Procedura prevazuta de art. 375 Cod procedura penala
27 martie 2020Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti.
27 martie 2020
Recalculare a pensiei sale prin luarea in considerare a unui stagiu complet, Decizia nr. 11/2015 pronuntata de ICCJ
Materia — Asigurari sociale, obligatia de a face Comentariu: exceptia autoritatii de lucru judecat.
Temei de drept: art. 431 Cod de procedura civila
Curtea de Apel Iasi, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 306/22
mai 2017
Prin sentinta civila nr. 1609 din data de 10.10.2016 pronuntata de Tribunalul Iasi, s-au dispus urmatoarele:
„Admite exceptia autoritatii de lucru judecat si, pe cale de consecinta:
Respinge actiunea formulata de contestatorul X, in contradictoriu cu intimata Casa Teritoriala de Pensii Iasi pe calea exceptiei autoritatii de lucru judecat.”
cauze este diferit fata de cel al cauzei in raport de care s-a invocat exceptia.
Pentru a dispune astfel, avand in vedere dispozitiilor art. 248 din Noul Cod de procedura civila prima instanta a retinut urmatoarele:
”Verificand motivarea exceptiei invocare, instanta retine ca exceptia autoritatii de lucru judecat este invocata in raport de cele statuate cu caracter irevocabil in dosarul XX66/99/2010, solutia finala fiind data de catre Curtea de Apel Iasi, decizia nefiind depusa la dosar, ci doar in extras de pe portalul instantelor de judecata, anexat intampinarii. Partile nu au invocat lipsa acestui document
in extenso,
document la care aveau acces, fiind parti si in acea cauza. Instanta va examina aceasta exceptia in raport de solutia finala data in cauza, si nu doar in raport de solutia data de prima instanta, solutia care a si fost favorabila contestatorului.
Instanta observa ca prin sentinta civila nr.1724 din 08.09.2010 pronuntata de Tribunalul Iasi a retinut ca Dispozitiile art. 14 Legea nr. 3/1977 deroga de la cele prevazute de art. 8 din aceeasi lege, prevazand un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru persoanele ce au lucrat efectiv cel putin 20 de ani in locuri de munca incadrate in grupa I de munca iar reclamantul a muncit peste 20 de ani in astfel de locuri. Deci, interpretarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia pronuntata in recurs in interesul legii, nr. 40/22.09.2008 este in concordanta cu motivele invocate de reclamant.
Pentru toate aceste motive, instanta a admis actiunea formulata de catre reclamantul X, in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Iasi si a obligat parata sa emita reclamantului o noua decizie de recalculare a pensiei pentru limita de varsta si vechime integrala prin care, la stabilirea punctajului mediu anual, sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani. Ca o consecinta fireasca a admiterii primului capat de cerere, s-a dispus si obligarea paratei la plata catre reclamant a diferentelor dintre pensia cuvenita si pensia incasata efectiv incepand cu data de 18.03.2007.
Examinand recursul formulat impotriva sentintei 1724/08.09.2010 data de Tribunalul Iasi, anterior citata, Curtea de Apel Iasi a retinut prin Decizia nr.1105/10.12.2010 ca ”Drepturile de pensie ale intimatului X, s-au deschis la data de 07.10.1998, in conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977. In cadrul procesului de recalculare prevazut de OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului pensiei intimatului, provenita din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, s-a facut cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Notiunea de „stagiu complet de cotizare”, legata de plata contributiilor de asigurari sociale si utilizata la determinarea punctajului mediu anual, este specifica Legii nr. 19/2000, asa incat, pentru a face posibila evaluarea pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, prin HG nr. 1550/2004 s-a prevazut, in art. 2 din anexa, ce se intelege prin „stagiu complet de cotizare” si care este durata acestui stagiu.
Astfel, potrivit art. 2 alin. 1, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data inceperii operatiunilor de evaluare.
