Schimbarea incadrarii juridice data faptei. Art. 334 Cod Procedura Penala.

 

Cod proc. penal, art. 334

 

Omisiunea de a pune in discutia partilor, chiar si din oficiu, in exercitarea rolului activ, schimbarea incadrarii juridice a fapte, conform art. 334 cod procedura penala, prin retinerea agravantei ce vizeaza producerea unor consecinte deosebit de grave, asa cum acestea sunt definite de art.146 C.penal,  in cazul infractiunii de furt calificat, in raport de valoarea prejudiciului retinut prin actul de trimitere in judecata, constituie o gresita aplicare a legii, atragand casarea hotararii si trimiterea spre rejudecare, in vederea respectarii acestor dispozitii.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 291 din 27 februrie 2013.

 

Prin
sentinta penala nr. 1071/15.10.2012 pronuntata de Judecatoria Buzau
s-au dispus urmatoarele:

1.In baza art.208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i C. pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen, art. 320 ind.1 C.pr. pen a fost condamnat inculpatul
E.M. E.
la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata.

In baza art. 71, alin. 2, Cod penal  s-au interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei drepturile prevazute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.

In baza disp. art. 350 C.pr. pen  s-a mentinut starea de arest a inculpatului.

In baza disp. art. 88 C. pen  s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii si a arestului preventiv incepand cu 30.07.2012 la zi.

2.In baza  disp. art. 26 C. pen. rap. la art.208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i C. pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen, art. 320 ind.1 C.pr. pen  a fost condamnat inculpatul
E.R.I.
la pedeapsa 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de complicitate la furt calificat in forma continuata.

In baza art. 71, alin. 2, Cod penal  s-au interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei drepturile prevazute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a si lit. b Cod penal.

In baza disp. art. 350 C.pr. pen  s-a mentinut starea de arest a inculpatului.

In baza disp. art. 88 C. pen  s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii si a arestului preventiv incepand cu 30.07.2012 la zi.

S-a luat act ca partea vatamata P.J.M. nu s-a constituit parte civila in cauza.

In baza disp. 346 alin. 1 C.pr. pen rap. la  art. 14, alin. 3 lit. b Cod procedura penala cu referire la art. 1349, 1357 si 1382 din Noul cod civil,  s-au admis actiunile civile formulate de partile vatamate constituite parti civile si pe cale de consecinta au fost obligati inculpatii in solidar la plata urmatoarelor sume in echivalent lei, la cursul oficial al B.N.R., la data platii efective,  cu titlu de despagubiri civile, dupa cum urmeaza: la plata sumei 17.000 euro catre partea civila M.C.G, 13.000 euro catre partea civila S.C. A.S. S.R.L. Magura,   5.000 euro catre partea civila D.D.E 4.500 euro  catre partea civila C.P., 10.000 euro catre partea civila P.I., precum si la plata sumei de 2303,93 lei catre partea civila A.L.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, pe baza probelor administrate,  urmatoarea situatie de fapt :

In perioada 04.03.2012-25.06.2012, organele de cercetare penala din cadrul I.P.J. Buzau au inregistrat sesizarile penale a unui numar de sase parti vatamate, plangerile  avand  ca  obiect  sustragerea  de  catre persoane  necunoscute a autoturismelor partilor vatamate, toate faptele fiind comise in municipiul Buzau pe timp de noapte si in loc public, respectiv din parcarile blocurilor sau de pe aleile   ori   strazile   din   apropierea   acestora.       

Pe baza ansamblului probator administrat la urmarirea penala, s-a retinut ca  baza aceleiasi rezolutii infractionale, pe timp de noapte, din loc public, prin folosirea unor chei mincinoase, inculpatul E.M.E., cu complicitatea fratelui sau, coinculpatul E. R.I. in perioada 03.03.2012-30.07.2012,  a sustras autoturismele partilor vatamate P.I., P.J.M., M.C.G., D.L., C.P., D.D.E. si A. L.,  valoarea totala a prejudiciului fiind de 79.957

euro lei .

In fata primei instante, au fost audiati  inculpatii care au aratat ca recunosc savarsirea faptelor retinute in sarcina lor si  ca sunt de acord sa despagubeasca partea vatamata constituita parte civila in cauza, in masura in care prejudiciul este dovedit, solicitand  judecarea in conditiile prevazute de art. 320/1 c.p.p.

Apreciind ca in cauza sunt indeplinite in mod cumulativ conditiile prevazute de lege, instanta de fond a admis cererea formulata de catre inculpati de a se judeca conform procedurii simplificate prevazuta de 320/1 C.p.p.

