Respectarea prev. privind deductibilitatea cheltuielilor aferente contractelor de agentie

Cuprins pe materii
:
Drept fiscal

Legislatie relevanta
:
Legea nr. 571/2003

Rezumat
:

Prin cererea introductiva reclamanta ... a solicitat anularea deciziei nr. 547/2014 si exonerarea de plata obligatiilor fiscale intrucat nu erau indeplinite conditiile prev. de art. 105 ind. 1 alin. 3 din OG nr 92/2003 privind efectuare reverificari fiscale.

Instanta de recurs a retinut ca in cauza nu a existat o reverificare conform art. 105 ind. 1 alin. 3 din OG nr. 92/2003, ci o verificare fiscala, conform art. 216 alin. 3 din OG nr. 92/2003.

De asemenea, s-a verificat indeplinirea conditiilor prev. de art. 21 alin. 4 lit. b privind deductibilitatea cheltuielilor aferente contractelor de agentie incheiate de reclamanta.

 

                                                                          Decizia nr. 959/25.04.2018 a Curtii de Apel Galati

 

Prin cererea inregistrata initial la Tribunalul Galati  sub nr. xxxx/121/2014, reclamanta ... a solicitat in contradictoriu cu parata ... prin ...  anularea deciziei  nr. xxx/16.05.2014 emisa de ..., anularea deciziei de impunere ... xxx/21.02.2014.

Prin sentinta  civila numarul  xxx/2011 a Tribunalului Galati a fost respinsa  ca nefondata cererea.

Impotriva acesteia a declarat recurs reclamanta ..., iar prin decizia civila nr. 9xx/20.03.2016 a Curtii de Apel Galati, Sectia contencios administrativ si fiscal  s-a admis recursul, s-a casat  sentinta civila nr. xxx/2011 a Tribunalului Galati  si s-a dispus  trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.

In esenta s-a retinut ca instanta de  fond nu a  analizat  sustinerile reclamantei ..., respectiv  daca s-a efectuat o reverificare, conform art. 105

¹

alin. 3 Cod procedura fiscala.

In rejudecare, prin sentinta civila nr. xxx/2017 a Tribunalului Galati a fost admisa, in parte, cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta ... cu sediul in ..., str. ... nr. ..., in contradictoriu cu paratii ... – ... si ... ambele cu sediul in str. ... nr. ..., avand ca obiect anularea Deciziei nr. .../2013 si Deciziei de impunere nr. .../26.01.2011. Au fost anulate, in parte, Deciziile in ce priveste taxa pe valoare adaugata de 65.845,72 lei, impozit pe profit 55.449 lei si accesoriile acestora, toate calculate la suma baza de calcul 346.556,42 lei (fara TVA) compusa din sumele privind materialele si partial comision de agent.

Au fost mentinute Deciziile atacate in ce priveste taxa pe valoare adaugata, impozit pe profit si accesorii calculate la suma baza de calcul ramasa (614.406,58 lei fara TVA) compusa din sumele privind prestarile de servicii si partial comision de agent.

In esenta,  instanta de fond a retinut ca in speta nu sunt aplicabile  disp. art. 105

¹

alin.1-3 din O.G. nr. 92/2003, respectiv  in cauza nu a avut loc o reverificare a societatii, ci sunt aplicabile  disp. art.  216 din O.G. nr. 92/2003 privind  posibilitatea organului  de contestatie si anulare si sa dispuna  reanalizarea situatiei fiscale.

Cu privire la  contractul de agentie, s-a retinut ca sunt indeplinite conditiile de deducere doar pentru partea aferenta contractului incheiat cu ..., reprezentand  comision de 12,5%. Din valoarea tranzactiei, respectiv 123496,72 lei cu TVA. In  privinta contractului  de prestari servicii de catre ...,

s-a retinut ca nu sunt toate documentele  justificative necesare. De asemenea s-a retinut  ca reclamanta este indreptatita la acordarea deducerii dreptului de TVA asupra contractului de materiale.

Prin incheierea de sedinta din data de 20 martie 2018 s-a dispus indreptarea erorii materiale strecurata in dispozitivul sentintei civile nr. /2017 a Tribunalului Galati  in sensul ca deciziile atacate sunt Decizia  nr. .../28.02.2014 si Decizia nr. .../16.05.2014 si nu Decizia nr. .../2013 si Decizia de impunere nr. ... /26.01.2011.

Impotriva acestei sentinte civile nr. 586/2017 a Tribunalului Galati au declarat recurs ambele parti.

Prin recursul declarat de reclamanta ..., aceasta a criticat ca instanta de fond a retinut  eronat ca nu s-a incalcat  unicitatii controlului fiscal, cat timp  in cauza a avut loc  reverificarea societatii, fara a fi  indeplinite conditiile  prev. de art. 105

¹

alin. 3, respectiv date  suplimentare necunoscute inspectorilor  fiscali la data  verificarii al carui rezultat a fost materializat  in .../28.02.2014 si Decizia  nr. .../28.02.2014.

Drept urmare, motivarea instantei prin prisma faptului ca „nu a existat in niciun moment o inspectie fiscala terminata si nu exista o decizie cu  autoritate administrativa cu privire la perioada inspectata”, excede reglementarii legislative, ceea ce face ca sentinta pronuntata sa apara ca fiind netemeinica si nelegala.

Mai mult, inspectia fiscala, respectiv procedura administrativa  s-a finalizat prin emiterea deciziei  nr. .../20.09.2013, imprejurare in care opinia instantei potrivit careia „nu a existat in niciun moment o inspectie fiscala terminata si ca nu exista o decizie cu autoritate administrativa cu privire la perioada inspectata” este contrara legii cata vreme legiuitorul nu stabileste in termeni clari si precisi ca Decizia prin care se solutioneaza contestatia formulata in temeiul dispozitiilor art. 214 Cod procedura fiscala este definitiva in sistemul cailor de atac administrative.

Instanta de control judiciar verificand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs si avand in vedere inscrisurile ce compun dosarul cauzei si tinand seama de dispozitiile legale aplicabile are de observat ca, analiza apararii reclamantei ... potrivit careia s-ar fi incalcat principiul unicitatii controlului fiscal se impunea a fi de catre instanta fondului cu luarea in seama a textului art. 103 alin. 3 Cod procedura fiscala in referire la art. 105

¹

Cod procedura fiscala prin intermediul caruia este reglementata exceptia de la regula stabilita prin alineatul 3 al evocatului articol si avand in vedere justificarea reverificarii de catre parata.

