Suspendarea pensiei de invaliditate

Codul Muncii

Art. 54 lit. b; art. 62 al. 2; art. 92 si art. 94 din Legea nr. 19/2000; art. 179 din Legea nr. 263/2012

Pensionarul incadrat in gradul II de invaliditate, daca realizeaza venituri in urma desfasurarii unor activitati se considera ca si-a redobandit capacitatea de munca, intervenind modificari in ceea ce priveste starea de sanatate si prin urmare nu mai indeplineste conditiile legale in temeiul carora i-a fost acordata pensia de invaliditate.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 1185 din 19 august 2013

Prin sentinta civila nr. 113 din 7.02.2013 pronuntata de Tribunalul Neamt, in dosarul nr. 4526/103/2012, s-a admis contestatia formulata de contestatorul S.V. si in consecinta: s-a anulat decizia nr. 144638 din 3.09.2012 emisa de intimata C.J.P.N. privind recuperarea debitului in suma de 4632 lei de la contestator.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a avut in vedere urmatoarele:

Prin decizia nr. 144638/16.09.1996, contestatorul a fost inscris la pensie de invaliditate, gradul II, fiindu-i stabilita in acest sens o pensie in cuantum lunar de 386 lei. Ulterior inscrierii la pensie contestatorul a desfasurat si activitate de morarit, activitate din care acesta a realizat un venit de 4270 lei, conform celor mentionate in adeverinta de venit din anul 2010. Se retine in continuare de instanta ca in perioada in care respectiva moara a functionat, contestatorul a cumulat veniturile din activitati comerciale, in cuantumul anterior precizat, cu pensia de invaliditate, astfel incat pentru anul 2010 intimata a procedat la stabilirea unui debit in sarcina acestuia in suma de 4632 lei, reprezentand c/valoarea drepturilor de asigurari sociale incasate in intervalul 01.01.2010-01.01.2011, cu incalcarea prevederilor art. 92 din Legea nr. 19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare.

In acest sens tribunalul a retinut ca, potrivit art. 92 alin. 1 lit. g din Legea 19/2000 aplicabila la data obtinerii veniturilor, plata pensiei se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care, beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II se regaseste in una dintre situatiile prevazute la art. 5 alin. (1) pct. I, II si IV lit. b) - f), respectiv persoane autorizate sa desfasoare activitati independente sau alte persoane care realizeaza venituri din activitati profesionale.

Se impune a se sublinia ca prevederile legale anterior citate din Legea nr.19/2000 nu contineau nicio dispozitie prin care sa se impuna o eventuala limita a veniturilor din activitati economice, intreprinderi familiale sau activitati profesionale venituri ce ar fi putut fi cumulate cu pensia de invaliditate, ceea ce presupune ca inclusiv pentru un venit de 10 lei obtinut din astfel de activitati, pensionarul de invaliditate sa fie privat pe anul respectiv de drepturile sale de asigurari sociale, care oricum in cvasi totalitate se situeaza sub nivelul pensiei medii de tara si cu putin peste pensia minima.

Aceasta situatie se regaseste si in cazul contestatorului din prezenta actiune, caruia i sa imputat prin decizia contestata, pensia de invaliditate incasata in cursul anului 2010, ce era in cuantum lunar de 386 lei lunar, rezultand un debit total de 4.632 lei, pentru un venit total anual realizat in perioada de referinta din activitati comerciale, in cuantum brut de 4270 lei, astfel cum rezulta din adeverinta anexata in copie la fila 21 dosar, aceasta din urma fiind practic suma din care se presupune ca pensionarul de invaliditate ar fi trebuit sa-si asigure intretinerea in anul 2010.

Ori, scopul acestei reglementari si interdictii al cumulului de venituri impuse prin prevederile Legii nr.19/2000 nu putea fi acela de a pune pensionarii de invaliditate in situatia de a-si asigura intretinerea din castiguri ce se situeaza sub nivelul pensiei minime pe tara, astfel incat acestea trebuie interpretate in sensul existentei unui plafon maxim al veniturilor din activitati economice, intreprinderi familiale sau activitati profesionale ce ar putea fi totusi cumulate cu pensia de invaliditate, tocmai pentru evitarea unor situatii cel putin absurde in care pentru venituri modice cel in cauza sa fie privat de drepturile sale legale de pensie.

