Taxe locale, Taxa pentru eliberarea/vizarea anuala a autorizatiei privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica

Drept fiscal.

Art. 266, art. 268 alin. (5) si (6), art. 288 din Codul fiscal, pct. 130, pct. 159

¹

, pct. 244 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, art. 2 si 5 din Ordonanta Guvernului nr. 75/2003, art. 11 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.

Pe de o parte, se constata ca modalitatea prevazuta de pct. 224 alin. (3) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, devine operanta doar in cazul in care respectiva unitate administrativ-teritoriala editeaza monitoare oficiale.

Pe de alta parte, din coroborarea pct. 224 alin. (3) lit. a) si b) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal cu art. 5 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 75/2003 rezulta ca in cazul hotararilor privind stabilirea impozitelor, a taxelor locale si a taxelor speciale si ale caror prevederi sunt obligatorii si pentru alti cetateni decat cei din unitatea administrativ-teritoriala respectiva, nu este suficienta publicarea in monitorul oficial al unitatii administrativ-teritoriale respective, acolo unde acestea se editeaza, ci este necesara publicarea in monitorul oficial al judetului (sau, pentru situatia in care hotararea este adoptata de Consiliul local al municipiului Bucuresti, in monitorul oficial al acestuia).

Faptul ca primarul in a carui raza de competenta se afla amplasata unitatea sau standul de comercializare a omis sa perceapa taxa anticipat eliberarii/vizarii anuale a autorizatiei, nu impiedica recuperarea sumelor datorate cu titlu de obligatie principala, insa, nu poate avea drept consecinta suportarea de catre comerciant a unor accesorii a caror existenta este determinata exclusiv de culpa autoritatii, de incalcare, la momentul in care taxa trebuia perceputa, a dispozitiilor fiscale care o reglementeaza. Se au in vedere dispozitiile art. 111 alin. (2) din Codul de procedura fiscala potrivit carora pentru obligatiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii acestora, in cele doua modalitati prevazute la lit. a) si b), precum si faptul ca recurentei-reclamante nu i s-a adus la cunostinta cuantumul efectiv la obligatiei principale de plata.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 345 din 16 martie 2017

Cererea de chemare in judecata si hotararea tribunalului.

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la Tribunalul Neamt sub numarul 3420/103/2015 din 21.12.2015, reclamanta Intreprindere Individuala I.A. a contestat, in contradictoriu cu parata Comuna Faurei, decizia nr. 8299/11.11.2015 si decizia de impunere nr. 6435/20.08.2015.

Prin sentinta civila nr. 406/C din 26.04.2016, Tribunalul Neamt a respins actiunea, ca nefondata, pentru urmatoarele motive:

Prin decizia nr. 33/2015, Camera de Conturi Neamt a dispus, intre altele, masuri pentru incasarea taxei pentru eliberarea/vizarea anuala a autorizatiilor privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica.

La data de 28.08.2015, parata a emis decizia de impunere nr. 6435 prin care s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia fiscala cu titlu de taxa pentru eliberarea/vizarea autorizatiei

pentru desfasurarea unei activitati de alimentatie publica si accesorii, pentru perioada 20112015. Contestatia formulata de reclamanta impotriva acestei decizii a fost respinsa de parata prin inscrisul nr. 8299/2015, intitulat „Raspuns la contestatie”.

Nu se impune anularea actelor fiscale contestate de reclamanta. Desi inscrisul nr. 8299/2015, emis in solutionarea contestatiei, nu are denumirea de „decizie”, raspunde exigentelor instituite de art. 216 din Codul de procedura fiscala, astfel incat este neintemeiata sustinerea reclamantei cu privire la nulitatea actului.

Pe fondul cauzei, instanta constata ca obligatiile fiscale au fost corect stabilite, in conformitate cu art. 268 alin. (5) din Codul Fiscal si anexai la Hotararea Guvernului nr. 1309/2012. Intrucat taxa pentru eliberarea/vizarea anuala a autorizatiei privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica reprezinta o obligatie fiscala a comerciantilor a caror activitate se desfasoara potrivit codului CAEN in clasa 5530 si 5540 si cum reclamanta face parte din aceasta categorie, decizia de impunere care atesta obligatiile fiscale datorate de reclamanta cu acest titlu, incepand cu anul 2011, a fost emisa in mod corect.

