TEMEIURI DE INADMISIBILITATE LEGATE DE EXAMINAREA PE FOND

1. 
   Lipsa vadita de fundament
   

Art. 35 § 3 lit. a) - Conditii de admisibilitate

„3. Curtea declara inadmisibila orice cerere individuala introdusa in temeiul art. 34, atunci cand apreciaza ca:

a) cererea este [...] in mod vadit neintemeiata [...].”

1. Introducere generala

373. Chiar daca o cerere este compatibila cu Conventia  si toate conditiile formale de admisibilitate au fost indeplinite, Curtea poate, totu si, sa o declare inadmisibila pentru motive ce tin de examinarea fondului. Printre aceste motive, ipoteza cea mai des intalnita este respingerea cererii pentru lipsa vadita de fundament. Este adevarat ca folosirea termenului de
     „vadit”
     in art. 35 § 3 lit. a) ar putea da na stere la confuzii: inteles in sens literal, s-ar putea crede ca acest motiv de inadmisibilitate se aplica doar cererilor al caror caracter fantezist  si neintemeiat este imediat evident pentru orice cititor obi snuit. Cu toate acestea, din jurisprudenta constanta  si foarte bogata a organelor Conventiei (adica a Curtii  si, inainte de 1 noiembrie 1998, a Comisiei Europene a Drepturilor Omului) reiese ca acest termen trebuie sa faca obiectul unei interpretari mai vaste, in sensul rezultatului definitiv al cauzei. Intr-adevar, este
     „vadit nefondata
     ” orice cerere care, in urma unei examinari preliminare a continutului sau material, nu indica nicio incalcare a drepturilor garantate de Conventie, astfel incat aceasta sa poata fi declarata inadmisibila de la inceput, fara a trece la stadiul formal al examinarii fondului cauzei (care duce in mod normal la pronuntarea unei hotarari).
374. Faptul ca, pentru a stabili o lipsa vadita de fundament, Curtea are uneori nevoie sa obtina observatii din partea partilor  si sa recurga la un rationament lung  si minutios in decizia sa, nu schimba nimic din caracterul „vadit” nefondat al cererii [Mentzen impotriva Letoniei

^(dec)]

.

375. Majoritatea absoluta a cererilor vadit nefondate sunt declarate inadmisibile
     de plano
     de catre un judecator unic sau de un comitet format din trei judecatori (art. 27  si art. 28 din Conventie). Totu si, anumite cereri de acest tip sunt examinate de camere sau chiar - in cazuri exceptionale - de Marea Camera [Gratzinger  si Gratzingerova impotriva Republicii Cehe
     
     (dec.) (MC); Demopoulos  si altii impotriva Turciei (dec.) (MC)].
376. Atunci cand se vorbe ste despre o cerere
     „vadit nefondata
     ”, poate fi vorba fie despre o cerere in ansamblu, fie despre un anumit capat de cerere formulat in cadrul mai larg al unei cauze. Astfel, in anumite cazuri, o parte a cererii poate fi respinsa ca fiind de competenta unei „instante de gradul 4 de jurisdictie”, in timp ce restul cererii poate fi declarat admisibil  si poate duce chiar la constatarea incalcarii Conventiei. Prin urmare, este mai precis sa se vorbeasca despre „capete de cerere nefondate”.
377. Pentru a intelege sensul  si intinderea notiunii de „lipsa vadita de fundament” trebuie reamintit ca unul dintre principiile fundamentale pe care se construie ste intregul sistem al Conventiei este cel al subsidiaritatii. In contextul specific al Curtii Europene a Drepturilor Omului, aceasta inseamna ca sarcina de asigurare a respectarii drepturilor consacrate de

Conventie, aplicarea  si sanctionarea lor revine, in primul rand, autoritatilor statelor contractante, nu Curtii, care poate interveni doar in cazul in care autoritatile nationale nu i si indeplinesc aceasta sarcina [Scordino impotriva Italiei (nr. 1) (MC), pct. 140]. Prin urmare, este preferabil ca investigatiile cu privire la faptele cauzei  si examinarea problemelor pe care le ridica sa fie facute, in masura posibilului, la nivel national, pentru ca autoritatile interne, fiind in contact direct  si permanent cu fortele vii ale tarii lor, sunt mai bine plasate pentru a face acest lucru  si pot lua masuri pentru remedierea pretinselor incalcari ale Conventiei [Varnava  si altii impotriva Turciei (MC), pct. 164].

378. Capetele de cerere vadit nefondate pot fi grupate in patru categorii distincte: capete de cerere tip „instanta de gradul patru de jurisdictie”, capete de cerere cu privire la care exista o lipsa aparenta sau evidenta de incalcare, capete de cerere nesustinute  si, in sfar sit, capete de cerere confuze  si fanteziste.

2. „Instanta de gradul patru de jurisdictie”

379. O categorie speciala de capete de cerere formulate in fata Curtii sunt in general numite capete de cerere tip
     „instanta de al patrulea grad de jurisdictie
     ’’. Acest concept - care nu apare in textul Conventiei  si care a fost introdus de jurisprudenta organismelor Conventiei [Kemmache impotriva Frantei (nr. 3), pct. 44] este intr-o oarecare masura paradoxal, deoarece insista asupra a ceea ce nu este Curtea: aceasta nu este o instanta de apel, de recurs sau de revizuire in raport cu instantele statelor parti la Conventie  si nu poate reexamina cauza in acela si mod in care ar face-o instanta nationala suprema. Astfel, cauzele de tip instanta de gradul patru de jurisdictie provin dintr-o conceptie eronata, din partea reclamantilor, cu privire la rolul Curtii  si la natura mecanismului judiciar instituit de Conventie.
380. Intr-adevar, in ciuda particularitatilor sale, Conventia ramane un tratat international care se supune acelora si reguli ca  si celelalte tratate interstatale, in special cele ale Conventiei de la Viena cu privire la dreptul tratatelor [Demir  si Baykara impotriva Turciei (MC), pct. 65]. Prin urmare, Curtea nu poate depa si limitele competentelor generale pe care statele contractante, prin vointa lor suverana, i le-au delegat. Or, aceste limite sunt definite de art. 19 din Conventie, care dispune:

„Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru inaltele parti contractante din prezenta conventie  si din protocoalele sale, se infiinteaza o Curte Europeana a Drepturilor Omului [...]”

381. Prin urmare, competenta Curtii se limiteaza la controlul respectarii, de catre statele contractante, a angajamentelor in materie de drepturile omului, angajamente asumate prin aderarea la Conventie ( si la Protocoalele sale). In plus, nedispunand de o putere de interventie directa in sistemele juridice ale statelor contractante, Curtea trebuie sa respecte autonomia acestor sisteme juridice. Aceasta inseamna ca nu este competenta sa se pronunte cu privire la erori de fapt sau de drept pretins comise de o instanta interna, cu exceptia cazului  si in masura in care acestea au adus atingere drepturilor  si libertatilor garantate de Conventie. Curtea nu poate examina ea insa si elementele de fapt sau de drept care au condus o instanta nationala la pronuntarea unei anumite decizii,  si nu a alteia; in caz contrar, aceasta s-ar erija in instanta de gradul trei sau patru de jurisdictie  si ar incalca limitele misiunii sale [Garcia Ruiz impotriva
     
     Spaniei (MC), pct. 28; Perlala impotriva Greciei, pct. 25].
382. Avand in vedere cele de mai sus, ca regula generala, Curtea nu poate contesta urmatoarele constatari  si concluzii la care au ajuns instantele nationale in ceea ce prive ste:

• stabilirea faptelor cauzei;
• interpretarea  si aplicarea dreptului intern;
• admisibilitatea  si aprecierea probelor la proces;
• echitatea substantiala a rezultatului unui litigiu civil;
• vinovatia sau nevinovatia a unui acuzat intr-o cauza penala.

