Recuzare Banuiala legitima Conditii
31 martie 2020Recurs si Inadmisibilitate
31 martie 2020
Recurs, Motive de nelegalitate Invocare
- Codul de procedura civila: art. 485, art. 486 alin. (1) lit. c), art. 487, art. 488 alin.
(1) pct. (1) - (8), art. 489 alin. (1) si (3)
In recurs, hotararea criticata este examinata din perspectiva concordantei sale cu dispozitiile legale (materiale si procesuale) prin raportare la motivele limitativ prevazute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C.pr.civ. si calificate in mod expres de legiuitor ca fiind de nelegalitate. Aceste motive trebuie invocate in termenul de recurs, doar cele de ordine publica putand fi invocate dupa implinirea acestui termen.
(Sectia I civila, Decizia civila nr. 124 din 13 martie 2019, rezumata de judecator Florin Suiu)
Prin sentinta civila nr. 997/01.03.2018 pronuntata in dosar nr. [,..]/55/2017 Judecatoria Arad a respins actiunea in despagubiri formulata de reclamantul A... impotriva paratului Centrul de Detentie B... .
Apelul declarat de reclamant impotriva sentintei a fost respins ca nefondat de Tribunalul Arad prin decizia civila nr. 730/A/11.09.2018 pronuntata in dosar nr. [.. ,]/55/2017.
Impotriva deciziei a declarat recurs reclamantul care a invederat ca instanta de apel nu i-a acordat reparatia solicitata, desi munca prestata in centrul de detentie nu i-a fost platita.
A aratat ca isi sustine argumentele din instantele anterioare, a solicitat sa ii fie acordata o reparatie pentru faptele ilicite constand in neplata muncii prestate facand trimitere la cauza Floroiu c .Romania si a aratat ca la primul termen de judecata va depune un memoriu care va cuprinde detaliile recursului.
Examinand recursul, curtea de apel a retinut urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat acordarea sumei de 28000 lei pentru acoperirea prejudiciului moral suferit ca urmare a faptului ca, desi a desfasurat activitate in cadrul Centrului parat, nu a fost platit pentru munca depusa.
Pentru a mentine solutia de respingere a cererii data de prima instanta, tribunalul a validat, in esenta constatarile acesteia, anume ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 1349 coroborat cu art. 1357 si art. 1373 Cod civil intrucat nu exista o fapta ilicita savarsita de parat si nici un prejudiciu nepatrimonial in dauna reclamantului; ca Legea nr. 254/2013 dispune ca munca de natura celei de desfasurata de reclamant are caracter gospodaresc, fiind necesara Centrului; ca reclamantului i s-a adus la cunostinta ca pentru activitatile pentru care a fost selectionat nu se acorda venituri banesti ci recompensele prevazute de lege, iar acesta a fost de acord sa desfasoare aceste activitati, fiind recompensat.
Curtea a observat ca recursul este o cale extraordinara de atac a carei urmare presupune examinarea hotararii criticate din perspectiva concordantei acesteia cu dispozitiile legale (materiale si procesuale) prin raportare la motivele limitativ prevazute de art. 488 alin. (1) - (8) C.pr.civ. si calificate in mod expres de legiuitor ca fiind de nelegalitate. Or, in cauza, prin cererea de recurs reclamantul a invederat doar ca instanta de apel nu i-a acordat nici o reparatie pentru munca prestata si neplatita, fara sa critice sub aspectul nelegalitatii solutia de respingere a apelului si a aratat ca isi sustine argumentele din instantele anterioare, mentiune ce nu se constituie intr-o motivare a caii de atac in sensul celor mai sus-aratate.
A mai constatat instanta de recurs ca, pe o parte, simpla trimitere la cauza Floroiu contra Romania nu se constituie in critica de nelegalitate in sensul aratat si ca, pe de alta parte, nu doar ca in acea cauza obiectul sesizarii instantei europene a fost altul - reclamantul invocand incalcarea art. 4 din Conventie (intrucat administratiile penitenciarelor unde isi executa pedepsele l-ar fi obligat sa presteze munci extrem de dificile, injositoare si prost platite, fara a fi afiliat la sistemul public de pensii), art. 1 din Protocolul nr. 1 si art. 14 din Conventie (intrucat detinutii care presteaza o munca sunt exclusi discriminatoriu de la afilierea la sistemul public de pensii) si art. 3 (intrucat in diferitele locuri de detentie a fost lipsit de tratament medical adecvat pentru bolile de care sufera) - iar cererea a fost declarata inadmisibila, dar Curtea europeana a statuat ca „33. In privinta lipsei remuneratiei pentru munca prestata... reitereaza faptul ca o astfel de circumstanta nu elimina, in sine, un tip de munca precum „o munca impusa in mod normal unei persoane supuse detentiei” (Zelyazkov impotriva Bulgariei. pct. 36. si Stummer. pct. 122). 35. In speta,. dreptul intern prevede ca detinutii pot presta in inchisoare fie o munca remunerata, fie, in ceea ce priveste administrarea curenta a inchisorii, munci neremunerate, dar care dau dreptul la o reducere a pedepsei. Alegerea apartine persoanei detinute, care este informata cu privire la conditiile de exercitare a fiecarui tip de munca. ...37. In speta, Curtea considera ca munca prestata de reclamant poate fi considerata „o munca impusa in mod normal unei persoane supuse detentiei” in sensul art. 4 § 3 a) din Conventie”.
Instanta a mai constatat ca pe calea raspunsului la intampinarea paratului intimat recurentul a expus si motive pentru care a apreciat ca decizia recurata este nelegala.
Sub acest aspect, curtea de apel a retinut ca din coroborarea prevederilor art. 485, art. 486 alin. (1) lit. c) si art. 487 C.pr.civ. rezulta regula (aplicabila in dosarul de fata) potrivit careia recursul trebuie motivat in termen de 30 de zile de la comunicarea hotararii, fie prin cererea de recurs, fie printr-un memoriu separat care, si el, va trebui depus in acelasi termen.
Or, hotararea tribunalului a fost comunicata reclamantului la 27.09.2018, iar raspunsul la intampinare cuprinzand critici aduse acestei decizii a fost expediat instantei la 03.01.2019, cu depasirea termenului de 30 de zile imperativ prevazut de lege.
In fine, a mai observat Curtea, Codul de procedura civila permite partii sau instantei sa invoce dupa implinirea termenului de recurs motive de ordine publica [art. 489 alin. (1) si (3)], insa criticile aduse de recurent deciziei prin inscrisul mentionat nu se constituie in asemenea motive si nici instanta nu a identificat vreun asemenea motiv pentru a-l invoca din oficiu.
Pentru aceste considerente, instanta a respins recursul reclamantului.