Raspunderea patrimoniala a gestionarilor, Inscrisurile care pot constitui titluri executorii

Legea nr. 22/1969: art.32

• Legea nr. 53/2003 (reglementare initiala): art.164 alin.(1) si (2), art. 298 alin. (2)

Fata de noul cadru normativ care reglementeaza raporturile individuale de munca, dispozitiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 22/1969 au fost abrogate expres in mod indirect ca urmare a noilor prevederi cuprinse in Codul muncii. Aceasta deoarece, actul normativ nou prevede in textul sau ca se abroga toate prevederile sau actele normative contrare dispozitiilor sale, chiar daca nu le mentioneaza in mod expres.

In concluzie, in conditiile in care noua reglementare, respectiv Codul muncii, prin art.164 alin. (1) si (2) impune ca retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, rezulta ca intentia legiuitorului a fost aceea de a se indeparta de elementele statuate prin art. 32 din Legea nr. 22/1979.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 433 din 25 aprilie 2018,

rezumata de judecator Camelia Lucaciuc)

Prin Sentinta civila nr. 1523/PI pronuntata la data de 25 octombrie 2017, in dosarul nr. [,..]/30/2017, Tribunalul Timis a respins actiunea formulata de reclamanta SC A... SRL Timisoara, impotriva paratului B..., avand ca obiect plata despagubirilor banesti. A respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca paratul a fost angajat al societatii reclamante in functia de gestionar depozit, intre parti fiind incheiat Contractul individual de munca inregistrat in registrul de evidenta a salariatilor cu nr. [,..]/21.08.2015.

Prin cererea introductiva, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata sumei de

26. lei, reprezentand minusul in gestiune constatat la data de 31 august 2016.

Prin cele doua angajamente de plata olografe, insusite de catre parat prin semnatura la data de 1 septembrie 2016, acesta a recunoscut lipsurile din gestiune, obligandu-se, totodata, sa achite despagubirile solicitate de catre reclamanta.

Asa cum s-a aratat, paratul a indeplinit atributii de gestionar, iar potrivit art. 32 alin. (1) si (2) din Legea nr. 22/1969: „La constatarea unei pagube in gestiune, persoana raspunzatoare poate sa-si ia un angajament scris pentru acoperirea acesteia; angajamentul scris constituie titlu executoriu. Daca, ulterior, aceasta persoana constata ca nu datoreaza sau ca datoreaza numai in parte suma pentru care si-a luat angajamentul, ea va putea face cerere de desfiintare a angajamentului la organul de jurisdictie competent, in termen de 30 de zile de la data cand a cunoscut aceasta imprejurare”.

In cauza, cele doua angajamente de plata nu au fost contestate, astfel ca ele sunt titluri executorii.

Sub acest aspect, tribunalul a retinut ca angajamentele de plata necontestate sunt echivalente unor hotarari judecatoresti definitive intrate in puterea lucrului judecat.

S-a mai retinut de catre prima instanta de fond ca, potrivit art. 632 din noul C. pr. civ.:„(1) Executarea silita se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu.(2) Constituie titluri executorii hotararile executorii prevazute la art. 633, hotararile cu executare provizorie, hotararile definitive, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse in executare”.

De asemenea, art. 622 alin. (1) si (2) C. pr. civ. prevad ca: „1) Obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie. (2) In cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, care incepe odata cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozitiilor prezentei carti, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.”

Prin urmare, reclamanta avea la indemana punerea in executare a celor doua angajamente de plata, iar nu apelarea la concursul instantei pentru analizarea si stabilirea pe fond a unor despagubiri deja asumate de catre parat prin cele doua titluri executorii.

In consecinta, tribunalul a respins actiunea ca fiind inadmisibila, iar in temeiul art. 453 din noul Cod de procedura civila tribunalul a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termenul legal, reclamanta de SC A... SRL Timisoara solicitand schimbarea in tot a sentintei apelate, cu consecinta admiterii actiunii introductive.

