Recunoasterea ca vechime in munca a unei perioade  in care contractul de munca a fost suspendat.

 

Legea nr. 3/1977, art. 9

Legea  nr.1/1970, a organizarii si disciplinei muncii in unitatile socialiste de stat, art. 9 alin. 2, art. 10

 

Pentru asimilarea unor perioade necontributive drept vechime in munca in  sistemul asigurarilor sociale de stat  este necesara existenta unei dispozitii legale speciale, exprese,  in acest sens, intrucat pe perioada concediului pentru ingrijirea copilului contractul de munca este suspendat, astfel ca, in lipsa acestei dispozitii speciale, aceasta perioada nu poate fi calificata drept vechime in munca utila, ce se ia in considerare la stabilirea dreptului la pensie . Vechimea neintrerupta in munca  si vechimea neintrerupta in aceeasi unitate nu sunt sinonime cu vechimea in munca necesara pentru nasterea dreptului la pensie .

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,

Decizia nr. 311 din  15 februarie 2011.

 

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 2409/105/2010, reclamanta G A a solicitat, in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Prahova, obligarea acesteia la recunoasterea perioadei 07.10.1987 - 30.06.1992 in care a fost angajata la SC U  SA Ploiesti si in care a avut contractul de munca suspendat pentru ingrijire copil conform art.129 Codul muncii si art.9 lit.k alin.2 si art.10 lit.a din Legea nr.1/1970, ca vechime neintrerupta in munca, respectiv 4 ani 8 luni si 24 zile si, in consecinta, recunoasterea acestui drept si obligarea paratei la stabilirea pensiei de invaliditate ce i se cuvine reclamantei, ca urmare a pierderii totale a capacitatii de munca conform deciziei nr.2445/12.06.2009, precum si obligarea paratei la plata retroactiva a pensiei de invaliditate incepand cu luna iunie 2009.

In motivarea actiunii, s-a aratat ca dupa perioada in care a avut contractul de munca suspendat, potrivit celor de mai sus, reclamanta, desi a solicitat reangajarea, nu a fost reincadrata in munca, asa cum rezulta din adresa nr. 011/1836/03.07.1992 emisa de societatea angajatoare si a beneficiat de ajutor de somaj in perioada 26.10.1992-23.07.1993, iar ulterior, prin decizia nr. 2445/12.06.2009 emisa de Comisia de Expertiza Medicala si Recuperarea Capacitatii de Munca nr.3 Ploiesti, s-a constatat pierderea totala a capacitatii de munca

A mai aratat reclamanta ca prin adresa nr.1768/04.05.2009 s-a cerut CJPAS Prahova stabilirea vechimii sale in munca ce a fost calculata la 8 ani si 16 zile, in loc de 12 ani 9 luni si 10 zile, fapt total gresit fata de prev.art.10 lit.a din Legea nr.1/1970.

Astfel, a aratat reclamanta ca perioada de 4 ani 8 luni si 24 zile nu i-a fost considerata vechime neintrerupta in munca, asa cum era firesc, pentru ca pensia de invaliditate sa-i fie calculata in raport de intreaga activitate incepand cu iunie 2009, la zi.

Parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.

Tribunalul Prahova, prin sentinta civila nr.1447 din 11 noiembrie 2010. a respins actiunea ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca in perioada 07.10.1987 -30.06.1992, reclamanta a avut contractul de munca suspendat pentru ingrijire copil, astfel incat instanta a retinut ca potrivit art.37 din Legea nr.19/2000, „in sistemul public, stagiul de cotizare se constituie din insumarea perioadelor pentru care s-a datorat contributia la bugetul asigurarilor sociale de stat de catre angajator si asigurat sau, dupa caz, s-a datorat si platit de catre asiguratii prevazuti la art.5 al.1 pct.4 si 5 si alin.2.”

Instanta de fond a aratat ca aceasta lege a intrat in vigoare la data de 01.04.2001 motiv pentru care, la capitolul Dispozitii tranzitorii, au fost reglementate perioadele de activitate desfasurate inainte de aceasta data, ce intra in calculul pensiilor.

Astfel,  potrivit art.160 din aceeasi lege, vechimea in munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor pana la intrarea in vigoare a prezentei legi, constituie stagiu de cotizare, notiune diferita de vechimea neintrerupta in aceeasi unitate de care vorbeste reclamanta.

Totodata, instanta de fond  a retinut ca potrivit art.3 din Legea nr. 3/1977, esential pentru valorificarea unei perioade ca vechime in munca la stabilirea pensiei este achitarea contributiei la asigurarile sociale de stat, sens in care este evident ca in perioada 07.10.1987 - 30.06.1992, cand reclamanta a avut contractul de munca suspendat, aceasta nu a contribuit la asigurarile sociale de stat.

