Sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile

Drept administrativ.

Art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 5 si art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, art. 102 alin. 3 si art. 118 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002.

Procesul-verbal de contraventie este un act administrativ, in sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 si este emis de o autoritate publica, in sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din aceeasi lege, asa cum a sustinut recurentul. Insa, pentru contestarea lui, prin O.U.G. nr. 195/2002, este prevazuta o alta procedura judiciara. Or, potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura ”

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 544 din 17 martie 2016

Asupra recursului in materia contenciosului administrativ de fata constata urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata formulata inregistrata la Tribunalul Bacau sub nr. 2033/110/2015 din 5.06.2015, petitionarul R.I. a solicitat, in contradictoriu cu I.P.J.B., anularea adresei nr. 6/2000/15.05.2015 prin care i s-a adus la cunostinta faptul interzicerii exercitiului dreptului de a conduce, precum si anularea eventualului proces verbal intocmit si care nu i-a fost comunicat. Prin cererea depusa la data de 30.06.2015 reclamantul a solicitat anularea procesului verbal de contraventie seria CP nr. 8150716/19.06.2015.

La termenul de judecata din data de 29.10.2015, Tribunalul Bacau a dispus disjungerea plangerii contraventionale (fiind format un nou dosar cu nr. 3706/110/2015), iar sentinta civila nr. 1170 din 29.10.2015, Tribunalul Bacau a hotarat urmatoarele: a disjuns capatul de cerere avand ca obiect plangere contraventionale, dispunand formarea unui nou dosar; a admis exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata avand ca obiect

anulare adresa nr. 6/2800/15.05.2015, respingand aceasta cerere, ca inadmisibila.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

In fapt, prin procesul verbal seria CP nr. 8150716/2.05.2015 s-a dispus sanctionarea reclamantului cu amenda in cuantum de 1462,5 lei si suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru savarsirea contraventiilor prevazute de articolul 49 alineat 1 din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006.

In drept, sunt de retinut dispozitiile art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

Prin adresa nr. 6/2800/15.05.2015 s-a adus la cunostinta reclamantului adoptarea masurii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile, pentru incalcarea prevederilor art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

In doctrina actul administrativ a fost definit ca fiind forma juridica principala de activitate a autoritatilor administratiei publice ce consta in manifestarea de vointa unilaterala si expresa de vointa de a da nastere, a modifica, sau a stinge drepturi si obligatii, in realizarea puterii publice, sub controlul de legalitate al instantelor judecatoresti. In raport de aceasta definitie si de textele de lege enuntate mai sus, adresa nr. 6/2800/15.05.2015 nu intra in notiunea de act administrativ, fiind un act de informare asupra aplicarii masurii complementare. Natura juridica a procesului verbal de constatare este aceea a unei forme procedurale ulterioare emiterii actului administrativ, de informare asupra masurii complementare dispuse prin procesul verbal de contraventie, care nu produce prin el insusi efecte juridice directe in patrimoniul debitorului.

Din coroborarea dispozitiilor legale care definesc actul administrativ, se retine faptul ca prin adresa nr. 6/2800/15.05.2015 nu se stabilesc, modifica sau sting drepturi si obligatii, suspendarea exercitiului dreptului de a conduce fiind o sanctiune contraventionala, dispusa prin procesul verbal, legalitatea masurii facand obiectul unei cai speciale, respectiv a plangerii contraventionale. Fata de rolul acestui act, de constatare a adoptarii unei sanctiuni contraventionale, adresa contestata nu constituie un act producator de efecte juridice si nici un act de autoritate, fiind o operatiune administrativa care nu face obiectul contenciosului administrativ.

Impotriva sentintei tribunalului, in termenul prevazut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamantul R.I. a formulat prezentul recurs, sustinand, insa, in raport de art. 456 si art. 457 din Codul de procedura civila, ca legala este calea de atac a apelului. In motivarea cererii de recurs, reclamantul a sustinut urmatoarele:

Cererea principala era anularea adresei nr. 6/2800/15.06.2015 urmata de anularea procesului-verbal de contraventie care nu era comunicat la data promovarii actiunii. Actul contestat este un act administrativ deoarece este emis de o autoritate publica, iar prin continutul sau ai lezeaza dreptul fundamental la libera circulatie.

Este vorba de un drept privat, in sensul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar conform art. 2 din aceasta lege, este persoana vatamata intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ.

Adresa contestata este un act administrativ, iar legea nu distinge in mod expres denumirea autoritatii sau institutiei publice, termenul prevazut de art. 2 alin. 1 din lege prevazand „autoritate publica”. Or, Ministerul Administratiei si Internelor - Inspectoratul de Politie al Judetului Bacau este organ central al administratiei de stat, iar Inspectoratul de Politie al Judetului Bacau este organ judetean al administratiei de stat si are caracter de autoritate publica, in sensul art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Actul administrativ este explicitat de art. 2 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.