Daca instanta fondului ar fi initiat si continuat analiza apararii materializata in invocarea incalcarii  principiului unicitatii controlului fiscal  ar fi avut de observat pe de o parte conditiile ce permit reverificarea aceleiasi perioade fiscale, iar pe de alta parte ar fi observat ca, justificarea reverificarii a fost facuta de parata prin referirea la o declaratie notariala si o adresa raspuns de la I.T.M.

De altfel, in virtutea rolului activ, instanta fondului era obligata sa analizeze legalitatea reverificarii tinand seama de disp. art. 5 alin. 3 Cod fiscal, dispozitiile art. 105

¹

Cod de procedura fiscala, de apararile reclamantei si apararile paratei si de inscrisurile invocate de parata in justificarea reverificarii, si doar asa putea constata ca, in cauza, reverificarea si reimputarea aceleiasi sume printr-o noua decizie emisa in baza unul alt raport de inspectie fiscala care reitereaza chestiuni, operatiuni care au fost analizate si solutionate prin deciziile evocate, incalca dispozitiile art. 105 alin. 3 Cod fiscal, dispozitiile art. 105

¹

Cod procedura fiscala, Directiva 2006/112/CE privind dreptul de deducere, respectiv art. 167,  art. 168 lit. a), art. 178, intrucat, societatea ... a mai fost verificata de catre parata din punct de vedere fiscal pentru aceeasi perioada 01.08.2008-30.09.2010.

Disp.  art. 105

¹

Cod procedura fiscala prevad:

„1) Prin exceptie de la prevederile art. 105 alin. 3, conducatorul Inspectiei fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade.

2) Prin reverificare se intelege inspectia fiscala efectuata ca urmare a aparitiei unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor, care influenteaza rezultatele acestora.

3) Prin date suplimentare se inteleg informatii, documente sau inscrisuri obtinute ca urmare a unor controale incrucisate, inopinate ori comunicate organului fiscal de catre organele de urmarire penala  sau de alte autoritati publice ori obtinute in orice mod  de organele de inspectie,  de natura sa modifice rezultatele  inspectiei fiscale anterioare.

4). La inceperea actiunii in reverificare, organul de inspectie fiscala este obligat sa comunice contribuabilului decizia de reverificare care poale fi contestata in conditiile prezentului cod.

Dispozitiile referitoare la continutul si comunicarea avizului de inspectie sunt aplicabile in mod corespunzator si deciziei de reverificare.”

Din analiza textelor de lege evocate, dar si a inscrisurilor ce compun probatiunea administrata pe parcursul procesului purtat in fata instantei de fond se poate observa ca:

a) cea de a doua inspectie fiscala efectuata, a fost efectuata pentru aceeasi perioada verificata fiscal potrivit raportului de inspectie fiscala nr. .../2011:

b) nu sunt indeplinite cerintele impuse de legiuitor pentru a putea avea incidenta exceptia prevazuta in alineatul 1 al art. 105

¹

Cod procedura fiscala si asta intrucat la data adoptarii deciziei 317  nu  existau date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor din 2011;

c) nu sunt indeplinite cerintele impuse de legiuitor prin alineatul 3 al art. 105

¹

Cod procedura fiscala intrucat nu s-a facut dovada existentei unor proceduri de control dintre cele prevazute de dispozitiile art. 97 Cod procedura fiscala al caror rezultat sa fi putut fi incadrat in categoria date suplimentare menite a permite o noua reverificare fiscala. In acest sens se poate observa, in cuprinsul paginii 10 din 43 din decizia 453 prin care a fost solutionata contestatia formulata in cadrul procedurii administrative, insasi parata arata ca, la momentul desfasurarii actualei inspectii fiscale ... era radiata, neexistand posibilitatea unui control incrucisat, situatie in care echipa de inspectie fiscala nu a dat drept de deductibililate a sumei de 337.016 lei aferenta facturii de comision seria ... nr. ... /31.07.2009 emisa de ... invocand disp. art. 21 litera m) din Legea nr. 571/2003, pct. 48 din H.G. nr. 44/2001 privind normele de aplicare a Codului fiscal si art. l alin.1 din Legea nr. 571/2003.

Contrar celor retinute de instanta fondului, Rezolutia  de scoatere de sub urmarire penala nu evidentiaza elemente pe care organele fiscale nu le-au avut in vedere la controlul fiscal efectuat in ianuarie 2011, ci stabileste ca operatiunile apreciate de organele de control ca fiind nereale si pentru care au fost sesizate organele de urmarire penala nu s-au dovedit ca sunt nereale caci, probele administrate nu au fost in masura sa dovedeasca fara dubiu ca operatiunile sunt nereale, iar dubiul profita faptuitorului.

Tinand seama de criticile expuse mai sus si continuand rationamentul expus in aparare, apreciaza ca, gresit retine instanta fondului la punct 80 1B-1 ca, „in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile privind unicitatea inspectiei, deoarece acestea se aplica numai dupa ce exista o solutie neatacabila cu privire la o decizie administrativa, insa in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 216 din O.G. nr. 92/2003 privind posibilitatea organului de contestatie sa anuleze si sa dispuna reanalizarea situatiei fiscale.”

Pasind la analiza apararilor ce vizeaza fondul cauzei, respectiv dincolo de apararile formulate pe cale de exceptie, instanta fondului la punctul  II-B a retinut cu privire la contractul de agentie, Tribunalul a considerat ca sunt indeplinite conditiile dreptului de deducere doar pentru partea aferenta contractului incheiat cu .... (....)

-118, (.,) „pentru lipsa unui contract de agent sau a unui act cu valoare de contract de agent intre parti la data de 11.12.2008, Tribunalul a constatat ca nu exista documente pentru acordarea dreptului de deducere TVA. La acea data nu exista o legatura comerciala de natura s-o oblige pe reclamanta sa plateasca sume catre tert, in calitate de agent, adica nu exista insusi raportul juridic de agent.

