Tardivitatea emiterii deciziei de sanctionare
Sarcina probei in conflictele de munca apartine angajatorului
Legislatie relevanta
:
art. 252 alin. 1 C.muncii
art. 272 C.muncii
Decizia nr. 16/2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii
Rezumat
:
Referitor la exceptia tardivitatii emiterii deciziei de sanctionare, aceasta exceptie a fost solutionata gresit de prima instanta.
Conform disp. art. 252 alin. 1 C.muncii, emiterea deciziei de sanctionare trebuie realizata in forma scrisa in termen de 30 de zile de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Luarea la cunostinta de savarsirea abaterii disciplinare s-a realizat de catre angajator la data de 19.06.2015, atunci cand au fost inregistrate in registratura unitatii raportul nr. 15/446/19.06.2015 si nota de completare nr. 15/446/bis/19.05.2015 a raportului nr. 15/446/2015. In raport de data celor doua rapoarte mentionate mai sus, de data emiterii deciziei de sanctionare (22.06.2015) si de decizia nr. 16/2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii, Curtea apreciaza ca a fost respectat termenul de 30 de zile prev. de disp. art. 252 alin. 1 tz. I C. muncii.
Apelanta a sustinut ca intimata ar fi trebuit sa transmita respectivele informatii initial la data de 7.10.2014, apoi la data de 19.12.2014, avand in vedere ca la acea data a solicitat din nou transmiterea informatiilor (a se vedea considerentele deciziei de sanctionare nr. 82/2/2421/22.06.2015 si nota de completare nr. 15/446/bis/19.05.2015 a raportului nr. 15/446/2015).
In lipsa altor elemente din care sa rezulte data la care ar fi trebuit transmise cel mai tarziu informatiile solicitate (data la care se considera ca a fost savarsita fapta imputabila), Curtea considera ca data de 19.12.2014 este data la care intimata trebuia sa raspunda la solicitarile respective si, astfel, aceasta este si data la care s-a savarsit abaterea disciplinara.
Fata de data la care s-a savarsit fapta (19.12.2014), data la care a fost emisa decizia de sanctionare (22.06.2015) si termenul prevazut de disp. art. 252 alin. 1 tz. a II-a C.muncii, Curtea considera ca exceptia tardivitatii emiterii decizie de sanctionare este fondata si se impune a fi admisa, cu consecinta anularii deciziei de sanctionare pentru nerespectarea disp. art. 252 alin. 1 tz. a II-a C.muncii.
Cu privire la motivele de apel invocate de apelanta, Curtea, desi opteaza pentru anularea deciziei de sanctionare ca fiind tardiv emisa, considera ca nu sunt fondate, avand in vedere urmatoarele aspecte:
Conform disp. art. 272 C.muncii, sarcina probei in conflictele de munca apartine angajatorului.
Contestatoarea a sustinut ca nu a avut cunostinta de solicitarile in discutie, neprimindu-le pe nicio cale.
Intimata-apelanta a sustinut ca a cerut intimatei-contestatoare informatiile respective pe calea postei electronice, dar, in conditiile contestarii acestor sustineri, nu a depus la dosar nicio proba din care sa rezulte transmiterea si receptionarea unui astfel de eventual e-mail de catre contestatoare.
Asa fiind, in mod corect prima instanta a apreciat ca in cauza nu s-a dovedit ca intimata-contestatoare a savarsit cu intentie o fapta ce se poate considera abatere disciplinara, in conditiile in care nu a stiut ca trebuia sa indeplineasca unele sarcini de serviciu.
Decizia civila nr.237/19.04.2016 a Curtii de Apel Galati
Prin cererea inregistrata la data de 29.06.2015, pe rolul Tribunalului Galati – Sectia I civila contestatoarea MA a solicitat in contradictoriu cu intimata CNCF „CFR” SA Bucuresti –Sucursala Regionala CFC., anularea deciziei de sanctionare nr. …/2/2421/22.06.2015.
Prin sentinta civila nr. 1437/18.12.2015, Tribunalul Galati a admis actiunea si a anulat Decizia nr. 82/2/2421/22.06.2015 de sanctionare disciplinara a contestatoarei cu sanctiunea ”avertisment scris”.
Contestatoarea M.A. este salariata intimatei CNCF „CFR” SA Bucuresti – Sucursala Regionala CF C. in functia de contabil sef la compartimentul Economic – Sucursala Regionala CFC.
La data de 19.06.2015 intimata a emis decizia de sanctionare nr. …/2/2414/19.06.2015, prin care a dispus sanctionarea contestatoarei cu “avertisment scris”, in temeiul art. 248 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, pentru incalcarea prevederilor art. 39 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 si a regulamentului intern al intimatei, respectiv art. 4, 5 lit. a), b) si c).