Imprejurarea ca notiunea de vechime in munca este diferita de cea de vechime neintrerupta in aceeasi unitate este relevata de disp.art.137 din Legea nr. 10/1972 (Codul muncii), care prevede urmatoarele tipuri de vechime: vechime in munca, vechime neintrerupta in munca, vechime neintrerupta in aceeasi unitate, vechime in functie, meserie sau profesie, text de lege avut in vedere, astfel cum era in vigoare in intervalul solicitat de reclamanta a fi retinut ca vechime in munca.

In acelasi sens sunt si disp.art.12 din Legea nr.1/1970 care cuprinde beneficiile vechime neintrerupte in aceeasi unitate, de unde rezulta concluzia ca fiecare categorie de vechime confera drepturi distincte.

A mai retinut instanta de fond ca perioada de intrerupere a activitatii pentru ingrijirea copilului are o reglementare distincta in legislatie, atat in cea in vigoare la momentul dedus judecatii, cat si in cea actuala, astfel incat potrivit art.39 alin.3 din Legea nr.27/1966 privind pensiile de asigurari sociale de stat si pensia suplimentara, beneficiau de vechime in munca ca angajate cu norma intreaga femeile care-si ingrijeau copiii pana la varsta de 7 ani si erau incadrate cu jumatate  de norma.

Aceste prevederi se regasesc in disp.art.158 din Legii nr.10/1972 din care instanta a constatat ca reclamanta nu indeplineste conditiile acestor texte de lege pentru a beneficia de recunoasterea ca vechime in munca a unei perioade in care a avut contractul de munca suspendat.

Impotriva acestei sentinte reclamanta a declarat recurs, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand disp.art.304 pct.8 si 9 Cod pr.civila.

Sustine ca intimata face confuzie intre notiunea de vechime neintrerupta  in munca si vechime neintrerupta in aceeasi unitate, sustinand ca vechimea neintrerupta nu ar fi asimilata si vechimea in munca.

Mai sustine recurenta ca a beneficiat de prevederile art.129 Codul muncii, coroborat cu art.8  si 9 lit.k alin.2 si art.10 lit.a din Legea nr.1/1970, potrivit carora perioada de timp cat a avut contractul de munca suspendat pentru cresterea si ingrijirea copilului pana la varsta de 7 ani constituie vechime neintrerupta in munca si in aceeasi unitate, implicit si vechime in munca.

De asemenea, arata ca este indreptatita sa i recunoasca vechime in munca intreaga perioada de 4 ani, 8 luni si 24 de zile – perioada cat a avut contractul de munca suspendat, neputand fi luat in considerare argumentul ca pe aceasta perioada nu ar fi platit cotizatia la asigurarile sociale intrucat nu se bazeaza pe nicio dovada  deoarece unitatea angajatoare avea obligatia legala de a plati aceasta contributie, ceea ce a si facut numai ca, la acea vreme,  cotizatia era platita global si nu individualizat, nominal.

Intimata a formulat intampinare, prin care a sustinut ca in mod corect instanta de fond a respins actiunea, retinand ca in intervalul 7.10.1987 – 30.06.1992 recurenta a avut contractul de munca suspendat pentru  ingrijirea copilului.

S-a mai sustinut ca Legea nr.19/2000 pe baza careia a fost stabilita pensia recurentei, a intrat in vigoare la data de 1.04.2001, conditii in care perioadele de activitate desfasurate inainte  de aceasta data, ce intra in calculul pensiilor, au fost reglementate la Capitolul IX din sus-mentionata lege, respectiv Dispozitii tranzitorii care, in art.160 stipuleaza ca vechimea in munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor la data intrarii in vigoare a legii constituie stagiu de cotizare.

Astfel, legiuitorul vorbeste despre vechime in munca recunoscuta la stabilirea pensiei si nu despre vechime neintrerupta in aceeasi unitate sau alte tipuri de vechime, in functie, in serviciu, neintrerupta in munca, etc. si, esential, pentru valorificarea la stabilirea pensiei a unei perioade ca vechime in munca este achitarea contributiei la asigurarile sociale de stat.

Totodata, s-a aratat ca legislatia aplicabila intervalului solicitat de recurenta cu titlu de vechime in munca, enumera mai multe categorii de vechime, de unde rezulta ca fiecare dintre aceste categorii este distincta fata de cealalta si, prin urmare, si drepturile conferite de acestea sunt distincte. Asadar,  drepturile conferite  de vechimea neintrerupta  in munca potrivit Legii nr.1/1970 sunt distincte fata de cele conferite de vechimea in munca.

Mai mult, sustine ca perioada de intrerupere a activitatii pentru ingrijirea copilului a fost reglementata distinct in legislatie si anume, art.39 alin.3 din Legea nr.27/1966 privind pensiile de asigurari sociale si pensia suplimentara prevede ca timpul cat angajatele care, potrivit legii, au fost incadrate in functii cu jumatate de norma pentru crestere copii pana la varsta de 7 ani se considera la vechimea in munca timp lucrat  cu norma  intreaga, iar in alin.4 se prevede ca beneficiau de vechime in munca, ca  angajate cu norma intreaga,  femeile care isi ingrijeau copiii pana la implinirea varstei de 7 ani si erau incadrate cu  jumatate de norma.