-119. Dreptul de deducere se poate acorda numai pentru sumele care au fost utilizate in activitatea do productie, iar nu si pentru cele supuse repetitiunii (restituirii) (art. 1092 Cod civil 1861) chiar daca tertul este radiat. Pentru valoarea 1.283.099,02 lei aferenta contractului cu ... de ... nu se va acorda dreptul de deducere pentru comisionul de agent achitat de 160,3S7,45 lei. exista dreptul de deducere pentru suma reprezentand comision de 12,5%, de 123.196,72 lei cu TVA

127. Fata de cele expuse, cu privire la contractul de intermediere cu ... instanta a constatat ca:

La punctul III B-130 „Privitor la apararile reclamantei ... referitoare la contractul de prestari servicii de catre ..., Tribunalul a retinut ca:

- nu s-au adus in sustinerea dreptului de deducere toate documentele justificative necesare;

- fara dovada de comanda contractul se putea considera executat numai in momentul executarii efective;

- toate actele emise in executarea contractului nu au respectat una din formele prevazute de normele de contabilitate;

- situatiile de plata intocmite de catre tertul ... nu contin lucrarile efectuate si bunurile la care s-au facut aceste lucrari, ci numai niste note lacunare;

- art. 155 din Legea nr. 571/2003 prevede obligatia ca toate documentele privind prestarea de servicii sa fie atasate la factura;

Situatiile de plati nu pot reprezenta singure documente justificative atat timp cat din ele nu rezulta locul in care s-a efectuat activitatea, bunurile la care s-au facut lucrarile, lucrarile ce s-au efectuat, perioada de lucru sau cel putin bunurile asupra carora s-a lucrat, (conform obiectului contractului) si lucrarile concrete efectuate sau dovada cu aviz de insotire a transportarii marfurilor brute si a transportarii marfurilor dupa prelucrare.

- reclamanta nu a emis nici un borderou de achizitii, nu a dovedit ca a emis nici un alt tip de comanda, chiar electronica sau verbala si nici nu a dovedit ca in fapt s-au intamplat efectiv lucrarile cu persoanele tertului;

- reclamanta nu a depus nici minime dovezi privind transportul marfurilor brute la locul serviciilor si transportul ulterior al marfurilor dupa prelucrarea de catre tert;

- nici reclamanta si nici una dintre celelalte persoane nu au putut preciza care au fost lucratorii din partea tertului care au lucrat efectiv, ce anume s-a lucrat si asupra caror bunuri din gestiunea reclamantei s-au facut lucrarile;

- nici din documentatia atasata nu reiese o altfel de situatie si nici gestiunea interna nu a fost pusa in dispozitie pentru a se trage concluzia ca s-au trecut in actele contabile fie ca si cheltuieli de productie  in Fisa de cont pentru cheltuieli de productie, fie ca Bon de predare, in cazul bunurilor primite fie lucrate finit, fie lucrate partial;

- desi situatiile de plati contin mentiunea ca s-au intocmit in baza comenzilor ... sau ... etc, aceste comenzi nu au fost depuse nici la inspectie, nici la instanta;

- nu sunt indeplinite conditiile de fond cu privire la  deducerea TVA rezultata din plata serviciilor, respectiv pentru baza impozabila de 381.168,96 lei;

Sub un ultim aspect, instanta fondului interpretand gresit, retine gresit si dispune gresit.

Astfel,

- comenzile date catre ... nu sunt relevante in deductibilitatea TVA-ului si a cheltuielilor intrucat nu sunt documente financiar contabile si nu se inregistreaza in contabilitate asa cum prevede OMI 35I2/2008 (valabil la acea data), si nu intra in categoria formularelor cu regim special  conform O.M.T. /2006.

Referindu-se la aceleasi acte normative s-a raspuns si la obiectivul 1 lit. B a raportului de expertiza intocmit in cauza.

De altfel, in Nota explicativa inregistrata sub nr. /22.11.2015, reclamanta ... a aratat ca locurile pe care s-au executat lucrarile au fost santierele navale ... si ...;

In nici un caz nu a fost mentionat  ca nu este cunoscuta locatia (asa cum au precizat organele de inspectie). Acest aspect a fost expus atat in etapa administrativa, cat in contestatiile ce s-au succedat.

Mai mult, verificarea locatiilor se putea face prin incrucisare cu luarea in seama in situatiilor de plata unde este mentionat numarul fiecarei nave la care au fost efectuate lucrari, acest lucru avand corespondenta cu situatiile de lucrari facturate la beneficiarii finali, respectiv ... si ... (situatiile de plata fiind idem cu cele primite si acceptate  la plata de la ...).

In contestatie, la punctul I, a precizat ca situatiile de plata contin urmatoarele elemente de identificare:

Nota la care s-a lucrat, acest nr. de nava apare pe situatiile de plati facturate catre beneficiarul final  (... sau ...).

-Cantitatea  lucrata (metri patrati)

-Pret unitar /lucrare/m.p.

-Dimensiunea suprafetelor

-Locatia de pe nava unde s-a efectuat lucrarea (gen: tank, bloc, balast, etc.)

Gresit retine instanta la pct. 138  ca art. 155 din Legea nr. 571/2003 prevede obligatia ca toate documentele privind prestarea de servicii sa fie atasate la factura cata vreme evocatele dispozitii legale, cat si Normele Metodologice valabile in vigoare in 2009, stabilesc modul de  completare  al unei facturi, dispozitii respectate de catre reclamanta.

Prin recursul declarat de parata ... prin ... impotriva sentintei civile nr. .../2017, aceasta a aratat ca obiectul prezentei cauze il constituie anularea Deciziei de impunere nr. .../28.02.2014 emisa de ... si anularea Deciziei nr. .../16.05.2014 emisa de ... si nicidecum anularea Deciziei nr. .../2013 si Deciziei de impunere nr. .../26.01.2011.

Prin urmare, instanta de fond nu a respectat disp. art. 397 alin. 1 Noul Cod procedura civila si a acordat altceva decat s-a cerut.

De asemenea, prin dispozitivul sentintei nr. .../23.06.2017, instanta de fond a creat confuzie in ceea ce priveste anularea in parte a deciziilor si mentinerea deciziilor atacate.