383. Singura situatie in care Curtea poate, in mod exceptional, sa conteste aceste constatari  si concluzii, este aceea in care acestea au un caracter arbitrar flagrant  si evident, contrar justitiei  si bunului simt  si atrag, prin acesta, o incalcare a Conventiei [Syssoyeva  si altii
     
     impotriva Letoniei (radiere) (MC), pct. 89].
384. Un capat de cerere tip instanta de gradul patru de jurisdictie poate fi formulat cu privire la orice dispozitie materiala a Conventiei  si indiferent de domeniul de drept in care se incadreaza litigiul la nivel national. Doctrina referitoare la instanta de gradul patru de jurisdictie se aplica, printre altele, in cauze:

• civile
  [Garcia Ruiz impotriva Spaniei
  
  (MC), pct. 28; Pla  si Puncernau impotriva

Andorrei, pct. 26];

• penale
  (Perlala impotriva Greciei,
  pct. 25; Khan impotriva Regatului Unit, pct. 34);
• fiscale
  (Dukmedjian impotriva Franteie,
  pct. 71);
• sociale (Marion impotriva Frantei, pct. 22);
• administrative
  (Agathos  si altii impotriva Greciei,
  pct. 26);
• electorale
  (Adamsons impotriva Letoniei,
  pct. 118);
• in ceea ce prive ste intrarea,  sederea  si indepartarea strainilor [Syssoyeva  si altii

impotriva Letoniei (radiere) (MC)].

385. Cu toate acestea, capetele de cerere adresate instantei de gradul patru de jurisdictie sunt cel mai adesea formulate in temeiul art. 6 § 1 cu referire la dreptul la un „proces echitabil” in materie civila  si penala. Trebuie retinut - caci acolo se afla sursa numeroaselor neintelegeri din partea reclamantilor - ca „
     echitatea
     ” impusa de art. 6 § 1 nu reprezinta echitatea „
     substantiala
     ”, notiune care se afla la limita de drept  si etica,  si ca numai instanta de fond o poate aplica. Art. 6 § 1 nu garanteaza decat echitatea „procedurala”, care, in plan practic, se traduce printr-o procedura contradictorie, in cursul careia partile sunt ascultate  si plasate pe o pozitie de egalitate in fata judecatorului [Star Cate Epilekta - Gevmata  si altii
     
     impotriva Greciei (dec.)].
386. Prin urmare, atunci cand un capat de cerere tip instanta de gradul patru de jurisdictie este formulat in temeiul art. 6 § 1 din Conventie, Curtea il respinge, constatand ca reclamantul a beneficiat de o procedura contradictorie, ca a putut, in diferitele etape ale acesteia, sa prezinte argumentele  si probele pe care le considera relevante pentru apararea cauzei sale, ca a putut contesta efectiv argumentele  si probele prezentate de partea adversa, ca toate argumentele sale obiectiv relevante pentru solutionarea litigiului au fost audiate  si examinate de instanta in mod corespunzator, ca decizia in litigiu este amplu motivata, atat in fapt, cat  si in drept, precum  si ca, in consecinta, procedura considerata in ansamblul sau a fost echitabila [Garcia Ruiz impotriva Spaniei (MC); Khan impotriva Regatului Unit]
     ,

3. Lipsa aparenta sau evidenta a incalcarii

387. De asemenea, exista o lipsa vadita de fundament in cazul in care capatul de cerere al reclamantului care indepline ste toate conditiile formale de admisibilitate, care este compatibil cu Conventia  si care nu constituie un capat de cerere tip instanta de gradul patru de jurisdictie, nu indica, totu si, nicio incalcare a drepturilor garantate de Conventie. Intr-o astfel de situatie, demersul Curtii consta in a examina fondul capatului de cerere, in a stabili ca nu exista nicio incalcare  si in a declara acest capat de cerere inadmisibil fara a fi nevoie sa mearga mai departe. Pot fi identificate trei tipuri de capete de cerere care necesita un astfel de demers.

a) Nicio aparenta de arbitrar sau inechitate

388. Conform principiului subsidiaritatii, autoritatile nationale trebuie sa asigure, in primul rand, respectarea drepturilor fundamentale consacrate de Conventie. In consecinta, ca regula generala, stabilirea faptelor cauzei  si interpretarea dreptului intern este doar de competenta instantelor  si a altor autoritati nationale, ale caror constatari  si concluzii in aceste domenii se impun Curtii. Totu si, conform principiului caracterului efectiv al drepturilor, inerent intregului sistem al Conventiei, Curtea poate  si trebuie sa se asigure ca procesul decizional care a condus la actul denuntat de reclamant a fost echitabil  si lipsit de un caracter arbitrar (procesul decizional vizat aici poate fi administrativ sau judiciar sau ambele, dupa caz).
389. In consecinta, Curtea poate declara vadit nefondat un capat de cerere care a fost examinat, in esenta, de instantele nationale competente in cursul unei proceduri care indepline ste,
     a priori,
     urmatoarele conditii ( si in absenta unor elemente care pot dovedi contrariul):

• procedura s-a desfa surat in fata organelor abilitate in acest scop de dispozitiile dreptului national;
• procedura s-a desfa surat conform dispozitiilor procedurale din dreptul national;
• partea in cauza  si-a putut prezenta argumentele  si probele, care au fost evaluate corespunzator de autoritatea in cauza;
• organele competente au examinat  si luat in considerare toate elementele de fapt  si de drept care sunt obiectiv relevante pentru solutionarea echitabila a cauzei;
• procedura s-a finalizat printr-o decizie suficient motivata.

2. Nicio aparenta de disproportie intre scopuri si mijloace

390. Atunci cand dreptul invocat in temeiul Conventiei nu este absolut  si impune limitari explicite (indicate expres in Conventie) sau implicite (definite de jurisprudenta Curtii), Curtea este adesea pusa in situatia de a analiza proportionalitatea ingerintei denuntate.
391. Printre dispozitiile care enunta in mod explicit restrictiile autorizate, trebuie sa identificam un subgrup specific alcatuit din patru articole: art. 8 (dreptul la respectarea vietii private  si de familie), art. 9 (libertatea de gandire, de con stiinta  si de religie), art. 10 (libertatea de exprimare), art. 11 (libertatea de intrunire  si de asociere). Toate aceste articole au aceea si structura: primul alineat enunta dreptul fundamental in cauza, in timp ce al doilea alineat prevede conditiile in care statul poate restrange exercitarea acestui drept. Textele acestor din urma alineate nu sunt complet identice, dar au aceea si structura. De exemplu, in ceea ce prive ste dreptul la respectarea vietii private  si de familie, art. 8 § 2 prevede:

„Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege  si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii  si prevenirii faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor  si libertatilor altora.”

