Revizuire Pronuntarea instantei extra petita. Conditiile revizuirii. Includerea contravalorii imobilului, bun comun in masa partajabila in locul apartamentului instrainat, nu constituie un caz de pronuntare extra petita.

 

Conform dispozitiilor art. 322 pct. 2, teza a I-a Cod procedura civila – o hotarare judecatoreasca poate fi supusa revizuirii atunci cand instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Acest motiv de revizuire constituie o aplicare a principiului disponibilitatii, instanta fiind tinuta sa respecte cadrul procesual fixat de parti, dar in limitele acestui cadru, trebuie sa solutioneze pricina in ansamblul ei.

Textul legal invocat nu se refera la temeiurile cererilor deduse judecatii, ci numai la obiectul lor, deci la pretentiile concrete formulate de reclamant in cererea de chemare in judecata, respectiv de parat in reconventionala, de oricare dintre partile care au intervenit in proces, dupa caz.

In raport de aceste precizari si fata de dispozitiile art. 30 alin. (3) Codul familiei, care instituie prezumtia relativa de comunitate, s-a constatat ca imobilul a avut calitatea de bun comun, iar ca urmare a vanzarii acestuia, pretul imobilului incasat exclusiv de revizuenta are caracterul de bun comun, devenind prin subrogatie reala parte componenta a masei bunurilor comune supusa partajului la solicitarea reclamantului.

 

Art. 322, pct. 2, teza a I-a, Cod procedura civila

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Constanta sub nr. 1324/36/2011, revizuienta S.T.A. a solicitat in contradictoriu cu intimatul P.G. revizuirea deciziei civile nr. 92/FM/ 02.11.2011 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul civil nr. 5229/212/2006, cu consecinta rejudecarii recursului formulat de P.G. si excluderea contravalorii imobilului instrainat de revizuienta din masa bunurilor comune.

In motivarea cererii de revizuire se arata ca prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 5229/212/2006, reclamantul P.G. a solicitat in contradictoriu cu T.A. (fosta P.), partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei respectiv imobilul situat in Constanta, strada P. nr. 3 si bunuri mobile enumerate in cerere.

Instanta de fond a respins cererea de partajare a imobilului  motivat de faptul ca apartamentul in litigiu nu constituia bunul comun al sotilor la momentul partajului intrucat in timpul casatoriei, sotia revizuienta, in baza unei procuri din partea sotului sau, P.G., l-a instrainat, iar ulterior divortului, revizuienta l-a recumparat, in prezent locuinta fiind bunul comun al paratei si al actualului sau sot. Solutia a fost mentinuta in apel de Tribunalul Constanta.

Prin decizia civila nr. 92/FM/02.11.2011 - ce face obiectul revizuirii, Curtea de Apel Constanta, cu opinie majoritara, a admis recursul reclamantului P.G. si a modificat hotararea pronuntata de instantele inferioare, constatand ca masa de partaj se compune si din suma de 106.000 lei reprezentand contravaloarea imobilului, -bun comun, instrainat de parata, parata fiind obligata catre reclamant la plata unei sulte de 59.000 lei.

Sustine revizuienta ca solicitarea recurentului de includere a sumei de 106.000 lei in masa de partaj a constituit o cerere noua formulata de P.G. in apel si ulterior in recurs, aspect ce este inadmisibil, iar pe de alta parte includerea acestei sume de bani in masa partajabila in aceasta faza a procesului a dat posibilitatea reclamantului ca fara nicio proba si plata taxelor de timbru aferente sa obtina un avantaj material, parata fiind lipsita de posibilitatea de a formula aparari legate de conditiile in care s-a perfectat vanzarea-cumpararea locuintei in timpul casatoriei distribuirea sumei obtinute, cota de contributie la dobandirea bunurilor imobile etc.

In drept, se invoca dispozitiile art. 322 pct. 2 Cod procedura civila.

Prin intampinare, intimatul P.G. a solicitat in principal respingerea cererii de revizuire ca inadmisibila, in raport de dispozitiile art. 322 si 324 pct. 1 Cod procedura civila, hotararea supusa revizuirii a fost pronuntata in recurs nu evoca fondul si prin urmare nu e supusa revizuirii.

Pe fondul cererii se solicita respingerea revizuirii ca nefondata intrucat instanta de recurs s-a pronuntat in limitele investirii; reclamantul a solicitat partajarea bunurilor comune, imobil si bunurile mobile, iar cum parata a vandut locuinta comuna si si-a insusit integral pretul, in mod corect s-a dispus partajarea contravalorii imobilului.

