Servitute legala de trecere. Stabilirea caii de acces prin conventia partilor.

 

Distinctia dintre servitutea legala de trecere si servitutea de trecere stabilita prin fapta omului. Incetarea servitutii legale de trecere.

 

Fiind vorba de o servitute legala de trecere „strico sensu” in care partile au convenit asupra traseului caii de acces, exercitarea si stingerea acestei servituti se va realiza in conditiile art.616 Cod civil, iar nu in conditiile art. 620 Cod civil.

Prin urmare, servitutea legala de  trecere inceteaza in momentul in care dispare caracterul de loc infundat, indiferent de modul in care s-a stabilit continutul concret al servitutii de trecere : conventie , hotarare judecatoreasca sau prescriptie achizitiva.

Instanta suprema a statuat in jurisprudenta sa, ca servitutea de  trecere isi gaseste justificare daca persista scopul pentru care a fost creata si va trebui sa inceteze daca scopul a incetat „cessante causa cessant effectus” (Plenul Tribunalului Suprem, decizia civila nr.24/1962 in C.D. 1962, pag.93 ; Decizia civila nr.1054/1989 in „Dreptul” nr.3/1990).

Incetarea infundaturii este de natura a antrena stingerea servitutii de trecere „stricto sensu”. Achizitionarea de catre proprietarul fondului dominant a unor terenuri vecine, care da posibilitatea trecerii de la fondul dominant la calea publica peste terenul sau propriu, nu mai justifica continuarea exercitarii dreptului de servitute de trecere deoarece, fondul dominant  nu mai este un loc infundat.

 

Art. 616 Cod civil

 

Prin cererea inregistrata sub nr.1334/254/15.05.2009, reclamantii M.T. si M.F. au chemat in judecata pe paratii C.N. si C.M., pentru ca instanta prin hotararea ce o va pronunta sa-i oblige sa respecte dreptul de servitute de trecere de la drumul comunal la proprietatea lor asupra suprafetei de 96 m.p. (32 m lungime si 3 m latime avand ca vecinatati; la Nord – pe latura de 3 ml – drum comunal; la Est – pe latura de 32 ml – proprietatea paratilor; la Sud – pe latura de 3 ml proprietatea reclamantilor; la Vest – pe latura de 32 ml prop. R.C.; asa cum a fost instituit prin contractul de vanzare cumparare autentificat de BNP F.S.E. sub nr. 38880/20.10.1997 si sa le permita sa se foloseasca de servitutea de trecere; sa demoleze gardul ridicat abuziv ce  ii impiedica sa  foloseasca servitutea de trecere, in caz de refuz sa fie imputerniciti ca in numele si pe cheltuiala lor sa demoleze gardul ce impiedica folosirea servitutii de trecere cu obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata .

              In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca in data de 20.10.1997 au incheiat cu numita D.L., in calitatea de vanzator un contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3880/20.10.1997, avand drept obiect vanzarea cumpararea unei suprafete de 928 m.p. teren din suprafata totala de 1952 m.p. situata in intravilanul comunei Limanu, judetul Constanta, iar in cuprinsul acestui contract de vanzare cumparare, partile au stipulat ca, odata cu vanzarea suprafetei de 928 m.p. se instituie pentru cumparatori un drept de servitute pentru suprafata de 96 m.p. cu urmatoarele dimensiuni ; 32 ml lungime si 3 ml latime, avand drept vecinatati; la Nord – pe latura de 3 ml – drum comunal; la Est – pe latura de 32 ml – proprietatea paratilor; la Sud – pe latura de 3 ml proprietatea reclamantilor; la Vest – pe latura de 32 ml prop. R.C.; asa cum este identificat in planul de situatie anexat unde formeaza lotul colorat in galben.

             S-a mai aratat ca dupa decesul proprietarei vanzatoare D.L., mostenitorii acesteia; C.I., C.Io. au  instrainat diferenta de teren ramasa paratilor prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3145/16.07.2002, iar cu  defuncta D.L. nu au fost probleme, acestea au aparut in momentul cand paratii au cumparat diferenta de teren si a inceput sa ingradeasca accesul la de la calea publica la proprietatea lor, ridicand gard pe toate laturile, astfel incat nu au mai avut acces la proprietatea lor.

              In drept, reclamantii au invocat art. 627 cod civil, art. 577 cod civil, art. 616 cod civil, art. 629 cod civil, 274 cod de procedura civila, art. 480 cod civil.

