost inregistrata, la data de 06.01.2017, la Curtea de Apel Bacau sub nr.19/32/2017 si prin sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor ECRIS s-a fixat termen de solutionare la data de 09.01.2017, dar prin rezolutie s-a preschimbat termenul de solutionare pentru astazi, 11.01.2017, orele 10,30, ora Romaniei.

Analizand actele si lucrarile dosarului, vazand si dispozitiile Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din data de 27.11.2008, privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana, precum si a Legii nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata si completata, Curtea retine urmatoarele:

Prin sentinta penala din data de 04.12.2006, cu numarul de referinta nr.181/2006 Reg. Gen. nr.400/2006 -R.G.N.R. 649/2006, pronuntata de Tribunalul din Tivoli - Italia, ramasa definitiva la data de 01.10.2008, persoana transferabila H.G. a fost condamnata la pedeapsa principala de 30 (treizeci) ani inchisoare, respectiv, 10.950 de zile inchisoare, pentru savarsirea urmatoarelor infractiuni: omor, prevazuta de art.110, art.575, art.61 n.1,2,4 si 5 Cod penal italian, talharie, prevazuta de art.110, art.628 n.1 Cod penal italian, talharie, prevazuta de art.110, art.628 c.p.v. n.1 si art.61, n.5 Cod penal italian, violare de domiciliu, prevazuta de art.110, art.614 ultimul paragraf si art.61, n.2 Cod penal italian, leziuni corporale, prevazuta de art.110, art.582 si art.585 Cod penal italian si tentativa la infractiunea de distrugere prin incendiere, prevazuta de art.56, art.110, art.423 si art.61 n.2 Cod penal italian.

In fapt, prin sentinta de condamnare, Tribunalul din Tivoli - Italia a retinut, in esenta urmatoarele:

In noptile de 02 si 06.02.2006, inculpatii H.G. si H.I.C.:

1. In concurs intre ei, au patruns in mod ilegal in locuinta victimei G.G.C., din San polo dei Cavalieri - Italia, inarmati cu scule de zidarie, denumita Male e peggio, fapta constituind infractiunea prevazuta de art.110, art.64 ultimul paragraf si art. 61, n. 2 Cod penal italian, cu scopul de a comite infractiunile de mai jos;
2. In concurs intre ei, cu scopul de obtine un profit ilicit, au intrat in posesia cartii de

identitate a lui G.G.G., a unui cec n referitor la c.c postal n...., titular G.G.G., ca si a unui

Sim card Omnitel cu nr. ... cu nr. de tel mobil 349/..., (proprietatea lui G., cum rezulta in mod inechitabil din p. verbal de plangere inaintata de acesta la Comisariatul de Politie din Tivoli pentru talharia suferita la data de 06.02.2006, la orele 10.20), obiectele sustrase din locuinta lui G.G.G., comitand fapta cu violenta fata de partea vatamata si inarmati de scula de zidarie
Male e peggio,
fapta constituind infractiunea prevazuta de art. 110, art. 628 c.p.v. n.1 Cod penal italian;