Reclamanta datoreaza si accesorii fiscale in raport de exigibilitatea platii taxei. Potrivit art. 134 alin. 3 din Codul fiscal, exigibilitatea platii taxei reprezinta data la care o persoana are obligatia de a plati taxa la bugetul statului conform prevederilor art. 157 alin. 1. Aceasta data determina si momentul de la care se datoreaza majorari de intarziere pentru neplata taxei. Cum Codul fiscal prevede dispozitii exprese cu privire la momentul de la care se datoreaza accesoriile fiscale, se constata ca nu se impune anularea acestora.

Cererea de recurs.

Impotriva hotararii tribunalului, in termenul prevazut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta Intreprindere Individuala I.A. a formulat prezentul recurs, fara a indica expres vreunul dintre motivele de casare prevazute de art. 488 alin. (1) din Codul de procedura civila. In motivarea recursului, reclamanta a invocat urmatoarele argumente:

La data de 28.08.2015 i-a fost comunicata decizia de impunere nr. 6435/20.08.2015, act in cuprinsul caruia se precizeaza ca are la baza procesul verbal de constatare nr. 4671/2015 emis de Curtea de Conturi. Impotriva acestei decizii a formulat contestatie care a fost respinsa. Raspunsul este nelegal deoarece nu a avut in vedere toate inscrisurile depuse la contestatie si nici toate aspectele de drept incidente in cauza.

1. Un motiv de nelegalitate tine de aspectul formal: forma pe care o imbraca raspunsul este nelegala. Contestatia nu se solutioneaza printr-un raspuns la contestatie, ci printr-o decizie ca act administrativ, act care se contesta la instanta de contencios administrativ.
2. Intimat a depus la dosar hotararile de consiliu loca si dovada afisarii acestora, fapt care nu inlocuieste obligatia de a indeplini formalitatile de publicitate impuse de lege, dar si de continutul hotararilor. Astfel, parata nu a facut dovada comunicarii acestora catre persoanele si institutiile interesate si nici dovada publicarii acestora in conditiile art. 288 din Codul fiscal si ale normelor de aplicare, respectiv art. 288 din Codul fiscal si pct. 224 alin. (1) si (3) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
3. In privinta sumelor de plata indicate in decizia de impunere, se impune constatarea nelegalitatii acestora in raport de continutul art. 258 alin. (5) din Codul fiscal si pct. 159
   
   ¹
   
   alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal.

Mai mult, intimata avea obligatia, conform pct. 288 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, sa adopte in termen de 45 de zile si sa publice in Monitorul Oficial al Romaniei hotararile de stabilire a taxelor de autorizare. In realitate, Consiliul local al comunei F. nu a adoptat, cu respectarea formalitatilor prevazute de lege, nicio hotarare cu privire la aceasta taxa.

In lipsa unei hotarari de consiliu local, intimata nu are temei legal pentru a solicita si a colecta aceasta taxa de autorizare, iar procesul-verbal emis de Curtea de Conturi nu stabileste obligatii de plata in sarcina contribuabililor, ci eventual in sarcina primariei F. - in conditiile in care Curtea de Conturi nu are autoritate legala pentru a suplini lipsa hotararii de consiliu local si de a colecta retroactiv taxa de autorizatie.

Dat fiind faptul ca institutia emitenta nu ne-a solicitat plata acestei taxe niciodata pana la emiterea deciziei de impunere, este ilegala perceperea de penalitati de intarziere deoarece nu se poate retine culpa sa pentru neplata in termen. Potrivit prevederilor art. 119 si urmatoarele Cod procedura Fiscala, termenul de scadenta este termenul stabilit in documentul prin care i se stabileste obligatia de plata a taxei de autorizare, ori parata a solicitat pentru prima data sa achite aceasta taxa in luna august 2015, astfel incat nu se pot calcula penalitati retroactiv pentru ultimii 5 ani.

intampinarea la cererea de recurs.

Prin intampinare, intimata Comuna F. a solicita respingerea recursului, sustinand, in esenta, temeinicia si legalitatea hotarari recurate, pentru argumentele retinute, in mod corect, de catre tribunal. Totodata, intimata a sustinut ca hotararile privind aprobarea impozitelor si taxelor locale (pe care le-a enumerat) au fost publicate in mod corespunzator, au fost supuse controlului de legalitate exercitat de prefect si au fost executate toate formalitatile de publicitate prevazute de lege, de retinut fiind dispozitiile art. 50 din Legea nr. 215/2001.