De mentionat ca la momentul constatarii si stabilirii debitului in sarcina contestatorului prin Decizia nr. 144638/03.09.2012, dispozitiile Legii nr.19/2000 fusesera abrogate, urmare aparitiei Legii nr.263/2010, emiterea deciziei contestate realizandu-se sub imperiul celui din urma act normativ, dar cu trimitere la prevederile legale in vigoare pe perioada vizata de decizie, respectiv in anul 2010.

In atare conditii, instanta a retinut ca, la momentul actual, nu mai este posibila o eventuala invocare a unei exceptii de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. 1 lit. g raportat la art. 5 alin. (1) pct. I, II si IV lit. b) - f) din Legea nr.19/2000, act normativ abrogat prin Legea nr.263/2010, avand in vedere ca potrivit art. 29 din Legea nr.47/1992 republicata: „Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta
in vigoare,
care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.”

Aceasta situatie speciala ce se retine relativ la normele de drept substantial ce au stat la baza emiterii deciziei de recuperare debit contestate, nu poate insa impiedica instanta sa le analizeze si sa interpreteze in sensul mai sus aratat, interpretare confirmata, de altfel prin decizii anterioare ale Curtii Constitutionale, chiar daca pronuntate cu prilejul examinarii altor reglementari legale, dar tot din categoria drepturilor de asigurari sociale, drepturi ce trebuie protejate pentru asigurarea unui nivel de trai decent al pensionarilor. Mentionam in acest sens Decizia nr. 258 din 16 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010, prin care Curtea a constatat ca „principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contributiilor sa se faca in acelasi mod de catre toti contribuabilii, prin excluderea oricarui privilegiu sau oricarei discriminari, astfel incat la venituri egale contributia sa fie aceeasi. Principiul mentionat presupune insa ca asezarea sarcinilor fiscale sa tina cont de capacitatea contributiva a contribuabililor, respectiv in asezarea obligatiilor fiscale sa se tina seama de necesitatea protejarii paturilor sociale celor mai dezavantajate, luand in considerare elementele ce caracterizeaza situatia individuala si sarcinile sociale ale contribuabililor in cauza.” De asemenea, prin Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012 publicata in Monitorul Oficial nr. 153 din 7 martie 2012, Curtea a stabilit ca: ,, Numai legiuitorul este in drept sa stabileasca categoriile de venituri pentru care urmeaza a se plati contributii la bugetul asigurarilor de sanatate, iar pensia reprezinta un astfel de venit. Faptul ca legiuitorul are posibilitatea de a excepta pensia de la plata unor astfel de contributii sau de a stabili deducerea din cuantumul pensiei a unei sume lunare asupra careia nu se calculeaza contributia de asigurari de sanatate reprezinta chestiuni care tin in mod exclusiv de optiunea sa, optiune care nu poate fi cenzurata din perspectiva garantiilor dreptului constitutional la pensie. Ceea ce Constitutia impune este ca prin astfel de masuri sa nu se aduca atingere nivelului de trai decent al pensionarilor. In acest sens, legiuitorul a prevazut atat calitatea de asigurat pensionarilor care au o pensie sub 740 lei, fara plata contributiei corespunzatoare, cat si scutirea partiala de la plata contributiei, in sensul ca prin aplicarea cotei corespunzatoare pensia neta nu poate fi mai mica de 740 lei.”

Prin urmare, dispozitiile anterior citate din Legea nr.19/2000 nu se pot interpreta decat in sensul in care interdictia cumulului pensiei de invaliditate de gradul I sau II cu veniturile din activitati economice, intreprinderi familiale sau activitati profesionale, sa aiba in vedere doar acele categorii de castiguri ce se situeaza peste nivelul a 12 pensii minime lunare, intrucat se presupune ca pensia minima reprezinta un criteriu suficient de strict in raport de care se poate aprecia in mod obiectiv ca este respectata cerinta asigurarii unui minim de resurse financiare care sa permita pensionarilor sa aiba un nivel de trai decent.