3. In concurs intre ei, au provocat moartea lui G.G.G., lovindu-1in mod repetat la cap cu scula Male e peggio (folosit de obicei pentru a sparge tencuiala de pe ziduri), provocandu-i leziuni foarte grave, mai precis: fractura cutiei craniene cu deplasarea partii osoase, hematom cerebral in zona occipitalis parietala stanga si dizlocarea structurilor liniilor mediane care 1-au condus la moarte in data 9.02.2006, orele 6.30, la Policlinica Umberto I din Roma. Cu agravanta de a fi actionat cu cruzime
   fata
   de partea vatamata, din motive abjecte, futile si profitand de circumstantele de timp si loc care impiedicau apararea publica sau privata (fiind vorba de o persoana in varsta de 80 de ani, care locuia singur intr-un loc izolat, situat in camp, in apropierea punctului feroviar din Via Tiburtina, km. 38,550) si pentru a obtine impunitatea delictelor de la p. E, F, G, fapta constituind infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 110, 575, 61 n. 1.2.4.5 Cod penal italian.
4. In concurs intre ei, cu scopul de a ascunde delictul de la p. C), au comis fapte directe si inechivocabile pentru a provoca incendiul in locuinta lui G.G.G., dupa ce au deschis trei butelii de gaz prezente in locuinta, facand sa iasa vapori inflamabili si dand foc la un smoc de hartie si la un vreasc de lemne care sa devina fitilul de declansare, nereusind in tentativa din motive independente de vointa lor, dar provocand astfel caderea lampadarului si spargand geamurile de la fereastra salii de la parter; La data de 6.02.2006 la San Polo dei Cavalieri (localitatea Santa Balbina), la 6.02.2006, orele 22.00 aprox., fapta constituind infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 56, 110, 423, si 61 n. 2 Cod penal italian.
5. In concurs intre ei, s-au introdus in mod ilicit in locuinta lui G.G.G. inarmati
   cu un
   tarnacop, cu scopul de a comite delictele de la p. F)
   si
   G), prin efractiunea usilor de la intrare, fapta constituind infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 110, 614, ult. Paragr., art. 61 n. 2

Cod penal italian.

6. In concurs intre ei, cu scopul de a obtine un profit ilicit, au intrat in posesia sumei de 400,00 euro, un decoder digital, un telefon mobil Panasonic si cartela Sim respectiva, doua fierastraie electrice, un aparat cu ultrasunete pentru alungarea soarecilor si un bomfaier Black and Decker de culoare ruginie, prin folosirea violentei fata de G., pe care 1-a lovit cu tarnacopul, provocandu-i o rana cu laceratie si contuzie si zona fruntii, cu agravanta de a fi actionat cu cruzime fata de partea vatamata, din motive abjecte, futile si profitand de circumstantele de timp si loc care impiedicau apararea publica sau privata (fiind vorba de o persoana in varsta de 80 de ani, care locuia singur intr-un loc izolat, situat in camp, in apropierea punctului feroviar din Via Tiburtina, km. 38,550) considerata vindecabila, fapta constituind infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 110, 628 cpv n. 1 si art. 61, n. 5 Cod penal italian.
7. . In concurs intre ei, i-au provocat lui G. leziuni corporale vindecabile in 10 zile de prognoza, ce constau in leziune si contuzie cu laceratie in zona frontala, provocate partii vatamate cu lovituri la cap, cu un obiect contondent, comise la 02.02.2006 la San Polo dei Cavalieri/Santa Balbina, la 02.02.2006, orele 01.00 (pe timpul noptii), fapta constituind infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 110, 582, 585 Cod penal italian.

Autoritatea judiciara din Italia a inaintat Ministerului Justitiei din Romania, ca autoritate centrala competenta, documentatia prevazuta de Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din data de 27.11.2008, privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana si Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, modificata si completata, respectiv: Certificatul prevazut de art.4 din decizia cadru nr.2008/909 JAI, emis la data de 27.09.2016, copia sentintei penale din data de 04.12.2006, cu numarul de referinta nr.181/2006 Reg. Gen. nr.400/2006 - R.G.N.R. 649/2006, pronuntata de Tribunalul din Tivoli - Italia, ramasa definitiva la data de 01.10.2008, copia deciziei penale din data de 28.02.2008, pronuntata de Prima Curte cu Juri de Apel din Roma - Italia, decizia penala nr.01207/2008 din data de 01.10.2008, copia sentintei din data de 05.01.2010, pronuntata de Curtea cu Juri de Apel din Roma, prin care a fost amnistiata pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare si notificarea persoanei transferabile,
din care rezulta ca aceasta este de acord sa fie transferata in Romania pentru continuarea executarii pedepsei.