 Si art. 2 din Protocolul nr. 4 (libertatea de circulatie) apartine acestei categorii de dispozitii, deoarece cel de-al treilea alineat este redactat in acela si mod.

392. Atunci cand trebuie sa examineze ingerinta autoritatilor publice in exercitarea unuia dintre drepturile mentionate anterior, Curtea efectueaza intotdeauna o analiza in trei timpi.

Daca a existat intr-adevar un „amestec”, o ingerinta, din partea statului ( si aceasta este o intrebare preliminara distincta, ce trebuie solutionata, deoarece raspunsul nu este intotdeauna evident), Curtea incearca sa raspunda la trei intrebari consecutive:

• Este ingerinta prevazuta de o „lege” suficient de accesibila  si previzibila?
• In cazul unui raspuns afirmativ, urmare ste ingerinta cel putin unul dintre „scopurile legitime” enumerate exhaustiv ( si al caror registru variaza u sor in functie de articol)?
• In cazul unui raspuns afirmativ, este ingerinta „necesara intr-o societate democratica” pentru atingerea scopului legitim urmarit? Cu alte cuvinte, exista un raport de proportionalitate intre acest scop  si restrictiile in cauza?

393. Doar in cazul unui raspuns afirmativ la fiecare dintre aceste trei intrebari, ingerinta este considerata conforma Conventiei, in timp ce un raspuns negativ atrage constatarea incalcarii. Examinand ultima dintre aceste trei intrebari, Curtea trebuie sa tina seama de marja de apreciere de care dispune statul  si a carei sfera de aplicare variaza sensibil in functie de circumstante, de natura dreptului protejat  si de cea a ingerintei [Stoll impotriva Elvetiei (MC), pct. 105; Demir  si Baykara impotriva Turciei (MC), pct. 119; S.  si Marper impotriva
     
     Regatului Unit (MC), pct. 102; Mentzen impotriva Letoniei (dec.)].
394. Aceea si schema se aplica nu doar articolelor sus-mentionate, ci  si majoritatii celorlalte dispozitii ale Conventiei - inclusiv cazurile care se refera la limitari implicite, care nu sunt inscrise in textul articolului in cauza. De exemplu, dreptul de acces la o instanta, recunoscut de art. 6 § 1 din Conventie, nu este absolut: admite limitari implicite, deoarece, prin natura sa, impune chiar o reglementare din partea statului. Statele contractante beneficiaza de o anumita marja de apreciere in materie. Cu toate acestea, Curtea trebuie sa se pronunte in ultima instanta cu privire la respectarea cerintelor Conventiei; aceasta trebuie sa se convinga de faptul ca limitarile aplicate nu restrang accesul oferit individului astfel incat sau in asemenea masura incat dreptul sa fie incalcat in insa si esenta sa. In plus, o astfel de limitare a dreptului de acces la o instanta nu este conforma art. 6 § 1 decat daca vizeaza un scop legitim  si daca exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite  si scopul urmarit [Cudak impotriva Lituaniei (MC), pct. 55].
395. Daca, la o examinare preliminara a cererii, Curtea este convinsa ca toate conditiile prezentate anterior au fost indeplinite  si ca, avand in vedere toate circumstantele relevante ale cauzei, nu exista o disproportie evidenta intre scopurile urmarite prin ingerinta statului  si mijloacele utilizate, aceasta declara capatul de cerere inadmisibil pentru lipsa vadita de fundament. Motivarea deciziei de inadmisibilitate este in acest caz identica sau similara celei pe care Curtea ar adopta-o intr-o hotarare care se finalizeaza cu o concluzie de neincalcare pe fond [Mentzen impotriva Letoniei (dec.)].

3. Alte aspecte de fond relativ simple

396. Chiar  si in afara situatiilor descrise anterior, Curtea declara un capat de cerere vadit nefondat daca este convinsa ca, din motive de fond, nu exista nicio incalcare a dispozitiei invocate din Conventie. Aceasta are loc doar in doua situatii:

• atunci cand exista o jurisprudenta constanta  si abundenta a Curtii, formulata in cauze identice sau similare  si care permite stabilirea unei neincalcari a Conventiei in speta [Galev
  
  si altii impotriva Bulgariei (dec.)];
• chiar  si in absenta unei jurisprudente care abordeaza aspectul ridicat in mod direct  si precis, elementele de jurisprudenta existente permit stabilirea faptului ca nu exista nicio incalcare a Conventiei [Hartung impotriva Frantei (dec.)].

397. In cele doua cazuri citate, Curtea poate fi adusa in situatia de a examina indelung  si minutios faptele cauzei  si toate celelalte elemente de fapt relevante [Collins  si Akaziebie
     
     impotriva Suediei (dec.)].

4. Capete de cerere nesustinute: lipsa probelor

398. Procedura in fata Curtii are un caracter contradictoriu. Astfel, partile - reclamantul  si guvernul parat - trebuie sa i si sustina argumentele atat in fapt (furnizand Curtii elementele factuale de proba necesare), cat  si in drept (explicand de ce, in opinia lor, dispozitia invocata din Conventie a fost sau nu incalcata).
399. In masura in care este relevant in speta, art. 47 din Regulamentul Curtii, care reglementeaza continutul cererilor individuale, prevede ca:

„1. Orice cerere formulata in temeiul art. 34 din Conventie se face pe formularul pus la dispozitie de grefa, cu exceptia cazului in care Curtea decide altfel. O cerere trebuie sa contina toate informatiile cerute in partile pertinente ale formularului de cerere  si cuprinde:

[.]

4. o expunere succinta  si lizibila a faptelor;
5. o prezentare succinta  si lizibila a pretinsei sau pretinselor incalcari ale Conventiei  si a argumentelor relevante;

[...]

2. a) Toate informatiile prevazute la lit. d)-f) ale alin. (1) trebuie sa fie prezentate in partea pertinenta a formularului de cerere  si sa fie suficiente pentru a-i permite Curtii sa stabileasca, fara sa mai consulte alte documente, natura  si obiectul cererii.

[...]

1. Formularul de cerere trebuie sa fie semnat de reclamant sau de reprezentantul sau  si insotit de:

1. copii ale documentelor aferente deciziilor sau masurilor denuntate, fie ca sunt de natura judiciara sau nu;
2. copii ale documentelor  si deciziilor care arata ca reclamantul a epuizat caile de recurs interne  si respecta termenul impus de art. 35 § 1 din Conventie;

[...]

1. In cazul nerespectarii obligatiilor enumerate la alin. (1)  si (3) din prezentul articol, cererea nu va fi examinata de Curte, cu exceptia cazurilor in care:

a) reclamantul a oferit o explicatie satisfacatoare;

[...]