In drept,
s-a apreciat ca fapta inculpatului
E.M.E.
intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat in forma continuata prev. de disp. art. 208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C. pen, iar fapta inculpatului
E.R.I.
care, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, pe timp de noapte, din loc public, prin folosirea unor chei mincinoase, l-a ajutat pe fratele sau, inculpatul E.M.E. in perioada 03.03.2012-30.07.2012, sa sustraga autoturismele apartinand partilor vatamate mai sus nominalizate, avand valoarea totala a prejudiciului fiind de 79.957

euro, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la furt calificat in forma continuata prev. de disp. 26 C. pen. rap. la art.208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i C. pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.

Retinand vinovatia celor doi inculpati, cu privire la faptele deduse judecatii, instanta  de fond a dispus condamnarea acestora in baza situatiei de fapt si a textelor incriminatorii la  o  pedeapsa cu inchisoarea orientata catre minimul  special prevazut de lege, redus conform disp.art.. si art.320 ind.1 C.p.p, avand in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.pen

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs, in termenul legal, Ministerul Public-Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau, inculpatii E.M.E. si E.R.I., precum si  partea vatamata P.C.A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, dupa cum urmeaza:

In calea de atac promovata de catre Ministerul Public se sustine ca sentinta atacata este nelegala deoarece, avand in vedere cuantumul prejudiciului produs prin intreaga activitate infractionala, instanta de judecata trebuia sa puna in discutie, din oficiu, schimbarea incadrarii juridice a infractiunii retinute in sarcina inculpatilor in sensul de a se retine varianta agravanta prevazuta de art. 209 alin 4 Cod penal (furtul care a produs consecinte deosebit de grave) astfel cum aceasta notiune este definita de art. 146 Cod penal).

In al doilea rand, se sustine, ca si consecinta a motivului invocat anterior, ca sentinta este nelegala si sub aspectul limitelor de pedeapsa avute in vedere de instanta, care sunt inferioare limitei minime prevazute in cazul acestei variante agravate a infractiunii de furt calificat,  dar si cu privire la neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, pedeapsa obligatorie in cazul infractiunii de furt calificat cu consecinte deosebit de grave.

In fine, se mai  invoca si gresita deducere, in baza prevederilor art. 88 Cod penal a perioadei retinerii si a arestarii preventive a inculpatului E.M.E precum si  omisiunea primei instante de a face aplicarea masurii de siguranta prev. de art. 116 alin 4 Cod penal, a interzicerii inculpatilor de  a se afla in anumite localitati (in speta, in mun. Buzau) dar si gresita individualizare a pedepselor principale stabilite in sarcina inculpatilor

Recurentii inculpati E.M.E. si E.R.I. au formulat critici in ceea ce priveste netemeinicia sentintei, sub aspectul gresitei individualizare a pedepselor, cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate, dar si gresita solutionare a laturii civile prin instituirea gresita a sechestrului asigurator, in vederea recuperarii prejudiciului cauzat de recurenti prin infractiune.

Recurentul parte vatamata P.C.A. a

criticat sentinta pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, in privinta gresitei solutionari a laturii civile a cauzei in ceea ce il priveste, deoarece prima instanta a pasit la solutionarea cauzei cu incalcarea dispozitiilor legale privind citarea sa la judecata, fara a observa ca, desi este coproprietar al autovehiculului sustras, cu toate acestea nu a fost niciodata citat in cursul judecatii cauzei, netinandu-se  seama de declaratiile sale date in cursul urmaririi penale, in care a precizat in mod detaliat conditiile dobandirii si sustragerii autovehiculului proprietatea sa si a sotiei sale, inclusiv a bunurilor care se aflau in interiorul acestuia.

Recursurile sunt  fondate, pentru motivele ce se vor expune in continuare:

Inculpatul  recurent  E.M.E. a fost dedus judecatii, in stare de arest preventiv, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata prev. de disp. art. 208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i C. pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen iar inculpatul recurent E.R.I., de asemenea in stare de arest preventiv, sub aspectul savarsirii infractiunii de complicitate la furt calificat in forma continuata prev. de disp. 26 C. pen. rap. la art.208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i C. pen cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.

 S-a retinut in actul de sesizare, in esenta, ca inculpatul E.M.E., in baza aceleiasi rezolutii infractionale, pe timp de noapte, din loc public, prin folosirea unor chei mincinoase, cu ajutorul si beneficiind de inlesnirea oferita de fratele sau, inculpatul E.R.I., in perioada 03.03.2012-30.07.2012, a sustras autoturismele partilor vatamate  nominalizate mai sus, valoarea totala a prejudiciului fiind de 79.957

euro .

