Recunoasterea vinovatiei si judecata cauzei in procedura simplificata. Recurgerea la dreptul la tacere in cadrul procedurii simplificate de judecata.

 

Dupa exprimarea manifestarii de vointa, in sensul insusirii probelor administrate la urmarirea penala, recunoasterii vinovatiei din partea inculpatului si solicitarii judecarii cauzei in procedura simplificata, recurgerea la dreptul la tacere nu poate avea, in nici un caz, semnificatia inlaturarii efectelor recunoasterii vinovatiei, cu consecinta respingerii cererii de judecata a cauzei in procedura simplificata.

Atat timp cat inculpatul, avand asistenta juridica asigurata prin intermediul aparatorului ales, a recunoscut vinovatia sa prin exprimarea personala a vointei de judecata a cauzei in procedura simplificata, in conditiile prevazute de art. 320/1 al.1 C.pr.penala, recurgerea la dreptul de a nu da nici o declaratie nu poate avea o alta semnificatie decat aceea de a nu da o alta  declaratie decat cea de recunoastere a vinovatiei, care fusese deja data si semnata de catre inculpat in conditii de oralitate si contradictorialitate.

Nu se poate pune deci problema unei incompatibilitati intre judecarea cauzei in procedura simplificata si continutul dreptului la tacere, atat timp cat, cele doua institutii juridice au sediul materiei diferit, precum si continut si efecte diferite, iar recurgerea la dreptul la tacere, dupa exprimarea vointei privind judecarea in procedura simplificata, nu poate avea efectul anularii manifestarii de vointa privind recunoasterea vinovatiei.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 748 din 24 mai 2013.

 

Prin sentinta penala nr. 82/22.01.2013 pronuntata de Judecatoria Ploiesti  a fost condamnat inculpatul C.M.C. dupa cum urmeaza:- pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala, prev. de art. 87 al.1 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.p.p., fapta din data de 29.11.2011, la pedeapsa de 10 luni inchisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi prev. de art. 71 si 64 lit. a si b C.p., cu exceptia dreptului de a alege in alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.

Pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice  a unui autovehicul  fara a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, rep.  cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p., fapta din data de 29.11.2011, la pedeapsa de 10 luni inchisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi prev. de art.71 si 64 lit.a si b C.p., cu exceptia dreptului de a alege in alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.

Pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, prev. de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art.3201 al.7 Cpp, fapta din data de 29.11.2011, la 2 (doi) ani inchisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi prev. de art. 71 si 64 lit. a si b C.p., cu exceptia dreptului de a alege in alegerile legislative, prev. de art. 64 al. 1 lit. a C.p.

S-a constatat ca inculpatul a savarsit cele trei infractiuni in concurs, conform art.33 lit.a,b Cod penal.

In baza art.34 al.1 lit.b Cp,  s-au contopit pedepsele aplicate mai sus inculpatul urmand sa execute pedeapsa cea mai grea, de 2(doi) ani inchisoare.

S-au aplicat dispozitiile art. 71 si 64 lit. a si b C.p., cu exceptia dreptului de a alege, prev. de art. 64 al.1 lit. a C.p.

In temeiul art. 86/1 al.1,2 C.pen.,  s-a dispus suspendarea executarii sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de incercare de 4 ani, stabilit in conformitate cu dispozitiile art. 86 ind. 2  al.1 C.pen.

In temeiul art. 71 al. 5 C.pen.  s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicata inculpatei, pe durata termenului de incercare de mai sus.

In baza art. 86/3 C.p.  s-a dispus ca pe durata termenului de incercare inculpatul sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere: - sa se prezinte la Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere;- sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea; - sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; - sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

In baza art.359 C.pr.pen.  s-a atras atentia inculpatului asupra disp.art.86 ind. 4 C.pen. privind revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, in cazul savarsirii unei alte infractiuni in termenul de incercare, al neindeplinirii obligatiilor civile din prezenta hotarare pana la expirarea acestui termen sau al neindeplinirii cu rea credinta a masurilor de supraveghere prevazute de lege si a obligatiilor stabilite de instanta.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, la data de 29.11.2011, in jurul orelor 02,10, inculpatul , fara a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, a condus autovehiculul marca F. cu numarul de inmatriculare ........... pe DN 1 B pe raza localitatii A.P.si patrunzand in incinta statiei de distributie carburanti L.A. 1 situata la intersectia acestui drum cu DN 1 D pe fondul consumului de bauturi alcoolice si a lipsei deprinderilor practice necesare, a intrat in coliziune cu bara de protectie a unei pompe din incinta statiei, accidentul soldandu-se cu avarierea autovehiculului. Dupa producerea accidentului, invinuitul a plecat la domiciliu unde a fost gasit de catre organele de politie in jurul orelor 02,55.

A fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind la orele 02,58 de 0,80 mg/l alcool pur in aerul expirat, fiind fost condus la Spitalul Judetean de Urgenta Ploiesti, unde i-au fost recoltate doua probe biologice de sange la orele 03.30 si 04.30. Conform Buletinului de analiza toxicologica a alcoolemiei nr. 2581/2582 din data de 30.11.2011, in urma analizarii probelor recoltate, au rezultat valorile de 1,70 gr.

⁰

/

₀₀

, si respectiv de 1,50 gr.°/oo alcool pur in sange.

Desi intre momentul conducerii autovehiculului (ora 02.10) si cel al recoltarii probei de sange s-a scurs un interval de timp de circa 1 ora si 20 de minute, coroborat si cu rezultatul testarii aerului expirat (0,80 mg/l, adica echivalentul a cea 1,60 g/l alcool in sange), in conditiile in care din punct de vedere stiintific, eliminarea/oxidarea alcoolului ingerat nu ar fi putut genera o scadere suficient de mare in perioada de timp mort,  s-a desprins concluzia ca invinuitul a condus avand o imbibatie de peste 0,8 g/l alcool pur in sange.

Inainte de inceperea cercetarii judecatoresti instanta de fond a adus la cunostinta inculpatului posibilitatea pe care o are de a solicita instantei ca solutionarea cauzei sa se faca in procedura simplificata in baza probelor care au fost administrate in faza de urmarire penala, in masura in care acesta iti insuseste probele si recunoaste faptele, astfel cum au fost descrise in actul de sesizare.

 Inculpatul prin aparator a aratat la termenul din 08.01.2013, ca intelege sa se prevaleze de dispoz. art 320 ind.1 c.p.p si judecata sa se faca in procedura simplificata, invederand instantei ca  isi insuseste probele administrate in faza de urmarire penala si le cunoaste, ne mai solicitand alte probe noi, intelegand totodata sa recunoasca in totalitate si neconditionat faptele retinute in sarcina sa.

Dand eficienta dispozitiilor art. 322 C.pr.penala inainte de a ii fi consemnata pozitia inculpatului, instanta i-a explicat acestuia in  ce consta invinuirea ce i se aduce prin  actul de sesizare.

 Instanta de fond, avand in vedere dispozitiile art. 320 ind.1 C.pr.penala alin.1 referitoare la imprejurarea ca pana la inceperea cercetarii judecatoresti, daca instanta se considera lamurita, iar inculpatul recunoaste in totalitate si neconditionat faptele retinute in sarcina sa si nu mai solicita probe noi fiind de acord cu cele administrate in cursul urmaririi penale pe care le cunoaste si le insuseste, a procedat la audierea inculpatului, care a recunoscut savarsirea faptelor.

Prin raportare la declaratia inculpatului dar si fata de imprejurarea ca instanta s-a considerat lamurita, probele administrate in cursul urmaririi penale fiind suficiente si edificatoare in cauza, stabilind vinovatia dincolo de orice dubiu,  a admis cererea acestuia si a pasit la solutionarea cauzei in procedura simplificata.

Fata de imprejurarea ca inculpatul inainte de inceperea cercetarii judecatoresti a solicitat judecarea in procedura simplificata, intelegand sa  pledeze pentru recunoasterea  vinovatiei asumandu-si  in totalitate faptele retinute in sarcina sa prin actul de sesizare al instantei,vazand dispozitiile art. 320 ind.1 alin.7 C.pr.penala, instanta  a apreciat ca inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege. Instanta  a retinut de asemenea circumstantele reale si personale ale cauzei si limitele de pedeapsa stabilite de lege si, avand in vedere si dispozitiile procedurale,  a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special prevazut de lege si a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa de  10(zece) luni  inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art.86 al.1 din OUG 195/2002, la o pedeapsa de 10 (zece) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 87 alin1 OUG 195/2002, la o pedeapsa de 2(doi) ani  inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art.89 al.1 OUG 195/2002, inculpatul urmand sa execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 (doi) ani inchisoare, apreciind ca suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei este mai eficienta pentru reeducarea inculpatului, in considerarea atat a faptului ca acesta va fi obligat sa se prezinte la un organism specializat, care este abilitat prin lege sa realizeze reinsertia sociala a celor condamnati cat si a faptului ca, in ipoteza in care inculpatul va persista in activitatea infractionala, va executa, alaturi de pedeapsa pentru noua infractiune si pedeapsa aplicata prin prezenta hotarare.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs, in termenul legal,  Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti si inculpatul C.M.C.