In motivare, reclamanta a aratat ca in mod eronat prima instanta de fond a respins ca fiind inadmisibila actiunea introductiva, pe considerentul ca inscrisurile olografe intitulate Acord de plata si Declaratie, insusite de catre parat prin semnatura la data de 1 septembrie 2016, prin care acesta s-a obligat sa achite contravaloarea minusului in gestiune constatat la data de 31.08.2016, constituie titluri executorii in temeiul art. 32 alin. (1) si (2) din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor organizatiilor socialiste, nemaifiind necesara apelarea la concursul instantelor de judecata pentru analizarea si stabilirea pe fond a unor despagubiri deja asumate de catre parat prin cele doua titluri executorii.

Pentru justificarea acestei sustineri, reclamanta a aratat ca prevederile art. 641 C. pr. civ. referitoare la inscrisurile sub semnatura privata sunt in sensul ca „inscrisurile sub semnatura privata sunt titluri executorii, numai daca sunt inregistrate in registrele publice, in cazurile si conditiile prevazute de lege. Orice clauza sau conventie contrara este nula si considerata nescrisa.”

Astfel, in prezentul litigiu este de retinut ca, desi fostul angajat, in calitatea sa de gestionar depozit, in urma concluziilor inventarului efectuat la data de 31.08.2016 si-a asumat prejudiciul constatat, in suma de 10.374,26 lei, prin inscrisurile olografe din data de 01.09.2016, faptic acestea nu pot constitui titluri executorii in temeiul art. 31 din Legea 22/1969, neinscriindu-se in categoria inscrisurilor sub semnatura privata care pot, in mod efectiv, potrivit dispozitiilor supra citate, sa fie puse in executare.

Pe cale de consecinta, raportat la faptul ca inscrisurile olografe prin care fostul angajat s-a obligat sa achite contravaloarea prejudiciului constand in lipsa de inventar descoperita in gestiune cu ocazia efectuarii inventarului la punctul de lucru din localitatea ..., la data de 31.08.2016, nu au fost inregistrate in registrele publice, astfel cum prevede in mod expres art. 641 C. pr. civ. coroborat cu principiul aplicarii imediate a normelor de procedura civila, se poate conchide ca Declaratia si Acordul de plata asumate nu constituie titluri executori, ci numai mijloace de proba si este necesar a se pronunta o hotarare judecatoreasca pentru ca subscrisa sa aiba posibilitatea de a recupera prejudiciul cauzat de catre intimat.

In sustinerea celor mentionate anterior este de retinut faptul ca practica judiciara este unanima in a solutiona litigii similare prin admiterea actiunii in raspundere patrimoniala si obligarea angajatului gestionar la plata contravalorii prejudiciului cauzat in gestiune, dat fiind faptul ca angajamentul de plata nu reprezinta titlu executoriu conform Codului de procedura, ci numai un mijloc de proba.

Intimatul nu s-a prezentat in fata instantei de apel si nu si-a exprimat pozitia procesuala, cu toate ca a fost legal citat si i s-a comunicat ca are obligatia de a depune intampinare.

In apel nu au fost administrate probe noi.

Analizand apelul prin prisma motivelor invocat, a actelor de procedura efectuate in fata primei instante de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 466 si urm. C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:

In mod eronat si fara a tine seama de ansamblul reglementarilor legale incidente in cauza, prima instanta de fond a acordat eficienta juridica prevederilor art. 32 din Legea nr. 22/1969, care dispun, intr-adevar, ca „la constatarea unei pagube in gestiune, persoana raspunzatoare poate sa-si ia un angajament scris pentru acoperirea acesteia iar angajamentul scris constituie titlu executoriu”.