Prin sentinta civila nr. 1776/ 10.06. 2010 pronuntata de Judecatoria Mangalia in dosarul mai sus mentionat a fost admisa actiunea reclamantilor cu obligarea paratilor de a respecta dreptul de servitute de trecere de la drumul comunal la proprietatea reclamantilor privind suprafata de 96 m.p. (32 m lungime si 3 m latime) avand drept vecinatati ;

• la Nord – pe latura de 3 m – drum comunal (strada N.);
•  la Est – pe latura de 32 m – proprietatea paratilor ;
• la Sud – pe latura de 3 m proprietatea reclamantilor ;
• la Vest – pe latura de 32 m -  proprietatea R.C.; drept de servitute, asa cum a fost instituit prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3880/20.10.1997 si sa permita reclamantilor sa  foloseasca  aceasta  servitute  de trecere.

            Totodata paratii  au fost obligati sa demoleze gardul ridicat ce  impiedica pe reclamanti sa  foloseasca servitutea de trecere, iar, in caz de refuz -  imputernicesc pe reclamanti in numele si pe cheltuiala lor sa demoleze gardul care  impiedica folosirea de catre acestia a dreptului de servitute.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel paratii C.N. si C.M.
care au criticat-o pentru nelegalitate si netemenicie, sustinand ca aceasta cale de trecere nu a fost utilizata niciodata de catre reclamanti, iar in prezent proprietatea reclamantilor nu mai prezinta caracterul unui loc infundat, urmare a dobandirii dreptului de proprietate de catre acestia din urma si asupra unui teren alaturat, care are iesire la calea publica.

Prin decizia civila nr.423/18 octombrie 2010 Tribunalul Constanta a admis apelul paratilor si a schimbat in parte sentinta apelata in sensul ca a obligat paratii sa desfiinteze gardul situat in Mangalia, strada N. (deschidere 32 m) pe distanta de 3 m, in vederea exercitarii de catre reclamanti a servitutii de trecere stabilita prin hotarare.

Au fost mentinute celelalte dispozitii ale hotararii apelate.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de apel a retinut, in esenta ca reclamantii sunt beneficiarii unui drept de servitute de trecere pentru suprafata de teren de 94 m.p., respectiv 32 m lungime si 3 m latime, proprietatea paratilor, drept dobandit prin contractul de vanzare-cumparare nr.3880/20 octombrie 1997 incheiat cu vanzatoarea D.L.

S-a mai retinut ca in speta sunt indeplinite conditiile art. 616 Cod civil, iar in conditiile in care nu a intervenit incetarea dreptului de servitute prin una din modalitatile legale, respectiv imposibilitatea materiala de a mai exercita servitutea, prin confuziune, prin prescriptie extinctiva in cazul neexercitarii servitutii timp de 30 de ani, prin renuntarea la servitute etc. paratii sunt tinuti sa respecte aceasta servitute constituita prin titlu. Cum insa gardul existent, impiedica realizarea servitutii si numai pe o portiune de 3m, instanta de apel a dispus desfiintarea numai acestei portiuni de gard, iar nu a lucrarii in ansamblul ei.

Impotriva acestei decizii in termen legal au declarat recurs paratii
, care au criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.6, 7 si 9 Cod proc.civila, sub urmatoarele aspecte:

1.Instanta de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, intrucat prin motivele de apel paratii nu au solicitat sa se stabileasca pe ce distanta sa se demoleze gardul, ci au solicitat ca instanta sa se pronunte asupra inadmisibilitatii actiunii promovate de reclamanti atat sub aspectul incalcarii principiului „nemo auditar propriam terpitudine allegans”, cat si sub aspectul regulii stabilita in jurisprudenta in sensul ca infundarea sa nu provina din fapta sau neprevederea proprietarului locului infundat.

2. Instanta de apel nu a analizat criticile apelantilor parati si nu a motivat solutia sa, limitandu-se sa constate ca in cauza exista calitate procesuala si sa analizeze textul art. 616 Cod civil, fara a-l lega de realitatile cauzei si de probatoriile administrate.

3. Instanta a aplicat gresit in speta dispozitiile art. 616 si 630 Cod civil, reclamantii fiind singurii vinovati de nerealizarea caii de trecere, in sensul ca nu numai ca nu au edificat calea de trecere cum erau obligati (art.630 Cod civil), dar au si inchis cu gard continuu latura de nord ce se invecina cu restul de proprietate ramas vanzatoarei D.L., ceea ce echivaleaza cu o renuntare a reclamantilor la aceasta servitute de trecere.

Analizand legalitatea hotararii Tribunalului Constanta in raport de criticile recurentilor parati, Curtea constata ca recursul este fondat
, pentru urmatoarele considerente :

Reclamantii M.T. si M.F. au dedus judecatii o actiune confesorie, prin care au  solicitat paratilor C.N. si M. sa le recunoasca si respectiv sa respecte dreptul de servitute de trecere de la drumul comunal la proprietatea reclamantilor pentru o suprafata de 96 m.p., asa cum a fost identificata prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3880/20.10.1997 de B.N.P. S.F.E. si sa demoleze gardul ridicat de parati in scopul impiedicarii reclamantilor de a folosi servitutea de trecere.

