Regimul raspunderii penale a minorului. Individualizare. Alegerea masurii educative. Efectuarea referatului de evaluare. Criterii.

 

Cod penal, art. 116 alin. 1, art. 115 alin. 2, art. 74

 

Prin imposibilitatea efectuarii referatului de evaluare, datorata sustragerii inculpatului de la judecata prin parasirea tarii, nu s-a statuat asupra propunerilor motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare sociala pe care minorul ar trebui sa le urmeze, precum si la alte obligatii ce pot fi impuse acestuia de catre instanta, astfel cum se prevede in art. 116 alin.1 Cod penal.

Alegerea masurii educative se efectueaza potrivit art.115 alin.2 Cod penal deci prin raportare la toate criteriile de individualizare prevazute de art.74 Cod penal
.

Iin conditiile in care Serviciul de Probatiune nu a putut oferi, din motive obiective, o concluzie certa privitoare la eficienta reinsertie sociala a inculpatului prin intermediul referatului de evaluare, este imperios necesara  verificarea  profunda a celorlalte criterii de individualizare definite de art. 74 Cod penal.
 

                                                  

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 969 din  16 octombrie 2015

 

Prin sentinta penala nr. 358/09.06.2015 pronuntata de Judecatoria Buzau,

in baza art. 117 Cod penal raportat la art.  114 Cod penal  si art. 115 Cod penal s-a dispus luarea fata de inculpatul minor L.C. a masurii educative a  supravegherii pe o durata de 6 luni sub coordonarea Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalului Buzau, cu incepere de la data ramanerii definitive  a prezentei sentinte penale,  pentru savarsirea infractiunilor concurente  de
:
 talharie prevazuta de art. 233  – art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal  ( in vechea reglementare art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c Cod penal  din anul 1969, cu aplicarea  art. 99 si urm. Cod penal  din anul 1969); furt calificat in scop de folosinta
,
prevazuta de art. 230 alin. 1 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 lit.  b si d din Cod penal; furt calificat prevazuta de art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 lit.  b si d din Cod penal; conducere a unui vehicul fara permis de conducere
,
 prevazuta de art. 335 alin. 1 din Cod penal; furt

prevazuta de art. 228 alin. 1 din Cod penal;   furt calificat prevazuta de art. 228 alin. 1- art.229 alin. 1 lit. b din Cod penal; furt prevazuta de art. 228 alin. 1 din Cod penal; furt  prevazuta de art. 228 alin. 1 din Cod penal; furt

prevazuta de art. 228 alin. 1 din  Cod penal; furt prevazuta de art. 228 alin. 1 din  Cod penal  ( fapte comise in perioada 13.12.2013 – 28.03.2014).

         S-a atras atentia inculpatului asupra consecintelor savarsirii de noi infractiuni in cursul executarii masurii educative a supravegherii.

Pentru a hotari astfel, analizand materialul probator administrat in cauza pe parcursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, judecatoria a retinut in esenta ca  inculpatul,  in seara  zilei de  13.12.2013, in jurul orei 21,50, in timp ce se afla pe o strada din mun. Buzau, i-a sustras prin smulgere, o geanta persoanei vatamate C. E.;  in noaptea de 17/18.03.2014,  folosind ca mod de operare chei potrivite,  a sustras autoturismul apartinand persoanei vatamate T.R., in valoare de 5.000 lei, pentru care legea prevede obligativitatea permisului de conducere, din parcarea situata in fata unui bloc din municipiul Buzau, pe care apoi l-a condus pe mai multe strazi  din municipiul Buzau,

pe o distanta de aproximativ 5 Km., desi nu poseda permis de conducere, iar atunci cand l-a abandonat a sustras din torpedoul acestuia o borseta ; in perioada 22-28.03.2014, profitand  de neglijenta  altor sase persoane vatamate, care si-au lasat portierele autoturismelor  neasigurate, pe strazi situate pe raza municipiului Buzau, inculpatul a patruns  in interiorul acestora si a  sustras bunuri si sume de bani, prin intreaga activitate infractionala inculpatul provocand un prejudiciu total de 9.850 lei din care s-a recuperat o parte in cuantum de 8.350 lei, prin restituire in natura.