Inscrisurile mai sus mentionate, redactate in limba italiana, au fost traduse in limba romana.

Ministerul Justitiei din Romania, cu adresa nr.85538/2013 din data de 19.12.2016, a inaintat, in conformitate cu dispozitiile art.153 alin.1 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, intreaga documentatie transmisa de autoritatea judiciara din Italia, Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bacau si a facut mentiunea ca in materia transferarii persoanelor condamnate, intre Romania si statul de condamnare se aplica dispozitiile Deciziei Cadru nr.2008/909/JAI a Consiliului Conventiei Uniunii Europene privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce a hotararilor judiciare in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana.

Din examinarea lucrarilor dosarului si a dispozitiile legale aplicabile in cauza, Curtea constata ca sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bacau urmeaza a fi admisa, pentru considerentele care vor fi prezentate.

Faptele pentru care a fost condamnata persoana transferabila prin sentinta penala din data de 04.12.2006, cu numarul de referinta nr.181/2006 Reg. Gen. nr.400/2006 - R.G.N.R . 649/2006, pronuntata de Tribunalul din Tivoli - Italia, ramasa definitiva la data de

2008. pentru infractiunile: omucidere, prevazuta de art.110, art.575, art.61 n.1,2,4 si 5 Cod penal italian, talharie, prevazuta de art.110, art.628 n.1 Cod penal italian, talharie, prevazuta de art.110, art.628 c.p.v. n.1 si art.61, n.5 Cod penal italian, violare de domiciliu (doua infractiuni), prevazute de art.110, art.614 ultimul paragraf si art.61, n.2 Cod penal italian, leziuni corporale, prevazuta de art.110, art.582 si art.585 Cod penal italian si tentativa la infractiunea de distrugere prin incendiere, prevazuta de art.56, art.110, art.423 si art.61 n.2 Cod penal italian, la pedeapsa de 30 (treizeci) ani inchisoare, sunt prevazute si de legea penala romana, respectiv: omor calificat, prevazuta de art.188 alin.1 Cod penal - art.189 alin.1 lit.d si h, talharie calificata, prevazuta de art.223-art.234 alin.1 lit.a, d si f Cod penal, talharie calificata, prevazuta de art.223-art.234 alin.1 lit.a, d si f si tentativa la infractiunea de distrugere prin incendiere, prevazuta de art.32 alin.1 Cod penal, raportat la art.253 alin.1 si 4 Cod penal.

Analizand Certificatul prevazut de art.4 din decizia cadru nr.2008/909 JAI, transmis de autoritatile judiciare italiene, se constata ca persoana condamnata a fost prezenta la judecarea cauzei.

Fata de aceste aspecte, Curtea a constatat ca in cauza sunt indeplinite, conditiile prevazute de art.155 alin.1 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala republicata si de Decizia-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din data de 27.11.2008, privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana.

De asemenea, s-a retinut ca in cauza nu exista nici unul dintre motivele de nerecunoastere si neexecutare, prevazuta de art.151 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala republicata si de Decizia-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din data de 27.11.2008.

Din Fisa de evidenta a Ministerului Afacerilor Interne - Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date, rezulta ca este indeplinita si conditia prevazuta de art.3 pct.1 lit.a din Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate, adoptata la Strasbourg in anul 1983, precum si ale Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din data de 27.11.2008, privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana si ale Legii nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, in sensul ca persoana transferabila este cetatean roman.

Din notificarea persoanei transferabile rezulta ca aceasta
si-a dat consimtamantul pentru a fi transferata,
pentru continuarea executarii pedepsei, intr-un penitenciar din Romania-fl.114-115 dosar parchet.

Transferarea persoanelor condamnate in vederea executarii pedepselor privative de libertate reprezinta o forma a cooperarii judiciare internationale in materie penala, care are ca obiectiv favorizarea reintegrarii sociale a persoanelor condamnate prin executarea pedepselor privative de libertate in tara de origine, reglementata pe plan european in Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate, adoptata la Strasbourg la din 21 martie 1983, ratificata de Romania prin Legea nr. 76/1996, iar pe plan intern, in titlul VI din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare.