Astfel, apreciaza ca se impune nominalizarea expresa a deciziilor pe care instanta le anuleaza in parte si a deciziilor pe care le mentine, avand in vedere faptul ca in prezenta cauza au fost emise doua decizii de impunere si doua decizii de solutionare a contestatiei.

O alta critica impotriva sentintei civile nr. .../23.06.2017 o constituie faptul ca Tribunalul a considerat ca sunt indeplinite conditiile dreptului de deducere doar pentru partea aferenta contractului de agentie incheiat cu ..., precizand ca organul fiscal nu a adus niciun argument bazat pe date concrete din care sa rezulte contrariul celor retinute in documentele justificative.

Dimpotriva, organul fiscal a argumentat, in baza datelor concrete de care a dispus si care au condus la formarea convingerii sale, motivele care au dus la neacordarea dreptului de deducere a sumei totale in cuantum de 64.033 lei aferenta facturii de comision seria ... nr. .../31.07.2009 emisa de ...

Astfel, prin contractul incheiat in ... la data de 27.02.2009 cu ... se mentioneaza ca ... a solicitat colaborarea pentru realizarea lucrarilor de pregatiri a suprafetei si aplicare a vopselei, in vederea realizarii contractului nr. 950018 pe care ... l-a incheiat cu ... de ...

... nu a mai prezentat si alte documente care sa justifice implicarea ... in negocierea sau incheierea contractului cu ..., asa cum prevede si cap. VI art. 8 din Contractul de agentie comerciala nr. .../23.12.2008, referitor la obligatiile agentului (ale ...) literele a), f), g), h), i), si anume: sa negocieze si/sau sa incheie contracte de prestari servicii cu tertii, sa informeze in scris pe principal (...) asupra comenzilor, cererilor de oferta primite, sa comunice principalului orice fapte sau acte in legatura cu desfasurarea activitatilor sale, fapt pentru care va intocmi un raport lunar de activitate pe care il va pune la dispozitia principalului pana la finele fiecarei luni etc.

Conform cap.V, art.4, litera a) din Contractul de agentie comerciala nr. .../23.12.2008, se mentioneaza ca facturarea comisionului se va face la semestru, in baza facturilor emise de principal (...) catre firmele din spatiu intracomunitar. Facturarea comisionului s-a facut la data de 31.07.2009 de catre ..., conform facturii seria ... nr. .../31.07.2009, in valoare totala de 401.049,04 lei, din care TVA in suma de 64.033,04 lei. Mentioneaza ca factura nu este insotita de un document care sa justifice valoarea inscrisa in factura, asa cum prevede de altfel si art. 5 din Contractul de agentie comerciala nr.23/23.12.2008: un raport de plata insotit de inscrisuri justificative care sa permita verificarea corectitudinii calcularii comisionului, intrucat ... nu a intocmit un astfel de raport care sa precizeze la ce facturi emise catre partenerii externi se refera comisionul, organul fiscal a analizat fisele de cont ale clientilor intracomunitari, constatandu-se urmatoarele:

In perioada 01.02.2009-31.07.2009 ... a emis un numar de 12 facturi catre ... de ... in valoare de 1.283.099,53 lei, reprezentand prestari servicii; in perioada 01.04.2009-31.05.2009 ... a emis un numar de 3 facturi catre ... in valoare de 987.973,76 lei, reprezentand prestari servicii; rezulta ca valoarea totala facturata de ... catre partenerii externi, pentru perioada cuprinsa intre prima facturare (01.02.2009) si data de 31.07.2009 (data facturarii de catre ... a comisionului) este in suma de 2.271.073,29 lei. Aplicand procentul de 12,5% la valoarea facturata (asa cum prevede art.4 din Contractul de agentie comerciala nr. .../23.12.2008 incheiat intre ... si ...) rezulta o valoare a comisionului de 283.884,16 lei (si nicidecum valoarea de 401.049,04 lei care este mentionata in factura emisa de ...);

In justificarea comisionului inregistrat in evidenta contabila, societatea verificata a prezentat echipei de inspectie fiscala un „deviz contract comision” nedatat, in care se mentioneaza ce cheltuieli a efectuat ... in perioada decembrie 2008-septembrie 2009 in vederea identificarii de potentiali clienti in ... si initierea legaturilor dintre acesti clienti si beneficiarul ..., cheltuieli care au constat in deplasari ce au implicat transport auto, aerian, cazare, convorbiri telefonice, salarii personal, consumabile.

Precizeaza ca acest document nu poate fi o justificare la factura de comision, intrucat cele doua contracte cu ... au fost incheiate la data de 11.12.2008, inainte de data incheierii contractului de agentie comerciala nr. .../23.12.2008, iar devizul precizeaza ca ... a efectuat cheltuieli pentru identificarea potentialilor clienti in perioada decembrie 2008-septembrie 2009;

Totodata, analizand lista cu angajatii ... s-a constatat ca societatea nu a avut personal care sa realizeze obiectul contractului de agentie comerciala nr. .../23.12.2008 si anume angajati specializati in promovarea activitatii unei societati in scopul atragerii de clienti si de extindere a afacerilor. Astfel, in perioada octombrie 2008-noiembrie 2009 ... a avut un numar de 33 muncitori necalificati la ambalarea produselor sub forma de praf si granule, 1 maistru mecanic, 1 maistru montaj, 1 maistru instalatii navale, 1 inspector protectia muncii, 1 sofer autoturisme, 1 director societate (01.10.2008-01.11.2008), 1 director adjunct ... (angajata societatii de la data de 09.02.2009 pana la 30.11.2009).

Desi organul fiscal a considerat ca fiind un aspect concludent, instanta de fond nu a retinut aspectul potrivit caruia tertul nu avea persoane calificate pentru realizarea obiectul contractului de agentie comerciala.

Avand in vedere cele mentionate mai sus, se constata ca ... nu a dovedit nicio implicare in negocierea si incheierea contractelor dintre ... si clientii intracomunitari ... de ... si ..., valoarea facturata a comisionului nu este justificata cu documente si nu are acceptul beneficiarului, nerespectandu-se astfel art.5 si art.6 din Contractul de agentie comerciala nr. .../23.12.2008.

Totodata, organul fiscal a constatat facturarea unei valori a comisionului mult mai mare, nerespectandu-se astfel art.4 din Contractul de agentie comerciala nr. .../23.12.2008 incheiat intre ... si ...