Constatand existenta faptelor si vinovatia inculpatului, instanta de fond a apreciat, in privinta individualizarii sanctiunii, ca date fiind varsta inculpatului minor, faptul ca nu a mai savarsit alte fapte de natura penala din martie 2014, ca este plecat din tara impreuna cu tatal sau, urmand cursuri scolare in Suedia, se impune aplicarea masurii educative a supravegherii pe durata de 6 luni.

 Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau

criticand-o pentru netemeinicie in privinta gresitei individualizari a masurii educative  aplicate inculpatului intimat L.C.

S-a sustinut ca masura educativa a supravegherii inculpatului pe o durata de 6 luni este ineficienta in cauza atat timp cat inculpatul s-a sustras de la judecata, parasind tara impreuna cu tatal sau, aflandu-se in Suedia, inclusiv la momentul judecarii caii de atac, astfel incat nu se poate realiza supravegherea conduitei acestuia astfel cum se dispune in art.118 Cod penal, prin urmare, masura educativa neputand atinge scopul indrumarii minorului pentru a asigura reintegrarea sa sociala.

In acest sens, s-a invocat si imprejurarea ca inculpatul minor a fost dedus judecatii pentru comiterea  unui concurs infractional compus din 10 infractiuni, astfel incat, acesta reflecta perseverenta infractionala care nu justifica aplicarea unei masuri educative atat de blande, ci dimpotriva, aplicarea unei alte masuri educative, privative de libertate, cu atat mai mult cu cat, instanta de fond nu a putut avea in vedere concluziile unui referat de evaluare care nu a putut fi efectuat datorita plecarii inculpatului din tara.

Prin urmare, s-a sustinut ca fata de gravitatea faptelor si persoana inculpatului, se impune adoptarea unei altei masuri educative, privative de libertate, si anume internarea inculpatului intr-un centru educativ conform art.124 Cod penal, sens in care, s-a solicitat admiterea caii de atac, desfiintarea in parte a sentintei, inlaturarea dispozitiei privind aplicarea masurii educative a supravegherii inculpatului pe durata de 6 luni si aplicarea masurii educative prev. de art.124 Cod penal, internarea intr-un centru educativ.

Apelul este fondat.

Instanta de fond a retinut in mod corect si complet situatia de fapt si a realizat o justa interpretare si apreciere a probelor administrate in cursul urmaririi penale, coroborata cu cele administrate in cursul cercetarii judecatoresti din care rezulta atat existenta faptelor pentru care  intimatul inculpat minor L.C. a fost trimis in judecata cat si savarsirea acestora, cu vinovatie in forma prevazuta de lege.

Pe baza mijloacelor de proba legal administrate, in mod corect s-a retinut si rezulta ca in intervalul 13.12.2013 – 28.03.2014, inculpatul minor L. C., in varsta de 14 ani a savarsit un numar de 10 fapte prevazute de legea penala, in dauna unor persoane vatamate diferite, respectiv infractiuni de furt, furt calificat, furt calificat in scop de folosinta, conducere a unui autovehicul fara permis de conducere si talharie calificata, astfel cum acestea au fost descrise pe larg in considerentele sentintei apelate, vinovatia inculpatului fiind judicios retinuta la primul grad de jurisdictie, astfel ca solutia de tragere la raspundere penala a inculpatului este legala sub acest aspect.

Este adevarat ca, intimatul inculpat minor L.C. nu s-a prezentat in fata instantei de fond pentru a fi audiat in legatura cu infractiunile retinute in sarcina sa, insa, din verificarea actelor si lucrarilor dosarului, se constata ca instanta de fond a efectuat toate demersurile impuse de lege pentru a se asigura prezenta inculpatului la judecata si exercitarea apararii, desemnand aparator din oficiu pentru inculpat si dispunand citarea inculpatului si a partilor responsabile civilmente la toate cele 5 adrese cunoscute, precum si emiterea de mandate de aducere pentru inculpat, care au fost executate de catre lucratorii de politie, stabilindu-se ca inculpatul este plecat din tara impreuna cu tatal sau, aflandu-se in Suedia (filele 89-91, 88 si 41, 42 dosar fond).