Analiza motivului de casare.

Desi recurenta nu a mentionat motivul de casare pe care isi sprijina recursul, aceasta instanta constata ca argumentele invocate prin cererea de recurs se subsumeaza motivului prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura civila, dintr-o tripla perspectiva si anume: forma raspunsului la contestatia administrativa; obligatia de publicare a hotararilor prin care consiliul local aproba, anual, impozitele si taxele locale; legalitatea obligatiei fiscale principale si accesorii stabilite prin decizia de impunere.

1. Sub primul aspect, se constata ca recurenta-reclamanta nu a indicat dispozitiile legale a caror incalcare constituie un motiv de nelegalitate al raspunsului la contestatia administrativa, sustinand doar ca aceasta din urma trebuie solutionata printr-o decizie ca act administrativ. In aceasta privinta, art. 210 alin. (1) din Codul de procedura fiscala prevede ca „In solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie, dupa caz.”. Textul nu prevede vreo sanctiune pentru situatia in care contestatia nu este solutionata printr-un act care nu poarta denumirea de decizie sau dispozitie; in context, este de mentionat ca, fiind vorba de un act emis de primar, denumirea acestuia, in situatia data, este aceea de dispozitie, conform dispozitiilor exprese ale art. 68 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, iar nu denumirea de decizie, asa cum a pretins recurenta-reclamanta prin intermediul unui motiv de nelegalitate pe care ea insasi recurenta-reclamanta l-a caracterizat tinand de aspectul formal.

Asadar, in lipsa unei nulitati exprese, absolute si neconditionate, in sensul art. 174 alin. (2) si art. 176 din Codul de procedura civila, art. 175 alin. (1) din Codul de procedura civila prevede sanctiunea nulitatii doar in cazul in care prin nerespectarea cerintei legale s-a adus partii o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea acestuia. Or, in cauza, o astfel de vatamare nu a fost dovedita de vreme ca raspunsul Primarului comunei Farurei, dat contestatiei administrative prin adresa nr. 8299/11.11.2015, are continutul prevazut de art. 211 alin. (2) - (5) din Codul de procedura fiscala, permitandu-i reclamantei ca, in termen legal, sa investeasca instanta de contencios administrativ competenta, cu actiunea impotriva acestui raspuns, avand in vedere motivele de fapt si de drept pentru care contestatia sa a fost respinsa.

2. Sub acest aspect, sunt de retinut, mai intai, dispozitiile art. 288 alin. (2) din Codul fiscal care prevede ca „Primarii, primarul general si presedintii consiliilor judetene asigura publicarea corespunzatoare a oricarei hotarari in materie de impozite si taxe locale adoptate de autoritatile deliberative respective.” Totodata, se au in vedere dispozitiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, textul prevazand ca „Hotararile cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii lor la cunostinta publica, iar cele individuale, de la data comunicarii.” Se constata ca actele normative primare nu prevad modalitatea concreta in care se realizeaza aducerea la cunostinta publica a actelor cu caracter normativ in general (art. 50 din Legea nr. 215/2001) si, in special, a hotararilor in materie de impozite si taxe locale (art. 288 alin. 2 din Codul fiscal).

In aplicarea art. 288 alin.(2) din Codul fiscal, pct. 224 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, prevad urmatoarele:

„(3) Hotararile privind stabilirea impozitelor, a taxelor locale si a taxelor speciale, inclusiv a celor prin care se aproba modificari sau completari la acestea, precum si hotararile prin care se acorda facilitati fiscale se publica:

1. in mod obligatoriu, in monitorul oficial al judetului/municipiului Bucuresti, in conditiile Ordonantei Guvernului nr. 75/2003, chiar daca publicarea se face si potrivit prevederilor lit. b);
2. in monitoarele oficiale ale celorlalte unitati administrativ-teritoriale, acolo unde acestea se editeaza, in conditiile Ordonantei Guvernului nr. 75/2003;
3. prin oricare alte modalitati prevazute de lege.”