3. Curtea decide altfel, din oficiu sau la cererea reclamantului.

[...]”

400. In plus, conform art. 44C § 1 din Regulamentul Curtii,

„In cazul in care o parte omite sa produca probele sau informatiile solicitate de Curte ori sa prezinte, din proprie initiativa, informatii pertinente sau da dovada, in alt fel, de lipsa de participare efectiva la procedura, Curtea poate trage, din comportamentul sau, concluziile pe care le considera adecvate.”

401. Atunci cand conditiile citate anterior nu sunt indeplinite, Curtea declara cererea inadmisibila pentru lipsa vadita de fundament. In special, aceasta se poate intampla in urmatoarele situatii:

• atunci cand reclamantul se limiteaza la a cita una sau mai multe dispozitii ale Conventiei, fara a explica modul in care acestea au fost incalcate, cu exceptia cazului in care acest lucru este evident avand in vedere faptele cauzei [Trofimchuk impotriva
  
  Ucrainei (dec.); Baillard impotriva Frantei (dec.)];
• in cazul in care reclamantul omite sau refuza sa prezinte probe in sprijinul afirmatiilor sale (in special, decizii ale instantelor  si ale altor autoritati nationale), cu exceptia existentei unor situatii exceptionale, independente de vointa sa  si care il impiedica sa faca acest lucru (de exemplu, atunci cand administratia penitenciarului refuza sa transmita Curtii documente din dosarul unui detinut) sau cu conditia ca insa si Curtea sa nu decida altfel.

5. Capete de cerere confuze sau fanteziste

402. Curtea respinge ca vadit nefondate capetele de cerere care sunt atat de confuze incat ii este obiectiv imposibil sa inteleaga faptele pe care reclamantul le denunta  si doleantele pe care dore ste sa i le adreseze. Acela si lucru este valabil  si pentru capetele de cerere fanteziste, adica pentru cele care vizeaza fapte obiectiv imposibile, vadit inventate sau vadit contrare bunului simt. In astfel de cazuri, lipsa oricarei incalcari a Conventiei este evidenta pentru orice observator obi snuit, chiar lipsit de pregatire juridica.

2. 
   Absenta unui prejudiciu important
   

Art. 35 § 3 lit. b) - Conditii de admisibilitate

„3. Curtea declara inadmisibila orice cerere individuala introdusa in temeiul art. 34, atunci cand apreciaza ca:

[..]

b) reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important, cu exceptia cazului in care respectarea drepturilor omului garantate prin Conventie  si prin Protocoalele sale impune examinarea pe fond a cererii  si cu conditia de a nu respinge pentru acest motiv nicio cauza care nu a fost examinata corespunzator de o instanta nationala.”

1. Contextul adoptarii noului criteriu

403. Odata cu intrarea in vigoare a Protocolului nr. 14, la 1 iunie 2010, un nou criteriu de admisibilitate s-a adaugat criteriilor prevazute la art. 35. Conform art. 20 din Protocol, noua dispozitie se aplica tuturor cererilor aflate pe rolul Curtii, cu exceptia celor declarate admisibile inainte de intrarea in vigoare a Protocolului. Astfel, in cauza Vistins  si Perepjolkins
     
     impotriva Letoniei (MC) pct. 66, exceptia preliminara a lipsei de prejudiciu important ridicata de guvern a fost respinsa pe motiv ca cererea fusese declarata admisibila in 2006, insemnand inainte de intrarea in vigoare a Protocolului nr. 14.

Introducerea acestui nou criteriu a fost considerata necesara din cauza volumului de lucru mereu in cre stere al Curtii. Ii confera acesteia un instrument suplimentar, care ar trebui sa ii permita sa se concentreze pe cauzele ce justifica o examinare pe fond. Cu alte cuvinte, acesta ii permite Curtii sa respinga cauzele considerate „minore” in temeiul principiului conform caruia judecatorii nu ar trebui sa examineze astfel de cauze („de
minimis non curat
praetor”).

404. Chiar daca nu a fost inscrisa in mod formal in textul Conventiei Europene a Drepturilor Omului inainte de 1 iunie 2010, notiunea „de
     minimis
     
     ¹
     
     ’ a fost cel putin invocata in numeroase opinii disidente ale membrilor Comisiei (a se vedea rapoartele Comisiei in cauzele Eyoum-Priso impotriva Frantei, H.F. K.-.F. impotriva Germaniei, Lechesne impotriva
     
     Frantei)  si ale judecatorilor Curtii [a se vedea, de exemplu, Dudgeon impotriva Regatului
     
     Unit, O’Halloran  si Francis impotriva Regatului Unit (MC), Micallef impotriva Maltei (MC), precum  si de guverne in observatiile lor catre Curte [a se vedea, de exemplu, Koumoutsea  si
     
     altii impotriva Greciei (dec.)].

2. Obiect

405. Art. 35 § 3 lit. b) include trei elemente distincte. In primul rand, acesta enunta criteriul de admisibilitate in sine: Curtea poate declara inadmisibila orice cerere individuala atunci cand considera ca reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important. Urmeaza apoi doua clauze de salvgardare. In primul rand, Curtea nu poate declara inadmisibila o cerere daca respectarea drepturilor omului impune o examinare pe fond. In al doilea rand, aceasta nu poate respinge, in baza acestui nou criteriu, o cauza care nu a fost examinata in mod corespunzator de o instanta interna. Trebuie adaugat ca art. 5 din Protocolul nr. 15, care aduce un amendament Conventiei, inca neintrat in vigoare, prevede eliminarea celei de-a doua clauze de salvgardare
     
     
     ^[19]
     
     
     . In cazul in care cele trei conditii de inadmisibilitate sunt indeplinite, Curtea declara plangerea inadmisibila in temeiul art. 35 § 3 lit. b)  si 4 din Conventie.
406. In cauza Shefer impotriva Rusiei (dec.), Curtea a retinut ca, de si nu exista o ierarhie formala intre cele trei elemente mentionate la art. 35 § 3 lit. b), aspectul „prejudiciului important” se afla in esenta noului criteriu. In majoritatea cazurilor, este urmata o abordare ierarhica, fiecare element al noului criteriu fiind studiat unul dupa altul.
407. Doar Curtea este competenta sa interpreteze aceasta conditie de admisibilitate  si sa o aplice. Timp de doi ani de la intrarea in vigoare a Protocolului, aplicarea acestui nou criteriu de admisibilitate a fost rezervata camerelor  si Marii Camere (art. 20 § 2 din Protocolul nr. 14). Incepand cu 1 iunie 2012, acest criteriu a fost folosit de toate formatiunile juridice ale Curtii.
408. Curtea poate ridica aceasta noua conditie de admisibilitate din oficiu [Ionescu
     
     impotriva Romaniei (dec.)] sau ca raspuns la o exceptie formulata de guvern (Gaglione  si altii
     
     impotriva Italiei]
     ,
     In unele cazuri, ea examineaza noul criteriu inaintea celorlalte conditii de admisibilitate [Korolev impotriva Rusiei (dec.), Rinck impotriva Frantei (dec.), Gaftoniuc
     
     impotriva Romaniei (dec.), Burov impotriva Moldovei (dec.), Shefer impotriva Rusiei (dec.)]. In celelalte cazuri, Curtea nu examineaza noul criteriu decat dupa ce le-a exclus pe celelalte [Ionescu impotriva Romaniei (dec.), Holub impotriva Republicii Cehe (dec.)].

