Radierea unui membru din Tabloul Corpului Expertilor Contabili, atunci cand membrul Corpului a fost condamnat pentru savarsirea unei infractiuni care, potrivit legislatiei in vigoare, interzice dreptul de administrare si gestiune a societatilor comerciale.

 

Art. 99 lit. a) din Regulamentul de organizare si functionare al CECCAR

Art.4 lit. c) si art.5 lit. c) din O.G. nr.65/1994

Art. 23 alin.2 din O.G. nr.65/1994

 

Curtea retine ca, intr-adevar, conform art. 99 lit. a) din Regulament, Consiliul filialei poate pronunta radierea unui membru din Tabloul Corpului cand membrul Corpului a fost condamnat pentru savarsirea unei infractiuni care, potrivit legislatiei in vigoare, interzice dreptul de administrare si gestiune a societatilor comerciale.

Insa, textul este adoptat in conformitate cu art.23 alin.2 din O.G. nr.65/1994, cu forta juridica superioara, potrivit cu care sunt radiati din evidenta expertii contabili si contabilii autorizati care au suferit o condamnare de natura celor prevazute la art.4 lit.c) sau la art.5 lit.c), ori au savarsit abateri grave de alta natura, prevazute in regulament, precum si cei care nu depun in contul bugetului statului, in termenul si la nivelul prevazut de lege, impozitul asupra onorariilor incasate de la persoane fizice.

Art.4 lit.c) si art.5 lit.c) din acelasi act normativ se refera la o condamnare care, potrivit legislatiei in vigoare, interzice dreptul de gestiune si de administrare a societatilor comerciale.

De asemenea, conform art.6 din Codul privind conduita etica si profesionala a expertilor contabili si contabililor autorizati din Romania, toate condamnarile de drept comun si alte fapte susceptibile sa aduca atingere demnitatii profesiei atrag dupa sine sanctiuni, mergand pana la radierea din Tabloul Corpului a celui vinovat.

Ca atare, sanctiunea radierii este prevazuta in Ordonanta Guvernului privind organizarea activitatii de expertiza contabila si a contabililor autorizati in legatura directa cu existenta unei condamnari penale definitive pentru savarsirea unei infractiuni care interzice dreptul de administrare si gestiune a societatilor comerciale, fara a fi necesara si aplicarea unei proceduri disciplinare.

 

(Decizia nr. 254/R-CONT/02 Martie 2017)

 

Prin cererea formulata la data de 8.07.2015 si inregistrata pe rolul Tribunalului Arges sub nr.3169/109/2015 reclamanta RD in contradictoriu cu paratii C.E.C.C.A.R. - Corpul Expertilor Contabili si Contabili Autorizati din Romania - Sediul Central, C.E.C.C.A.R. - Corpul Expertilor Contabili si Contabili Autorizati din Romania - Filiala Judetului Arges, a solicitat anularea Hotararii/Deciziei de radiere nr.37/03.04.2015 precum si a Hotararii din 30.03.2014.

Reclamanta a aratat ca sanctiunea ce trebuia aplicata ca urmare a condamnarii sale penale trebuia sa fie abaterea disciplinara ca sanctiune disciplinara si nu radierea, prin interpretarea anumitor texte de lege in sensul cumulului de raspundere.

Radierea din Tabloul Corpului atrage dupa sine si interdictia de a profesa, masura ce vine in contradictie cu hotararea penala definitiva ce nu interzice exercitarea profesiei. A precizat reclamanta ca hotararea contestata i-a fost adusa la cunostinta pe cale indirecta prin intermediul unei adrese de inaintare, ca dispunerea radierii, in mod direct, in lipsa unei proceduri disciplinare ar lipsi de continut prevederea potrivit careia fapta este sanctionata ca abatere disciplinara si ca nu este posibila radierea fara sanctiunea prealabila a interdictiei dreptului de a exercita profesia.

Paratul C.E.C.C.A.R. - Corpul Expertilor Contabili si Contabili Autorizati din Romania - Sediul Central a formulat intampinare, invocand exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Arges, exceptia lipsei calitatii procesual pasive a celuilalt parat filiala, iar referitor la solutionarea cauzei in fond s-a solicitat respingerea acesteia cu motivarea ca la luarea masurii s-au respectat dispozitiile legale, ca nu este necesara declansarea procedurii disciplinare si ca adresa de inaintare nu poate fi contestata pe calea contenciosului administrativ.

