Legea nr. 10/2001. Masurile reparatorii statuate de legiuitorul român prin Legea nr. 10/2001 trebuie sa fie juste si echitabile.
17 martie 2020Recurs intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 6 din noul Cod de procedura civila, exercitat impotriva sentintei, prin care s-a constatat perimata actiunea.
17 martie 2020
Revizuire. Contrarietate de hotarâri. Conditii necesare.
Index tematic: Codul de procedura civila
Legislatie relevanta : art.430-432 si art.509 din Codul de procedura civila
Rezumatul problemei de drept:
Pentru a fi incident motivul de revizuire prevazut de art.509 alin.1 pct.8 din Codul de procedura civila este necesar ca prin hotarârile apreciate ca fiind potrivnice sa se fi incalcat autoritatea de lucru judecat a primei hotarâri ramasa definitiva, respective ca intre cererile in care acestea s-au pronuntat sa existe tripla identitate de elemente prevazuta de dispozitiile art.430-432 din Codul de procedura civila. Totodata, trebuie sa se solicite revizuirea ultimei hotarâri, intrucât aceasta incalca autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.
Identificare:
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal
Decizia civila nr. 212 din 19 ianuarie 2018
Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Ploiesti la data de 06.12.2017 sub nr.6155/105/2016/a1, I.S.I., in contradictoriu cu Directia Generala Regionala a Finantelor Publice P. a solicitat revizuirea deciziei acestei instante nr.2324/30.10.2017.
In motivarea cererii, revizuentul a aratat ca prin sentinta civila nr.12/2017, pronuntata in dosarul nr. …/105/2016, Tribunalul P. a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamant, ca neintemeiata, retinând, in esenta, faptul ca „gestionarea deficitara a resurselor societatii corelata cu neplata obligatiilor fiscale nascute in perioada februarie 2012-februarie 2016, precum si faptul ca nu s-a dovedit de catre reclamant imprejurari de natura sa circumstantieze comportamentul acestuia in calitate de administrator si sa imprime conceptia ca administratorul a actionat cu buna credinta (cum ar fi existenta unor dificultati obiective ori aparute imprevizibil in functionarea societatii) duc la concluzia ca reaua credinta este indeplinita in cauza pentru motivul de atragere a raspunderii solidare (art.25 alin.2 lit.d din Codul de procedura fiscala), retinut de organul fiscal”.
S-a mai aratat ca recursul reclamantului impotriva sentintei precizate a fost respins prin decizia nr.2324/2017 a carei revizuire se solicita.
Revizuentul a mai aratat ca in cadrul dosarului nr…./105/2016/a1, Tribunalul P., prin decizia nr. 400/27.04.2017, a respins cererea de instituire a raspunderii patrimoniale solidare a reclamantului, formulata de AJFP P., apreciind ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art.169 din Legea nr.85/2014 si ca organul fiscal reclamant nu a adus nici un fel de probe in sprijinul cererii formulate, invocând dosar chestiuni generale, neparticularizate in cadrul intimatilor pârâti.
De asemenea, in raportul asupra cauzelor care au generat aparitia starii de insolventa, lichidatorul judiciar R.P. IPURL a aratat ca actele contrabile ale debitoarei au fost puse la dispozitia sa, aceasta indeplinindu-si obligatia depunerii declaratiilor fiscale si raporturilor anuale.
Revizuentul a mai sustinut ca nu se poate face vinovat de fapta prevazuta de art.169 alin.1 din Legea nr.85/2014 intrucât intimata nu a dovedit ca el ar fi dispus in interes personal continuarea activitatii societatii desi era evidenta atragerea starii de insolventa.
In final, revizuentul a apreciat ca decizia civila nr.2324/30.10.2017 incalca autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr.400/27.04.2017, fiind astfel incident motivul de revizuire prevazut de art.509 alin.1 pct.8 din Codul de procedura civila, intrucât cele doua litigii s-au purtat intre aceleasi parti, au avut aceeasi cauza si acelasi obiect, respectiv atragerea raspunderii patrimoniale a reclamantului pentru pasivul societatii SC T.A. SRL.
Examinând decizia a carei revizuire se solicita, prin prisma motivului de revizuire invocat, Curtea a retinut urmatoarele:
Revizuentul a solicitat revizuirea deciziei acestei instante nr. 2324/30.10.2017, invocând drept motiv de revizuire dispozitiile art.509 alin.1 pct.8 din Codul de procedura civila, conform carora
„revizuirea unei hotarâri pronuntate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi ceruta daca: … exista hotarâri definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade diferite, care incalca autoritatea de lucru judecat a primei hotarâri”.
Finalitatea acestui motiv de revizuire este reglementata de catre dispozitiile art. 513 alin.4 din Codul de procedura civila, unde se prevede ca in cazul hotarârilor definitive potrivnice se va anula cea din urma hotarâre.
Curtea a retinut ca, desi revizuentul a raportat in cadrul cererii de revizuire decizia contestata nr. 2324/2017 la decizia nr. 400/2017, in realitate aceasta din urma este o hotarâre de fond, respectiv sentinta nr. 400/2017, pronuntata de catre Tribunalul P..
