Schimbarea gradului de handicap stabilit de Comisia pentru Protectia Copilului
Legii nr. 274/2004
- H.G. nr. 1437/2004
- Ordinul nr. 725/12709/2002 al Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie
Normele juridice cuprinse in dispozitiile legale care consacra definitiile legale ale diverselor grade de handicap sunt imperative, instanta neputandu-se substitui aprecierilor specialistilor din Comisiile instituite prin lege, cu consecinta stabilirii unui alt grad de handicap in absenta unei expertize de specialitate care sa infirme gradul de handicap initial stabilit, respectiv sa stabileasca un alt grad de handicap, in conditiile Legii nr. 274/2004, cu referire la H.G. nr. 1437/2004 si Ordinul nr. 725/12709/2002 al ANPCA.
(Sectia I civila, Decizia civila nr. 211 din 27 iulie 2016, rezumata de
judecator prof. univ. dr. Lidia Barac)
Prin decizia civila nr. 211 din 27 iulie 2016, pronuntata in dosarul nr. x/108/2016 Curtea de Apel Timisoara a admis apelul declarat de paratul Consiliul Judetean A… – Comisia pentru Protectia Copilului B… impotriva sentintei civile nr. x/18.04.2016, pronuntata de Tribunalul Arad pe care a schimbat-o cu consecinta respingerii actiunii reclamantilor C… si
- .. pentru anularea Hotararii nr. 216/24.02.2016 si a certificatului nr. 216/24.02.2016, emise de catre parat.
S-a retinut ca, in aplicarea Legii nr. 272/2004 s-au emis H.G. nr. 1437/2004 si Ordinul nr. 725/12709/2002 al Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie, stabilindu- se criteriile in baza carora se stabileste gradul de handicap pentru copii si se aplica masurile de protectie speciale prevazute de lege.
Analiza acestor norme juridice pune in evidenta ca la stabilirea gradului de handicap sunt avute in vedere nu doar natura afectiunii/diagnosticul medical care atrage incadrarea intr- un anumit grad de handicap, ci si ale criteriilor stabilite de specialisti constituiti in comisii speciale, prin eliberarea unor fise de evaluare psiho-sociale, precum si alti factori, care tin de exemplu, de mediul familial al copilului.
Curtea a retinut ca in speta diagnosticul atribuit copilului a fost asociat unui „grad mediu de handicap”, fisele de evaluare psihosociale ale copilului sustinand aceasta incadrare, prin aceea ca stabilesc o capacitate de autoservire a copilului doar limitata, corespunzatoare „gradului accentuat de handicap”, specialistii stabilind o diminuare a participarii sociale a copilului, in raport cu varsta sa intr-un procent de 25%.
Schimbarea gradului de handicap astfel stabilit si reincadrarea operata de instanta de judecata in gradul de handicap „grav cu asistent personal”, sub aprecierea ca scopul legii nu poate fi atins, daca copilul este lipsit de asistent personal fiind nelegala, in conditiile in care in cauza nu s-a ordonat/efectuat o expertiza medicala care sa ajunga la alte concluzii medicale, in raport cu opinia specialistilor din Comisiile de specialitate, prevazute de dispozitiile legale mentionate.
Curtea a mai retinut ca, imprejurarea ca Ordinul nr. 725/12709/2002 nu contine norme juridice propriu-zise, care sa cuprinda prescriptii/solutii legale nu inlatura caracterul obligatoriu al normelor care fixeaza criteriile in baza carora se statueaza asupra gradelor de handicap si masurilor de protectie aferente, inclusiv al definitiilor cuprinse in Ordin, care sunt definitii legale, al caror continut nu poate fi substituit de instanta, aceasta avand exclusiv rolul de a verifica daca starea de fapt se incadreaza sau nu in ipoteza normelor legale si daca incadrarea intr-un anumit grad de handicap corespunde definitiei legale a acestuia.