Reproducerea neautorizata a programelor pentru calculator, Inchirierea de marfuri pirat.

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea speciala.

Infractiuni prevazute in legi speciale. Infractiuni privind drepturile de autor si drepturile

conexe.

Indice alfabetic:

Drept penal

• reproducerea neautorizata pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator;
• inchirierea de marfuri pirat.

art. 139

⁶

alin. 4, art. 139

⁹

Legea nr. 8/1996, modificata

Infractiunile prev. de art. 139

⁶

alin. 4 si art. 139

⁹

din Legea nr. 8/1996 sunt infractiuni unice, ceea ce inseamna ca daca o parte din actele materiale invocate initial ca intrand in continutul lor nu vor mai fi retinute, pentru acestea nu se putea dispune separat achitarea, pentru ca unitatea infractiunii nu poate primi doua solutii, una de condamnare pentru actele dovedite si una de achitare pentru cele care nu au fost dovedite.

Instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afisarea ori transmiterea in retea interna reprezinta modalitati alternative de comitere a infractiunii prevazute de art. 139

⁹

din Legea nr. 8/1996, iar nu infractiuni distincte.

Curtea de Apel Alba, sectia penala, Decizia nr. 4/A/2009 din 10.02. 2009

Prin sentinta penala nr.238 din 15.09.2008 a Tribunalului Alba, inculpatul C.N. a fost condamnat la o pedeapsa de 5 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de inchiriere a unor marfuri pirat prevazuta de 139

⁶

alin. 4 din Legea nr. 8/1996 (cu privire la programele Windows XP Professional) cu aplicarea art. 74 lit. a si art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal si la 200 lei amenda penala pentru savarsirea infractiunii de reproducere neautorizata pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator prevazuta de art. 139

⁹

din Legea nr. 8/1996 (pentru programele Windows XP Professional) cu aplicarea art. 74 lit. a si art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal. S-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei rezultante de 5 luni inchisoare pe un termen de incercare de 2 ani si 5 luni.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedura penala inculpatul a fost achitat pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. art. 139

⁶

alin. 4 si art. 139

⁹

din aceeasi lege (pentru 3 programe Microsoft Office, 1 program Adobe Acrobate Distiler, 1 program Adobe Acrobate, 1 program Adobe Designer 7.0 si 1 program Adobe PhotoShop CS2).

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.388 euro despagubiri civile catre partea civila Microsoft Corporation si au fost respinse celelalte pretentii formulate de aceasta parte civila si au fost respinse integral pretentiile partii civile Adobe Systems Incorporated.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca la data de 13.02.2007, cu ocazia controlului efectuat de organele de politie la sediul societatii administrate de inculpat (sala de internet) s-a constatat ca pe cele 5 calculatoare erau instalate programe fara licenta. Astfel, pe fiecare calculator era instalat programul Windows XP Professional, angajatii societatii prezentand licenta doar in ceea ce priveste un singur calculator, iar pe celelalte 4 calculatoare erau instalate 3 programe Microsoft Office, 1 program Adobe Acrobate Distiler, 1 program Adobe Acrobate, 1 program Adobe Designer 7.0 si 1 program Adobe PhotoShop CS2, pentru care nu au fost prezentate licente. Existenta acestor programe s-a constatat pe baza accesarilor realizate de martorul S.C. care a procedat la efectuarea de capturi de ecran, asa cum rezulta din procesul verbal incheiat de organele de politie.

Instanta a retinut ca fapta inculpatului C.M. de a stoca in mod neautorizat programul Windows XP Professional pe un numar de 4 calculatoare, pe care le-a inchiriat clientilor contra sumei de 1,5 RON/ora intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 139

⁹

si art. 139

⁶

alin. 4 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 33 Cod penal, faptele fiind in concurs real.

Cu privire la celelalte programe, instanta a constatat ca din probele administrate nu rezulta indubitabil ca acestea erau stocate la momentul controlului. Astfel, au fost avute in vedere dispozitiile art. 7 lit. a din Legea nr. 8/1996, potrivit carora programul de calculator constituie obiect al dreptului de autor, iar art. 72 din aceeasi lege stabileste ca protectia programului pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicatie si sistemele de operare exprimate in orice limbaj. Rezulta a sadar ca beneficiaza de protectie programul prin continutul sau efectiv care este apt de a fi lansat in executie, situatie care nu se regaseste in speta.

Totodata, a respins cererea procurorului de schimbare a incadrarii juridice in ceea ce priveste infractiunea prevazuta de art. 139

⁹

din Legea nr. 8/1996 sub aspectul modalitatii de comitere: din instalare (asa cum s-a retinut in rechizitoriu) in stocare. Tribunalul a retinut stocarea ca modalitate de comitere a infractiunii de reproducere neautorizata pe sisteme de calcul a programelor de calculator, fiind confirmata de starea de fapt. In mod corect a motivat insa ca in cauza existand o modalitate alternativa de savarsire a infractiunii, cuprinsa in acelasi text de incriminare, nu se impune schimbarea incadrarii juridice, ci doar retinerea corecta din punct de vedere al laturii obiective a modalitatii de comitere.