In ceea ce priveste durata stagiului complet de cotizare, in cazul intimatului X sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. 3, conform carora, pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Evident ca Legea nr. 3/1977 nu reglementeaza, ca atare, “stagiul complet de cotizare”, ci vechimea integrala in munca, care reprezinta acest stagiu conform art. 2 alin. 1 din anexa la HG nr. 1550/2004.
Or, vechimea integrala in munca, minima, necesara pentru acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de varsta, de care a beneficiat intimatul X incepand cu data de 05.08.1998, este de 30 ani, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, retinute de prima instanta si de ICCJ, prin decizia nr. 40/2008, obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civila, Curtea constata ca intimatul X face parte din categoria persoanelor care au lucrat efectiv, cel putin 20 ani, in locuri care se incadrau in grupa I de munca, asa incat stagiul complet de cotizare este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977. Cu privire la durata acestui stagiu, se retine, insa, ca perioada de 20 ani, de lucru efectiv in locuri care se incadrau in grupa I de munca, nu reprezinta stagiu complet de cotizare, inteles ca vechime integrala in munca necesara pentru acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de varsta, asa cum eronat a retinut prima instanta.
Vechimea integrala in munca necesara pentru acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de varsta, de care a beneficiat recurentul, este tot de 30 ani, chiar daca persoana a lucrat efectiv doar 20 ani in locuri care se incadrau in grupa I de munca. Aceasta intrucat, potrivit art. 14 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000, la stabilirea pensiei se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in grupa I de munca, un an si 6 luni, deci cel putin 20 ani lucrati efectiv in grupa I de munca echivaleaza cu 30 ani, perioada care reprezinta vechimea integrala in munca, minima, necesara pentru acordarea pensiei pentru munca depusa si limita de varsta de care a beneficiat intimatul X, vechime in munca ce constituie stagiu complet de cotizare in acceptiunea Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, cererea de recalculare a pensiei prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani este nejustificata, solutia primei instante fiind rezultatul unei interpretari si aprecieri gresite a dispozitiilor legale analizate in precedent.
In mod implicit, si capatul de cerere accesoriu referitor la plata drepturilor banesti rezultate din pretinsa recalculare se vadeste a fi lipsit de temei in contextul in care instanta de recurs urmeaza sa modifice sentinta primei instante in sensul respingerii contestatiei ca neintemeiate.
Pentru aceste considerente, vazand incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea, in temeiul disp.art. 312 C. pr. civ., urmeaza sa admita recursul declarat de recurenta Casa Judeteana de Pensii Iasi, cu consecinta modificarii tot a sentintei recurate in sensul respingerii cererii reclamantului privind obligarea paratei sa recalculeze drepturile de pensie ale acestuia prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani si sai plateasca diferenta dintre drepturile de pensie cuvenite si cele efectiv incasate.”
Instanta retine ca petitul prezentei cauze este identic cu cel solutionat irevocabil in dosarul nr. XX66/99/2010, temeiul de drept al actiunii acolo analizate fiind in OUG nr. 4/2005 si HG nr. 1550/2004, acelasi cu cel invocat in prezenta cauza, partile fiind, de asemenea, identice.
Potrivit disp. art. 431 Noul Cod de procedura civila, nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori, in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect. In consecinta, pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca, cele doua cereri sa fie intre aceleasi parti si in aceeasi calitate, sa aiba acelasi obiect si aceeasi cauza.
Dupa cum s-a aratat mai sus, instanta retine ca intre prezenta cauza si cea din dosarul XX66/99/2010 exisa identitate de parti, de obiect si cauza.
Deciziile pronuntate in recurs in interesul legii nu constituie in sine temeiuri juridice creatoare de drepturi, ci interpretari obligatorii, directii de aplicare pentru normele examinate in respectivele decizii. Prin urmare, faptul ca ulterior pronuntarii solutiei in dosarul XX66/99/2010 a aparut o decizie data de ICCJ ce reflecta o alta interpretare a normelor examinate decat cea data in acest dosar, nu are semnificatia aparitiei unui nou act normativ care sa constituie o alta cauza juridica.