Reclamanta a formulat raspuns la intampinare.

Asupra exceptiilor invocate, Tribunalul s-a pronuntat prin incheierea de sedinta din 22.02.2016, cu motivarea cuprinsa in acea incheiere.

Prin cererea formulata la data de 8.07.2015 si inregistrata pe rolul Tribunalului Arges sub nr.3170/109/2015 reclamanta SC RE RD SRL in contradictoriu cu paratii C.E.C.C.A.R. Sediul Central, C.E.C.C.A.R. - Filiala Judetului Arges, a solicitat anularea Hotararii/Deciziei de radiere nr.37/03.04.2015 precum si a Hotararii din 30.03.2014. Motivele actiunii sunt similare cu cele aratate in cauza cu nr.3169/109/2015.

La data de 11.03.2016, paratii au invocat exceptia de conexitate cu pricina nr.3169/109/2015.

Prin incheierea de sedinta din 1.04.2016 s-a admis exceptia invocata si s-a dispus conexarea dosarului nr.3170/109/2015 la dosarul nr.3169/109/2015.

Prin sentinta nr.627/13 iunie 2016, Tribunalul Arges a respins actiunile conexate.

A retinut Tribunalul Hotararea/Decizia de radiere nr.37/03.04.2015 a carei anulare se solicita nu este decat o adresa de incunostintare a reclamantei asupra Hotararii din 30.03.2005 a Consiliului Corpului Expertilor Contabili si Contabili Autorizati din Romania - Filiala Judetului Arges prin care s-a dispus radierea din Tabloul Corpului atat a reclamantei cat si a societatii al carei administrator este, respectiv SC RE RD SRL. Aceasta adresa de incunostintare nu are caracterul unui act administrativ, petitul formulat impotriva acestui inscris fiind inadmisibil.

Hotararea prin care s-a dispus radierea din Tabloul Corpului a expertului contabil Romanescu Doinita si a SC RE RD SRL, cu administrator RD, este Hotararea nr.15/30.03.2015, art.5 si 7, in ceea ce le priveste pe reclamante, astfel ca actiunea de fata este admisibila sub aspectul celui de-al doilea petit.

Reclamanta a formulat plangerea prealabila, careia i s-a raspuns in sensul respingerii acesteia, prin adresa nr.4893/03.06.2015.

A fost respinsa apararea reclamantei in sensul invocarii nulitatii pentru ca nu i-ar fi fost comunicata hotararea de radiere, avand in vedere faptul ca necomunicarea unui act administrativ nu are relevanta in planul valabilitatii sale ci, eventual, in planul efectelor pe care le produce. In cauza, reclamanta a formulat plangerea prealabila care nu i s-a respins ca nefiind introdusa in termen (o consecinta fireasca a comunicarii) ci a fost solutionata in fond, in continuare fiind promovata actiunea introductiva de instanta, astfel ca reclamantei nu i s-a produs o vatamare a carei inlaturare sa nu se poata face decat prin anularea actului.

S-a retinut ca potrivit certificatului de cazier judiciar, necontestat de reclamante, d-na RD a fost condamnata la 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea faptei prevazute de art.257 Cod penal, respectiv trafic de influenta, infractiune de coruptie, art.5 si 6 din Legea nr.78/2000, art.74 alin.1 lit.c), C. pen., art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, la 2 ani si 6 luni inchisoare pentru savarsirea faptei prevazute de art.26 Cod penal, art.254 alin.2 Cod penal si art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu contopirea celor doua pedepse in pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare.

Temeiul de drept al radierii din Tabloul CECCAR a reclamantelor il constituie prevederile art.97 lit.a din Regulamentul de organizare si functionare al CECCAR, potrivit carora consiliul filialei pronunta radierea unui membru din Tabloul corpului cand membrul a fost condamnat definitiv pentru savarsirea unei infractiuni, care, potrivit legislatiei in vigoare, interzice dreptul de administrare si gestiune a societatilor comerciale. Art.4 si 5 din Ordonanta nr.65 din 19 august 1994 prevad printre conditiile de admitere in profesie si aceea ca persoana sa nu fi suferit nicio condamnare care, potrivit legislatiei in vigoare, interzice dreptul de gestiune si de administrare a societatilor comerciale. Aceeasi conditie e prevazuta si la art.22 alin.1 care reglementeaza inscrierea in Tabloul Corpului a expertilor contabili si a contabililor autorizati.