In relatiile dintre statele membre ale Uniunii Europene, incepand cu data de 5 decembrie 2011, dispozitiile Conventiei europene asupra transferarii persoanelor condamnate din 21 martie 1983 vor fi inlocuite cu prevederile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana.

Diversitatea pedepselor privative de libertate reglementate in legislatiile statelor, precum si diferentele care pot exista intre limitele pedepselor privative de libertate prevazute in aceste legislatii au impus reglementarea competentei instantei din statul de executare de a adapta pedeapsa privativa de libertate aplicata prin hotararea de condamnare, in scopul de a

face posibila executarea acesteia, in cazul in care o incompatibilitate intre felul sau durata pedepsei aplicate prin hotararea de condamnare si legislatia statului de executare s-ar opune executarii pedepsei.

Inlaturarea incompatibilitatii intre felul sau durata pedepsei privative de libertate aplicate prin hotararea de condamnare si legislatia statului de executare, prin adaptarea pedepsei, este prevazuta atat in Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate, adoptata la Strasbourg la 21 martie 1983, cat si in Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana.

Legea romana privind cooperarea judiciara internationala in materie penala - in concordanta cu actele europene evocate - permite adaptarea pedepsei in vederea executarii acesteia in Romania, prin hotarare judecatoreasca, ori de cate ori instanta constata ca felul pedepsei privative de libertate aplicate in statul de condamnare sau durata pedepsei este incompatibila cu legislatia romana.

In dispozitiile art.154 alin.6 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, republicata, se prevede ca: „in cazul in care natura sau durata pedepsei aplicate de instanta straina nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevazuta de legea penala romana pentru infractiunile similare, adapteaza prin sentinta pedeapsa aplicata de instanta statului emitent, potrivit alin.8 si 9”, iar potrivit acestor aliniate:
„In cazul prevazut la alin.6 lit. b, instanta de judecata adapteaza pedeapsa aplicata prin hotararea transmisa de statul emitent, atunci cand:

1. natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele prevazute de legea penala romana;
2. durata acesteia depaseste, dupa caz, limita maxima speciala a pedepsei prevazute de legea penala romana pentru aceeasi infractiune sau limita maxima generala a pedepsei inchisorii prevazute de legea penala romana, ori atunci cand durata pedepsei rezultante aplicate in cazul unui concurs de infractiuni depaseste totalul pedepselor stabilite pentru infractiuni concurente sau limita maxima generala a pedepsei inchisorii admisa de legea penala romana. Adaptarea de catre instanta de judecata a pedepsei aplicate de instanta statului emitent consta in reducerea pedepsei pana la limita maxima admisa de legea penala romana pentru infractiuni similare.

Pedeapsa stabilita de instanta romana potrivit alin.6, trebuie sa corespunda pe cat posibil, din punct de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicata de statul emitent si nu va agrava situatia persoanei condamnate. Pedeapsa aplicata in satul emitent nu poate fi convertita intr-o pedeapsa pecuniara.”

Aplicarea dispozitiilor citate - dispozitii integrate in reglementarea transferarii persoanei condamnate in vederea executarii pedepsei in Romania - este limitata, in mod exclusiv, la doua situatii, care s-ar opune executarii in Romania a pedepsei privative de libertate aplicate prin hotararea de condamnare: felul pedepsei aplicate este incompatibil cu legislatia romana si durata pedepsei aplicate este incompatibila cu legislatia romana.

Referindu-se la „felul” pedepsei, dispozitiile art. 146 din Legea nr. 302/2004 au in vedere diversitatea pedepselor privative de libertate prevazute in legislatiile statelor de condamnare (de exemplu, recluziune, detentiune sau inchisoare), situatie intalnita in special in sistemele penale care impart infractiunile in crime si delicte, utilizand denumiri diferite si reglementand regimuri diferite pentru pedepsele privative de libertate aplicabile in cazul crimelor si pentru cele aplicabile in cazul delictelor.