La randul lor, paratii s-au aparat invocand incetarea servitutii de trecere ca urmare a neindeplinirii uneia din conditiile esentiale pentru exercitarea servitutii legale si anume incetarea caracterului de „loc infundat” a terenului proprietatea reclamantilor.

Pentru solutionarea acestor probleme de drept ce vizeaza conditiile exercitarii servitutii de trecere si respectiv modalitatea de incetare a acesteia, se impune a fi clarificata cu prioritate natura servitutii stabilita in beneficiul reclamantilor prin contractul de vanzare-cumparare nr.3880/20.10.1997.

Din analiza contractului de vanzare-cumparare rezulta ca vanzatoarea D.L. – proprietara unei suprafete de teren de 1952 m.p. a dezmembrat acest teren in doua loturi, din care un lot in suprafata de 928 m.p. situat in intravilanul satului Limanu a fost instrainat cumparatorilor reclamanti M.T. si M.F.

Intrucat lotul instrainat reclamantilor era un „lot infundat” in sensul art. 616 Cod civil, partile au convenit asupra unui traseu al caii de acces la drumul public, fiind afectata acestui scop o suprafata de teren de 96 m.p., avand o lungime de 32 m. si o latime de 3 m. din terenul proprietatea vanzatoarei D.L. (autoarea paratilor).

Motivul pentru care a fost constituita aceasta servitute in beneficiul reclamantilor cumparatori este expres mentionat in contractul de vanzare-cumparare: „Servitutea pe terenul descris mai sus se constituie pentru a asigura cumparatorilor accesul de la lotul proprietatea lor la drumul comunal situat in partea de nord a proprietatii mele” (proprietatea vanzatoarei D.L.).

Prin urmare, stabilirea dreptului de trecere a cumparatorilor pe o suprafata din terenul ramas in proprietatea vanzatoarei D.L. (in prezent proprietatea paratilor C.), s-a datorat caracterului de „loc infundat” al terenului de 928 m.p. cumparat de reclamantii M.

Imprejurarea conform careia, prin contractul de vanzare-cumparare, partile au convenit asupra suprafetei de teren pe care se va face trecerea, determinand-o prin lungime si latime, fara a se recurge la criteriile prev. de art. 617-618 Cod civil, nu este de natura a schimba fundamentul servitutii de trecere, fiind vorba tot de o servitute legala, derivand din existenta „locului infundat”, iar nu de o servitute de trecere stabilita prin fapta omului, conform art. 636 – 643 Cod civil.

In literatura juridica de specialitate (V.Stoica - „Drepturi reale”, Vol.I, pag.265; V.Terzea – „Servitutile in dreptul civil roman”, Ed.CA Beck, pag.166), se face distinctie intre servitutea legala de trecere si servitutea de trecere stabilita prin fapta omului, aratandu-se ca izvorul acestora este diferit : in cazul servitutii legale, izvorul juridic il reprezinta legea, la care se adauga existenta unui fapt juridic, respectiv existenta starii de loc infundat a  fondului dominant; in timp ce in cazul servitutii de trecere stabilita prin fapta omului, izvorul juridic il reprezinta conventia partilor, nefiind necesara conditia ca fondul dominant sa fie un loc infundat.

Pe de alta parte, este esential sa mentionam faptul ca in timp ce servitutea legala de trecere nu reprezinta un dezmembramant al dreptului de proprietate, ci o limitare a dreptului de proprietate al fondului aservit, servitutea de trecere stabilita prin fapta omului, reprezinta un dezmembramant al dreptului de proprietare.

In concluzie, Curtea constata ca servitutea de trecere mentionata in contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3880/20.10.1997 de B.N.P. S.F.E., constituie o servitute legala de trecere, constituita in conditiile art. 616 Cod civil pentru asigurarea unei cai de acces la drumul public pentru proprietarii lotului infundat – reclamantii M.T. si M.F.

Fiind vorba de o servitute legala de trecere „strico sensu” in care partile au convenit asupra traseului caii de acces, exercitarea si stingerea acestei servituti se va realiza in conditiile art.616 Cod civil, iar nu in conditiile art. 620 Cod civil.