S-a retinut ca potrivit art.23 alin.2 teza I din acelasi act normativ sunt radiati din evidenta expertii contabili si contabilii autorizati care au suferit o condamnare de natura celor prevazute la art.4 lit.c) sau la art.5 lit.c)iar potrivit art.73 ind. 1 coroborat cu art.6 alin.1 si 2 din Legea nr.31 din 16 noiembrie 1990 persoanele care, potrivit art.6 alin.(2), nu pot fi fondatori nu pot fi nici administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere si ai directoratului, cenzori sau auditori financiari, iar daca au fost alese, sunt decazute din drepturi. Potrivit art.6 alin.2 din legea societatilor nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost condamnate pentru infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii, infractiuni de coruptie, delapidare, infractiuni de fals in inscrisuri, evaziune fiscala, infractiuni prevazute de Legea nr.656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, republicata, sau pentru infractiunile prevazute de prezenta lege.”

Tribunalul a constatat ca sanctiunile disciplinare ce se aplica expertilor contabili si contabililor autorizati, in raport cu gravitatea abaterilor savarsite,cuprind si interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil autorizat si sanctiunea administrativa a radierii prevazuta de art.23. Intre interzicerea dreptului si radiere sunt diferente semnificative de esenta. Nu se pune problema existentei unei proceduri disciplinare, insesi reclamantele neuzand de art.33 ce reglementeaza procedura disciplinara, prin care Comisia superioara de disciplina aplica sanctiunile disciplinare prevazute la art.17 si solutioneaza contestatiile la hotararile disciplinare pronuntate de comisiile de disciplina ale filialelor, deciziile Consiliului superior putand fi contestate numai la Sectia de contencios administrativ a Tribunalului Bucuresti.

S-a retinut ca radierea nu apare numai ca efect direct al interzicerii dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau contabil autorizat ci poate fi dispusa si distinct de aceasta sanctiune disciplinara, ca urmare a indeplinirii uneia din conditiile prevazute la art.23. Este diferenta notabila intre regimul interzicerii unor drepturi, cum ar fi acela referitor la exercitarea profesiei, ca urmare a pronuntarii unei hotarari penale de condamnare si sanctiunea disciplinara prevazuta de art.17 alin.1 lit.d.

In ceea ce o priveste pe reclamanta SC RE RD SRL, Tribunalul a retinut ca potrivit art.8 si 11 din Ordonanta nr.65 din 19 august 1994 expertii contabili pot sa-si exercite profesia individual ori se pot constitui in societati comerciale potrivit legii. Contabilii autorizati pot sa-si exercite profesia individual ori in societati comerciale.”

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs RD si SC RE RD SRL solicitand admiterea acesteia, casarea hotararii si rejudecarea fondului cu consecinta admiterii cererii de chemare in judecata.

In motivare, dupa prezentarea considerentelor hotararii, se arata ca aceasta este nelegala, fiind data cu ignorarea viciilor actelor administrative contestate de natura a atrage sanctiunea nulitatii absolute, fiind pronuntata pe baza unor interpretari gresite a O.G. nr.65/1994 si a Regulamentului de organizare si functionare a Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania.

Instanta concluzioneaza asupra posibilitatii directe si efective a CECCAR de radiere a unui expert contabil din Tablou fara ca in prealabil sa se dispuna interzicerea dreptului de exercitare a profesiei.

Se sustine ca sentinta este nemotivata cu privire la critica referitoare la nelegalitatea hotararii de radiere prin prisma nemotivarii actului administrativ, fiind incident art.488 alin.1 pct.6 Cod procedura civila.

La adoptarea actului administrativ nu se mentioneaza motivele intocmirii acestuia, lipsa care atrage sanctiunii nulitatii absolute, fiind incalcate conditiile de legalitate a actului administrativ, motivarea unei decizii reprezentand o garantie impotriva arbitrariului impunandu-se in mod deosebit in ipoteza actelor in care se modifica sau se suprima situatii juridice individuale si subiective. Realizarea controlului judiciar asupra legalitatii masurii de radiere nu este posibila in lipsa motivarii actului atacat, care atrage sanctiunea nulitatii acestuia.

Este indicata jurisprudenta CEJ in cauza C-509/1993, sustinandu-se ca o detaliere a motivelor este necesara si atunci cand institutia emitenta dispune de o larga putere de apreciere, intrucat motivare confera actului administrativ transparenta putandu-se verifica daca acesta este corect fundamentat.