De asemenea, la data incheierii contractului de agentie comerciala 23.12.2008, ... nu avea nici calitatea de administrator si nici nu era salariata societatii ...

Analizand factura seria ... nr. .../31.07.2009, la „Date privind expeditia” s-a constatat ca la numele delegatului apare persoana ..., care este angajatul societatii ... de la data de 17.09.2009, in functia de director general.

Se constata astfel ca la data de 31.07.2009, data emiterii facturii, ... nu avea nicio calitate in cadrul societatii verificate si nici nu era angajat al ...

Deoarece prestarea efectiva a serviciilor nu a fost justificata (nu s-a dovedit efortul depus de ... in realizarea obiectului contractului de agentie comerciala), organul fiscal nu a dat dreptul la deductibilitatea sumei de 64.033 lei, aferenta facturii de comision seria ... nr. .../31.07.2009 emisa de ..., in conformitate cu prevederile art. 11 alin.(l) si art.134^1, alin.(l) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

Analizand factura de comision emisa de ..., a rezultat ca valoarea totala a comisionului facturat a depasit cu mult valoarea mentionata in contract si in deviz, fapt retinut de altfel si de catre instanta de fond.

Alta critica impotriva sentintei civile nr. .../23.06.2017 o constituie faptul ca Tribunalul a constatat ca ... avea drept de deducere si pentru bunurile materiale, respective pentru valoarea de 242.777,66 lei fara TVA, considerand ca „inspectia nu a relevat imprejurari care sa puna la indoiala documentele justificative intocmite de reclamanta”.

Achizitiile de materiale consumabile (smirghel, banda, filtru gaze, filtru aer, perie pensula, manusi lacatus, carpe, fibrodiscuri, sita pistol, becuri, totosi, combinezon, detergent lichid industrial, etc.) s-au efectuat prin facturile in valoare totala de 288.905,42 lei din care taxa pe valoarea adaugata in suma de 46.127,76 lei. ... a prezentat Note de receptie si constatare de diferente anexate la fiecare factura, precum si Contractul nr. .../01.05.2009, iar organul fiscal a constatat urmatoarele:

Contractul nr. .../01.05.2009 are ca obiect furnizarea de materiale, conform notelor de comanda. Conform punctului 4 litera a) din contract se precizeaza „Vanzatorul se obliga sa livreze marfa in cantitatile, sortimentele si la termenele solicitate de cumparator prin nota de comanda, iar la punctul 5 litera a) din contract se precizeaza „Cumparatorul se obliga sa ia in primire marfa in conformitate cu cele stipulate in nota de comanda”.

Mentioneaza ca nu s-au prezentat organului fiscal note de comanda, iar contractul nu precizeaza ce fel de materiale se obliga ... sa furnizeze cumparatorului.

In timpul controlului s-a constatat ca societatea a inregistrat in gestiune materialele aprovizionate, intocmind note de receptie, iar consumul acestora a fost inregistrat in baza bonurilor de consum inregistrate in evidenta contabila. S-a constatat ca materialele date in consum la lucrarile executate la intern, nu au avize de insotire a marfurilor si totodata nici nu se poate identifica obiectivul si locatia unde au fost utilizate.

In vederea stabilirii realitatii si legalitatii faptelor de comert derulate intre cele doua societati, intrucat controlul incrucisat la ... nu s-a putut realiza, organul fiscal a analizat declaratia informativa privind livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul Romaniei depusa de ... pentru semestrul I an 2009, in vederea identificarii furnizorilor de materiale de tipul celor comercializate ulterior catre ... S-a constatat ca singurul furnizor al ... cu sume semnificative este ..., firma aflata in faliment de la data de 23.02.2010 si ulterior radiata la data de 27.06.2012.

Odata cu schimbarea sediului social al ... in municipiul ... la data de 14.12.2009, societatea nu a mai depus nicio declaratie, fiind selectata ulterior de organul fiscal teritorial pentru a fi declarata contribuabil inactiv. Intrucat nu s-au putut confirma tranzactiile dintre cele doua societati, organul fiscal a fost indreptatit sa nu ia in considerare tranzactiile efectuate, in baza prevederilor art. 11 alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

Avand in vedere toate aceste imprejurari, care pun la indoiala documentele justificative intocmite de reclamanta, in mod corect organul fiscal nu a dat dreptul la deductibilitatea sumei de 46.128 lei, aferenta facturilor de achizitii materiale emise de ..., in conformitate cu prevederile art. 11 alin.(l) si art.134^1, alin.(1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

Totodata, simplul fapt ca reclamanta se afla in posesia unor facturi fiscale nu justifica dreptul de deducere a valorilor inscrise si a taxei pe valoarea adaugata aferenta, atata vreme cat nu se dovedeste realitatea operatiunilor consemnate in aceste facturi.

Detinerea unei facturi fiscale este o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru a beneficia de dreptul de deducere a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adaugata, legalitatea exercitarii dreptului de deducere avand in vedere, concomitent, doua aspecte: cel de fond, care priveste realitatea operatiunilor consemnate in documente, si cel de forma, care priveste modul de completare a documentelor.

In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. V/15.01.2007 publicata in Monitorul Oficial nr.732/30.10.2007 partea I in care se precizeaza ca „taxa pe valoarea adaugata nu poate fi dedusa si nici nu se poate diminua baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit in situatia in care documentele justificative prezentate nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute de dispozitiile legale in vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea acestei taxe.”

De asemenea, Tribunalul a considerat ca nu are relevanta comportamentul fiscal al furnizorilor, dar persoana impozabila care primeste factura si accepta inregistrarea ei in evidenta contabila ca document justificativ pentru operatiunile taxabile pe care le efectueaza este raspunzatoare de primirea si inregistrarea in contabilitate a unor documente intocmite necorespunzator, care nu sunt in conformitate cu prevederile legale in vigoare, sau care cuprind date ce nu pot fi justificate cu documente, cum este cazul in speta, cunoasterea, aplicarea si respectarea actelor normative fiind obligatorie in egala masura atat pentru furnizor, cat si pentru beneficiar, acesta din urma avand obligatia sa solicite documente legal aprobate si sa verifice nu numai marfa sau serviciile primite, in ceea ce priveste cantitatea, ci si documentele ce trebuiau anexate la facturi in justificarea cantitatii inscrisa in acestea, respectiv avizele de insotire.