Ulterior, prin decizia de sanctionare nr. ../2/2421 /22.06.2015 intimata a anulat decizia de sanctionare nr. …/2/2414/19.06.2015 si a dispus sanctionarea contestatoarei cu “avertisment scris” pentru incalcarea prevederilor art. 39 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 si a regulamentului intern al intimatei, respectiv art. 4, 5 lit. a), b) si c).
In fapt, potrivit Raportului nr. 15/446/19.06.2015, in urma intrarii in vigoare a Dispozitiei nr. 36/25.04.2012 a Directorului general al CNCF „CFR” SA, directiile implicate s-au confruntat cu dificultati in aplicarea dispozitiei si au solicitat Directiei Tehnice sa promoveze modificarea acestei dispozitii.
Prin actul de control nr. 13/3/593/25.09.2014 al Directiei investitii, RK si IT, directorul general adj. tehnic a solicitat directiei economice emiterea unui punct de vedere referitor la aplicarea prevederilor de la pct. IV din dispozitia nr. 36/25.04.2012.
S-a retinut ca, in urma acestei solicitari, in data de 03.10.2014 directorul general adjunct economic a transmis prin e-mail catre personalul de conducere din subordinea sa, atat din companie, cat si din sucursalele regionale 1) -8), sarcina de a formula un punct de vedere, referitor la modificarea Dispozitiei nr. 36/2012, stabilind ca termen de raspuns 07.10.2014, iar salariata B.M. – sef serviciu in cadrul Directiei Contabilitate a fost desemnata cu primirea si centralizarea raspunsurilor.
Din inscrisurile prezentate la Directia Economica si Directia Contabilitate, comisia de cercetare a constatat ca unii salariati, printre care si contestatoarea, nu au transmis un punct de vedere conform dispozitiei primite, considerent pentru care s-a emis decizia de sanctionare nr. …/2/2414/19.06.2015, prin care a dispus sanctionarea contestatoarei cu “avertisment scris” in temeiul art. 248 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, decizie care a fost anulata de intimata ulterior.
Potrivit Notei de completare a Raportului nr. 15/446/19.06.2015, prin actul nr. 13/3/1303/19.12.2014 Directia Investitii RK si IT a reiterat necesitatea comunicarii punctelor de vedere si a solicitat din nou sa se transmita modificarile la Dispozitia nr 36/25.04.2012, insa contestatoarea nu s-a conformat nici ulterior retransmiterii solicitarii din data de 19.12.2014, fapt pentru care intimata a emis in sarcina contestatoarei decizia de sanctionare nr. …/2/2414/22.06.2015, care formeaza obiectul contestatiei din prezenta cauza.
In cauza, intimata nu a inlaturat prin nicio proba apararea contestatoarei, in sensul ca nu a avut cunostinta despre actul nr. 13/3/1303/19.12.2014, prin care Directia Investitii RK si IT a reiterat necesitatea comunicarii punctelor de vedere si a solicitat din nou sa se transmita modificarile la Dispozitia nr. 36/25.04.2012, precum si sustinerea contestatoarei ca acest inscris nu i-a fost comunicat.
De altfel, masura dispusa in sarcina contestatoarei prin decizia de sanctionare nr. 82/2/2414/22.06.2015 are la baza tocmai actul nr. 13/3/1303/19.12.2014,
pe care contestatoarea nu l-a cunoscut, considerent pentru care aceasta nu poate fi decat exonerata de raspunderea ce i-ar fi revenit daca s-ar fi probat ca i s-a comunicat inscrisul de catre intimata.
Asa fiind, fata de probele administrate si avand in vedere disp. art. 250 din Codul muncii, s-a constatat neindeplinirea conditiilor pentru incidenta dispozitiilor art. 247 si 248 lit. a) din Codul muncii, s-a admis actiunea si s-a dispus anularea deciziei de sanctionare nr. …/2/2414/22.06.2015 cu “avertisment scris”.
Impotriva sentintei Tribunalului Galati, in termen legal a declarat apel, la data de 25.01.2016, intimata CNCF ”CFR” SA, prin Sucursala Regionala de CF C.
Motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul:
– materialul probator administrat in cauza a fost gresit interpretat de prima instanta, in sensul ca apelanta-intimata a dovedit cu actele depuse la dosar ca prin Actul nr. 13/3/593/25.09.2014 Directia Investitii, RK si IT a solicitat Directiei Economice a apelantei emiterea unui punct de vedere referitor la aplicarea Dispozitiei nr. 36/25.04.2012, solicitare transmisa prin e-mail la data de 3.10.214 de catre d-na S.B. inclusiv contestatoarei-intimate; aceeasi solicitare a fost reiterata prin actul nr. 13/3/1303/19.12.2014, dar nici la aceasta revenire de solicitare de informatii contestatoarea-intimata nu a raspuns, ceea ce a determinat angajatorul sa considere ca a savarsit o abatere disciplinara, pentru care a emis decizia de sanctionare analizata in prezenta cauza.