De asemenea, sub incidenta art.488 alin.1 pct.6 Cod procedura civila, recurenta sustine gresita apreciere a tribunalului asupra inexistentei unei sanctiuni ca urmare a necomunicarii actului administrativ.

Corect retine prima instanta ca necomunicarea actului are relevanta in planul efectelor pe care le produce, insa, pierde din vedere faptul ca efectul recunoscut de lege necomunicarii este inopozabilitatea actului. Gresit retine instanta inexistenta unei vatamari ca urmare a necomunicarii deciziei de radiere, din moment ce acest aspect a facut imposibila cunoasterea continutului actului vatamator, respectiv posibilitatea efectiva si reala de formulare a criticilor si apararilor corespunzatoare.

Mai mult, in lipsa unor referinte minime cu privire la fapte, decizii, masuri, cai de atac, ori acte de cercetare disciplinara, recurenta este supusa arbitrariului, fiindu-i ingradit dreptul la aparare.

Se sustine nelegalitatea solutiei pronuntata asupra fondului cauzei, instanta apreciind eronat asupra posibilitatii radierii in mod direct, fara ca in prealabil sa se dispuna interdictia dreptului de exercitare a profesiei, fiind indicat art.488 alin.1 pct.6 Cod procedura civila.

Se arata ca radierea unui expert din evidente nu poate interveni ca un demers de sine statator, ci reprezinta o masura ce poate fi dispusa ca urmare a constatarii existentei unei situatii exceptionale, prevazute expres de dispozitiile ce reglementeaza organizarea profesiei respective.

Incidenta acestor situatii trebuie sa fie rezultatul unei proceduri transparente, in care persoana vizata sa-si poata exprima punctul de vedere.

Radierea din Tablou s-a dispus conform art.97 lit.a) din Regulamentul de organizare si functionare a CECCAR, potrivit cu care Consiliul filialei pronunta radierea, cand membru Corpului a fost condamnat definitiv pentru savarsirea unei infractiuni, care potrivit legislatiei in vigoare interzice dreptul de administrare si gestiune a societatilor comerciale.

Aceste norme trebuie interpretate prin coroborare cu alte dispozitii din Regulament sau din O.G. nr.65/1996, care prevad obligativitatea aplicarii sanctiunii disciplinare a interzicerii dreptului de a exercita profesia de contabil, in cazul intervenirii unei condamnari definitive pentru savarsirea unei infractiuni care, potrivit legii, interzice dreptul de gestiune si de administrare a societatilor comerciale.

Art.122 lit.b) din Regulament arata ca este abatere disciplinara savarsirea infractiunilor de natura celor de mai sus si se sanctioneaza cu interdictia dreptului de a exercita profesia. Aplicarea sanctiunii disciplinare este posibila numai ca urmare a realizarii procedurii disciplinare.

Interpretand sistematic normele susmentionate, rezulta ca radierea nu poate fi dispusa anterior aplicarii sanctiunii de interzicere a exercitarii profesiei, ci este un demers ulterior, o consecinta a stabilirii interdictiei in exercitarea profesiei.

Interpretarea sistematica implica lamurirea sensului normelor juridice, tinand cont de legaturile sale cu alte norme, astfel ca de vreme ce regulamentul trimite la masurile care se dispun in cazul existentei unei hotarari de condamnare, evident procedura disciplinara este anterioara si se aplica cu prioritate.

Radierea din Tablou si interdictia de a profesa reprezinta operatiuni distincte, cea  de-a doua impunandu-se obligatoriu pentru a se putea efectua demersul radierii, nefiind posibil sa se dispuna direct radierea, fara luarea masurii interdictiei exercitarii profesiei.

Radierea este ultimul act de procedura, menit sa puna in aplicarea efectele ramanerii definitive a sanctiunii de interdictie a dreptului de exercitare a profesiei, dupa stabilirea competentei legale a Comisiei de disciplina, efectuarea cercetarii disciplinare si epuizarea cailor de atac.

Intr-o interpretare contrara, prevederea potrivit careia fapta este sanctionata cu abatere disciplinara, ar fi lipsita de continut, ceea ce nu corespunde principiilor de interpretare sistematica a normelor juridice.

Recursul este intemeiat in drept pe art.20 din Legea nr.554/2004, art.488 alin.1 pct.6 si 8 Cod procedura civila, art.23 din O.G. nr.65/1994, art.94 si art.122 din Regulamentul de organizare si functionare a CECCAR.