3. Cu privire la stabilirea aspectului daca reclamantul a suferit un prejudiciu important

409. Principalul element al acestui criteriu este intrebarea daca reclamantul a suferit un „prejudiciu important”. Aceasta notiune duce la ideea ca incalcarea unui drept, indiferent de realitatea sa din punct de vedere pur juridic, trebuie sa atinga un nivel minim de gravitate pentru a justifica examinarea sa de catre o instanta internationala. Incalcarile de natura pur tehnica  si de importanta redusa in afara unui cadru formal nu necesita un control european [Shefer impotriva Rusiei (dec.)]. Aprecierea acestui minim este relativa in esenta  si depinde de datele cauzei in ansamblu. Gravitatea unei incalcari se apreciaza tinand seama concomitent de perceptia subiectiva a reclamantului  si de miza obiectiva a unei cauze date [Korolev impotriva
     
     Rusiei (dec.)]. Cu toate acestea, simpla impresie subiectiva a reclamantului este insuficienta pentru a se constata ca persoana in cauza a suferit un prejudiciu important. Aceasta impresie subiectiva trebuie sa fie justificata de motive obiective [Ladygin impotriva Rusiei (dec.)]. O incalcare a Conventiei poate avea legatura cu probleme de principiu importante  si, prin urmare, poate cauza un prejudiciu important fara a aduce totu si atingere unui interes patrimonial [Korolev impotriva Rusiei (dec.)]. In hotararea Giuran impotriva Romaniei, pct. 17-25, Curtea a considerat ca reclamantul a suferit un prejudiciu important pe motiv ca procedura reprezenta pentru el un aspect de principiu,  si anume dreptul la respectarea bunurilor  si a domiciliului, chiar procedura interna care facea obiectul capatului de cerere avea ca scop recuperarea bunurilor furate de la domiciliul reclamantului, obiecte in valoare de 350 EUR.
410. In plus, pentru a evalua importanta subiectiva pe care il are aspectul pentru reclamant, Curtea poate tine seama de comportamentul acestuia, de exemplu, poate sa verifice daca a fost inactiv in timpul procedurii timp de o anumita perioada, aratand astfel un interes redus fata de soarta acesteia [Shefer impotriva Rusiei (dec.)]. In hotararea Giusti impotriva Italiei, pct. 2236, Curtea a mentionat pentru prima data cateva elemente noi care trebuiau luate in seama in stabilirea gradului minim de gravitate necesar pentru a justifica o examinare din partea unei instante internationale,  si anume natura dreptului a carei incalcare este pretinsa, gravitatea incalcarii pretinse  si/sau potentialele consecinte ale incalcarii asupra situatiei personale a reclamantului. Pentru a evalua aceste circumstante, Curtea va examina in special miza sau rezultatul procedurii nationale.

1. Lipsa unui prejudiciu financiar important

411. Intr-un anumit numar de cazuri, nivelul gravitatii este evaluat in raport cu impactul financiar al problemei in litigiu  si cu importanta cauzei pentru reclamant. Impactul financiar nu este apreciat numai in lumina prejudiciului moral denuntat de reclamant. In decizia Kiousi
     
     impotriva Greciei, Curtea a stabilit ca suma ceruta cu titlu de prejudiciu moral, 1 000 EUR, nu era relevanta pentru calcularea adevaratei mize pentru reclamant. Acest lucru provine din faptul ca prejudiciul moral este adesea calculat chiar de catre reclamanti, pe baza propriilor presupuneri cu privire la amploarea litigiului.
412. Fiind vorba despre un impact financiar nesemnificativ, Curtea a concluzionat, pana in prezent, absenta unui „prejudiciu important” in urmatoarele cauze, unde suma era mai mica sau egala cu aproximativ 500 EUR:

• procedura in care suma in cauza era de 90 EUR [Ionescu impotriva Romaniei (dec.)];
• autoritatile nu au achitat reclamantului o suma echivalenta cu cel putin un euro [Korolev impotriva Rusiei (dec.)];
• autoritatile nu au achitat reclamantului o suma echivalenta cu cel putin un euro (Vasilchenko impotriva Rusiei, pct. 49);
• amenda pentru o contraventie rutiera in cuantum de 150 EUR  si primirea unui punct de penalizare pe permisul de conducere al reclamantului [Rinck impotriva Frantei (dec.)];
• intarziere la plata sumei de 25 EUR [Gaftoniuc impotriva Romaniei (dec.)];
• neplata sumei de 125 EUR [Stefanescu impotriva Romaniei (dec.)];
• neplata de catre stat catre reclamant a sumei de 12 EUR [Fedotov impotriva Moldovei
  
  
  ^(dec)]
  
  ;
• neplata sumei datorate de stat reclamantului in cuantum de 107 EUR, plus 121 EUR pentru cheltuieli de judecata, insemnand un total de 228 EUR [Burov impotriva Moldovei
  
  
  ^(dec)]
  
  ;
• amenda pentru o contraventie rutiera in cuantum de 135 EUR, taxe de 22 EUR  si primirea unui punct de penalizare pe permisul de conducere [Fernandez impotriva Frantei
  
  
  ^(dec)]
  
  ;
• cauza in care Curtea a retinut ca prejudiciul material era de 504 EUR [Kiousi
  
  impotriva Greciei (dec.)];
• cauza in care cererea initiala de despagubire cu suma de 99 EUR formulata de reclamant impotriva avocatului sau a fost luata in considerare pe langa faptul ca persoanei in cauza i-a fost acordata suma de 1 515 EUR pentru durata procedurii pe fond [Havelka
  
  impotriva Republicii Cehe (dec.)];
• drepturi salariale restante in valoare de aproximativ 200 EUR [Guruyan impotriva
  
  Armeniei (dec.)];
• cheltuieli in valoare de 227 EUR [Sumbera impotriva Republicii Cehe (dec.)];
• executarea unei hotarari prin care se dispunea plata sumei de 34 EUR [Shefer
  
  impotriva Rusiei (dec.)];
• suma de 445 EUR cu titlu de prejudiciu moral ca urmare a suspendarii furnizarii de electricitate [Bazelyuk impotriva Ucrainei (dec.)];
• amenzi administrative in valoare de 50 EUR [Boelens  si altii impotriva Belgiei (dec.)];
• cauza in care capetele de cerere vizau sume intre 98  si 137 EUR plus dobanzi [Hudecova  si altii impotriva Slovaciei (dec.)].

