Respectarea drepturilor parintesti

Prima teza a art. 2 din Protocolul nr. 1

„[…] Statul, in exercitarea functiilor pe care  si le va asuma in domeniul educatiei  si al

invatamantului, va respecta dreptul parintilor de a asigura aceasta educatie  si acest invatamant conform convingerilor lor religioase  si filozofice. "

Cuvinte-cheie HUDOC

Respectarea convingerilor religioase ale parintilor (P1-2) – Respectarea convingerilor filozofice ale parintilor (P1-2)

A. Domeniu de aplicare

53. Dreptul parintilor la respectarea convingerilor religioase  si filozofice se intemeiaza pe dreptul fundamental la instruire. Prin urmare, parintii nu pot invoca propriile convingeri pentru a refuza unui copil dreptul la instruire
    [Konrad si altii impotriva Germaniei
    (dec.)].
54. Notiunea de „parinti" pare sa fie interpretata in sens larg de catre Curte, nefiind limitata la mame  si la tati, aceasta putand sa includa, de asemenea, cel putin bunicii
    [Lee impotriva Regatului Unit
    (MC)]. In schimb, copiii a caror instruire este in cauza nu se pot pretinde victime ale unei incalcari a drepturilor garantate de a doua teza a art. 2 din Protocolul nr. 1
    (Eriksson impotriva Suediei,
    pct. 93).
55. Verbul „a respecta" inseamna mult mai mult decat „a recunoa ste" sau „a lua in considerare". In plus fata de un angajament mai degraba negativ, acesta implica din partea statului o anumita obligatie pozitiva
    (Campbell si Cosans impotriva Regatului Unit,
    pct. 17). In ceea ce prive ste cuvantul „convingeri", considerat in mod izolat, acesta nu este sinonim cu termenii „opinie"  si „idei". Acesta se aplica opiniilor care au atins un anumit nivel de forta, seriozitate, coerenta  si importanta
    (Valsamis
    
    impotriva Greciei,
    pct. 25  si 27). Astfel, s-a admis ca refuzul parintilor de a accepta sa li se aplice copiilor acestora pedepse corporale in cadrul  scolii unde invatau intra sub incidenta convingerilor filozofice(Campbell si Cosans impotriva Regatului Unit, pct. 36).
56. Art. 2 din Protocolul nr. 1 se aplica tuturor disciplinelor  si nu doar educatiei religioase. Cursurile de educatie sexuala sau de etica intra, a sadar, in domeniul de aplicare al art. 2 din Protocolul nr. 1
    [Jimenez Alonso si Jimenez Merino impotriva Spaniei
    ; Dojan si altii impotriva Germaniei (dec.); Appel-
    
    Irrgang si altii impotriva Germaniei]
    .
57. In plus, aceasta dispozitie vizeaza atat continutul invatamantului, cat  si modul in care acesta este furnizat. Astfel, art. 2 din Protocolul nr. 1 se aplica, de asemenea, obligatiei de a participa la o defilare organizata in afara incintei  scolii, intr-o zi de sarbatoare legala. Curtea  si-a exprimat surprinderea cu privire la impunerea participarii elevilor la un astfel de eveniment, sub sanctiunea suspendarii temporare din  scoala. Cu toate acestea, a concluzionat ca astfel de comemorari ale unor evenimente nationale serveau, in felul lor, atat unor obiective pacifiste, cat  si interesului public  si ca prezenta unor militari la anumite defilari nu schimba natura acestora. In plus, obligatia impusa elevilor nu ii priva pe parinti de dreptul de a le oferi copiilor lor clarificari  si sfaturi in conformitate cu propriile lor convingeri religioase sau filozofice
    (Efstratiou impotriva Greciei,
    pct. 32; Valsamis impotriva Greciei, pct. 31).
58. Definirea  si organizarea programului de studii tin, in principiu, de competenta statelor contractante
    (ibidem,
    pct. 28)  si nimic nu impiedica includerea in acest program a unor informatii sau cuno stinte cu caracter religios sau filozofic.
    (Kjeldsen, Busk Madsen si Pedersen impotriva Danemarcei,
    
    pct. 53).