Curtea, analizand legalitatea hotararii Curtii de Apel Constanta in raport de criticile revizuientei si fata de dispozitiile art. 322 pct. 2  teza I si II Cod procedura civila constata ca revizuirea este nefondata pentru urmatoarele considerente:

Revizuirea constituie o cale extraordinara de atac, de retractare, care se poate exercita numai impotriva hotararilor definitive, in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege.

Sub aspectul obiectului revizuirii, art. 322 alin. (1) Cod procedura civila prevede ca se poate cere revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari date de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul. In speta se constata ca prin decizia civila nr. 92/FM/02.11.2011 Curtea de Apel Constanta a admis recursul reclamantului P.G. si evocand fondul cauzei, in urma reaprecierii probelor administrate la fond a stabilit o alta situatie de fapt, respectiv o alta compunere a masei bunurilor comune dispunand partajarea acesteia in raport de dispozitiile art. 673

⁵

Cod procedura civila.

In raport de aceste considerente, Curtea constata ca exceptia de inadmisibilitate a cererii de revizuire invocata de intimat este nefondata, hotararea supusa revizuirii intrand in categoria hotararilor judecatoresti reglementate de art. 322 alin. (1) Cod procedura civila, fiind o hotarare pronuntata in recurs, prin care s-a evocat fondul litigiului.

Pe fondul cererii de revizuire:

Conform dispozitiilor art. 322 pct. 2 teza a I-a Cod procedura civila – o hotarare judecatoreasca poate fi supusa revizuirii atunci cand instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Acest motiv de revizuire constituie o aplicare a principiului disponibilitatii, instanta fiind tinuta sa respecte cadrul procesual fixat de parti, dar in limitele acestui cadru, trebuie sa solutioneze pricina in ansamblul ei.

Textul legal invocat nu se refera la temeiurile cererilor deduse judecatii, ci numai la obiectul lor, deci la pretentiile concrete formulate de reclamant in cererea de chemare in judecata, respectiv de parat in reconventionala, de oricare dintre partile care au intervenit in proces, dupa caz.

In literatura de specialitate s-a retinut ca exista acest motiv de revizuire - extra petita - atunci cand reclamantul a cerut numai obligarea paratului la plata sumei datorate, iar instanta ii acorda si dobanzi; daca s-a solicitat numai restituirea bunului insa instanta l-a obligat pe parat si la plata fructelor, ori instanta a acordat cheltuieli de judecata desi nu fusesera solicitate.

In speta, din analiza cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul P.G. rezulta ca acesta a investit instanta de judecata cu o actiune avand ca obiect
partajul bunurilor
dobandite in timpul casatoriei cu parata T.A., intre bunurile enumerate in actiune ca element al masei partajabile fiind si imobilul situat in Constanta, strada P. nr. 3, bun dobandit in timpul casatoriei prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2185/09.07.2002 si rectificat sub nr. 4657/10.07.2002 de B.N.P. E.T.

Calitatea de bun comun a acestui imobil este recunoscuta de altfel de revizuenta, in contractul de donatie nr. 2725/09.08.2005 autentificat de B.N.P. Asociati C.P. si A.E.G., in care se face un istoric al imobilului donat aratandu-se in mod expres ca bunul a fost dobandit de V.A. (fosta P.) si P.G.
ca bun comun,
in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 2185/09.07.2002.

Prin urmare, Curtea constata ca Judecatoria Constanta a fost investita cu o actiune de partajare a bunurilor comune, iar imobilul in litigiu a fost enumerat in actiune ca facand parte din masa bunurilor partajabile.

In raport de aceste precizari si fata de dispozitiile art. 30 alin. (3) Codul familiei, care instituie prezumtia relativa de comunitate, Curtea a constatat in recurs ca imobilul situat in Constanta, str. P. nr. 3, a avut calitatea de bun comun, iar ca urmare a vanzarii acestuia, pretul imobilului incasat exclusiv de revizuenta are caracterul de bun comun, devenind prin subrogatiei reala parte componenta a masei bunurilor comune supusa partajului la solicitarea reclamantului P.G.

Cat timp reclamantul nu a renuntat in mod expres la partajarea imobilului bun comun dupa ce a fost instrainat de fosta sa sotie, in baza unei procuri acordate de reclamant anterior divortului, nu se poate retine ca instanta de recurs a acordat reclamantului ce nu s-a cerut, prin includerea contravalorii imobilului instrainat in masa bunurilor partajabile.