Fata de cele mai sus expuse, instanta va admite exceptia autoritatii de lucru judecat si, pe cale de consecinta, se va respinge actiunea formulata de contestatorul X, in contradictoriu cu intimata Casa Teritoriala de Pensii Iasi, pe calea exceptiei autoritatii de lucru judecat.”
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul X, criticand-o ca nelegala si netemeinica.
Arata apelantul ca in mod gresit si fara a aprofunda obiectul actiunii, prima instanta a retinut incidenta in cauza a disp.art.431 si urm. C. proc. civ. referitoare la exceptia autoritatii de lucru judecat.
Mai arata apelantul ca nu sunt indeplinite cerintele textului de lege pentru a opera aceasta exceptie, in cauza fiind vorba despre o actiune in realizare si nu in constatare.
Din punctul sau de vedere apreciaza ca nu sunt intrunite conditiile triplei identitatii si anume, nu exista o identitate de cauza intre prezentul litigiu si dosarul nr.XX66/99/2010.
Apelantul intelege sa invoce in cauza decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.11/2015, decizie care a fost pronuntata ulterior judecarii primei cauzei.
Ca atare, considera prin prisma aspectelor invederate in cuprinsul acelei decizii ca in speta de fata ,dosarul are o alta cauza juridica, fiind vorba de modul de interpretare a dispozitiilor legale, interpretare care a fost data prin decizia nr.11/2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Solicita instantei de control judiciar a fi interpretate dispozitiile art.2 alin.1 si art.4 alin.1 din O.U.G. nr. 4/2005 prin prisma deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie , urmand a se constata faptul ca, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror dreptul la pensie s-a deschis in intervalul 01 iulie 1977 si 31 martie 2001, este de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat efectiv in grupa I-a de munca.
Pentru motivele prezentate oral si detaliate pe larg prin cererea de apel, admiterea apelului, casarea sentintei apelate in sensul obligarii intimatei sa ii emita apelantului o noua decizie de recalculare a drepturilor de pensie luand in calcul la determinarea punctajului mediu anual un stadiu complet de cotizare de 20 de ani.
Mentinand solutia instantei de fond ar fi o discriminare intre acest apelant si ceilalti care au beneficiat de interpretarea acestor dispozitii legale in conditiile in care cu totii au lucrat in aceleasi conditii grele de munca. Si acest apelant trebuie sa beneficieze de aceleasi drepturi ca si cei carora dreptul la pensie le-a fost stabilit dupa momentul la care s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Solicita apelantul admiterea apelului, schimbarea sentintei, respingerea exceptiei autoritatii de lucru judecat si admiterea actiunii.
Intimata
Casa Judeteana de Pensii Iasi
a depus intampinare,
solicitand respingerea apelului ca nefondat apreciind ca in mod corect si legal instanta de fond a admis exceptia autoritatii de lucru judecat motivat de prevederile art. 430 Cod Procedura Civila.
In dosarul nr. XX41/99/2016 al Tribunalului lasi, susnumitul a formulat o actiune impotriva institutiei noastre, avand acelasi obiect, in speta determinarea cuantumului pensiei sale raportat la un stagiu de cotizare de 20 ani. Desi in prima instanta, prin Sentinta nr. 1724/08.09.2010 instanta de fond a admis actiunea, in urma recursului formulat de catre noi, Curtea de Apel lasi in calitate de instanta de control judiciar , prin Decizia din data de 10.12.2010 a admis calea de atac iar in rejudecare a respins actiunea ca fiind nefondata.
Potrivit art. 430 alin. 1 Cod Procedura Civila, hotararea judecatoreasca care solutioneaza in total sau partial fondul litigiului are de la pronuntare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea transata.
Lasa cum dispune art. 430 alin. 2 din acelasi act normativ, autoritatea de lucru judecat priveste dispozitivul precum si considerentele pe care acestea se sprijina, inclusive pe cele care au rezolvat o situatie litigioasa.