Instituirea acestui criteriu, al unui plafon maxim al nivelului veniturilor din activitati economice, intreprinderi familiale sau activitati profesionale care sa poata fi cumulate cu pensia de invaliditate, este de deplin justificata, in masura in care acest criteriu se aplica in mod consecvent, intrucat este firesc ca interdictia de cumulare a acestor drepturi de asigurari sociale cu diferite categorii de castiguri banesti sa aiba totusi in vedere si cuantumul veniturilor realizate in aceste conditii, nefiind justificata o aplicare nediferentiata, ce limiteaza respectiv ii priveaza pe pensionari de drepturile de pensie in conditiile in care realizeaza venituri anuale modice , sub nivelul pensiei minime pe tara. Aceasta diferenta este rezonabila si justificata de situatia obiectiva deosebita in care se afla persoanele ce realizeaza venituri mai mari fata de cele ale caror venituri sunt mai reduse, precum si principiul solidaritatii si subsidiaritatii in colectarea si utilizarea fondurilor, aplicabil in materia asigurarilor sociale.

De astfel o asemenea interpretare este confirmata chiar de prevederile actuale ale Legii nr. 263/2010, care reglementand situatiile in care se interzice cumulul pensiei de invaliditate cu diferite categorii de venituri si indemnizatii a prevazut expres la art. 114 alin. 1 litera e) ca ,, In sistemul public de pensii, plata pensiei se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care a intervenit una dintre urmatoarele cauze: pensionarul de invaliditate, incadrat in gradul I sau II, se regaseste in una dintre situatiile prevazute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu exceptia consilierilor locali sau judeteni; ” la punctul IV al art.6 din lege fiind stipulat neechivoc ca in aceasta categorie intra „persoanele care realizeaza, in mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin de 4 ori castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si care se afla in una dintre situatiile urmatoare:

1. administratori sau manageri care au incheiat contract de administrare ori de management;
2. membri ai intreprinderii individuale si intreprinderii familiale;
3. persoane fizice autorizate sa desfasoare activitati economice;
4. persoane angajate in institutii internationale, daca nu sunt asiguratii acestora;
5. alte persoane care realizeaza venituri din activitati profesionale . ”

Prin urmare, se constata ca prin reglementarea actuala s-a instituit un plafon valoric chiar mai generos decat cel avut in vedere de instanta la stabilirea veniturilor minime ce pot fi cumulate cu pensia de invaliditate gradul I si II, aceasta fiind insa optiunea exclusiva a legiuitorului, de esenta acestei cauze si a interpretarii date de instanta fiind insa existenta acestui plafon in limita caruia cele doua categorii de drepturi banesti sa poata fi totusi cumulate.

In concluzie retinand ca in cauza de fata, contestatorul a realizat in cursul anului 2010 venituri totale de doar 4270 lei din cadrul intreprinderii familiale pe care o detinea, nu se justifica stabilirea caracterului necuvenit al pensiei de invalidate pe care acesta o incasat-o lunar in cuantum de 386 lei si pe cale de consecinta nici imputarea debitului de 4632 lei, conform Deciziei nr. 144638 din 03.09.2012, decizie ce urmeaza a fi anulata , in conformitate cu dispozitiile art. 153 alin. 1 litera i raportat la art.179 si art.181 din Legea nr.263/2010, cel dintai urmand a fi exonerat de plata debitului impus nelegal in sarcina sa, in urma admiterii contestatiei formulate in contradictoriu cu intimata Casa Judeteana de Pensii Neamt.

Impotriva sentintei civile mai sus mentionate a formulat recurs intimata Casa Judeteana de Pensii N., recurs formulat si motivat in termen legal si scutit de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.

In motivarea recursului, intimata a aratat ca hotararea instantei de fond este nelegala intrucat s-au incalcat dispozitiile art.179 alin.1 si 4 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cu care: sumele incasate necuvenit de contestator cu titlu de

prestatii de asigurari sociale se recupereaza in termen de 3 ani in baza deciziei Casei de Pensii.