413. In decizia Havelka impotriva Republicii Cehe, Curtea a considerat ca, de si suma de 1 515 EUR nu putea sa ofere in mod propriu-zis o reparatie adecvata  si suficienta din punctul de vedere al jurisprudentei Curtii, aceasta suma nu era departe de a fi o reparatie echitabila incat sa ii cauzeze reclamantului un prejudiciu important.
414. In sfar sit, Curtea este con stienta de faptul ca impactul unui prejudiciu material nu trebuie masurat in mod abstract; chiar  si un prejudiciu material modic poate fi important in lumina situatiei specifice a persoanei  si a situatiei economice a tarii sau regiunii in care locuie ste. Astfel, Curtea ia in considerare efectul pierderii financiare, tinand seama de situatia individuala a reclamantului. Astfel, in hotararea Fernandez impotriva Frantei, a luat in considerare faptul ca reclamanta era magistrat la Curtea Administrativa de Apel din Marsilia, pentru a constata ca amenda de 135 EUR pe care o primise nu reprezenta o suma importanta.

b) Prejudiciu financiar important

415. In schimb, atunci cand Curtea considera ca reclamantul a suferit un prejudiciu financiar important, ea poate respinge acest criteriu. Curtea a procedat astfel in urmatoarele cazuri:

• intarzieri cuprinse intre 9  si 49 de luni in executarea hotararilor prin care se dispunea plata de despagubiri pentru durata excesiva a procedurilor, cu valori cuprinse intre 200  si 13 749,99 EUR (Gaglione  si altii impotriva Italiei);
• intarzieri la plata despagubirilor pentru exproprieri unde sumele atingeau valori de zeci de mii de euro (Sancho Cruz  si altii impotriva Portugaliei, pct. 32-35);
• drepturi salariale, unde suma ceruta era de aproximativ 1 800 EUR (Zivic impotriva
  
  Serbiei);
• proces civil cu o durata de 15 ani  si 5 luni  si lipsa oricarei cai de atac, de si plangerea se referea la „o valoare importanta” (Giusti impotriva Italiei, pct. 22-36);
• cauza cu privire la durata unui proces civil in care suma in cauza consta in alocatii de invaliditate intr-un cuantum care nu putea fi considerat scazut (De Ieso impotriva Italiei);
• cauza in care reclamanta a fost obligata sa plateasca cheltuieli de judecata care depa seau 20% valoarea salariului sau lunar (Pi§tka impotriva Poloniei, pct. 33-41).

100. Lipsa unui prejudiciu nepecuniar important

416. Cu toate acestea, Curtea nu se preocupa numai de cauze cu referire la sume derizorii, atunci cand aplica criteriul relativ la lipsa unui prejudiciu important. Soarta cauzei pe plan national poate avea  si alte repercusiuni decat cele financiare. In deciziile Holub impotriva
     
     Republicii Cehe, Bratri Zatkove, A.S., impotriva Republicii Cehe, Matousek impotriva
     
     Republicii Cehe, Cavajda impotriva Republicii Cehe, Jirsak impotriva Republicii Cehe, si Hanzl  si Spadrna impotriva Republicii Cehe, Curtea  si-a intemeiat deciziile pe faptul ca observatiile necomunicate ale celorlalte parti nu contineau niciun element nou sau pertinent pentru cauza  si ca decizia Curtii Constitutionale in fiecare dintre aceste cauze nu se intemeia pe acestea. In decizia Liga Portuguesa de Futebol Profissional impotriva Portugaliei, Curtea a urmat acela si rationament ca cel expus in decizia Holub impotriva Republicii Cehe. Ea a estimat ca prejudiciul in cauza nu putea fi suma de 19 milioane de euro ceruta societatii reclamante, dar ca se impunea o cercetare pentru a se afla daca lipsa comunicarii catre reclamanta a avizului ministerului public ii cauzase acesteia un eventual prejudiciu important, pentru a constata ca acest lucru nu a fost stabilit.
417. De asemenea, in decizia Jancev impotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei,
     
     capatul de cerere se referea la faptul ca hotararea instantei de fond nu fusese pronuntata in  sedinta publica. Curtea a constatat ca reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu important, intrucat nu era partea vatamata. Curtea a tinut seama  si de faptul ca obligatia de a darama zidul  si de a lua caramizile, care era consecinta comportamentului ilegal al reclamantului, nu reprezenta o sarcina financiara importanta. Intr-o alta cauza, Savu impotriva Romaniei (dec.), reclamantii nu au invocat in mod direct o suma de bani, ci s-au plans de neexecutarea unei hotarari in favoarea lor care obliga la emiterea unui certificat.
418. In cauza Gagliano Giorgi impotriva Italiei, Curtea a statuat pentru prima data asupra unui capat de cerere cu referire la durata unei proceduri
     penale.
     Constatand ca condamnarea reclamantului a fost redusa din cauza duratei procedurii, Curtea a constatat ca aceasta reducere reprezenta pentru reclamant o despagubire  si chiar reducea in mod evident prejudiciul pe care l-ar fi suferit pe durata acestei proceduri. In aceste conditii, Curtea a considerat ca reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu important. In decizia Galovic impotriva
     
     Croatiei, Curtea a constatat ca reclamanta beneficiase in realitate de durata excesiva a unei proceduri
     civile,
     intrucat obiectul litigiului a ramas timp de 6 ani  si 2 luni in proprietatea sa. In doua decizii olandeze, Qelik impotriva Tarilor de Jos  si Van der Putten impotriva Tarilor de
     
     Jos, Curtea a abordat  si durata unei proceduri penale  si lipsa unei cai de atac efective. Reclamantii se plangeau numai de durata procedurii inaintea Curtii Supreme, ca urmare a termenului in care curtea de apel a completat dosarul cauzei. Totu si, in cele doua cazuri, reclamantii au formulat in fata Curtii Supreme un recurs fara a indica motivele de recurs. Constatand ca nu a fost formulat niciun capat de cerere fata de hotararea curtii de apel sau cu privire la un anumit aspect al procedurii penale anterioare, Curtea a considerat in cele doua cazuri ca reclamantii nu au suferit niciun prejudiciu important.
419. In decizia Zwinkels impotriva Tarilor de Jos, singura ingerinta in dreptul la respectarea domiciliului garantat de art. 8 privea intrarea neautorizata a inspectorilor in munca intr-un garaj; Curtea a respins astfel acest capat de cerere, caci a considerat ca nu exista decat un impact minim asupra dreptului reclamantului la respectarea domiciliului sau al vietii sale private.