Recurentul inculpat C.M.C.,

prezent personal in fata instantei de recurs, a declarat ca intelege sa-si retraga calea de atac.

Recursul declarat de Ministerul Public

vizeaza nelegalitatea sentintei atacate, sustinandu-se ca inculpatul nu a recunoscut savarsirea faptelor, in speta, realizandu-se o gresita aplicare a disp. art. 320/1 C. pr.penala, care reglementeaza judecata in cazul recunoasterii vinovatiei.

 In acest sens s-a argumentat ca, in fata primei instante, inculpatul a aratat ca doreste sa fie judecat in baza procedurii simplificate, respectiv prin aplicarea dispozitiilor art. 320/1 cod pr.penala, dar nu a dat nicio declaratie, rezervandu-si dreptul la tacere, fara sa recunoasca savarsirea faptelor in fata judecatorului.

Insa, din  analiza dispozitiilor art. 320/1 al.1 si 2 cod pr. penala rezulta ca pentru judecarea in procedura simplificata a judecarii in cazul recunoasterii vinovatiei rezulta fara echivoc ca inculpatul trebuie sa faca un demers preliminat si anume sa recunoasca personal si in totalitate savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare al instantei.

Simpla manifestare de vointa a inculpatului de a se recurge la procedura instituita de disp. art. 320/1 al.1 cod pr. penala nu conduce de plano la urmarea acestei proceduri si aplicarea unei pedepse in limitele prev. de art. 320/1 alin. 7 cod pr. penalla, instanta de judecata fiind cea care verificand conditiile impuse de dispozitiile art. 320/1 cod pr. penala dispune urmarea acestei proceduri.

Din acest punct de vedere se considera ca judecarea in procedura simplificata a judecarii in cazul recunoasterii vinovatiei nu este compatibila cu natura juridica a continutului dreptului la tacere care presupune dreptul de a nu face nici o declaratie cu privire la fapta ce i se atribuie ori invinuirea ce i se aduce si dreptul de a nu contribui la propria incriminare. Dreptul la tacere a aparut si a urmarit tocmai a proteja orice persoana ca prin propriile declaratii sa nu devina obiect al unui proces penal.

Procedura simplificat a judecarii in cazul recunoasterii vinovatiei introdusa prin Legea 202/2010 are un fundament cu totul opus dreptului la tacere,  are la baza o pledoarie de vinovatie si poate fi aplicata daca inculpatul declara personal sau prin inscris autentic inainte de citirea actului de sesizare  a instantei ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in rechizitoriu, solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.

Mai mult decat atat, procedura instituita de instanta de judecata de a se  da citire declaratiilor inculpatului din  faza de urmarire penala, raportat la refuzul acestuia de a da o declaratie in fata judecatorului, considera ca este o total gresita si in afara legii.

Admiterea judecarii inculpatului C.M.C. in procedura simplificata instituita de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., in conditiile in care acesta nu a recunoscut in fata instantei savarsirea faptelor, prin citirea declaratiilor inculpatului de la urmarire penala considera ca este in contradictie totala cu argumentele ce au stat la baza adoptarii acestei proceduri, respectiv pledoaria de vinovatie a inculpatului raportat la reducerea limitelor pedepsei.

Or, in acest caz, in care inculpatul nu a recunoscut savarsirea faptelor retinute in sarcina sa prin rechizitoriu, rezervandu-si dreptul la tacere, instanta a gresit cand a admis cererea de judecare in procedura simplificata, judecata trebuia sa urmeze dupa procedura de drept comun.

Se solicita instantei de control judiciar admiterea caii de atac, desfiintarea in parte a  sentintei in sensul criticilor formulate, si pronuntarea unei hotarari legale.

Recursul  este nefondat.

Instanta de fond a retinut in mod corect si complet situatia de fapt si a realizat o justa interpretare si apreciere a mijloacelor de proba legal administrate in cele doua faze ale procesului penal din care rezulta atat existenta faptelor pentru care recurentul inculpat C. M.C. a fost trimis in judecata, cat si savarsirea acestora cu vinovatie, in forma ceruta de lege, de catre inculpat, mijloacele de proba, astfel cum au fost evidentiate de catre prima instanta in considerentele sentintei atacate, coroborandu-se cu declaratiile  de recunoastere ale inculpatului, solutia de condamnare fiind legala, iar pedeapsa just individualizata.