In plus, arata ca o perioada  asa de lunga de intrerupere a activitatii pentru ingrijirea copilului, cum este cazul recurentei, nu a constituit vechime in munca, fiind exagerat a se sustine ca cei 4 ani, 8 luni si 24 de zile ar putea constitui vechime in munca utila la pensie,  timp in care recurenta a avut contractul de munca suspendat  si, deci, nu au fost achitate contributiile la asigurarile sociale.

Curtea de Apel Ploiesti a respins recursul ca nefundat, retinand ca intre 07.10.1987 – 30.06.1992 reclamanta  a avut  contractul de munca suspendat pentru ingrijirea copilului. Unitatea la care aceasta fusese angajata anterior suspendarii  nu a dispus reangajarea acesteia  la expirarea perioadei de suspendare a contractului de munca, din lipsa comenzilor, eliberand acesteia o negatie care i-a folosit la acordarea ajutorului de somaj.

Potrivit Legii nr.1/1970, a organizarii si disciplinei muncii in unitatile socialiste de stat, art. 9  alin. 2 , beneficia de
vechime neintrerupta in aceeasi unitate
salariata care a incetat activitatea fiind gravida sau pentru a-si creste un copil pana la implinirea varstei de 7 ani, care s-a incadrat in termen de 90 de zile de la incetarea motivului pentru care nu a mai lucrat.

In conformitate cu art. 10 din acelasi act normativ se considera ca are  
vechime neintrerupta in munca
, printre altii,   salariatul care se afla in una din situatiile prevazute la art. 8 si 9 .

De asemenea, art. 158 din Codul muncii in vigoare la acea data, dispunea ca femeile care au copii in varsta de pana la 6 ani, pe care ii ingrijesc, pot lucra cu 1/2 norma, daca nu beneficiaza de crese sau camine, iar  timpul cat au fost incadrate in aceste conditii se considera, la calculul
vechimii in munca
, timp lucrat cu o norma intreaga.

Asa cum in mod legal si intemeiat a retinut si instanta de fond,   vechimea neintrerupta in munca  si vechimea neintrerupta in aceeasi unitate nu sunt sinonime cu vechimea in munca necesara pentru nasterea dreptului la pensie .

Vechimea in munca
, ca o conditie generala pentru acordarea pensiei,  este definita de art. 9 din Legea nr. 3/1977 ca reprezentand „timpul cat o persoana a fost incadrata in baza unui contract de munca”. Examinand succesiunea in timp a legilor se constata ca  au fost  asimilate  perioadelor de vechime in munca si alte perioade necontributive la sistemul asigurarilor sociale de stat, cum este, de exemplu,  perioada cat femeia salariata ingrijea  copilul pana la 1 an, conform Decretului-lege nr. 31/1990 . Pentru asimilarea acestor perioade insa este necesara existenta unei dispozitii legale speciale, exprese,  in acest sens, intrucat pe perioada concediului pentru ingrijirea copilului contractul de munca este suspendat, astfel ca, in lipsa acestei dispozitii speciale, aceasta perioada nu poate fi calificata drept vechime in munca utila, ce se ia in considerare la stabilirea dreptului la pensie .

In sensul celor mai sus-afirmate, Curtea a mai retinut ca    

Decretul- Lege nr. 31 din 18 ianuarie 1990 privind concediul platit pentru ingrijirea copiilor in varsta de pana la un an
(intrat in vigoare ulterior intrarii in concediu pentru ingrijirea copilului de catre  recurenta-reclamanta si care nu i se aplica acesteia)  prevedea in art. 3  ca perioada concediului pentru sarcina si lehuzie si a concediului pentru ingrijirea copilului in virsta de pana la un an constituie
vechime in munca
si se include in calculul
vechimii neintrerupte in munca
si
in aceeasi unitate
. Se poate astfel  observa ca legea opereaza cu   3 notiuni distincte – vechime in munca, vechime neintrerupta in munca si vechime neintrerupta in aceeasi unitate, din acest punct de vedere fiind neintemeiate criticile recurentei in sensul ca cele 3 notiuni sunt identice. Daca ar fi existat aceasta identitate in mod evident legiuitorul ar fi folosit doar expresia vechime in munca, nu pe toate trei. Reiese insa din interpretarea literala si logica acestui text de lege ca se are in vedere – vechimea in munca pentru stabilirea dreptului la pensie,  vechimea  neintrerupta in munca si vechimea neintrerupta in aceeasi unitate, ultimele doua reglementate de Legea nr. 1/1970.

 

(Judecator Simona Lazar)