4. Prejudiciu nepecuniar important

420. Referitor la cauzele in care Curtea a respins noul criteriu, in hotararea 3A.CZ s.r.o.
     
     impotriva Republicii Cehe, pct. 34, Curtea a considerat ca observatiile necomunicate puteau contine anumite informatii noi care nu fusesera aduse la cuno stinta societatii reclamante. Distingand aceasta cauza de cele care se inscriu in linia cauzei Holub impotriva Republicii
     
     Cehe (dec.), Curtea a declarat ca nu poate concluziona ca societatea nu a suferit un prejudiciu important. Ea a urmat acela si rationament ca in cauzele BENet Praha, spol. s r.o., impotriva
     
     Republicii Cehe, pct. 135  si Joos impotriva Elvetiei, pct. 20.
421. In cauza Luchaninova impotriva Ucrainei, pct. 46-50, Curtea a observat ca rezultatul procedurii, prezentat de reclamanta ca fiind ilegal  si inechitabil, avusese un impact negativ asupra vietii sale profesionale. Condamnarea reclamantei a fost folosita indeosebi ca motiv pentru a fi concediata. Curtea a constatat deci, existenta unui prejudiciu important. In cauza Diacenco impotriva Romaniei, pct. 46, problema de principiu pentru reclamant era aceea a dreptului sau de a fi prezumat nevinovat, drept garantat de art. 6 § 2.
422. In cauza Van Velden impotriva Tarilor de Jos, pct. 33-39, reclamantul a invocat art. 5 § 4, iar guvernul a argumentat ca persoana in cauza nu a suferit niciun prejudiciu important, caci durata totala a detentiei sale preventive a fost scazuta din pedeapsa cu inchisoarea. Curtea a constatat ca este un lucru obi snuit ca, in cadrul procedurii penale, in numeroase state contractante, sa fie scazute din eventuala pedeapsa perioadele de detentie dispuse inainte de condamnarea definitiva; in cazul in care Curtea ar trebui sa afirme in mod general ca orice prejudiciu care rezulta din arestul preventiv este din acest motiv
     ipso facto
     anulat in sensul Conventiei, acest lucru ar duce la neexaminarea unui mare numar de potentiale capete de cerere in temeiul art. 5. Curtea a respins, deci, exceptia ridicata de guvern, referitoare la lipsa unui prejudiciu important. Ea a actionat in acela si mod  si in cauza Bannikov impotriva
     
     Letoniei, pct. 54-60, in care arestul preventiv a durat 1 an, 11 luni  si 18 zile.
423. In trei cauze interesante, in care au fost formulate capete de cerere in temeiul art. 9, art. 10  si art. 11, Curtea a respins de asemenea, exceptia lipsei unui prejudiciu important formulata de guvern. In cauza Vartic impotriva Romaniei (nr. 20), pct. 37-41, reclamantul s-a plans de faptul ca, fiindu-i refuzata alimentatia vegetariana corespunzatoare credintelor sale budiste, autoritatea penitenciara i-a incalcat dreptul de manifestare a religiei, garantat de art. 9. Curtea a constatat ca obiectul capatului de cerere ridica un aspect de principiu important. In cauza Eon impotriva Frantei, pct. 34, capatul de cerere intemeiat pe art. 10 privea intrebarea daca insultarea  sefului statului trebuia considerata fapta penala. Curtea a respins exceptia guvernului  si a constatat ca aspectul avea o importanta subiectiva pentru reclamant  si ca era vorba in mod obiectiv de o problema de interes general. In cauza Berladir  si altii impotriva
     
     Rusiei, pct. 34, Curtea nu a considerat oportuna respingerea capetelor de cerere intemeiate pe art. 10  si art. 11, in temeiul art. 35 § 3 lit. b) din Conventie, pe motiv ca se putea considera ca priveau o problema de principiu.

4. Doua clauze de salvgardare

424. Odata ce Curtea a constatat, avand abordarea expusa mai sus, lipsa unui prejudiciu important, ea trebuie sa verifice daca una din cele doua clauze de salvgardare enuntate in art. 35 § lit. b) o obliga totu si sa examineze plangerea pe fond.

a) In ceea ce prive ste clarificarea aspectului daca respectarea drepturilor omului impune examinarea cererii pe fond

425. Al doilea element este o clauza de salvgardare (a se vedea Raportul explicativ al Protocolului nr. 14, pct. 81) in temeiul careia cererea nu este declarata inadmisibila daca respectarea drepturilor omului, garantata de Conventie  si de Protocoalele sale, impune examinarea cauzei pe fond. Formularea acestui element se inspira din a doua teza a art. 37 § 1 din Conventie, unde indepline ste o functie similara in contextul deciziei de a radia o cerere de pe rolul Curtii. Aceea si formulare este folosita  si la art. 39 § 1 ca baza pentru obtinerea unei solutionari amiabile intre parti.
426. Organele Conventiei au interpretat intotdeauna aceste dispozitii in sensul ca le obligau sa continue examinarea unei cauze, indiferent de solutionarea sa de catre parti sau de existenta unui alt motiv de radiere a cererii de pe rol. Curtea a considerat necesar sa efectueze o examinare aprofundata intr-o cauza care ridica probleme cu caracter general care vizau respectarea Conventiei (Tyrer impotriva Regatului Unit, pct. 24-27).
427. Astfel de intrebari cu caracter general se pun, de exemplu, atunci cand trebuie precizate obligatiile statelor in temeiul Conventiei sau cand trebuie stimulat statul parat sa rezolve o problema structurala care afecteaza  si alte persoane in aceea si situatie ca  si reclamantul.
428. Tocmai aceasta abordare a fost folosita  si in cauza Finger impotriva Bulgariei, pct. 67-77, unde Curtea a considerat inutil sa se mai determine daca reclamantul a suferit un prejudiciu important, dat fiind ca respectarea drepturilor omului cere ca ea sa examineze pe fond cauza (care viza o problema structurala potentiala cu privire la durata excesiva a procedurii civile  si pretinsa lipsa a unei cai de atac efective).
429. In cauza Zivic impotriva Serbiei, pct. 36-42, Curtea a considerat ca, chiar presupunand ca reclamantul nu a suferit un prejudiciu important, cauza ridica aspecte de interes general ce presupun o examinare, iar acestea din cauza incoerentelor din jurisprudenta Tribunalului Belgrad cu privire la dreptul la un salariu echitabil  si la un salariu egal pentru munca egala,  si anume dreptul la acordarea aceleia si mariri de salariu intregii categorii de politi sti.
430. De asemenea, in cauza Nicoleta Gheorghe impotriva Romaniei, Curtea a respins noul criteriu, in pofida sumei modice invocate (17 EUR), caci instanta nationala avea nevoie sa dea o hotarare de principiu asupra acestui aspect ( si anume, prezumtia de nevinovatie  si egalitatea armelor in domeniul penal, caci era vorba despre prima hotarare data dupa modificarea dreptului intern). In cauza Juhas Duric impotriva Serbiei (revizuire), reclamantul s-a plans de plata onorariilor avocatului apararii desemnat de politie in cadrul unei anchete penale preliminare. Curtea a constatat ca aspectele litigioase nu puteau fi considerate triviale  si, prin urmare, neimpunand o examinare pe fond, dat fiind ca aveau legatura cu functionarea justitiei penale. Prin urmare, a respins exceptia guvernului intemeiata pe noul criteriu de admisibilitate, pe motiv ca respectarea drepturilor omului impunea o examinare pe fond.
431. A sa cum s-a aratat la pct. 39 din raportul explicativ al Protocolului nr. 14, aplicarea noii conditii de admisibilitate are ca scop evitarea respingerii cauzelor, care, in ciuda banalitatii lor, ridica probleme serioase de aplicare sau de interpretare a Conventiei sau probleme importante privind dreptul national.
432. Curtea a stabilit deja ca respectarea drepturilor omului nu necesita continuarea examinarii cererii atunci cand, de exemplu, aspecte asemanatoare au fost deja solutionate in alte cauze cu care a fost sesizata [Leger impotriva Frantei (radiere) (MC), pct. 51; Rinck
     
     impotriva Frantei (dec.); Fedotova impotriva Rusiei]
     ,
     sau atunci cand legislatia relevanta a fost abrogata, iar plangerea nu mai prezenta decat un interes istoric [Ionescu impotriva
     
