Recuzare Respingere cerere, Cale de atac Impartialitate

- Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, rep.3: art. 53 alin. (1), art.

42 alin. (1) pct. 13

incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacata separat cu recurs daca hotararea prin care s-a solutionat cauza este definitiva,iar in favoarea judecatorului opereaza prezumtia de impartialitate, astfel ca partea care invoca lipsa de impartialitate a completului trebuie sa faca dovada contrara acestei prezumtii.

(Sectia I civila, Decizia civila nr. 336 din 21 septembrie 2016, rezumata de

judecator Florin Suiu)

Prin incheierea data in camera de consiliu din 16 iunie 2016 in dosarul nr. x/55/2016/a1 de Tribunalul Arad a fost respinsa cererea formulata de intimatul-reclamant A. privind recuzarea judecatorilor B... si C..., instanta retinand ca dispozitiile art. 44, art. 42 alin. (1) pct. 13 si art. 41 alin. (1) C. pr. civ. invocate de intimat nu sunt incidente in cauza.

Impotriva incheierii a declarat recurs in conditiile art. 53 alin. (1) C. pr. civ. reclamantul A, care a solicitat casarea ei cu consecinta trimiterea cauzei spre rejudecare.

In motivare, a invederat ca membrii completului de judecata si-au „exprimat anterior parerea cu privire la solutie in cauza pe care au fost desemnati sa o judece" in sensul art. 42 pct. 1 C. pr. civ., acestia facand parte din completul care a admis relativ recent apelul declarat de parata D... in dosarul nr. x/55/2015 si a schimbat sentinta prin care Judecatoria Arad stabilise la tatal reclamant locuinta minorei partilor, aceleasi cu cele din prezentul litigiu; a invocat gresita interpretare data prevederilor art. 42 pct. 13 C. pr. civ., aratand ca exista elemente care nasc in mod intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea celor doi judecatori: cata vreme acestia s-au pronuntat anterior in conditiile aratate, s-ar fi gasit in situatia de a da o

solutie contrara propriilor convingeri daca in dosarul de fata ar fi pronuntat o alta, chiar daca intre timp au aparut elemente noi in baza carora reclamantul a fost nevoit sa promoveze o noua actiune pentru stabilirea locuintei minorei la domnia sa; ca judecatorii recuzati insisi au considerat ca exista motive de incompatibilitate in privinta lor si s-au abtinut de la judecata in baza art. 43 C. pr. civ., cerere respinsa neintemeiat de Tribunalul Arad; ca dovada lipsei impartialitatii judecatorilor este chiar solutia data in cauza de fata, cea de admitere a apelului paratei si de stabilire a locuintei minorei la aceasta, astfel cum au procedat si anterior.

Curtea a respins recursul pentru urmatoarele considerente:

Sesizand tribunalul cu cererea de recuzare, reclamantul a invocat existenta cazului de incompatibilitate absoluta prevazut de art. 41 alin. (1) C. pr. civ., iar instanta a constatat ca in speta nu este incident acest caz, cata vreme norma invocata are in vedere acelasi dosar aflat in rejudecare sau in caile de atac, situatie ce nu se regaseste in cauza. In recurs, reclamantul a criticat incheierea din perspectiva unui alt caz de incompatibilitate, anume cel prevazut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. pr. civ., critica fiind formulata cu incalcarea prevederilor art. 494 C. pr. civ. raportat la art. 478 alin. (3) C. pr. civ., nu a fost primita de instanta de recurs.

Cealalta critica vizeaza incalcarea prevederilor art. 44 alin. (1) si art. 42 alin. (1) pct. 13 C. pr. civ. potrivit carora judecatorul este incompatibil sa solutioneze cauza si poate fi recuzat daca „exista.elemente care nasc in mod intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea” sa, altele decat cele enumerate de art. 42 alin. (1) - (12) C. pr. civ.

Aceste norme sunt destinate inlaturarii suspiciunilor de solutionare partinitoare a pricinii si recunosc partii in proces posibilitatea de a solicita ca un alt judecator sa se pronunte asupra cererii sale, insa, din interpretarea prevederilor art. 124 alin. (2) din Constitutie si art. 2 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 („Justitia este. impartiala si egala pentru toti”) instanta a retinut ca in favoarea judecatorului opereaza prezumtia de impartialitate, astfel ca partea care invoca prevederile legii procesuale sus-mentionate trebuie sa faca dovada contrara acestei prezumtii.

In cauza,insa, recurentul nu a facut aceasta dovada, faptul ca judecatorii recuzati s-au pronuntat anterior pe fond cu privire la domiciliul minorei si ca in prezentul dosar au fost investiti cu privire la luarea in mod provizoriu a aceleiasi masuri cu privire la acelasi minor nefiind de natura a rasturna mentionata prezumtie.

Apoi. in conditiile in care recurentul insusi a aratat ca in intervalul de timp scurs intre cele doua momente au aparut elemente noi, nu au fost retinute ca fondate sustinerile potrivit carora, daca in dosarul de fata judecatorii ar fi pronuntat o alta solutie decat cea din dosarul anterior, aceasta ar fi fost contrara propriilor convingeri, cata vreme din nici un act efectuat de membrii completului nu rezulta ca acestia ar fi solutionat pricina raportandu-se la alte considerente decat normele legale si inscrisurile de la dosarul cauzei.

In fine, chiar daca judecatorii recuzati s-au abtinut de la judecata in baza art. 43 C. pr. civ., din declaratia de abtinere formulata rezulta ca au procedat astfel pentru a preintampina orice indoiala asupra impartialitatii domniilor lor si nu pentru ca nu ar fi fost in masura sa solutioneze in mod impartial pricina.