Curtea retine insa ca aceste dispozitii legale au fost corelate in trecut cu prevederile vechiului cod al muncii, reprezentat de Legea nr. 10/1972 care atribuia angajamentului de plata caracterul de titlu executoriu, avand precizari clare si exprese in acest sens. Astfel, art. 107 alin. (2) dispunea ca „Pentru acoperirea pagubelor aduse unitatii, precum si pentru restituirea sumelor sau plata contravalorii bunurilor ce nu mai pot fi restituite in natura ori a serviciilor nedatorate, cel in cauza poate sa-si ia un angajament de plata, in scris, care constituie titlu executoriu”.

Curtea aminteste insa ca aceste prevederi legale nu au mai fost reluate in corpul Legii nr. 53/2003, privind Codul muncii, care in materia raspunderii materiale a salariatilor a prevazut, in varianta initiala, ca „salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor” [art.270 alin.(1)].

Mai mult decat atat, noile prevederi ale art.164 alin. (1) si (2), in reglementarea initiala a Legii nr. 53/2003, au restrans in mod explicit sfera inscrisurilor care pot constitui titluri executorii, textele mentionate cuprinzand prevederi legale foarte clare, in sensul ca „(1) Nicio retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege. (2) Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila”.

In fine, potrivit prevederilor finale ale noului act normativ, cuprinse initial in art. 298 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, „pe data intrarii in vigoare a prezentului cod se abroga:.... - orice alte dispozitii contrare”.

In consecinta, fata de noul cadru normativ care reglementeaza raporturile individuale de munca, Curtea retine ca prima instanta putea si trebuia sa observe ca dispozitiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 22/1969 au fost abrogate expres in mod indirect ca urmare a noilor prevederi cuprinse in Codul muncii si mentionate anterior. Aceasta deoarece, asa cum s-a aratat mai sus, actul normativ nou prevede in textul sau ca se abroga toate prevederile sau actele normative contrare dispozitiilor sale, chiar daca nu le mentioneaza in mod expres.

In concluzie, in conditiile in care noua reglementare, respectiv Codul muncii, prin art.164 alin. (1) si (2) impune ca retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, rezulta ca intentia legiuitorului a fost aceea de a se indeparta de elementele statuate prin art. 32 din Legea nr. 22/1979.

Astfel, in litigiul supus astazi analizei, cele doua inscrisuri semnate de parat prin care acesta recunoaste prejudiciul cauzat de 10374,26 lei si se obliga fata de angajator sa-l restituie, in rate, in perioada septembrie-octombrie 2016, nu pot constitui titlu executoriu, deoarece, in baza acestora, nu se pot face retineri lunare din drepturile salariale pentru acoperirea pagubei, fiind necesar ca dreptul de creanta sa fie constatat printr-o hotarare definitiva.

Cele doua inscrisuri semnate de salariat si necontestate de acesta in instanta sunt insa veritabile mijloace de proba in conditiile art. 273 alin. (1) din actualul Cod de procedura civila si pot dovedi, coroborate cu celelalte inscrisuri administrate in fata instantei de fond, respectiv Contractul individual de munca nr. [,..]/21.08.2015, declaratia de inventar din data de 31.08.2016 si procesul verbal de inventariere nr. [,..]/18.11.2016 ca pe perioada derularii raporturilor individuale de munca, paratul a avut atributii de gestionar si a inregistrat din culpa si in legatura cu munca sa, la data de 31.08.2016, un minus in gestiune in suma de 10374,26 ron.

Prin urmare, in speta sunt intrunite toate exigentele raspunderii patrimoniale a salariatului la care se refera art. 254 alin. (1) C.pr.civ., astfel ca cererea de chemare in judecata a reclamantei este admisibila si intemeiata. De aceea, in baza art. 280 alin. (2) C.pr.civ., Curtea a admis apelul declarat de reclamanta-apelanta SC A... SRL Timisoara, a schimbat in tot sentinta apelata, in sensul ca a admis actiunea si a obligat paratul B... sa plateasca reclamantei suma de 10.374,26 lei, reprezentand prejudiciu material rezultat din lipsa numerarului in gestiune.

S-a luat act prin dispozitivul prezentei ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.