Pentru exercitarea dreptului de deducere a cheltuielilor inscrise in facturile primite de la furnizori este obligatorie verificarea conditiilor impuse de lege privind modul de completare a facturilor (documentelor).

Potrivit prevederilor legale aplicabile in cauza (art.21, alin.1 si 4/Cod fiscal, art.6, alin.1 si 2 din Legea nr.82/1991, art.145, alin.1 si 2, lit.a si art.146, alin.1, lit. a/Cod fiscal), pentru ca o cheltuiala sa fie considerata deductibila fiscal la calculul profitului impozabil trebuie sa aiba la baza o operatiune real efectuata, precum si documente care sa faca dovada realizarii acestei operatiuni, iar dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata la nastere la data livrarii de bunuri de catre persoanele impozabile din punct de vedere al taxei, justificarea dreptului de deducere efectuandu-se in baza facturii fiscale emisa de acestea, facturi legal intocmite, care angajeaza raspunderea celor care le-au intocmit, vizat si aprobat, precum si a celor ce le-au inregistrat in contabilitate.

Atunci cand calculeaza un impozit sau o taxa, autoritatile fiscale nu iau in considerare o tranzactie efectuata de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al presedintelui A.N.A.F. Potrivit legislatiei in vigoare, nu sunt cheltuieli deductibile acele cheltuieli inregistrate in evidenta contabila, care au la baza un document emis de un contribuabil inactiv deoarece acesta nu mai are dreptul de a utiliza facturi de la data declararii ca inactiv, documentele emise neproducand efecte juridice din punct de vedere fiscal. Rezulta astfel ca, in situatia in care un contribuabil inregistreaza in evidenta sa contabila o factura care este emisa de un contribuabil inactiv, cheltuielile aferente acelei facturi sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil.

Organul fiscal nu poate considera cheltuielile inregistrate ca fiind deductibile la calculul profitului impozabil si nici nu poate acorda dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata, doar pe baza unor tranzactii reflectate scriptic, in special atunci cand din investigatiile efectuate nu rezulta certitudinea realitatii efectuarii tranzactiilor in cauza.

Potrivit art. 11 alin. (1)din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:

,,La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei. in cazul in care tranzactiile sau o serie de tranzactii sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca facand parte din domeniul de aplicare al conventiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzactii artificiale se intelege tranzactiile sau seriile de tranzactii care nu au un continut economic si care nu pot fi utilizate in mod normal in cadrul unor practici economice obisnuite, scopul esential al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obtine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.

Astfel, art. 11 alin. (1) din Codul fiscal consacra, la nivel de lege, principiul prevalentei economicului asupra juridicului, al realitatii economice, in baza caruia autoritatile fiscale au dreptul sa analizeze orice operatiune (tranzactie) nu numai din punct de vedere juridic, ci si din punct de vedere al scopului economic urmarit de contribuabil. In acest spirit, o tranzactie normala din punct de vedere juridic, poate sa nu fie luata in considerare sau sa fie reincadrata din punct de vedere economic, in scopul aplicarii legii fiscale. Astfel, simpla achizitie a unui bun/serviciu pe numele persoanei impozabile, nu constituie si o prezumtie a utilizarii in scop economic a bunului/serviciului achizitionat.

Totodata, incepand cu 01.01.2007, intrucat Romania a devenit stat membru al Uniunii Europene, are obligatia de a respecta ordinea juridica instituita la nivelul acesteia.

Astfel, potrivit jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, se recunoaste statelor membre dreptul de a solicita dovezi pentru demonstrarea dreptului de deducere al taxei pe valoarea adaugata.

Astfel, in hotararea data in cazul C-85/95 John Reisdorf, Curtea Europeana de Justitie a subliniat ca distinctia dintre exercitarea dreptului de deducere a TVA si demonstrarea acestuia la controalele ulterioare este inerenta in functionarea sistemului comun de TVA (paragr. 19 din hotarare), iar prevederile comunitare referitoare la exercitarea dreptului de deducere nu guverneaza demonstrarea acestui drept dupa ce acesta a fost exercitat de catre persoana impozabila (paragr. 26 din hotarare). In acest sens, legislatia comunitara da statelor membre puterea de a stabili regulile pentru supravegherea exercitarii dreptului de deducere a TVA, in special modul in care persoanele impozabile urmeaza sa isi stabileasca acest drept (paragr. 29Z-:  din aceeasi hotarare).

La paragr. 46 din cauzele reunite C-110/98 la C-147/98 Gabalfrisa se face trimitere la paragr. 23 si 24 din cazul C~110/94 Inzo si paragr. 24 din cazul C-268/83 Rompelman, unde Curtea a stabilit ca este obligatia persoanei care solicita deducerea taxei pe valoarea adaugata sa demonstreze ca sunt indeplinite toate conditiile legale pentru acordarea deducerii si art. 4 din Directiva a Vl-a (in prezent. Directiva 112/2006/CE) nu impiedica autoritatile fiscale sa solicite dovezi obiective care sa sustina intentia declarata a persoanei in cauza de a desfasura activitate economica dand nastere la operatiuni taxabile. In cazurile de frauda sau de abuz, in care, de exemplu, persoana implicata, sub pretextul intentiei de a desfasura o anumita activitate economica, de fapt cu intentia de a obtine bunuri proprii pentru care se poate obtine o deducere, autoritatea fiscala poate cere replata sumelor retroactiv pe baza faptului ca acele deduceri au fost efectuate pe declaratii false.

De asemenea, parata ... prin ... a declarat recurs  si impotriva  sentintei civile nr. /07.12.2017 de completare  prin care reclamanta ... a solicitat  pronuntarea instantei si asupra capatului de cerere privind  cheltuielile de judecata, care a fost omis.

Un alt aspect il constituie faptul ca instanta de fond a stabilit in mod eronat ca reclamanta a obtinut anularea deciziei de stabilire a sumelor de bani suplimentare intr-o cota de aproximativ 36%.

In realitate, cuantumul corect al cotei este de 23,37%, drept pentru care solicita ajustarea procentului stabilit de catre instanta de fond.