Legiuitorul instituie prin art. 431 alin. 1 Cod Procedura Civila, interdictia ca cineva sa fie chemat in judecata in aceeasi calitate in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect. Ori, asa cum am aratat, am fost chemati in judecata de catre reclamant pentru determinarea cuantumului pensiei sale raportat la un stagiu de cotizare de 20 ani.
In acceptiunea art. 431 alin. 2 raportat la art. 433 din acelasi act normativ noi intelegem sa opunem lucru anterior judecat in acest litigiu care este perfect identic cu cel invocat anterior hotararea judecatoreasca definitiva pronuntata in primul dosar aceasta avand putere executorie si fiind obligatorie intre parti asa cum dispune art. 435 alin. 1 Cod Procedura Civila.
In apel nu s-au solicitat probe noi.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate si dispozitiile legale incidente, Curtea de Apel constata ca apelul declarat de reclamantul X este nefondat.
Asa cum corect a retinut si prima instanta, nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect.
Oricare dintre parti poate opune lucrul anterior judecat intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma.
Curtea retine ca apelantul este pensionar pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare pentru activitatea desfasurata in grupa 1 de munca in sistemul public de pensii incepand cu data de 30.11.1998 prin emiterea Deciziei nr.182667/25.11.1998 in baza Legii 3/1977.
Acesta a beneficiat de reducerea varstei standard de pensionare prevazute legiuitor prin intermediul art. 14 alin. 2 lit. a) din Legea 3/1977, varsta acestuia la data pensionarii fiind de 50 ani, in timp ce varsta standard de pensionare era de 62 ani.
Ulterior, avand in vedere faptul ca pensiile s-au transformat in puncte, apelantul primit un punctaj de 1,83741 puncte.
In dosarul nr. XX66/99/2010 al Tribunalului Iasi, apelantul a formulat o actiune avand acelasi obiect, respectiv determinarea cuantumului pensiei sale raportat la un stagiu de cotizare de 20 ani. Prin Sentinta nr. 1724/08.09.2010 instanta de fond a admis actiunea, insa Curtea de Apel Iasi prin Decizia nr.1105/10.12.2010 a admis calea de atac iar in rejudecare a respins actiunea ca fiind nefondata.
Curtea de Apel Iasi a retinut in decizia mentionata, printre altele, ca ”Drepturile de pensie ale intimatului X, s-au deschis la data de 07.10.1998, in conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977. In cadrul procesului de recalculare prevazut de OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului pensiei intimatului, provenita din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, s-a facut cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.”
Or, prin prezenta cerere adresata instantei de judecata, contestatorul X a solicitat in contradictoriu cu intimata Casa Judeteana de Pensii Iasi exact acelasi lucru, respectiv obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei sale prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, in loc de cel utilizat de 30
de ani, conform Deciziei nr. 11/2015 pronuntata de ICCJ si acordarea drepturilor de pensie
recalculate prin obligarea intimatei la plata diferentelor intre pensia cuvenita si pensia incasata, incepand cu data introducerii actiunii.
In motivare arata contestatorul ca a fost pensionat prin Decizia nr. 182667/25.11.1998 si drepturile sale de pensie au fost determinate prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 30 de ani, in loc de 20 de ani, asa cum ar fi fost corect daca se avea in vedere grupa speciala de munca.
Arata ca a solicitat recalcularea pensiei si intimata i-a raspuns prin Adresa nr. 42157/25.05.2016 ca decizia ICCJ invocata nu presupune obligatia caselor de pensii de a recalcula drepturile de pensii.
Potrivit disp. art. 431 Noul Cod de procedura civila, nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori, in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect. In consecinta, pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca, cele doua cereri sa fie intre aceleasi parti si in aceeasi calitate,sa aiba acelasi obiect si aceeasi cauza. Or, cum corect a retinut ti prima instanta intre prezenta cauza si cea din dosarul XX66/99/2010 exisa identitate de parti, de obiect si cauza.
