Suspendarea   judecatii  cauzei pentru  lipsa nejustificata a partilor.Caracter imperativ. Indeplinirea conditiilor legale.

 

Cod pr.civ., art. 242 alin. 1 pct. 2

 

    
Notele scrise sunt inregistrate la instanta in ziua judecatii, ceea ce semnifica prezenta efectiva a reclamantei la proces in sensul preocuparii acesteia pentru continuarea cursului judecatii.

Faptul ca la strigarea efectiva a pricinii, aceasta nu s-a aflat nemijlocit in sala de sedinta nu echivaleaza cu ipoteza prevazuta de art.242 pct.2 cod pr.civ.mai sus citata, fiindca ratiunea acestei dispozitii legale este aceea de a respecta principiile disponibilitatii si contradictorialitatii si dreptul la aparare al partilor, care guverneaza procesul civil si care impiedica instanta de judecata sa procedeze la judecata cauzei in lipsa partilor in conditiile in care niciuna nu a cerut solutionarea in lipsa.

Desi notele scrise exprimand pozitia procesuala a reclamantei fata de exceptiile opuse in aparare de parati existau in dosar la strigarea pricinii, in incheierea de sedinta nu este mentionata depunerea acestora prin compartimentul de registratura, iar instanta nu le-a luat in examinare, ceea ce semnifica lipsa sa de preocupare pentru stadiul judecatii si aplicarea formala a dispozitiilor referitoare la suspendare doar ca efect al absentei fizice a partilor ori a reprezentantilor lor, la apelul nominal facut de grefierul de sedinta.

Aceasta modalitate de aplicare a normelor imperative ale art.242 pct.2 cod pr.civ. este contrara vointei legiuitorului care nu  infatisarea fizica a partilor a avut-o in vedere la edictarea textului legal ci conduita lor procesuala, constand in preocuparea efectiva pentru cursul judecatii, sanctionand cu intreruperea acestuia prin suspendare, tocmai lipsa de diligenta si de atitudine pentru continuarea procesului.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,

Decizia civila  nr. 451  din 2 martie 2011.

 

Prin cererea inregistrata pe rolul tribunalului reclamanta N. R. R,, calitate  de  fosta  salariata a  Casei de  Cultura in functia  de  referent,  a chemat in  judecata  paratele Primaria Municipiului -prin  primar-si Consiliul Local al  Municipiului,  solicitand  in contradictoriu cu acestia sa  se  dispuna: anularea  Hotararii Consiliului Local  nr. 134/2010, prin  care la art. 8  s-a   hotarat  desfiintarea  Casei de Cultura; anularea  Hotararii Consiliului Local   nr. 137/2010 prin  care  la  art.  4  s-a  aprobat organigrama  si  statul de  functii al Teatrului  Municipal  ; anularea preavizului  nr. 223  din  data de  4  august   2004; anularea  dispozitiei  de  desfacere  a  contractului de   munca   nr. 263  din  01.09.2010;reintegrarea  pe  postul  detinut anterior desfacerii  contractului  individual de   munca;  plata  drepturilor  salariale  si a drepturilor  banesti  stabilite  prin  Contractul Colectiv  de Munca, art. 16  si  27 de  la  data  desfacerii   contractului  individual de  Munca si pana  la reintegrarea  sa efectiva; plata  drepturilor  restante  prevazute de  art. 31 pct.12 si pct. 15 lit. b  din Contractul Colectiv  de  Munca;  restituirea  retinerii de   25%  din salariul  lunar, aplicata  cu 1  iulie  2010,  stabilita  prin ordonanta de  urgenta, precum  si restituirea  retinerii de 25%   din drepturile  de  concediu de  odihna  pe  anul 2010.

In dovedirea  cererii  reclamanta  a depus  inscrisuri.

Cauza  a primit  termen de   judecata  la  21  octombrie 2010,  cand,   s-a incuviintat cererea de amanare a cauzei formulata de reclamanta, pentru a lua  cunostinta de intampinarea  formulata  de  parati si in care  au  fost  invocate exceptia  necompetentei materiale a tribunalului-Sectia Civila, cu privire la  solutionarea  capetelor de  cerere  privind  anularea HCL  nr. 134/2010 si  137/2010,  precum  si  exceptia  lipsei  calitatii procesual pasive  a Primarului  Municipiului si a Consiliului Local,  primind  un  nou  termen  de   judecata  la  4   noiembrie 2010.

Pentru  acest  termen de   judecata   reclamanta  a  formulat  concluzii scrise.

Tribunalul   prin  incheierea  de sedinta  din  data  de  4  noiembrie 2010 in baza disp. art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedura  civila,  a suspendat   judecata  cauzei, pentru  lipsa nejustificata a partilor.

Impotriva  acestei incheieri a  formulat  recurs reclamanta,  care   sustine  ca  la  termenul din 4 noiembrie 2010 instanta trebuia sa puna in discutia partilor exceptiile ridicate de parati iar nu sa suspende judecata.