Sustinerea revizuentei parate in sensul ca prin aceasta modalitate de solutionare a partajului in recurs nu a avut posibilitatea sa probeze modalitatea de dobandire a imobilului, cota de contributie a sotilor la dobandirea acestui bun si distribuirea sumei obtinute se retine a fi nefondata.

Curtea constata ca prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta reclamantul a precizat ca imobilul din Constanta, str. P. nr. 3,  este bunul comun al sotilor si a solicitat partajarea bunurilor mobile si imobil in cote egale, intre fostii soti.

Se constata ca, desi in revizuire, parata invoca anumite aspecte ce vizeaza inexistenta calitatii de bun comun a imobilului si, in subsidiar, existenta unor cote inegale de contributie la dobandirea bunului imobiliar, in fata instantelor de fond si de apel, si chiar in recurs (desi avea posibilitatea sa isi formuleze aparari si sa dovedeasca faptul ca imobilul in litigiu nu constituie bunul comun al partilor) parata s-a limitat sa sustina in legatura cu imobilul doar faptul ca el a fost instrainat, si nu mai poate fi partajat in materialitatea lui, intre fostii soti.

Pe de alta parte, revizuienta parata nu a sustinut si nu a probat niciodata cu ocazia solutionarii actiunii de partaj ca partile au avut contributii diferite la dobandirea bunurilor comune, stiut fiind faptul ca partajul bunurilor comune se realizeaza in raport de contributia fiecarui sot la dobandirea patrimoniului comunitar, iar nu cu privire la fiecare bun in parte.

Unicitatea sub care se prezinta universalitatea juridica a bunurilor comune, privita ca o masa de drepturi si obligatii, face ca in mod corelativ la incetarea starii de codevalmasie, impartirea sa se realizeze de asemenea prin unicitatea de cote stabilite pentru fiecare codevalmas in raport de contributia sa reala la dobandirea bunurilor luate in ansamblu, iar nu prin pluralitate de cote, adica nu prin diferentierea cotelor in raport de anumite bunuri. De aceea, cotele de contributie corespunzatoare aportului fiecarui sot la dobandirea bunurilor comune, se stabilesc asupra totalitatii bunurilor comune si nu pe categorii de bunuri mobile sau imobile si nici asupra unui anumit bun, chiar daca acel bun are reprezenta o valoare mult mai importanta in comparatie cu restul masei – in speta imobilul ce a constituit domiciliul comun al sotilor.

Cum, in cauza, cu ocazia solutionarii cererii de partaj revizuenta nu a negat niciodata calitatea de bun comun a imobilului in litigiu, si nu a contestat cotele de contributie invocate de reclamant, respectiv de ½ pentru fiecare dintre fostii soti, se constata ca instanta de recurs s-a pronuntat in limitele investirii, asupra partajului bunurilor comune, in cote de ½ pentru fiecare sot. Vanzarea imobilului bun comun si incasarea pretului numai de catre parata nu constituie un motiv pentru a exclude din masa partajabila contravaloarea acestui imobil, pretul incasat dobandind calitatea de bun comun in temeiul subrogatiei reale cu titlu particular. Astfel, valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun comun constituie bun comun, dupa cum valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu constituie bun propriu al unui a din soti (art. 31 lit. (f) Codul familiei).

In ceea ce priveste sustinerea ca reclamantul a obtinut in recurs un folos material fara plata taxelor judiciare aferente, Curtea constata ca aceasta critica nu se incadreaza in dispozitiile art. 322 pct. 2 Cod procedura civila pentru revizuirea unei hotarari judecatoresti.

Pe de alta parte, Curtea subliniaza faptul ca, in conditiile in care parata nu a negat cota de contributie de ½ solicitata de reclamant per ansamblul bunurilor comune si nici calitatea imobilului de bun comun - apararile sale limitandu-se numai la aspectul ce viza imprejurarea ca imobilul a fost instrainat si nu mai poate fi impartit in natura intre fostii soti - in speta nu erau aplicabile dispozitiile art. 3 lit. c) alin. (5) din Legea nr. 146/1997.

Pentru considerentele expuse in baza art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, va respinge cererea de revizuire ca nefondata.

In baza art. 274 alin. (3) Cod procedura civila obliga revizuienta catre intimat la 1.000 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariul redus al avocatului, proportionat cu durata desfasurarii acestei proceduri extraordinare si cu complexitatea cererii de revizuire si munca aparatorului intimatului in prezentul litigiu.

Decizia civila nr. 4/FM/11.01.2012

Dosar nr. 1324/36/2011

Judecator redactor Mihaela Popoaca