In ceea ce priveste criticile formulate, in prezenta cale de atac, curtea constata ca nu exista motive de  reformare a sentintei atacate si ca disp. art. 320/1 C.pr.penala, au fost in mod just aplicate la primul grad de jurisdictie, fiind indeplinite toate conditiile prevazute de lege in acest sens.

Astfel, din incheierea de amanare a pronuntarii de la data de 08.01.2013 aflata la fila 17 dosar fond, rezulta ca dupa aducerea la cunostinta de catre prima instanta a posibilitatii judecatii cauzei in procedura simplificata prin aplicarea disp. art. 320/1 C.pr.penala, prin insusirea probelor administrate in faza de urmarire penala, instanta de judecata a  constatat ca inculpatul, personal si-a exprimat vointa in sensul insusirii probelor administrate in faza urmaririi penale si a recunoasterii vinovatiei sale, solicitand ca judecata sa se realizeze in baza probelor administrate la urmarirea penala, conform art. 320/1 alin.1 C.pr.penala.

Pozitia exprimata personal de catre inculpat, asistat de aparatorul sau ales a fost consemnata in declaratia de inculpat, aflata la fila 15 dosar fond, declaratie semnata personal de catre inculpat.

Este adevarat ca, in cuprinsul incheierii de amanare a pronuntarii se face mentiunea ca dupa  recunoasterea vinovatiei si dupa citirea actului de sesizare a instantei, punandu-i-se in vedere inculpatului dreptul de a nu face nici o declaratie, inculpatul a aratat ca nu doreste  sa dea declaratie, insa curtea constata ca o atare mentiune nu este de natura a anula sau inlatura efectele recunoasterii  vinovatiei, precum si judecata cauzei in procedura simplificata, atat timp cat vointa exprimata personal de catre inculpat este certa sub acest aspect, iar celelalte conditii prevazute de lege in ceea ce priveste judecata cauzei in procedura simplificata sunt in mod cert indeplinite.

Din acest punct de vedere, curtea constata ca, dupa exprimarea manifestarii de vointa, in sensul insusirii probelor administrate la urmarirea penala, recunoasterii vinovatiei si solicitarii judecarii cauzei in procedura simplificata, recurgerea la dreptul la tacere nu poate avea, in nici un caz, semnificatia inlaturarii efectelor recunoasterii vinovatiei, cu consecinta respingerii cererii de judecata a cauzei in procedura simplificata.

Practic, inculpatul a recunoscut vinovatia sa prin exprimarea personala a vointei de judecata a cauzei in procedura simplificata, in conditiile prevazute de art. 320/1 al.1 C.pr.penala, care s-a constatat la primul grad de jurisdictie ca fiind in mod just aplicabile in speta, astfel incat recurgerea la dreptul de a nu da nici o declaratie nu poate avea o alta semnificatie decat aceea de a nu da o alta  declaratie decat cea de recunoastere a vinovatiei, care fusese deja data si semnata de catre inculpat in conditii de oralitate si contradictorialitate.

Pe cale de consecinta, nu se poate sustine, in mod solid argumentat, ca in speta nu ar fi indeplinite conditiile prev. de art. 320/1 C.pr.penala, ci dimpotriva,  aceste conditii sunt pe deplin indeplinite in speta, raportat la vointa expresa manifestata de inculpatul dedus judecatii, neputandu-se conferi o alta semnificatie  raspunsului  inculpatului la intrebarea adresata la primul grad de jurisdictie referitor la dorinta sa de a da o alta declaratie, decat aceea ca, urmare a recunoasterii vinovatiei, orice alta declaratie aparea ca fiind superflua, nemaifiind necesara o astfel de precizare in contextul in care recunoasterea vinovatiei nu este pusa sub semnul intrebarii, ci a survenit in conditii de oralitate si contradictorialitate, avand asistenta juridica asigurata prin intermediul aparatorului ales si cu indeplinirea celorlalte conditii prevazute de lege in acest sens.

Cu  alte cuvinte, nu se poate pune problema unei incompatibilitati intre judecarea cauzei in procedura simplificata si continutul dreptului la tacere, atat timp cat, cele doua institutii juridice au sediul materiei diferit, precum si continut si efecte diferite, iar recurgerea la dreptul la tacere, dupa exprimarea vointei privind judecarea in procedura simplificata, neputand avea efectul anularii manifestarii de vointa privind recunoasterea vinovatiei.

 

 (Judecator Cristina Georgescu)