Mai mult, Curtea a constatat ca in cursul urmarii penale inculpatul a fost audiat pe larg de catre organele de urmarire penala, atat in calitate de suspect cat si in calitate de inculpat, potrivit declaratiilor de la filele 366-382 dosar urmarire penala, audieri realizate in prezenta mamei sale, L.E.si a aparatorului din oficiu, si in cuprinsul acestor declaratii date la 20.01.2014, 14.02.2014 si respectiv 03.04.2014, descriind pe larg situatia de fapt si imprejurarile comiterii infractiunilor, recunoscand astfel savarsirea fiecareia dintre infractiunile pentru care a fost trimis in judecata.

Din acest punct de vedere, s-a apreciat ca nu poate exista o indoiala rezonabila asupra existentei faptelor si vinovatiei inculpatului, atat timp cat acesta in amplele declaratii date cu ocazia urmarii penale, prezinta in detaliu toate aspectele legate de locul, timpul si modalitatea in care au fost comise faptele, iar declaratiile sale se coroboreaza pe deplin cu procesele verbale de cercetare la fata locului intocmite de politie, cu plangerile si declaratiile persoanelor vatamate si cu procesele verbale de investigatii incheiate de asemenea de politie, precum si cu procesele verbale de reconstituire incheiate de asemenea pe parcursul urmarii penale in care inculpatul arata el insusi locul in care a aruncat o parte din bunurile sustrase.

Prin urmare, solutia antrenarii raspunderii penale a inculpatului pentru toate infractiunile ce constituie obiectul sesizarii instantei, este legala, fiind pe deplin confirmata de ansamblul probelor administrate in decursul urmarii penale, inclusiv de declaratiile date de inculpat in aceasta etapa a procesului penal, cu atat mai mult cu cat, inculpatul nu a invocat nevinovatia sa nici cu prilejul judecatii in prima instanta, unde nu s-a prezentat, desi legal citat, prin toate modalitatile prevazute de lege, si nici cu ocazia exercitarii caii de atac.

Asa fiind, Curtea a constatat ca prezumtia de nevinovatie definita de art.4 Cod proc. penala a fost indubitabil rasturnata prin administrarea amplului probatoriu din cursul urmarii penale, acuzatia fiind dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila conform art.103 alin.2 Cod proc. penala.

In privinta criticilor ce vizeaza gresita individualizare a sanctiunii, Curtea a retinut de asemenea, ca referatul de evaluare obligatoriu potrivit art.116 Cod penal, nu a putut fi intocmit la primul grad de jurisdictie, datorita plecarii inculpatului din tara, acesta aflandu-se in Suedia, impreuna cu tatal sau, astfel incat prin inscrisul aflat la fila 88 dosar fond, Serviciul de Probatiune Buzau a adus la cunostinta imposibilitatea  intocmirii referatului de evaluare, atasandu-se declaratia mamei inculpatului, si nota telefonica intocmita ca urmare a convorbirii telefonice cu tatal inculpatului.

Instanta de fond a procedat la o individualizare gresita a masurii educative fata de inculpat, atat timp cat, prin imposibilitatea efectuarii referatului de evaluare nu s-a statuat asupra propunerilor motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare sociala pe care minorul ar trebui sa le urmeze, precum si la alte obligatii ce pot fi impuse acestuia de catre instanta, astfel cum se prevede in art. 116 alin.1 Cod penal.

Asa fiind, este evident ca, alegerea masurii educative, efectuate potrivit art.115 alin.2 Cod penal rap. la art.74 Cod penal, instanta de fond nu a avut in vedere toate criteriile de individualizare definite de acest ultim text de lege, ignorandu-se criteriile privind conduita inculpatului dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal, nivelul de educatie si situatia familiala si sociala a acestuia, care nu fundamenteaza concluzia unei reintegrari sociale eficiente printr-o masura educativa neprivativa de libertate, dar mai ales, aspectele legate de imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, starea de pericol creata pentru  valoarea ocrotita, natura si gravitatea rezultatului produs si consecintele infractiunilor.