Prin urmare, servitutea legala de  trecere inceteaza in momentul in care dispare caracterul de loc infundat, indiferent de modul in care s-a stabilit continutul concret al servitutii de trecere: conventie, hotarare judecatoreasca sau prescriptie achizitiva. Astfel, instanta noastra suprema a statuat in jurisprudenta sa, ca servitutea de  trecere isi gaseste justificare daca persista scopul pentru care a fost creata si va trebui sa inceteze daca scopul a incetat „cessante causa cessant effectus” (Plenul Tribunalului Suprem, decizia civila nr.24/1962 in C.D. 1962, pag.93 ; Decizia civila nr.1054/1989 in „Dreptul” nr.3/1990). Asadar, incetarea infundaturii este de natura a antrena stingerea servitutii de trecere „sticto sensu”. Achizitionarea de catre proprietarul fondului dominant a unor terenuri vecine, care da posibilitatea trecerii de la fondul dominant la calea publica peste terenul sau propriu, nu mai justifica continuarea exercitarii dreptului de servitute de trecere deoarece, fondul dominant  nu mai este un loc infundat.

Pentru admiterea ca fondata a unei actiuni confesorii este necesar ca starea de loc infundat sa preexiste introducerii actiunii si sa persiste pe tot parcursul solutionarii procesului.

In speta, se retine ca la momentul promovarii actiunii, reclamantii M.T. si M.F. nu mai erau proprietarii unui loc infundat – fara iesire la calea publica – caracterul de loc infundat al proprietatii lor incetand la momentul la care acestia au devenit proprietarii unui alt  teren invecinat conform contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.1976/17 mai 1999 incheiat cu vanzatorul R.V. si C., teren ce are iesire la strada M., avand o deschidere de 25,59 m pe latura de Vest a proprietatii la drumul public, conform actelor depuse la dosar.

Aceasta imprejurare este confirmata prin expertiza efectuata in cauza la instanta de fond de ing. A.S. si este recunoscuta la interogatoriul luat de instanta din oficiu reclamantei M.F., aceasta precizand ca solicita respectarea servitutii de trecere pe terenul paratilor, intrucat celalalt drum la care are acces proprietatea nu este modernizat, este pavat cu piatra si exista inconveniente pentru utilizarea lui. Situatia acestui drum nu determina calificarea proprietatii reclamantilor ca loc infundat.

Prin notiunea de cale publica prev. de art. 616 Cod civil, se au in vedere drumurile deschise circulatiei, astfel cum sunt acestea definite de art. 4 din O.G. nr.43/1997. Drumul public este orice loc prin care trecerea este ingaduita, iar nu numai drumurile nationale, judetene sau comunale. Daca locul are iesire la calea publica pe un drum rural, sau daca drumul public la care are iesire reclamantul este degradat, dar poate fi amenajat cu anumite cheltuieli, nu se justifica  exercitarea  servitutii de trecere, proprietatea neputand fi calificata drept un „loc infundat”.

De altfel, reclamantii nu si-au amenajat niciodata calea de acces pe terenul proprietatea paratilor conform art. 631 Cod civil, utilizand pana in anul 2002 – cand paratii au cumparat acest teren – o iesire peste proprietatea invecinata desi, nu aveau recunoscuta o servitute de trecere pe acel teren, iar proprietatea lor isi pierduse inca din anul 1999 atributul de loc infundat, aspect ce rezulta din declaratiile martorilor.

Mai mult, reclamantii in calitate de titulari ai fondului dominant au permis paratilor – proprietari ai fondului aservit sa realizeze lucrari cu caracter permanent, incompatibil cu existenta servitutii, respectiv le-au permis sa edifice un gard care le ingradea intreaga proprietate, inclusiv terenul din zona de acces mentionata in contractul de vanzare-cumparare nr.1976/17 mai 1999 si chiar au participat personal la efectuarea acestor lucrari, intelegand sa isi ajute vecinii parati sa ridice gardul ce desparte cele doua proprietati, inclusiv pe portiunea pe care sustin ca ar fi folosit-o pentru acces la drumul comunal, atitudine ce poate fi asimilata unei renuntari tacite la servitutea de trecere.

In concluzie, constatand ca paratii nu au impiedicat realizarea servitutii de trecere, cat timp terenul proprietatea reclamantilor a prezentat caracteristicile unui loc infundat, iar ulterior anului 1999, proprietatea reclamantilor a dobandit o iesire la  calea publica, in urma alipirii unui lot de teren, care nu constituia un loc infundat, Curtea constata ca actiunea confesorie promovata de reclamanti este nefondata, instantele de fond si de apel dispunand in mod nelegal, cu incalcarea art.616 Cod civil, obligarea paratilor de a permite reclamantilor trecerea pe terenul proprietatea lor, cu consecinta demolarii lucrarilor (gardului) care impiedica realizarea trecerii.

Pentru considerentele expuse, in baza art. 312 Cod pr.civila, se va admite recursul paratilor si se va schimba in parte hotararea apelata, in sensul admiterii apelului.

Schimba in tot hotararea apelata, in sensul ca respinge actiunea reclamantilor ca nefondata.

Decizia civila nr. 113/C/23.03.2011

Dosar nr. 1334/254/2009

Judecator redactor Mihaela Popoaca