Intimata, ca organ de autoritate publica, emitand adresa contestata, a modificat un raport juridic, respectiv i-a restrans dreptul si libertatea de miscare, precum si dreptul de a circula pe drumurile publice, desi nu exista o hotarare judecatoreasca care sa confirme existenta unei vinovatii documentatia de atribuire genul celei care ii afecteaza dreptul fundamental la libera circulatie.

Intimata a emis actul cu exces de putere, in sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/20004 deoarece ii afecteaza drepturile si libertatile constitutionale, asa cum sunt prevazute de art. 2 lit. o) si p) din Legea nr. 554/2004, deoarece ii afecteaza un drept constitutional viitor si previzibil, prefigurat, prin care ai sunt afectate drepturile si libertatile individuale.

Desi nu este confirmata legalitatea actului emis de parata, acesta genereaza o paguba iminenta, un prejudiciu material viitor si previzibil care este de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.

Prin intampinare, intimatul Inspectoratul de Politie al Judetului Bacau a solicitat respingerea recursului sustinand, in esenta, legalitatea hotararii recurate motivat de faptul ca suspendarea dreptului de a conduce este o sanctiune contraventionala, sanctiune carei legalitate face obiectul unei cai speciale, respectiv aceea plangerii contraventionale.

Analizand hotararea recurata, curtea de apel considera ca se impune mentinerea solutiei data exceptiei de inadmisibilitate, pentru considerentele care urmeaza:

In ceea ce priveste calea de atac, avand in vedere ca, prin cererea de chemare in judecata formulata de reclamant, Tribunalul Bacau a fost investit ca instanta de contencios administrativ, aplicabile sunt dispozitiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, lege cu caracter special in raport de prevederile Codului de procedura civila. Potrivit textului mentionat, hotararea data in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la comunicare.

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 prevede, in art. 5, tipurile de sanctiuni contraventionale, acestea fiind: principale (enumerate in alin. 2) si complementare (enumerate in alin. 3); conform alin. 4, prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.

In ceea ce priveste circulatia pe drumurile publice, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 prevede atat faptele care constituie contraventii, cat si sanctiunile principale si complementare care pot fi aplicate. Depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic constituie contraventia prevazuta de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002. Potrivit alin. 3 al art. 102, fapta descrisa „constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile”. Asadar, pentru fapta constatata - in cazul recurentului, prin procesul-verbal de contraventie seria CP nr. 8150716/2.05.2015 - art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede atat sanctiunea principala a amenzii, cat si sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile.

Caile de atac impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei sunt reglementate in capitolul 8 al O.U.G. nr. 195/2005. „Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiilor se poate depune plangere, in termen de 15 zile de la comunicare, la judecatoria in a carei raza de competenta a fost constatata fapta.”, asa cum se prevede prin art. 118 alin. 1, plangerea avand ca efect, potrivit alin. 2, suspendarea executarii „amenzilor si a sanctiunilor contraventionale complementare de la data inregistrarii acesteia pana la data pronuntarii hotararii judecatoresti.”

In acelasi sens, sunt si dispozitiile O.G. nr. 2/2001 care, in art. 31, prevede ca „Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia.” Textul se refera la aplicarea sanctiunii, fara a distinge intre felurile acesteia, principala sau complementara, reiesind ca plangerea se indreapta impotriva tuturor tipurilor de sanctiuni aplicate.

Asadar, pentru contestarea procesului-verbal de constatare a contraventiei, atat O.U.G. nr. 195/2005, cat si O.G. nr. 2/2011 prevad calea plangerii, iar in cazul in care instanta investita cu solutionarea plangerii constata ca fapta mentionata in procesul-verbal nu constituie contraventie sau nu a fost savarsita de petitionar, anuleaza procesul-verbal, cu consecinta inlaturarii ambelor sanctiuni, principala (amenda) si complementara (suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile.)

Procesul-verbal de contraventie este un act administrativ, in sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 si este emis de o autoritate publica, in sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din aceeasi lege, asa cum a sustinut recurentul. Insa, pentru contestarea lui, prin O.U.G. nr. 195/2002, este prevazuta o alta procedura judiciara. Or, potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura.”

Prin urmare, in considerarea dispozitiilor art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, actiunea privind controlul de legalitate al sanctiunii complementare nu poate fi separata de plangerea impotriva procesului-verbal de contraventie, iar formularea pe cale separata, in temeiul dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 554/2004 - de care reclamantul s-a folosit in mod exhaustiv si, in privinta unor dintre definitiile si prevederile invocate, fara legatura cu cauza de fata - a unei cereri in anularea actului prin care reclamantului i s-a adus la cunostinta sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, este inadmisibila.