Deciziile pronuntate in recurs in interesul legii nu constituie in sine temeiuri juridice creatoare de drepturi, ci interpretari obligatorii, directii de aplicare pentru normele examinate in respectivele decizii. Prin urmare, faptul ca ulterior pronuntarii solutiei in dosarul XX66/99/2010 a aparut o decizie data de ICCJ ce reflecta o alta interpretare a normelor examinate decat cea data in acest dosar, nu are semnificatia aparitiei unui nou act normativ care sa constituie o alta cauza juridica.
Nu pot fi primite, astfel, sustinerile apelantului ca in cauza nu opereaza autoritatea de lucru judecat, solutia fondului de admitere a exceptiei fiind una legala si temeinica.
Hotararea judecatoreasca depusa la dosar are autoritate de lucru judecat in solutionarea cererii: hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie contrazisa de o alta hotarare
(res indicata pro veritate habetur).
Principiul puterii lucrului judecat impiedica contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, adica infirmarea facuta intr-o hotarare judecatoreasca definitiva printr-o alta hotarare judecatoreasca posterioara, data intr-un alt proces (Tribunalul Suprem, sectia civila, decizia nr. 496/1975).
In cauza sunt aplicabile, in acest sens, dispozitiile art. 6 al.1 CEDO (cauza Forna c. Romaniei (cererea nr. 34999/03, hotararea din 05.05.2009 - Curtea a constatat incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie; a aratat ca autoritatile nationale au obligatia de a lua toate masurile pentru a evita existenta unor hotarari contradictorii sau cel putin sa ia masuri pentru a rezolva situatiile astfel create (a se vedea Popescu si Dasoveanu c. Romaniei, nr. 24681/03, § 36).
In jurisprudenta instantei supreme s-a decis ca daca - statuand asupra obiectului unei cereri - judecatorul ar putea contrazice cele statornicite intr-o hotarare anterioara, afirmand un drept negat sau negand un drept afirmat, exista identitate de obiect. Esential este sa nu se ajunga la doua hotarari contradictorii, in sensul ca drepturile recunoscute prin prima hotarare sa nu fie contrazise prin hotararea ulterioara; ceea ce trebuie sa se verifice este daca prin noua actiune nu se urmareste acelasi scop, ca in primul proces.
O asemenea solutie se impune, in opinia instantei si prin prisma respectarii principiului securitatii actelor juridice, in conditiile intelegerilor voluntare ale acestora, intelegeri ce respecta dispozitiile legale .
In acest sens, instanta are in vedere opinia Curtii Europene a Drepturilor Omului, exprimata si in cauza Stere si altii contra Romaniei, 23 februarie 2006, unde a statuat ca : „preeminenta dreptului, unul din principiile fundamentale ale unei societati democratice, este inerenta ansamblului articolelor Conventiei.(...) Ea presupune respectarea principiului securitatii raporturilor juridice, si mai ales a deciziilor judecatoresti devenite
res judicata.
Nici o parte nu este indreptatita la revizuirea unei decizii finale si executorii numai in scopul de a obtine o reexaminare a cauzei si o noua decizie.”.
In acelasi sens, este jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, exprimata si in cauza RAICU contra Romaniei, 19 octombrie 2006, unde se mai retine ca nu se poate face derogare de la acest principiu - al securitatii raporturilor juridice - decat atunci cand motivele materiale si imperioase o solicita (asa cum de altfel s-a mai pronuntat Curtea si in cauza Riabykh c. Rusia, no 52854/99, § 52, CEDH 2003 IX).
In consecinta, existenta sentintei civile nr. 1724/08.09.2010 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul nr. XX66/99/2010, devenita irevocabila prin Decizia nr.1105/10.12.2010 a Curtii de Apel Iasi, face operanta exceptia autoritatii de lucru judecat prevazuta de 431 Cod de procedura civila si imposibilitatea formularii unei noi cereri de chemare in judecata.