Instanta a respins de asemenea si cererea inculpatului de schimbare a incadrarii juridice din infractiunile prevazute de art. 139

⁹

si art. 139

⁶

alin. 4 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 33 Cod penal in infractiunea prevazuta de art. 139

⁹

, in sensul de a i se retine doar aceasta din urma infractiune intrucat, raportat la faptele sale, nu se poate retine un concurs de infractiuni. S-a sustinut in motivarea cererii, pe de o parte, ca art. 139

⁶

alin. 4 din Legea nr. 8/1996 se refera la produse pirat, nu la programe de calculator, iar pe de alta parte, ca in mod gresit prin rechizitoriu s-a retinut inchirierea catre clienti a programelor de calculator, ceea ce s-a inchiriat de fapt fiind accesul la internet. Tribunalul a respins ca nefondata cererea cu motivarea ca potrivit art. 14

³

din Legea nr. 8/1996 prin inchiriere se intelege punerea la dispozitie spre utilizare, pentru un timp limitat si pentru un avantaj economic sau comercial, direct sau indirect, a unei opere. Inculpatul a pus la dispozitia clientilor acele calculatoare cu cele 4 programe Windows XP Professional (care reprezinta sistemul de operare), programe care au fost folosite pentru orice operatie pe calculator, inclusiv accesul la internet, acces care nu era posibil fara ele. In consecinta, exista fapte de inchiriere a unor marfuri pirat distincte de fapta de stocare neautorizata pe calculator a respectivelor programe.

De asemenea, instanta a mai retinut ca programele de calculator piratate reprezinta indiscutabil marfuri pirat in sensul art. 139

⁶

din Legea nr. 8/1996, care defineste notiunea de marfa pirat ca reprezentand orice copie, indiferent de suport, realizata fara consimtamantul titularilor de drepturi si care sunt executate dupa un produs purtator de drepturi de autor sau de drepturi conexe. Ori, programele de calculator sunt produse purtatoare de drepturi de autor, in acest sens pronuntandu-se si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin deciziile nr. 6047 din 14.12.2007 si 4782 din 16.10.2007 in spete similare.

Prin decizia penala nr. 4/A/2009 din 10.02.2009, definitiva prin nerecurare, Curtea de Apel Alba a admis apelul parchetului, a desfiintat sentinta cu privire la incadrarea juridica si rejudecand, a inlaturat dispozitia de achitare a inculpatului in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedura penala. Au fost mentinute celelalte dispozitii. La adoptarea solutiei s-a avut in vedere urmatoara motivare: „In mod judicios prima instanta a retinut ca nu s-a dovedit ca programele Microsoft Office, Adobe Acrobate Distiler, Adobe Designer 7.0 si Adobe PhotoShop CS2 erau stocate in momentul controlului, asa incat cu privire la aceste programe, actele materiale de stocare nu intra in continutul infractiunilor prev. de art. 139

⁶

alin. 4 si art. 139

⁹

din Legea nr. 8/1996. Aceste infractiuni fiind infractiuni unice, daca o parte din actele materiale invocate initial ca intrand in continutul lor nu vor mai fi retinute, pentru acestea nu se putea dispune separat achitarea, pentru ca unitatea infractiunii nu poate primi doua solutii, una de condamnare pentru actele dovedite si una de achitare pentru cele care nu au fost dovedite. In speta, va ramane dispozitia de condamnare pentru actele dovedite, iar pentru celelalte, in contextul motivarii trebuiau inlaturate fara a necesita si o solutie de achitare”.

Nota:

Constatam ca prin decizia Curtii de Apel a fost remediata o situatie inacceptabila din punct de vedere teoretic si care poate crea o serie de neajunsuri in practica. Pluralitatea

obiectului material al infractiunii este de esenta faptei de reproducere de programe pentru calculator si nu determina o pluralitate de infractiuni aflate in concurs, nici o infractiune continuata, ci o singura infractiune de baza, a carei unitate infractionala nu poate fi scindata de instanta, astfel incat nu se pot pronunta solutii diferite pentru fiecare dintre programele care constituie obiect material al infractiunii.

Pe de alta parte, apreciem utile cateva precizari in legatura cu probele ce trebuie administrate pentru dovedirea savarsirii infractiunii prevazuta de art. 139

⁹

din Legea nr. 8/1996, avand in vedere situatia din speta prezentata. Pe de o parte, capturile de ecran care atesta existenta programelor pirat, este necesar sa fie efectuate cu ajutorul unor specialisti IT, pentru a fi corespunzatoare din punct de vedere tehnic si pentru a fi utile in procesul de probatiune. Pe de alta parte, captura de ecran, singura nu reprezinta o proba suficienta pentru dovedirea infractiunii de reproducere neautorizata pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, fiind necesar ca aceasta sa se coroboreze si cu alte mijloace de proba (declaratii de martori, constatari tehnico-stiintifice, etc.).

Tot in ceea ce priveste infractiunile savarsite prin intermediul sistemelor informatice si a probarii acestora mentionam si decizia nr. 3681 din 13.11.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie care, constatand ca nu sunt cert dovedite elementele constitutive ale infractiunilor retinute in sarcina inculpatului si avand in vedere principiul „in dubio pro reo”, a dispus achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunilor retinute in sarcina sa de catre instanta de apel. Instanta suprema a retinut totodata ca, in virtutea principiilor rolului activ, aflarii adevarului si prezumtiei de nevinovatie, organele judiciare aveau obligatia sa stranga probele necesare aflarii adevarului, atat in favoarea, cat si in defavoarea inculpatului.