Se mai arata ca intimatul S.V. a beneficiat de o pensie de invaliditate gr.II in temeiul Legii nr.3/1977. Avand in vedere adeverinta emisa de A.F.P. a Municipiului P.N., intimatul figureaza in evidentele fiscale pe anul 2010 cu venituri impozabile din activitati comerciale, ori potrivit Legii nr. 19/2000, art.92 alin.1 lit.g „plata pensiei se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care beneficiarul unei pensii de invaliditate de gr.II sau I se regaseste in una din situatiile prevazute la art.5 alin.1 pct.I, II si V lit.b-f’.

Se mai arata ca decizia nr. 144638/3.09.2012 emisa de Casa Judeteana de Pensii N. a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale , respectiv Legea nr. 263/2010.

Ratiunea acordarii pensiei de invaliditate gradul II consta in reparatia adusa persoanei care nu poate presta nici o activitate care sa aduca venituri intrucat si-a pierdut total capacitatea de munca, motiv pentru care pensia de invaliditate gr.II este mai mare fata de gradul III - unde beneficiarul mai are posibilitatea de a presta activitate cu jumatate de norma - art.54 lit.c din Legea nr. 19/2000.

Intimatul contestator, legal citat, nu a formulat intampinare.

Analizand sentinta civila recurata sub aspectul motivelor de recurs formulate si in temeiul art.304

¹

Cod procedura civila, Curtea de Apel retine urmatoarele:

Intimatul contestator S.V. este beneficiarul unei pensii de invaliditate gr.II prin decizia nr. 144638 /16.09.1996 emisa de Casa Judeteana de Pensii N. in temeiul Legii nr. 19/2000, primind lunar o pensie in cuantum de 397 lei (potrivit cuponului de pensie - fila 9 dosar fond).

La data de 28.06.2012 Administratia Finantelor Publice N. a emis pe numele intimatului contestator Adeverinta de venit pe anul 2010 din 28.06.2012 - fila 21 dosar fond, din care rezulta ca S.V. figureaza in evidentele fiscale pe anul 2010 cu venituri impozabile provenite din activitati comerciale (cu impozit pe venit din activitati independente de 204 lei).

Textul legal al art.92 alin.1 lit.g din Legea nr.19/2000 arata ca „plata pensiei se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care beneficiarul unei pensii de invaliditate de gr.I sau II se regaseste in una dintre situatiile prevazute la art.5 alin.1 pct.I , II si IV lit.b-f’.

Art.94 din Legea nr. 19/2000 arata categoriile de pensionari care pot cumula pensia cu venituri realizate dintr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul veniturilor, categorii de pensionari intre care nu se regasesc pensionarii de invaliditate de gr.II, cum este cazul intimatului contestator din cauza de fata.

Potrivit textului legal al art.62 alin.2 lit.c din acelasi act normativ, se considera ca pensionarul incadrat in gradul II de invaliditate, daca realizeaza venituri in urma desfasurarii unor activitati si-a redobandit capacitatea de munca, intervenind modificari in ceea ce priveste starea de sanatate si prin urmare nu mai indeplineste conditiile legale in temeiul carora i-a fost acordata pensia.

Pensionarul incadrat in gradul II de invaliditate nu poate presta nici un fel de activitate, considerandu-se ca si-a pierdut total capacitatea de munca, art.54 lit.b din Legea nr. 19/2000 aratand ca invaliditatea de gr.II se caracterizeaza prin pierderea totala a capacitatii de munca, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se auto conduce si de a se orienta spatial, fara ajutorul unei persoane."

Curtea de Apel apreciaza ca fiind legala decizia nr. 144638//3.09.2012 a Casei Judetene de Pensii N. privind recuperarea sumelor incasate necuvenit cu titlu de prestatii de asigurari sociale, potrivit dispozitiilor art.179 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, incasate de intimatul contestator in anul 2010.

Curtea de Apel, in temeiul art. 304 pct. 7 si art. 312 C.pr. civ. a admis recursul, a modificat in tot sentinta civila recurata, in sensul ca a respins contestatia ca nefondata.