Incompatibilitatea intre felul pedepsei aplicate si legislatia romana exista in cazul in care pedeapsa privativa de libertate aplicata prin hotararea de condamnare nu corespunde exact, sub aspectul denumirii si al regimului, cu pedepsele privative de libertate reglementate in legea penala romana. Astfel, daca pedeapsa privativa de libertate aplicata prin hotararea de condamnare nu este reglementata in legea penala romana (de exemplu, legea penala romana nu prevede recluziunea sau detentiunea pe timp limitat), exista o incompatibilitate intre felul pedepsei aplicate si legislatia romana si, in consecinta, instanta trebuie sa adapteze pedeapsa aplicata in statul de condamnare la pedeapsa prevazuta in propria sa legislatie, care corespunde sub aspectul felului, atat cat este posibil, cu pedeapsa aplicata prin hotararea de condamnare (de exemplu, instanta romana nu va dispune executarea pedepsei recluziunii sau detentiunii pe timp limitat, ci executarea pedepsei inchisorii).

Incompatibilitatea intre durata pedepsei aplicate si legislatia romana - la care se refera prevederile art.154 alin.6, 8 si 9 din Legea nr. 302/2004 - priveste diferentele care pot exista intre limitele maxime ale pedepselor privative de libertate stabilite in legislatiile statelor de condamnare si cele stabilite in legea penala romana.

Incompatibilitatea intre durata pedepsei aplicate si legislatia romana exista in cazul in care durata pedepsei privative de libertate aplicata prin hotararea de condamnare depaseste limitele maxime ale pedepselor reglementate in legea penala romana.

O prima situatie in care durata pedepsei aplicate este incompatibila cu legislatia romana este aceea in care pedeapsa privativa de libertate aplicata prin hotararea de condamnare depaseste limita maxima generala a pedepsei inchisorii prevazuta in legea penala romana. Prin urmare, ori de cate ori pedeapsa aplicata prin hotararea de condamnare depaseste limita maxima generala a pedepsei inchisorii de 30 de ani, prevazuta la art. 53 pct. 1 lit. b) din Codul penal din 1969, respectiv, art.60 Cod penal, durata pedepsei este incompatibila cu legislatia romana, fiind aplicabile dispozitiile art.154 alin.8 teza finala din Legea nr. 302/2004.

A doua situatie in care durata pedepsei aplicate este incompatibila cu legislatia romana poate exista atunci cand pedeapsa privativa de libertate aplicata prin hotararea de condamnare depaseste limita maxima speciala prevazuta in legea penala romana pentru faptele care au atras condamnarea. Astfel, daca pedeapsa aplicata prin hotararea de condamnare depaseste limita maxima speciala prevazuta in legea penala romana pentru faptele care au atras condamnarea, durata pedepsei ar fi incompatibila cu legislatia romana, ceea ce face posibila aplicarea art.154 alin.8 teza finala din Legea nr. 302/2004.

A treia situatie in care durata pedepsei aplicate este incompatibila cu legislatia romana este situatia in care pedeapsa totalul pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente, sau limita maxima generala a pedepsei inchisorii admisa de legea penala romana.

Legea penala romana prevede in art.34 alin. 2 din Codul penal din 1969 ca pedeapsa rezultanta nu poate depasi totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infractiunile concurente, pedeapsa rezultanta neputand depasi nici limita maxima generala a pedepsei inchisorii de 30 de ani, prevazuta la art. 53 pct. 1 lit. b) din Codul penal.