Un alt aspect este faptul ca la stabilirea cheltuielilor de judecata instanta de fond a luat in mod eronat in considerare contravaloarea fotocopierii unui dosar penal in cuantum de 537 lei, precum si onorariu de avocat in cuantum de 1.500 lei perceput in avans pentru recurs in rejudecare.

Mentioneaza faptul ca fotocopierea dosarului penal nu este obligatie de indeplinit in cadrul prezentului dosar civil, cheltuiala fiind facuta de reclamanta in mod voluntar, iar instanta de judecata se poate lamuri asupra unor aspecte din cadrul dosarului penal doar consultand propria arhiva.

Astfel, considera ca in mod nelegal institutiile fiscale sunt obligate la plata unui procent din contravaloarea fotocopierii dosarului penal.

De asemenea, considera ca fiind nelegala stabilirea unui procent de plata dintr-un onorariu de avocat perceput in avans.

Totodata, critica si cuantumul ridicat al onorariului de avocat din prezenta cauza si solicita aplicarea disp. art. 451 alin. (2) Cod procedura civila, intrucat in aprecierea cuantumului onorariului, instanta trebuia sa aiba in vedere atat valoarea pricinii, cat si proportionalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregatirea apararii in cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

Considera ca, fundamentul juridic al acordarii cheltuielilor de judecata este reprezentat de culpa procesuala a partii „care cade in pretentii”. Culpa procesuala este cea care trebuie sa fundamenteze fiecare suma la care va fi obligata partea care a cazut in pretentii, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Examinand recursurile declarate de ambele parti,  prin prisma disp. art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, Curtea va retine urmatoarele;

Critica recurentei  reclamante ... ca in cauza  s-a invocat principiul unicitatii contractului fiscal, cu luarea in considerare a art. 105 alin. 3 Cod procedura fiscala, in referire la art. 105

¹

Cod procedura fiscala,  intrucat reclamanta a mai fost verificata de parata din punct de vedere fiscal in aceeasi perioada  01.08.2008-30.09.2010,  iar in cauza  nu sunt date suplimentare care sa justifice  reverificarea, nu poate fi  primita,  cat timp,  din modul cronologic de derulare a operatiunilor fiscale de verificare a activitatii reclamantei, instanta de fond a retinut  in mod corect ca in cauza nu a existat nici un moment  o inspectie fiscala terminata,  sau o decizie  cu autoritate administrativa cu privire la  perioada inspectata,  nefiind incidente disp. art. 105

¹

Cod procedura civila.

Astfel, pentru perioada 01.08.2008-30.09.2010 s-a efectuat un control la societate finalizat prin decizia  nr. /26.01.2011 si au fost sesizate organele penale, prin decizia nr. /2010 a fost suspendata solutionarea contestatiei.

Prin decizia nr. 317/2013 a fost reluata  procedura de solutionare a contestatiei  si s-a  dispus anularea deciziei initiale de impunere nr. /26.01.2011, pentru obligatii fiscale suplimentare in suma de 319128 lei, urmand ca organele  de control,  altele decat  cele care au intocmit actele  contestate sa procedeze la o noua verificare, in termen de 30 de zile,  a aceleiasi perioade si acelorasi tipuri  de  impozite, avandu-se  in vedere strict considerentele decizie de solutionare.

In considerentele deciziei nr. /2013 s-a retinut ca este insuficient argumentata masura privind modalitatea dreptului de deducere a cheltuielilor si a taxei pe valoare adaugata aferente achizitiilor de materiale si prestari servicii  in baza facturilor emise de ..., motiv pentru care in baza art. 216 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind  Codul de procedura fiscala, se va desfiinta partial decizia de impunere contestata pentru suma de 519128 lei,  urmand ca organele de inspectie fiscala sa procedeze la o noua verificare a tranzactiilor in cauza.

Va retine ca organul fiscal  a avut in vedere disp. art. 216 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, care  vizeaza situatia strict a verificarii situatiei fiscale a recurentei reclamante si nu o reverificare, conf. disp. art. 105

¹

Cod procedura fiscala, cum sustine reclamanta.

In urma celor dispuse prin decizia nr. /2013, organul fiscal a emis decizia de  impunere .../28.02.2014 prin care s-au stabilit obligatii fiscale  in suma de 519828 lei, privind impozitul pe profit si TVA, cu accesorii, pentru perioada 01.08.2008-30.09.2010, iar prin decizia nr. /10.05.2014 de solutionare a contestatiei  a fost  respinsa ca nefondata contestatia.

Critica recurentei ... prin ... ca obiectul cauzei il constituie anularea deciziei de impunere ... /28.02.2014 si decizia nr. /26.01.2014 si nicidecum anularea deciziei nr. /2013 si a deciziei de impunere nr. .../26.01.2011, nu poate fi primita, cat timp prin incheierea de sedinta din 20.03.2011 s-a dispus  indreptarea acestei erori materiale.

Cu privire la critica recurentei ... prin ... ca instanta de fond a retinut eronat ca sunt indeplinite conditiile dreptului de  deducere doar pentru partea aferenta contractului de  agentie incheiat cu ..., privind neacordarea dreptului de deducere a sumei de 64033 lei,  aferenta facturii de comision seria ... nr. .../31.07.2009 emisa de ..., va retine ca este fondata, cat timp nu s-a facut dovada indeplinirii conditiilor prev. de cap. V art. 4 lit. a, art. 5,6 din contractul de agentie comerciala nr. /23.12.2008. coroborat  cu art. 21 alin. 4 lit. f din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 134

¹

din Legea nr. 571/2003.

Din contractul de agentie comerciala nr. ../23.12.2008. incheiat intre .... in calitate de principal si ..., in calitate de agent, avand ca  obiect promovarea activitatii  principalului de  sablare-vopsitorie, rezulta in Cap. V  art. 5, ca plata comisionului de 12,5% se va face in baza raportului de plata insotit de inscrisuri justificative care sa permita agentului verificarea corectitudinii calculelor comisionului, iar in art. 6 din acelasi capitol se prevede ca „Principalul va efectua plata comisionului cuvenit agentului dupa ce acesta  isi va insusi,  prin semnatura raportul de plata.