Recurenta a sustinut ca starea sa de sanatate nu i-a  permis sa ramana in sala de judecata pana la strigarea dosarului nr.4770/120/2010, motiv pentru care a depus la arhiva instantei note scrise, in care si-a prezentat pozitia cu privire la exceptiile ridicate . Precizeaza  de  asemenea,  ca notele scrise au  fost depuse sub semnatura de primire, fiind  preluate si comunicate instantei de catre functionarii de la arhiva chiar inainte de inceperea sedintei de judecata .

Pentru ca din incheierea de sedinta criticata nu rezulta ca instanta a luat cunostinta despre aceste note scrise, recurenta considera ca suspendarea cauzei, pentru absenta sa este o masura nelegala,  motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii si trimiterea cauzei spre continuarea judecatii la aceeasi instanta.

Curtea, verificand incheierea recurata in raport de criticile formulate de recurenta-reclamanta, de dispozitiile legale incidente in cauza si de mijloacele de proba administrate dar si sub toate aspectele, astfel cum prevede art.3041 Cod procedura civila, a constatat ca este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed.

Norma juridica din art.242 pct.2 cod pr.civ. referitoare la suspendarea voluntara determinata de lipsa partilor, are caracter imperativ iar nu facultativ si drept urmare, obliga instanta de judecata sa dispuna suspendarea judecatii daca niciuna dintre parti nu se infatiseaza la strigarea pricinii si nu s-a cerut judecarea in lipsa, conform art.242 alin.2 din acelasi cod.

Daca la judecata se infatiseaza cel putin o parte, instanta nu va mai dispune suspendarea judecatii pe acest temei, ci in conditiile art.152 cod pr.civ. va pasi la judecata, pronuntandu-se pe temeiul dovezilor administrate si analizand eventualele exceptii sau mijloace de aparare invocate.

La termenul de judecata din 4 noiembrie 2010 cand a fost pronuntata incheierea recurata reclamanta N. R.R. a formulat si depus la dosar note scrise la care a atasat inscrisuri prin intermediul carora a raspuns motivat exceptiilor invocate prin intampinare la termenul anterior de partea adversa, solicitand respingerea acestora.

Notele scrise sunt inregistrate la instanta si datate 4 noiembrie 2010, ceea ce semnifica prezenta efectiva a reclamantei la proces in sensul preocuparii acesteia pentru continuarea cursului judecatii.

Faptul ca la strigarea efectiva a pricinii, aceasta nu s-a aflat nemijlocit in sala de sedinta nu echivaleaza cu ipoteza prevazuta de art.242 pct.2 cod pr.civ.mai sus citata, fiindca ratiunea acestei dispozitii legale este aceea de a respecta principiile disponibilitatii si contradictorialitatii si dreptul la aparare al partilor, care guverneaza procesul civil si care impiedica instanta de judecata sa procedeze la judecata cauzei in lipsa partilor in conditiile in care niciuna nu a cerut solutionarea in lipsa.

Desi notele scrise exprimand pozitia procesuala a reclamantei fata de exceptiile opuse in aparare de parati existau in dosar la strigarea pricinii, in incheierea de sedinta nu este mentionata depunerea acestora prin compartimentul de registratura, iar instanta nu le-a luat in examinare, ceea ce semnifica lipsa sa de preocupare pentru stadiul judecatii si aplicarea formala a dispozitiilor referitoare la suspendare doar ca efect al absentei fizice a partilor ori a reprezentantilor lor, la apelul nominal facut de grefierul de sedinta.

Aceasta modalitate de aplicare a normelor imperative ale art.242 pct.2 cod pr.civ. este contrara vointei legiuitorului care nu  infatisarea fizica a partilor a avut-o in vedere la edictarea textului legal ci conduita lor procesuala, constand in preocuparea efectiva pentru cursul judecatii, sanctionand cu intreruperea acestuia prin suspendare, tocmai lipsa de diligenta si de atitudine pentru continuarea procesului.

Exprimarea in scris, de catre reclamanta, a pozitiei sale fata de exceptiile invocate prin intampinare si care a constituit motivul exclusiv ce a impus amanarea judecatii de la termenul anterior din 21 octombrie 2010 la cel din 4 noiembrie 2010, nu inseamna lipsa partii de la strigarea pricinii, astfel incat art.242 pct.2 cod pr.civ.sa fie aplicabil, ceea ce atrage cazul de casare prev.de art.304 pct.5 din acelasi cod si a impus admiterea recursului conform art.312(1) cod pr.civ, casarea incheierii de suspendare a judecatii din 4 noiembrie 2010, cu consecinta trimiterii cauzei pentru continuarea judecatii la aceeasi instanta de fond.

 

                                        
(Judecator Simona  Buzoianu)