Acest din urma text prevede trei modalitati in care se realizeaza publicarea hotararilor in materie de impozite si taxe locale, doar prime doua fiind prevazute cumulativ, adica doar modalitatile de publicare pentru care exista norme de trimitere in Ordonanta Guvernului nr. 75/2003. De aceea, este necesara examinarea dispozitiilor acestui din urma act normativ si anume:

„Art. 2

1. La nivelul judetelor, respectiv al municipiului Bucuresti, se infiinteaza servicii publice de editare a monitoarelor oficiale.
2. Serviciul public de editare a monitoarelor oficiale se poate organiza in subordinea consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, cu sau fara personalitate juridica, sau in cadrul aparatului propriu, ca un compartiment distinct.
3.  In municipii, sectoarele municipiului Bucuresti si orase se pot infiinta compartimente redactionale in aparatul propriu al consiliului local, care vor asigura editarea unor monitoare oficiale proprii.”

„Art. 5

1. In monitorul oficial al judetului si al municipiului Bucuresti se vor publica:

a) hotararile si dispozitiile cu caracter normativ adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice judetene si a municipiului Bucuresti, de cele ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti sau oraselor care nu au monitoare proprii, precum si de cele ale comunelor, cu respectarea prevederilor Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare;”

(-)

2. Hotararile si dispozitiile cu caracter normativ adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale din municipii, sectoare ale municipiului Bucuresti sau din orase si comune, ale caror prevederi sunt obligatorii si pentru alti cetateni decat cei din unitatea administrativ-teritoriala respectiva, vor fi publicate in monitorul oficial al judetului. Publicarea se face prin grija secretarului.”

Pe de o parte, se constata ca modalitatea prevazuta de pct. 224 alin. (3) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, devine operanta doar in cazul in care respectiva unitate administrativ-teritoriala editeaza monitoare oficiale. Or, din art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 75/2003 rezulta ca la nivelul comunelor nu se editeaza monitoare oficiale, ci doar la nivel de judete, respectiv la nivelul municipiului Bucuresti - unde, potrivit alin. (1), se infiinteaza, in mod obligatoriu, servicii publice de editare a monitoarelor oficiale - si, potrivit alin. (3), la nivelul municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti si oraselor, „se pot” infiinta, fara a fi obligatori, compartimente redactionale in aparatul propriu al consiliului local, care vor asigura editarea unor monitoare oficiale proprii.

Pe de alta parte, din coroborarea pct. 224 alin. (3) lit. a) si b) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal cu art. 5 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 75/2003 rezulta ca in cazul hotararilor privind stabilirea impozitelor, a taxelor locale si a taxelor speciale si ale caror prevederi sunt obligatorii si pentru alti cetateni decat cei din unitatea administrativ-teritoriala respectiva, nu este suficienta publicarea in monitorul oficial al unitatii administrativ-teritoriale respective, acolo unde acestea se editeaza, ci este necesara publicarea in monitorul oficial al judetului (sau, pentru situatia in care hotararea este adoptata de Consiliul local al municipiului Bucuresti, in monitorul oficial al acestuia).

In cauza, publicarea hotararilor prin care Consiliul local al comunei F. a aprobat impozitele si taxele locale pentru anul 2011 - 2015 (respectiv H.C.L. nr. 50/2010, H.C.L. nr. 41/2011, H.C.L. nr. 56/2012, H.C.L. nr. 77/2013 si H.C.L. nr. 69/2014) au fost aduse la cunostinta publicului se putea face prin oricare alta modalitate prevazuta de lege, conform 224 alin. (3) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. Este de mentionat ca prin cererea de chemare in judecata nu s-a pretins neindeplinirea acestei din urma forme de publicitate, astfel incat in fata tribunalului nu au fost administrate probe sub acest aspect.

3. In privinta legalitatii impunerii taxei de autorizare, de retinut sunt in primul rand, regulile generale cuprinse in art. 266 din Codul fiscal, text care prevede ca „Orice persoana care trebuie sa obtina un certificat, aviz sau alta autorizatie prevazuta in prezentul capitol trebuie sa plateasca taxa mentionata in acest capitol la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale inainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizatia necesara.”