Or, in conditiile in care Serviciul de Probatiune nu a putut oferi, din motive obiective o concluzie certa privitoare la eficienta reinsertie sociala a inculpatului prin intermediul unei masuri educative neprivative de libertate, instanta de fond ar fi trebuit sa realizeze o verificare profunda a celorlalte criterii de individualizare definite de art. 74 Cod penal, conferind valenta aspectelor legate de gravitatea faptelor, justificata in special de persistenta infractionala manifestata prin comiterea unui numar de 10 infractiuni, astfel incat, in cauza se impunea cu evidenta concluzia potrivit careia scopul pedepsei in cazul inculpatului, poate fi atins numai prin intermediul aplicarii unei masuri educative privative de liberate.

Un argument in plus, in acest sens, il constituie si imprejurarea ca masura educativa a supravegherii nu ar putea fi adusa al indeplinire atat timp cat prin absenta inculpatului din tara, nu se poate realiza coordonarea serviciului de probatiune pentru a se verifica indrumarea si controlarea minorului in cadrul programului sau zilnic, astfel cum se prevede in art.118 Cod penal, existand asadar, riscul reluarii comportamentului infractional prin neexecutarea eficienta ori chiar totala a supravegherii comportamentului minorului.

Nu in ultimul rand, instanta de control judiciar, constata ca desi prima instanta a retinut ca inculpatul urmeaza cursuri scolare in Suedia, cu toate acestea, nu exista nici un inscris doveditor in acest sens, ci numai, nota telefonica incheiata de consilierul Serviciului de Probatiune Buzau, in urma discutiilor telefonice cu tatal si cu mama inculpatului,  fiind vorba de o simpla sustinere, neconfirmandu-se probator, asadar, desfasurarea programului scolar educativ intr-o alta tara europeana.

Prin urmare, reevaluand procesul de individualizare  a sanctiunii, instanta de control judiciar a constatat ca, desi in cele doua expertize medico-legale psihiatrice intocmite pe parcursul urmaririi penale se concluzioneaza ca in raport de persoana inculpatului se recomanda aplicarea masurii educative neprivative de libertate a supravegherii inculpatului, cu toate acestea, in mod efectiv, atare masura nu este apta sa realizeze eficient reinsertia sociala a inculpatului, neputandu-se realiza coordonarea serviciului de probatiune si in plus, aceasta masura educativa neavand in vedere principalele criterii definite de art.74 Cod penal referitoare la  natura si gravitatea faptelor, consecintele savarsirii acestora, si starea de pericol creata pentru valorile ocrotite de lege.

Este evident asadar, ca in conditiile in care, intr-un interval scurt de timp de numai 4 luni, mai exact din decembrie 2013 si pana in martie 2014, intimatul inculpat L.C.a savarsit un numar de 10 infractiuni de furt, furt calificat, furt de folosinta al unui autovehicul si talharie calificata, supravegherea conduitei acestuia din partea parintilor sai, a fost ineficienta, nefiind in masura sa il puna in situatia de a se conforma normelor de convietuire sociala si a celor juridice, astfel incat, rezulta cu claritate ca nici pe viitor, supravegherea exercitata  in conditiile art.115 alin.1 lit.b rap. la art.118 Cod penal, nu si-ar putea dovedi eficienta in planul reinsertiei sociale al inculpatului, impunandu-se internarea acestuia intr-o institutie specializata in recuperarea minorilor, unde, va beneficia de pregatirea scolara si formare profesionala, precum si programul de reintegrare sociala conform art.124 alin.1 Cod penal.

In consecinta, Curtea a concluzionat ca printr-o judicioasa evaluare a criteriilor prev. de art.74 Cod penal, si acordarea semnificatiei cuvenite acestora,  raportat la  situatia intimatului inculpat, se impune reindividualizarea masurii educative aplicate acestuia, in sensul aplicarii unei masuri educative privative de libertate, astfel incat a admis apelul, pronuntand o noua hotarare prin care a dispus internarea intr-un centru educativ, pe durata de 2 ani, cu incepere de la data pronuntarii deciziei.

 

(Judecator Cristina Georgescu)