B. Posibilitatea obtinerii unei scutiri

59. Parintii au invocat uneori dreptul la respectarea convingerilor religioase ale acestora pentru a justifica decizia lor de  scolarizare a copiilor la domiciliu. In aceasta privinta, Curtea a constatat lipsa unui consens in randul statelor contractante in ceea ce prive ste frecventarea obligatorie a  scolii primare. In timp ce unele tari autorizeaza invatamantul la domiciliu, altele impun  scolarizarea in institutii publice sau private. Prin urmare, Curtea a acceptat ca intrand sub incidenta marjei de apreciere a statelor argumentul potrivit caruia nu numai dobandirea de cuno stinte, ci  si integrarea in societate  si primele experiente legate de aceasta constituie obiective esentiale ale invatamantului primar  si ca  scolarizarea la domiciliu nu ar permite atingerea acestor obiective in aceea si masura, chiar daca aceasta le permite copiilor sa dobandeasca un nivel de cuno stinte similar celui oferit in  scoala primara. De asemenea, Curtea a considerat ca rationamentul care evidentiaza interesul general al societatii de a preveni aparitia unor societati paralele, bazate pe convingeri filozofice diferite, precum  si importanta integrarii minoritatilor in societate, este conform cu propria sa jurisprudenta referitoare la importanta pluralismului pentru democratie. In consecinta, Curtea a respins ca vadit nefondat capatul de cerere intemeiat pe refuzul de a le permite parintilor educarea copiilor la domiciliu
    [Konrad
    
    si altii impotriva Germaniei
    (dec.)].
60. Uneori, pentru a garanta respectarea convingerilor filozofice ale parintilor, este necesar ca elevii sa aiba posibilitatea de a fi scutiti de la anumite materii. In cauza
    Folaerp
    si altii impotriva Norvegiei
    
    (MC) (pct. 95-100), refuzul de scutire totala a elevilor din invatamantul primar public de la un curs de „Cre stinism, religie  si filozofie" a constituit o incalcare a art. 2 din Protocolul nr. 1. In fapt, predarea cre stinismului se distingea de predarea altor religii  si filosofii atat prin diferente cantitative, cat  si calitative. Desigur, exista posibilitatea unei scutiri partiale, dar aceasta se putea aplica activitatii in sine, nu  si informatiilor care faceau obiectul acesteia. Or, in afara faptului ca realizarea acestei distinctii era in mod cert dificila, in plus, era probabil ca aceasta sa fi redus in mod semnificativ caracterul efectiv al dreptului la o scutire partiala in sine. Un astfel de mecanism era susceptibil sa supuna parintii in cauza unei sarcini dificile  si riscului ca viata lor privata sa fie expusa in mod necorespunzator, iar aparitia potentiala a unui conflict era susceptibila sa ii descurajeze sa solicite astfel de scutiri.
61. Cu toate acestea, posibilitatea obtinerii unei scutiri nu trebuie sa fie sistematica. In cauza Dojan si
    
    altii impotriva Germaniei
    (dec.), programa elevilor de la o  scoala primara includea cursuri obligatorii de educatie sexuala. Conducerea  scolii hotarase sa organizeze periodic ateliere de teatru in vederea sensibilizarii elevilor cu privire la abuzurile sexuale savar site asupra copiilor. In plus, aceasta organiza in mod traditional festivitati in cadrul unui carnaval. Copiii care nu doreau sa participe la acest eveniment aveau posibilitatea de a se implica in alte activitati. Reclamantii  si-au impiedicat copiii sa participe la anumite sau la toate activitatile mentionate anterior  si, in consecinta, au primit o amenda, care, in cazul celor doi parinti care au refuzat sa o plateasca, a fost ulterior transformata intr-o pedeapsa cu inchisoarea. Curtea a considerat ca respectivele cursuri de educatie sexuala aveau ca scop transmiterea intr-o maniera neutra de cuno stinte cu privire la reproducere, contraceptie, sarcina  si na stere, in conformitate cu dispozitiile legale  si cu orientarile  si programele rezultate din acestea, care aveau la baza standarde  stiintifice  si educationale. Atelierul de teatru era conform cu principiile pluralismului  si obiectivitatii. In ceea ce prive ste festivitatile organizate pentru carnaval, acestea nu erau insotite de nicio activitate religioasa  si persoanelor care nu doreau sa participe la acestea li s-au propus activitati alternative. In consecinta, refuzul de a scuti copiii de la cursurile  si activitatile pe care parintii acestora le considerau contrare convingerilor religioase ale acestora nu a constituit o incalcare a art. 2 din Protocolul nr. 1. In acela si sens, Curtea a considerat ca includerea unor cursuri obligatorii de etica laica, fara posibilitatea ca elevii sa fie scutiti de la acestea, se incadreaza in marja de apreciere conferita statelor prin art. 2 din Protocolul nr. 1
    (Appel-Irrgang si altii impotriva Germaniei)
    .
62. De si uneori este necesar ca interesele individuale sa fie subordonate celor ale unui grup, trebuie sa se asigure un echilibru care sa garanteze minoritatilor un tratament corect  si sa evite orice abuz de o pozitie dominanta
    (Valsamis impotriva Greciei,
    pct. 27). Curtea a considerat, de exemplu, ca faptul ca programa  scolara acorda o importanta mai mare Islamului, astfel cum este interpretat  si practicat de majoritatea populatiei in Turcia, in raport cu diverse alte interpretari minoritare ale Islamului  si cu alte religii  si filosofii, nu putea sa fie considerat in sine o incalcare a principiilor pluralismului  si obiectivitatii, care sa poata fi interpretat drept o indoctrinare. Cu toate acestea, avand in vedere particularitatile confesiunii alevite in raport cu Islamul sunnit, partile interesate puteau sa considere in mod legitim ca modalitatile de predare a cursului de „cultura religioasa  si cuno stinte de etica" erau susceptibile sa dezvolte la copii un conflict de loialitate intre valorile predate la  scoala  si propriile valori. In acest context, un sistem adecvat de scutire este, a sadar, indispensabil
    (Mansur Yalgin si altii
    