Cum  in cauza nu s-a intocmit nici un raport de plata insotit de inscrisuri justificative, conform  art. 4, 5, 6 din contractul de agentie comerciala nr. /23.12.2008, in mod eronat s-a apreciat de catre instanta de fond ca sunt cheltuieli deductibile.

In acest sens,  se retin si concluziile  raportului de expertiza  contabila, care au concluzionat ca in privinta contractului de agentie comerciala nr. 23.12.2008, cheltuielile privind comisionul nu indeplinesc conditiile cumulativ prev. de art. 21 alin. 4 lit. m din Legea nr. 571/2003, respectiv nu sunt justificate prestarea efectiva a acestor  servicii,  cat timp nu s-au prezentat situatii de lucrari,  procese verbale de receptie,  studii de  fiabilitate sau orice materiale corespunzatoare.

De asemenea va retine ca in privinta deductibilitatii comisionului de  agentie  pentru contractele incheiate cu ...,  in mod corect instanta de fond a apreciat ca sunt cheltuieli nedeductibile, retinand  pe de o parte ca, contractele  nr. ...  si nr. ... incheiate in ... din 11.12.2008, sunt incheiate  anterior contractului de agentie comerciala nr. /23.12.2008,  fara a fi retinuta implicarea  ..., iar pe de alta parte adresa nr.  /10.01.2009 emisa de ...  are un continut ambiguu.

In ceea ce priveste deductibilitatea pentru bunurile  materiale,  reprezentand  TVA in valoare de 242777,66 lei, va retine ca potrivit contractului  nr. /01.05.2009 incheiat  intre ...  si ..., obiectul contractului  il reprezinta  furnizarea de materiale,  conform notelor  de comanda.

Conform art. 4 din contract, vanzatorul se obliga sa livreze marfa in cantitatile, sortimentele  si la termenele solicitate de cumparator prin nota de comanda, iar conform art. 5 din contract,  cumparatorul se obliga  sa ia in primire marfa in conformitate cu cele stipulate in nota de comanda,  iar in speta nu s-au incheiat aceste  note de comanda.

E adevarat ca nu s-au  intocmit notele de comanda, dar potrivit concluziilor raportului de expertiza contabila, nota de comanda nu este un document financiar contabil si nu se  inregistreaza in contabilitate  conform disp. O.M.F. nr. 3512/2008 si  nici nu intra in categoria  formularelor cu regim special, conform  O.M.F. 2226/2006 si conform concluziilor expertizei contabile privind obiectivul 3, reclamanta ... a utilizat documente financiar contabile care respecta prevederile Ordinului nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile.

Astfel, societatea reclamanta a inregistrat in gestiune materialele aprovizionate, a intocmit facturi fiscale, note de receptie, comisionul acestora  a fost inregistrat in evidenta contabila  in baza bonurilor de consum, iar lipsa inscrierii datei de livrare a bunurilor sau a mijlocului de transport, nu poate constitui un impediment asupra nedeductibilitatii acestor cheltuieli, conform prev. art.  146 alin. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003,  asa cum corect  s-a retinut de catre instanta de fond.

Cu privire la critica recurentei reclamante privind nedeductibilitatea cheltuielilor aferente contractului de prestare servicii  nr. /01.02.2009 incheiat cu ..., intrucat comenzile date de ... nu sunt relevante in deductibilitatea TVA-ului si a cheltuielilor  intrucat nu sunt documente financiar contabile si nu se inregistreaza  in contabilitate, conform O.M.F. nr. 3512/2008 si O.M.F. nr. 2226/2006, nu poate fi  primita cat timp  nu s-a putut  proba, asa cum corect s-a retinut de catre instanta de fond, ce lucrari au fost efectuate, asupra  caror bunuri din gestiunea reclamantei s-au facut lucrarile, nu s-au depus borderouri  de achizitie, nu s-a dovedit transportul marfurilor, in consecinta  nu s-a facut dovada realitatii tranzactiilor.

In consecinta, in mod corect s-a apreciat ca suma de 72422 lei, nu este deductibila,  conform art. 11 alin. 1 si art. 134

¹

alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, asa cum  s-a retinut si in concluziile raportului de expertiza obiectivul 2, respectiv serviciile de vopsitorie, pregatirea suprafetelor metalice si de curatire efectuate de ... nu se  incadreaza in prev. art. 21 alin. 4 lit. f din Legea nr. 571/2003.

Fata de cele mai sus aratate, in baza  art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila si art.  496 alin. 2 Cod procedura civila, va admite recursul declarat de recurenta parata ... prin ..., va casa  in parte sentinta civila nr. /23.06.2017 a Tribunalului Galati si in rejudecare va constata ca  reclamanta ...  nu are drept de deducere TVA de 64033 lei, aferent  facturii de comisioane seria ... nr. .../31.07.2009.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei recurate.

In  baza art. 496 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta ..., impotriva sentintei civile nr. /2017 a Tribunalului Galati.

In ceea ce priveste recursul  declarat de recurenta ... prin ... impotriva sentintei civile nr. /07.12.2017 a Tribunalului Galati de completare dispozitiv si obligarea  paratei catre reclamanta la plata sumei de  3775 lei,  cheltuieli de judecata, va constata ca potrivit art.  488 alin. 1 Cod procedura civila,  casarea unor hotarari se poate cere numai pentru  motiv de nelegalitate si nu de temeinicie.

In speta, critica recurentei  ca instanta de fond  a stabilit  in mod eronat  ca reclamanta  a obtinut  anularea deciziei de stabilire a sumelor de bani suplimentar intr-o cota de aproximativ 35%, cand in realitate cuantumul corect al cotei era de 23,37%, nu poate fi  primita, cat timp potrivit  art. 453 alin. 2 Cod procedura civila, cererea de chemare in judecata a fost admisa  in parte,  cheltuielile de judecata au fost  apreciate  de catre instanta de fond la un procent de 35% modalitatea  de acordare a cheltuielilor de judecata fiind motivata de catre instanta de fond.

In consecinta,  in baza art. 496 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge  recursul declarat de recurenta ... prin ..., cu sediul in str. ... nr... , jud. .. impotriva sentintei nr. /07.12.2017 pronuntata de Tribunalul Galati, ca nefondat.