Stabilire domiciliu minor.  Interesul superior al copilului.

 

Legea  nr. 272/2004 ( republicata) privind protectia si promovarea drepturilor copilului

 

 Interesul copilului trebuie sa prevaleze in toate demersurile si deciziile care il privesc
,
astfel cum s-a statuat in dispozitiile Legii nr. 272/2004.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 1391 din 27 mai 2014

 

             
Prin decizia civila nr. 1391/27.05.2014,  Curtea de Apel Ploiesti   a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.Gh. impotriva deciziei civile nr. 291/28.11.2013 a Tribunalului Dambovita, in contradictoriu cu parata M.A.

Sub un prim aspect, se impune a se preciza ca nemultumirile recurentului legate de aprecierea probelor nu pot constituii obiect al controlului judiciar exercitat de instanta de recurs, intrucat implica, practic, o reanalizare a situatiei de fapt in baza probatoriului deja administrat, control de netemeinicie ce excede limitelor impuse de art. 304 Cod pr. civila ( forma in vigoare la data introducerii actiunii, aplicabila in speta fata de dispozitiile art. 24 si art. 25 alin 1 Cod pr. civila, forma actuala).

In acest context, Curtea a analizat doar critica prin care s-a invocat incalcarea interesului superior al minorului, astfel cum acesta este reglementat de dispozitiile Legii nr. 272/2004 (republicata) privind protectia si promovarea drepturilor copilului, critica ce poate fi incadrata in ipoteza prevazuta de  art. 304 pct. 9 Cod pr.civila  (forma in vigoare la data introducerii actiunii).

Procedand astfel, Curtea a constat ca, potrivit considerentelor deciziei recurate, argumentul avut  in vedere de tribunal la mentinerea domiciliului minorului la mama si stabilirea exercitarii autoritatii parintesti in comun, a fost tocmai interesul superior al copilului.

Curtea a apreciat ca rationamentul judecatorilor apelului este corect.

Astfel, tinand cont de varsta minorului, de faptul ca de la nastere locuieste cu mama sa  ( tatal recunoscandu-l ulterior nasterii) este cert ca indepartarea sa din mediul care ii confera siguranta si stabilitate i-ar putea crea dificultati de ordin emotional si nu s-ar putea circumscrie interesului acestuia, care trebuie sa  prevaleze in toate demersurile si deciziile  care il privesc, astfel cum s-a statuat in dispozitiile Legii nr. 272/2004.

Este de mentionat si faptul ca atata timp  cat s-a stabilit exercitarea autoritatii parintesti in comun si un program de vizitare a copilului de catre tata, masura mentinerii domiciliului la mama nu este de natura sa-l impiedice pe recurent sa aiba relatii personale si contacte directe cu  minorul si sa supravegheze cresterea si educarea  acestuia, in acest sens fiind si dispozitiile imperative ale art. 17 si 18 din Legea nr. 272/2004.

In considerarea argumentelor expuse, apreciind legalitatea deciziei,  Curtea, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr.civila (forma in vigoare la data introducerii actiunii, aplicabila in speta fata de dispozitiile art. 24 si art. 25 alin 1 Cod pr. civila, forma actuala) a respins recursul ca nefondat.

(Judecator Cristina Paula Brotac)