Taxa contestata in prezentul litigiu este cea prevazuta de art. 268 alin. 5 din Codul fiscal, dispozitii prin care comerciantilor a caror activitate se desfasoara potrivit Clasificarii activitatilor din economia nationala - CAEN, in clasa 5530 - restaurante si 5540 - baruri, li se impune plata catre bugetul local al comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, in a carui raza administrativ teritoriala se afla amplasata unitatea sau standul de comercializare, o taxa pentru eliberarea/vizarea anuala a autorizatiei privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica, stabilita de catre consiliile locale intr-o suma stabilita in limita unui anumit plafon (modificat prin acte normative succesive).

Totodata, in aplicarea si executarea acestor dispozitii, Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal prevad, in pct. 159

¹

urmatoarele:

„(1) Taxa pentru eliberarea/vizarea anuala a autorizatiei privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica, prevazuta la art. 268 alin. (5) se datoreaza bugetului local al comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, in a carui raza administrativa se afla amplasata unitatea sau standul de comercializare. Autorizatia se emite de catre primarul in a carui raza de competenta se afla amplasata unitatea sau standul de comercializare.

(2) Taxele pentru eliberarea privind desfasurarea de activitati de alimentatie publica, sunt anuale, se stabilesc prin hotarari ale consiliilor locale, adoptate in conditiile art. 268 alin. (5) si art. 288 alin. (1) din Codul fiscal, si se achita integral, anticipat eliberarii acestora, indiferent de perioada ramasa pana la sfarsitul anului fiscal respectiv.”

In temeiul si in concordanta cu aceste dispozitii, Consiliul local al comunei Faurei a stabilit anual, prin hotararile prin care au fost aprobate taxele si impozitele anuale - H.C.L. nr. 50/2010, H.C.L. nr. 41/2011, H.C.L. nr. 56/2012, H.C.L. nr. 77/2013 si H.C.L. nr. 69/2014 - taxa pentru eliberarea autorizatiilor pentru a eliberarea/avizarea anuala a autorizatiei privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica

Avand in vedere dispozitiile Codul fiscal si ale hotararilor consiliului local date in aplicarea primelor, precum si faptul ca recurenta-reclamanta a fost autorizata pentru activitati de alimentatie publica de genul celor prevazute de Codul fiscal, aceasta datoreaza taxa reglementata de art. 268 alin. (5) din Codul fiscal.

Insa, in ceea ce priveste accesoriile calculate in anul 2015 pentru taxei datorate in perioada 2011 - 2015, se impune casarea hotararii.

Taxa reglementata de art. 268 alin. (5) si (6) din Codul fiscal este datorata bugetului local, de catre comerciantii a caror activitate se circumscrie claselor 5530 si 5540, atat pentru eliberarea autorizatiei privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica, in vederea desfasurari acestei activitati, cat si anual, pentru vizarea acestei autorizatii.

La pct. 130, dat in aplicarea art. 266 din Codul fiscal, Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, prevad ca „Taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor si a autorizatiilor se achita anticipat eliberarii acestora.” In acelasi sens sunt si dispozitiile pct. 159 alin. (2) din norme, date in aplicarea art. 268 din Codul fiscal, potrivit carora taxele pentru eliberarea privind desfasurarea de activitati de alimentatie publica, sunt anuale, si se achita integral, anticipat eliberarii acestora, indiferent de perioada ramasa pana la sfarsitul anului fiscal respectiv.

Faptul ca primarul in a carui raza de competenta se afla amplasata unitatea sau standul de comercializare a omis sa perceapa taxa anticipat eliberarii/vizarii anuale a autorizatiei, nu impiedica recuperarea sumelor datorate cu titlu de obligatie principala, insa, nu poate avea drept consecinta suportarea de catre comerciant a unor accesorii a caror existenta este determinata exclusiv de culpa autoritatii, de incalcare, la momentul in care taxa trebuia perceputa, a dispozitiilor fiscale care o reglementeaza. Se au in vedere dispozitiile art. 111 alin. (2) din Codul de procedura fiscala potrivit carora pentru obligatiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii acestora, in cele doua modalitati prevazute la lit. a) si b), precum si faptul ca recurentei-reclamante nu i s-a adus la cunostinta cuantumul efectiv la obligatiei principale de plata.

Fata de cele ce preced, pentru motivul prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura civila, hotararea recurata va fi casata, iar in temeiul art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, rejudecand cauza in fond, curtea de apel va admite in parte actiunea, in privinta obligatilor fiscale accesorii.