    impotriva Turciei,
    pct. 71-75). Or, avand in vedere ca parintii au fost obligati, cu aceasta ocazie, sa le dezvaluie autoritatilor  scolare convingerile lor religioase sau filosofice, aceasta modalitate nu era adecvata pentru asigurarea respectarii libertatii lor de a avea propriile convingeri, cu atat mai mult cu cat, in lipsa unui text clar, autoritatile aveau intotdeauna posibilitatea de a refuza cererile de scutire
    (Hasan si Eylem Zengin impotriva Turciei,
    pct. 75-76).

100. 
     
     Semne religioase ostentative
     

63. A doua teza a art. 2 din Protocolul nr. 1 interzice statelor sa urmareasca un scop de indoctrinare, care poate fi considerat ca nerespectand convingerile religioase  si filozofice ale parintilor (Kjeldsen,
    
    Busk Madsen si Pedersen impotriva Danemarcei,
    pct. 53). Cu toate acestea, Curtea a considerat, de asemenea, ca prezenta crucifixelor in salile de clasa din cadrul  scolilor publice nu constituie o incalcare a art. 2 din Protocolul nr. 1. Aceasta a apreciat ca, de si era adevarat ca, prin impunerea prezentei crucifixului, care facea trimitere in mod clar la cre stinism, reglementarea in cauza conferea religiei majoritare a tarii o vizibilitate preponderenta in mediul  scolar, acest lucru nu era suficient, in sine, pentru a stabili existenta unui demers de indoctrinare din partea statului. Un crucifix expus pe un perete este un simbol pasiv in esenta, caruia nu i se poate atribui o influenta asupra elevilor comparabila cu cea a unui discurs didactic sau a participarii la activitati religioase. Efectele unei vizibilitati mai mari a cre stinismului in  scoli, conferita de prezenta crucifixelor, trebuiau sa fie privite intr-un context mai larg, in masura in care aceasta vizibilitate nu era asociata cu predarea obligatorie a cre stinismului  si in care, in paralel, statul deschidea spatiul  scolar  si altor religii
    [Lautsi si altii
    
    impotriva Italiei
    (MC), pct. 71-76].

In cele din urma, statul are un rol de arbitru neutru  si trebuie sa dea dovada de o vigilenta sporita, pentru a se asigura ca manifestarea de catre elevi a convingerilor lor religioase in  scoli nu devine un act ostentativ, care poate fi o sursa de presiune  si de excludere. Prin urmare, refuzul accesului intr-o unitate de invatamant a unor fete care purtau val nu constituie o incalcare a art. 2 din Protocolul nr. 1, in masura in care acesta nu ii priveaza pe parinti de posibilitatea de a- si orienta copiii intr-o directie conforma cu propriile lor convingeri religioase sau filozofice  si cu conditia ca acest refuz sa fie previzibil  si proportional.
(Kose si altii impotriva Turciei)
.
Acela si lucru este valabil in contextul invatamantului superior
[Leyla  Sahin
impotriva Turciei
(MC)].