De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art.39 alin.1 lit. b Cod penal, cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Asadar, daca pedeapsa rezultanta aplicata prin hotararea de condamnare depaseste totalul pedepselor stabilite pentru infractiuni concurente sau limita maxima generala a pedepsei inchisorii, durata pedepsei rezultante este incompatibila cu legislatia romana, devenind aplicabile prevederile art.154 alin.8 teza finala din Legea nr. 302/2004 republicata.

Cu privire la concursul de infractiuni, se impune concluzia ca prevederile referitoare la conversiunea condamnarii, cuprinse in art.154 din legea romana privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, se refera explicit si exclusiv la incompatibilitatea duratei pedepsei rezultante cu legislatia romana, iar nu la incompatibilitatea dintre sistemele prin care se ajunge la aplicarea unei pedepse rezultante pentru un concurs de infractiuni, fie sistemul cumulului aritmetic, fie sistemul cumulului juridic. Prevederile mentionate, a caror incidenta este conditionata de existenta unei incompatibilitati intre durata pedepsei aplicate si legislatia romana, nu pot constitui deci temeiul legal pentru inlocuirea modalitatii prin care se ajunge la stabilirea pedepsei rezultante, in conformitate cu legislatia statului de condamnare.

Prin urmare, daca pedeapsa rezultanta a fost aplicata prin cumul aritmetic, in conformitate cu legislatia statului de condamnare, instanta nu poate inlocui cumulul aritmetic cu regulile cumulului stabilite in Codul penal roman.

In acest s-a pronuntat si Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin decizia nr.23 din data de 08.12.2009, in solutionarea unui recurs in interesul legii, statuand ca: „..in solutionarea unei cereri avand ca obiect conversiunea condamnarii, trebuie sa observe daca felul pedepsei aplicate pentru concursul de infractiuni sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia romana, fara a putea inlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusa prin hotararea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevazuta de Codul penal roman.”

Referitor la felul si durata pedepsei aplicate persoanei condamnate prin sentinta penala din data de 04.12.2006, cu numarul de referinta nr.181/2006 Reg. Gen. nr.400/2006 - R.G.N.R. 649/2006, pronuntata de Tribunalul din Tivoli - Italia, din examinarea hotararii pronuntate de autoritatile judiciare italiene si a dispozitiilor din Codul penal Roman, Curtea constata ca atat felul, cat si durata pedepsei nu este incompatibila cu legislatia penala romana, in sensul ca faptele pentru care a fost condamnata persoana transferabila de autoritatile judiciare italiene sunt incriminate de Codul penal roman, durata pedepsei aplicate, de 30 (treizeci) ani inchisoare, nu depaseste limita maxima generala a pedepsei inchisorii prevazuta de legea penala romana (art.53 pct. lit.b Cod penal de la 1969, respectiv, art.60 Cod penal).

Din examinarea Certificatului prevazut de art.152 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, republicata, si de art.4 din Decizia - Cadru nr.2008/909 JAI privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana, rezulta ca, ulterior ramanerii definitive prin care persoana transferabila a fost condamnata la 30 de ani inchisoare, prin Ordonanta din 29.09.2009, conform Legii nr.241/2006, Curtea cu Juri de Apel din Roma - Italia, a „declarat amnistiata” pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare-fl.105 dosar parchet.

Faptul ca pedeapsa ramasa de executat in urma a „declararii ca amnistiata” a pedepsei de 3 (trei) ani inchisoare este de 27 de ani inchisoare, rezulta si din data mentionata de autoritatile judiciare italiene ca fiind cea a expirarii pedepsei aplicate.