Curtea a constatat ca, practic, revizuentul considera a fi potrivnice hotarârile judecatoresti pronuntate in cazul actiunii de angajare a raspunderii patrimoniale a reclamantului, formulata de AJFP P. potrivit dispozitiilor art. 169 din Legea nr.85/2014, cu cele pronuntate in cadrul actiunii pendinte având ca obiect anularea actelor administrativ fiscale prin care, in esenta, s-a angajat raspunderea sa solidara cu SC T.A. SRL in vederea realizarii creantelor fiscale in limita sumei de 74.599 lei.
Examinând cronologic cele doua litigii, situatia se prezinta astfel:
In dosarul nr. 6155/105/2016, având ca obiect anularea actului administrativ fiscal prin care s-a angajat raspunderea sa solidara, anterior precizata, s-a pronuntat sentinta nr. 12/10.01.2017, prin care Tribunalul P. – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a respins cererea, ca neintemeiata, sentinta ramânând definitiva, in urma respingerea recursului promovat de reclamant, prin decizia nr. 2324/30.10.2017 a Curtii de Apel Ploiesti – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.
In dosarul nr. …/105/2016/a1, prin sentinta civila nr .400 din 27.04.2017, Tribunalul P. – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a respins cererea de instituire a raspunderii patrimoniale a pârâtilor I.E.S. si I.S.I., formulata de reclamanta AJFP P. in temeiul dispozitiilor art. 169 din Legea nr. 85/2014, ca neintemeiata, sentinta ramânând definitiva prin decizia Curtii de Apel Ploiesti nr. 775/06.11.2017
,
prin care s-a respins apelul declarat de reclamanta Administratia Judeteana a Finantelor Publice P..
Curtea constata ca pentru a fi incident motivul de revizuire prevazut de art.509 alin.1 pct.8 din Codul de procedura civila este necesar ca prin hotarârile apreciate ca fiind potrivnice sa se fi incalcat autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.
Insa, Curtea a considerat ca intre hotarârile judecatoresti pronuntate in litigiile anterior precizate nu exista autoritate de lucru judecat in sensul dispozitiilor art. 430-432 din Codul de procedura civila, intrucât nu este indeplinita in mod cumulativ tripla identitate de elemente (parti, obiect si cauza) in cazul cererilor de chemare in judecata in care ele s-au pronuntat.
Astfel, este evident ca obiectul si cauza celor doua actiuni sunt diferite, intrucât unul are ca obiect angajarea raspunderii patrimoniale a reclamantului, solicitata de AJFP P. in cadrul procedurii insolventei debitoarei SC T.A. SRL, pâna la concurenta pasivului ramas neacoperit al acesteia in suma de 104.264 lei, raspundere fundamentata pe pretinsa savârsire de catre reclamant a faptei prevazute de dispozitiile art.169 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2014, pe când cauza pendinte are ca obiect anularea unui act administrativ fiscal (si a deciziei de solutionare a contestatiei administrative) prin care s-a angajat raspunderea solidara a reclamantului cu debitoarea SC T.A. SRL, in vederea realizarii in tot a creantelor fiscale in limita sumei de 74.599 lei, pentru pretinsa savârsire a faptei reglementata de art. 25 alin.2 lit. d din Legea nr.207/2015.
In aceste conditii, nu pot fi retinute sustinerile revizuentului, in sensul ca sentinta civila nr. 12/2017, ramasa definitiva prin decizia nr. 2324/2017 ar fi potrivnice, respectiv ar incalca autoritatea de lucru judecat a sentintei nr. 400/2017, ramasa definitiva prin decizia nr. 775/2017.
Sub un alt aspect, Curtea a retinut ca dispozitiile art.513 alin.4 din Codul de procedura civila, statueaza ca, in cazul hotarârilor definitive potrivnice, se va anula cea din urma hotarâre.
Or, din cronologia pronuntarii hotarârilor in cele doua litigii amintite, rezulta cu evidenta ca ultima hotarâre ramasa definitiva nu este cea solicitata a fi revizuita in cadrul prezentei cereri, ci este sentinta nr.400/2017, ramasa definitiva prin decizia nr.775/06.11.2017.
Aceasta intrucât hotarârea de fond din litigiul având ca obiect anularea actului administrativ fiscal a ramas definitiva la 30.10.2017, pe când hotarârea din cadrul actiunii de angajare a raspunderii patrimoniale promovata in cadrul procedurii insolventei debitoarei a ramas definitiva la data de 6 noiembrie 2017.
Asadar, chiar in ipoteza existentei unor hotarâri potrivnice – situatie premisa inexistenta in prezenta cauza, asa cum s-a aratat anterior -, nu ar fi putut fi anulata decizia criticata de revizuent, solicitarea sa fiind si sub acest aspect nefondata.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art.513 din Codul de procedura civila, Curtea a respins prezenta cerere de revizuire.
Autorul sintezei,
Judecator Ionel Stanescu