In baza probelor administrate in etapa urmaririi penale, constand in  declaratiile inculpatilor, declaratiile partilor vatamate, procese-verbale de cercetare la fata locului si planse fotografice demonstrative, proces verbal de constatare a infractiunii flagrante, procese verbale de certificare a inregistrarii convorbirilor telefonice, procese-verbale de efectuare a perchezitiilor domiciliare, procese-verbale de confruntare si raport de constatare tehnico-stiintifica, precum si fata de declaratiile inculpatilor, prin care au recunoscut vinovatia lor, in conditiile prevazute de art. 320/1 cod procedura penala, la primul grad de jurisdictie s-a retinut existenta faptelor asa cum acestea au fost constituit obiectul sesizarii instantei, precum si vinovatia inculpatilor, dispunandu-se condamnarea acestora.

Desi  existenta faptelor si vinovatia inculpatilor au fost analizate de catre prima instanta in limitele sesizarii prin rechizitoriu, totusi Curtea a  retinut ca obiectul trimiterii in judecata a inculpatilor il constituie savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata prin care a fost produs un prejudiciu patrimonial in valoare totala de 79.957

euro, valoare care, supusa fiind operatiunii de conversie valutara, in raport de moneda nationala, ce constituie unicul mijloc de plata pe teritoriul Romaniei, este net superioara limitei de 200.000 lei, stabilita de legiuitor drept criteriu al incadrarii juridice a faptei in agravanta ce vizeaza producerea unor consecinte deosebit de grave.

Din acest punct de vedere, curtea constata ca prin actul de sesizare a instantei a fost indicata in mod expres valoarea totala a prejudiciului produs prin comiterea infractiunii de furt calificat in forma continuata, in forma autoratului si respectiv a complicitatii, retinuta in sarcina inculpatilor, cu toate ca trimiterea in judecata a fost dispusa fara incadrarea faptei in agravanta prevazuta de art.209 alin.4 C.penal, care se refera la producerea unor consecinte deosebit de grave, asa cum acestea sunt definite de art.146 C.penal.

In raport de critica formulata in calea de atac promovata de Ministerul Public, sub acest aspect, Curtea constata ca aceasta critica nu poate constitui obiectul unei reformari a sentintei, in absenta punerii in discutia partilor a acestei schimbari a incadrarii juridice a faptei, conform art.334 C.pr.penala, pentru a nu se incalca dreptul la aparare si la parcurgerea dublului grad de jurisdictie, intrucat conform art.334  C.pr.penala „daca in cursul judecatii se considera ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea”.

Insa, cum in cauza, atat in raport de critica formulata, cat si fata de imperativele ce tin de exercitarea rolului activ al instantei de judecata, este necesar a se pune in discutia partilor schimbarea incadrarii juridice prin retinerea agravantei ce vizeaza producerea unor consecinte deosebit de grave, Curtea constata ca, din acest punct de vedere, recursul Ministerului Public este fondat, intrucat  aplicabilitatea acestor dispozitii se poate face numai in fata primei instante de judecata.

Asadar, din acest punct de vedere, recursul apare ca fiind fondat, intrucat prima instanta a realizat o gresita aplicare a legii prin omisiunea de a pune in discutia partilor, chiar si din oficiu, in exercitarea rolului activ, schimbarea incadrarii juridice a faptei prin retinerea agravantei ce vizeaza producerea unor consecinte deosebit de grave.

In aceasta ordine de idei, Curtea constata ca, desi inculpatii si-au exprimat manifestarea de vointa in sensul recunoasterii vinovatiei, in conditiile prevazute de art.320/1 C.pr.penala, aceasta institutie nu este incompatibila cu schimbarea incadrarii juridice a faptei, atat timp cat potrivit terminologiei folosite de legiuitor, recunoasterea savarsirii vizeaza „ faptele retinute in actul de sesizare a instantei” iar nu incadrarea juridica a acestora, care este atributul exclusiv al instantei de judecata.

In raport de aceasta imprejurare, Curtea constata ca, punerea in discutia partilor a schimbarii incadrarii juridice data faptei (indiferent daca este vorba de o incadrare mai grea sau de una mai usoara), poate avea loc inclusiv in cadrul procedurii simplificate reglementate de art.320/1 C.pr.penala, astfel incat aceasta operatiune urmeaza a fi realizata de prima instanta, dupa admiterea recursului, conform art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.penala, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.

In ceea ce priveste celelalte critici formulate in cauza, Curtea a constatat ca, se impune si admiterea recursului formulat de partea vatamata P.C.A. conform art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.penala, criticile formulate de catre aceasta parte vatamata fiind intemeiate deoarece in cauza este incident cazul de casare prevazut de art.385/9 alin.1 pct.21 C.pr.penala, judecata in prima instanta avand loc fara citarea legala a acestei parti vatamate, asa cum s-a retinut in considerentele deciziei, cu ocazia rejudecarii stabilindu-se a fi examinate si celelalte critici aduse sentintei.

 

(Judecator Cristina Georgescu)