In ceea ce priveste situatia executarii pedepsei principale ramase de executat, in urma amnistierii pedepsei de 3 (trei) ani inchisoare, Curtea retine urmatoarele:

In conformitate cu dispozitiile art.17 alin.2 din Decizia - Cadru nr.2008/2009/JAI din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana:
„Autoritatea competenta a statului de executare deduce intreaga perioada privativa de libertate deja executata in legatura cu pedeapsa in privinta careia s-a pronuntat hotararea judecatoreasca din durata totala a pedepsei privative de libertate care trebuie executata. ”

Aceleasi dispozitii se regasesc si in art.144 alin.1 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, care a transpus in dreptul intern si Decizia - Cadru nr.2008/2009/JAI din 27.11.2008:,Durata perioadei privative de libertate executata in statul emitent se deduce din durata totala a pedepsei sau a masurii privative de libertate care trebuie executata in Romania. ”, precum si in Anexa II din aceasta decizie-cadru si Anexa 6 a Legii nr.302/2004, intitulat „Notificarea persoanei condamnate”, in care se arata ca: „Autoritatea competenta din satul de executare trebuie sa deduca perioada totala a pedepsei privative de libertate deja executate in raport cu pedeapsa din durata totala a pedepsei privative de libertate care trebuie executata. ”

Din examinarea acestor dispozitii legale rezulta fara echivoc ca, instanta competenta a statului de executare, are obligatia de a deduce intreaga perioada privativa de libertate deja executata in legatura cu pedeapsa in privinta careia s-a pronuntat hotararea judecatoreasca din durata totala a pedepsei privative de libertate care trebuie executata.

Din Certificatul prevazut de art.152 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, republicata, si de art.4 din Decizia - Cadru nr.2008/909 JAI privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana, rezulta ca persoana transferabila a executat pana la data de 27.09.2016, 3.884 zile inchisoare.

Din inscrisurile transmise de autoritatile judiciare italiene rezulta ca magistratul de supraveghere, ca urmare a bunei conduite a acordat persoane condamnate un numar de 810 zile de eliberare anticipata si anticipata special.

Curtea constata ca durata de pedeapsa considerata ca executata de statul de condamnare pe baza muncii prestate si a bunei conduite, acordata ca beneficiu in favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciara straina, nu trebuie scazuta din pedeapsa care se va executa in Romania.

In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, in dezlegarea unei chestiuni de drept, in conformitate cu dispozitiile art.477 Cod procedura penala, prin decizia nr.15 din data de 22.05.2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr.455 din data de 24.06.2015, statuand ca: „In aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala si art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca:

Dupa transferarea persoanei condamnate de autoritatile judiciare straine, in vederea continuarii executarii pedepsei in Romania, durata de pedeapsa considerata ca executata de statul de condamnare pe baza muncii prestate si a bunei conduite, acordata ca beneficiu in favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciara straina, nu trebuie scazuta din pedeapsa ce se executa in Romania. ”

In conformitate cu dispozitiile art.477 alin.3 Cod de procedura penala, dezlegarea data chestiunilor de drept este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Concluzionand, in urma verificarii lucrarilor dosarului, Curtea observa ca in cauza nu este incident nici un caz prevazut de dispozitiile legale mai sus enuntate, care sa justifice nerecunoasterea hotararii straine si nepunerea acesteia in executare.

In consecinta, Curtea constatand ca in cauza sunt indeplinite toate conditiile prevazute de lege, iar Romania si-a asumat printr-un tratat international la care este parte obligatia recunoasterii hotararii penale pronuntare in strainatate, respectiv, Conventia europeana asupra transferarii persoanelor condamnate adoptata la Strasbourg la 21 martie 1983, fiind ratificata prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996 si Decizia-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din data de 27.11.2008, privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce in cazul hotararilor judecatoresti in materie penala care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana, documente transpuse in dreptul intern si prin Legea nr.300/2013, de modificare a Legii nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, a admis sesizarea formulata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau, privind transferul persoanei condamnate, referitor la continuarea executarii, intr-un penitenciar din Romania, a pedepsei principale aplicata prin sentinta penala din data de 04.12.2006, cu numarul de referinta nr. 181/2006 Reg. Gen. nr.400/2006 - R.G.N.R. 649/2006, pronuntata de Tribunalul din Tivoli - Italia, ramasa definitiva la data de 01.10.2008.