In dovedirea apelului apelanta nu a solicitat administrarea de noi probatorii.
In drept a invocat disp. art. 466-482 C.proc.civ.
Contestatoarea-intimata a formulat in termen legal intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, avand in vedere ca decizia de sanctionare este nula, fiind emisa cu depasirea termenului prev. de disp. art. 252 alin. 1 C.muncii, termen ce s-a implinit la data de 7.04.2015, dar si pentru ca in mod corect prima instanta a apreciat ca intimata-contestatoare nu a receptionat solicitarea de furnizare de relatii, astfel ca nu a savarsit cu vinovatie nicio abatere disciplinara.
Intimata nu a solicitat administrarea de noi probatorii.
In drept a invocat dispozitiile art. 471 alin. 5 C.proc.civ.
Analizand intreg materialul probator administrat in cauza prin prisma motivelor de apel invocate in termenul legal si cu ignorarea unor eventuale motive de apel invocate cu depasirea acestui termen, pentru a face aplicarea principiului disponibilitatii partilor in procesul civil si a disp. art. 9 si 477 C.proc.civ., Curtea apreciaza ca apelul nu este fondat si se impune a fi respins in temeiul disp. art. 480 alin. 1 C.proc.civ., cu consecinta mentinerii hotararii primei instante, avand in vedere urmatoarele considerente:
Referitor la exceptia tardivitatii emiterii deciziei de sanctionare, aceasta exceptie a fost solutionata gresit de prima instanta.
Conform disp. art. 252 alin. 1 C.muncii, emiterea deciziei de sanctionare trebuie realizata in forma scrisa in termen de 30 de zile de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Luarea la cunostinta de savarsirea abaterii disciplinare s-a realizat de catre angajator la data de 19.06.2015, atunci cand au fost inregistrate in registratura unitatii raportul nr. 15/446/19.06.2015 si nota de completare nr. 15/446/bis/19.05.2015 a raportului nr. 15/446/2015. In raport de data celor doua rapoarte mentionate mai sus, de data emiterii deciziei de sanctionare (22.06.2015) si de Decizia nr. 16/2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii, Curtea apreciaza ca a fost respectat termenul de 30 de zile prev. de disp. art. 252 alin. 1 tz. I C. muncii.
Apelanta a sustinut ca intimata ar fi trebuit sa transmita respectivele informatii initial la data de 7.10.2014, apoi la data de 19.12.2014, avand in vedere ca la acea data a solicitat din nou transmiterea informatiilor (a se vedea considerentele deciziei de sanctionare nr. …/2/2421/22.06.2015 si nota de completare nr. 15/446/bis/19.05.2015 a raportului nr. 15/446/2015).
In lipsa altor elemente din care sa rezulte data la care ar fi trebuit transmise cel mai tarziu informatiile solicitate (data la care se considera ca a fost savarsita fapta imputabila), Curtea considera ca data de 19.12.2014 este data la care intimata trebuia sa raspunda la solicitarile respective si, astfel, aceasta este si data la care s-a savarsit abaterea disciplinara.
Fata de data la care s-a savarsit fapta (19.12.2014), data la care a fost emisa decizia de sanctionare (22.06.2015) si termenul prevazut de disp. art. 252 alin. 1 tz. a II-a C.muncii, Curtea considera ca exceptia tardivitatii emiterii decizie de sanctionare este fondata si se impune a fi admisa, cu consecinta anularii deciziei de sanctionare pentru nerespectarea disp. art. 252 alin. 1 tz. a II-a C.muncii.
Cu privire la motivele de apel invocate de apelanta, Curtea, desi opteaza pentru anularea deciziei de sanctionare ca fiind tardiv emisa, considera ca nu sunt fondate, avand in vedere urmatoarele aspecte:
Conform disp. art. 272 C.muncii, sarcina probei in conflictele de munca apartine angajatorului.
Contestatoarea a sustinut ca nu a avut cunostinta de solicitarile in discutie, neprimindu-le pe nicio cale.
Intimata-apelanta a sustinut ca a cerut intimatei-contestatoare informatiile respective pe calea postei electronice, dar, in conditiile contestarii acestor sustineri, nu a depus la dosar nicio proba din care sa rezulte transmiterea si receptionarea unui astfel de eventual e-mail de catre contestatoare.
Asa fiind, in mod corect prima instanta a apreciat ca in cauza nu s-a dovedit ca intimata-contestatoare a savarsit cu intentie o fapta ce se poate considera abatere disciplinara, in conditiile in care nu a stiut ca trebuia sa indeplineasca unele sarcini de serviciu.
Fata de toate aceste aspecte, Curtea considera ca se impune respingerea apelului ca nefondat, in baza disp. art. 480 alin. 1 C.proc.civ.