     Romaniei (dec.)]. De asemenea, respectarea drepturilor omului nu cere Curtii sa examineze o cerere, atunci cand chiar Curtea  si Comitetul de Mini stri au examinat cererea din unghiul unei probleme structurale, ca de exemplu neexecutarea hotararilor judecatore sti interne in Rusia (Vasilchenko impotriva Rusiei) sau in Romania [Gaftoniuc impotriva Romaniei (dec.); Savu
     
     impotriva Romaniei (dec.)] sau in Republica Moldova [Burov impotriva Moldovei (dec.)] sau in Armenia (Guruyan impotriva Armeniei (dec.)]. In plus, atunci cand problema prive ste durata procedurilor in Grecia (Kiousi impotriva Greciei (dec.)] sau in Republica Ceha [Havelka impotriva Republicii Cehe (dec.)], Curtea a avut deja multiple ocazii de a lua cuno stinta in hotararile precedente. Acest lucru este valabil  si pentru pronuntarea hotararilor in  sedinta publica [Jancev impotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei (dec.)] sau posibilitatea de lua la cuno stinta  si de a comenta observatii sau elemente probatorii depuse de partea adversa [Bazelyuk impotriva Ucrainei (dec.)].

b) In ceea ce prive ste clarificarea aspectului daca respectiva cauza a fost

deja examinata in mod corespunzator de o instanta interna

433. In sfar sit, art. 35 § 3 lit. b) nu permite respingerea unei cereri din punctul de vedere al admisibilitatii, daca respectiva cauza nu a fost examinata in mod corespunzator de o instanta interna. Obiectivul acestei reguli, calificata de autorii textului ca fiind „cea de-a doua clauza de salvgardare”, garanteaza ca orice cauza va face obiectul unei examinari judecatore sti, fie in plan national, fie in plan european. A sa cum este indicat mai sus, aceasta a doua clauza de salvgardare va fi eliminata in momentul intrarii in vigoare a Protocolului nr. 15 care aduce amendamente Conventiei.
434. Cea de-a doua clauza de salvgardare are astfel ca scop sa evite o denegare de justitie pentru reclamant [Korolev impotriva Rusiei (dec.), Gaftoniuc impotriva Romaniei (dec.), Fedotov impotriva Moldovei (dec.)]. Reclamantul trebuie sa aiba posibilitatea de a- si prezenta argumentele in cadrul unei proceduri contradictorii inaintea unui grad de jurisdictie interna, cel putin [Ionescu impotriva Romaniei (dec.), Stefanescu impotriva Romaniei (dec.)].
435. Aceasta clauza se armonizeaza, de asemenea, cu principiul de subsidiaritate, astfel cum reiese in special din art. 13 din Conventie, care cere disponibilitatea la nivel national a unor cai de atac efective impotriva incalcarilor. Conform Curtii, termenul „cauza” nu poate fi asimilat cu termenul „cerere”, altfel spus plangerea depusa la Strasbourg. In caz contrar, ar fi imposibil sa se declare inadmisibila o cerere referitoare la pretinse incalcari cauzate de autoritatile care s-au pronuntat in ultima instanta, intrucat actele acestora nu mai pot fi, prin definitie, examinate la nivel national [Holub impotriva Republicii Cehe (dec.)]. Prin urmare, prin termenul „cauza” trebuie sa se inteleaga cererea sau pretentiile cu care reclamantul a sesizat instantele nationale.
436. In decizia Dudek impotriva Germaniei, plangerea cu privire la durata excesiva a unei proceduri civile nu a fost examinata in mod corespunzator de o instanta interna, pentru ca inca nu exista in dreptul german o cale de atac efectiva in aceasta privinta, motiv pentru care criteriul nu a putut fi folosit. In cauza Finger impotriva Bulgariei, pct. 67-77, Curtea a considerat ca problema principala a acestei cauze este de a stabili daca plangerea reclamantei cu referire la durata procedurii, pe care ea o considera excesiva, putea fi examinata in mod corespunzator la nivel intern. De aceea, cauza nu a putut fi considerata ca indeplinind conditiile celei de-a doua clauze de salvgardare. Curtea a folosit acela si demers in cauza Flisar impotriva Sloveniei, pct. 28. A retinut ca reclamantul se plangea tocmai de faptul ca instantele interne nu au examinat in mod corespunzator cauza sa. A constatat, de asemenea, ca instanta constitutionala nu examinase pretentia reclamantului conform caruia existase o incalcare a garantiilor oferite de art. 6. Prin urmare, Curtea a respins exceptia ridicata de guvern din respectivul criteriu. In cauza Fomin impotriva Moldovei, reclamanta s-a plans din perspectiva art. 6 ca instantele nu  si-au motivat suficient deciziile prin care o declarau vinovata de o infractiune administrativa. Curtea a unit cu fondul clarificarea aspectului daca plangerea sa a fost examinata in mod corespunzator de o instanta interna  si a sfar sit prin a declara cererea admisibila, hotarand sa nu aplice criteriul  si a constatat incalcarea art. 6.
437. Cu privire la interpretarea termenului „corespunzator" (fr.
     dument
     ), acest nou criteriu nu va face obiectul unei interpretari la fel de stricte precum cea impusa de art. 6, care garanteaza dreptul la un proces echitabil [Ionescu impotriva Romaniei (dec.), Liga
     
     Portuguesa de Futebol Profissional impotriva Portugaliei (dec.)]. In schimb, a sa cum a fost precizat in cauza Sumbera impotriva Republicii Cehe (dec.), anumite lacune in echitatea procedurii pot, prin natura  si intensitatea lor, sa aiba un impact asupra aspectului daca respectiva cauza a fost examinata „in mod corespunzator” (de unde constatarea Curtii conform careia noul criteriu nu se putea aplica in cauza Fomin impotriva Moldovei).
438. In plus, notiunea conform careia cauza trebuie sa fi fost „examinata in mod corespunzator” nu cere ca statul sa examineze pe fond orice plangere inaintata instantelor nationale, mai ales daca este inutil. In cauza Ladygin impotriva Rusiei (dec.), Curtea a statuat ca, atunci cand un reclamant cauta sa depuna o plangere care nu are in mod evident un fundament in dreptul intern, ultima conditie mentionata in art. 35 § 3 lit. b) este totu si indeplinita.

In cazul in care cauza se refera la o pretinsa incalcare savar sita de ultima instanta in grad din sistemul juridic intern, Curtea poate renunta la cerinta ca aceasta plangere sa fi fost examinata in mod corespunzator. Adoptarea unei atitudini contrare ar impiedica Curtea sa respinga o plangere, oricat de nesemnificativa ar fi, daca pretinsa incalcare ar fi avut loc in ultima etapa a procesului intern <Telik impotriva Tarilor de Jos (dec.)].