Termen rezonabil

1. Art. 6 § 1

   
   „Orice persoana are dreptul la judecarea echitabila a cauzei sale […] intr-un termen rezonabil.”
   

   S
   tabilirea duratei procedurii

182. 
     Intrucat art. 6 § 1 ofera oricarei persoane dreptul la judecarea intr-un termen rezonabil a cauzei sale, el are ca obiect, in materie penala, sa asigure ca persoanele acuzate nu fac obiectul unui capat de acuzare o perioada prea mare de timp  si sa se ia o decizie asupra temeiniciei acestuia [Wemhoff impotriva Germaniei, pct. 18; Kart impotriva Turciei (MC), pct. 68].
     

1. Inceputul curgerii termenului

183. Perioada care trebuie luata in considerare incepe din ziua in care persoana este pusa sub acuzare (Neumeister impotriva Austriei, pct. 18).
184. Rezulta ca termenul rezonabil trebuie sa inceapa sa curga de la o data anterioara sesizarii instantei de judecata (Deweer impotriva Belgiei, pct. 42), ca de exemplu momentul arestarii (Wemhoff impotriva Germaniei, pct. 19), punerea in mi scare a actiunii penale (Neumeister impotriva Austriei, pct. 18)  si cel al deschiderii anchetei preliminare (Ringeisen
     
     impotriva Austriei, pct. 110).
185. 
     „Acuzarea” in sensul art. 6 § 1 se poate defini ca „
     notificarea oficiala, din partea autoritatii competente, a suspiciunii de a fi savar sit o infractiune’” (Deweer impotriva Belgiei,
     pct. 46), idee care corespunde, de asemenea, notiunii de „
     urmari importante asupra situatiei””
     suspectului
     [Deweer impotriva Belgiei,
     pct. 46, Neumeister impotriva Austriei, pct. 13; Eckle impotriva Germaniei, pct. 73; McFarlane impotriva Irlandei (MC), pct. 143].
     

2. Sfar situl termenului

186. Curtea a hotarat ca, in materie penala, perioada pentru care se aplica art. 6 acopera ansamblul procedurii in cauza (Konig impotriva Germaniei, pct. 98), inclusiv instantele de apel  si recurs [Delcourt impotriva Belgiei, pct. 25-26; Konig impotriva Germaniei, pct. 98;

5. impotriva Regatului Unit (MC), pct. 109]. Astfel, art. 6 § 1 indica drept sfar situl termenului hotararea ce solutioneaza fondul acuzatiei, care se poate extinde la decizia unei instante de recurs atunci cand aceasta se pronunta pe fondul acuzatiei (Neumeister impotriva Austriei,
   
   pct. 19).

187. Perioada ce trebuie luata in considerare se intinde cel putin pana la hotararea de achitare sau de condamnare, chiar daca este pronuntata in apel sau in recurs. Nu exista niciun
     motiv in plus pentru a mai proteja partile in cauza impotriva intarzierilor judiciare cu privire la primul termen al procesului: totodata, trebuie evitate amanarile nejustificate sau intarzierile excesive din partea instantelor de judecata
     (Wemhoff impotriva Germaniei,
     pct. 18).
188.  In cazul condamnarii, nu s-a
     „decis”
     asupra „
     temeiniciei unei acuzatii in materie penala”
     in sensul art. 6 § 1 atat timp cat pedeapsa nu este stabilita definitiv [Eckle impotriva
     
     Germaniei, pct. 77;
     Ringeisen impotriva Austriei
     , pct. 110;
     V. impotriva Regatului Unit
     (MC), pct. 109].
189. Executarea unei hotarari sau a unei decizii,
     indiferent de instanta ce a pronuntat-o, trebuie considerata ca facand parte integranta din proces, in sensul art. 6 [Assanidze impotriva
     
     Georgiei (MC), pct. 181].

Garantiile consacrate de art. 6 din Conventie ar fi iluzorii daca ordinea juridica sau administrativa interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare de achitare, decizie judecatoreasca definitiva  si obligatorie, sa ramana inoperanta in detrimentul unei parti.

Un proces penal formeaza un tot, iar protectia art. 6 nu inceteaza odata cu decizia de achitare (ibidem, pct. 182). In cazul in care administratia refuza sau omite sa execute o decizie de achitare ori chiar intarzie sau nu face acest lucru, garantiile prevazute de art. 6 de care a beneficiat persoana achitata in timpul etapei judiciare a procedurii ar deveni partial iluzorii (ibidem, pct. 183).