In sustinerea recursului a fost depusa la dosar o decizie de jurisprudenta.

Corpul Expertilor Contabili si Contabili Autorizati din Romania a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Dupa prezentarea situatiei de fapt din speta se sustine ca motivul radierii a constituit faptul ca recurenta a fost condamnata definitiv pentru savarsirea unei infractiuni care interzice dreptul de administrare si gestiune a societatilor comerciale, implicit si dreptul de exercitare a profesiei de expert contabil.

Regulamentul de organizare si functionare a CECCAR nu se completeaza cu prevederile legislatiei muncii care prevede ca decizia de incetare a contractului individual de munca trebuie motivat in fapt si in drept sub sanctiunea nulitatii absolute.

Se arata ca Hotararea nr.15/2015 a Consiliului Filialei Arges este legala, fiind adoptata in temeiul art.97 lit.a) din Regulamentul CECCAR. Instanta motiveaza consecintele necomunicarii actului administrativ, iar recurentele au formulat plangere prealabila careia nu i s-a raspuns ca ar fi depusa peste termen. Nu se poate retine nelegalitatea solutiei fata de art.16 si art.23 din O.G. nr.65/1994, raportat la dispozitiile art.97 si art.122 din Regulamentul de functionare al CECCAR. Sanctiunea disciplinara prin interdictia dreptului de exercitare a profesiei se poate aplica recurentelor numai daca se formuleaza sesizare la Comisia de disciplina competenta in masura in care se socoteste oportun un asemenea demers. Or, sanctiunea administrativa si cea disciplinara sunt doua sanctiuni diferite, dispuse de organe diferite, motivul de recurs fiind nefondat.

S-a formulat raspuns la intampinare.Recurentele au depus concluzii scrise.

Curtea fata de dispozitiile art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, retinand completarea prevederilor Legii contenciosului administrativ cu cele ale noului Cod de procedura civila, a constatat indeplinite conditiile formale ale recursului, potrivit art.486 NCPC.

Curtea retine totodata, in temeiul art.22 NCPC, ca motivele invocate de recurenta sunt incadrabile in dispozitiile art.488 alin.1 pct.6 si pct.8 NCPC, respectiv hotararea nu este motivata cu respectarea rigorilor legale si a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

Analizand sentinta atacata, prin prisma criticilor invocate, in raport de probatoriul administrat in cauza si de dispozitiile legale incidente, Curtea constata ca recursul nu poate fi primit pentru urmatoarele considerente:

Primul motiv de recurs are in vedere nemotivarea hotararii in conformitate cu dispozitiile legale, ceea ce ar determina incidenta art.488 alin.1 pct.6 Cod procedura civila.

Curtea retine ca potrivit textului mentionat, casarea hotararii se poate cere cand aceasta nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii sau numai motive straine de natura cauzei.

Sub incidenta acestuia, recurenta invoca atat faptul ca instanta nu a retinut nelegalitatea deciziei contestate pentru nerespectarea cerintei motivarii acesteia, cat si faptul ca s-a retinut gresit inexistenta unei sanctiuni ca urmare a necomunicarii actului administrativ.

Curtea constata insa ca, sub temeiul de drept mentionat, nu se sustine practic nemotivarea hotararii, ci mentionarea unor argumente gresite cu privire la solutionarea fondului cererii, ceea ce ar determina si incidenta art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, referitor la gresita aplicare a normelor de drept material.

Practic, in primul motiv de recurs, se critica solutia raportat la faptul ca tribunalul nu a retinut nemotivarea actului administrativ, insa, Curtea constata ca in sentinta atacata, prima instanta, dupa ce identifica corect actul administrativ atacat, in speta hotararea nr.15/20.03.2015, iar nu adresa nr.37/3.04.2015 mentionata in cererea de chemare in judecata, raspunde cererii formulate tinand seama de motivele invocate, reclamanta sustinand succint aspectele referitoare la nemotivare in raspunsul la intampinare.

Dincolo de acest aspect, Curtea retine ca Hotararea nr.15/2015 a Consiliului Filialei Arges din cadrul CECCAR, trimite la dezbaterile din sedinta in legatura cu materialele prezentate si la dispozitiile legale aplicabile, fiind posibila identificarea motivelor care au determinat luarea acestei hotarari, cu atat mai mult cu cat in adresa de incunostintare a reclamantei cu privire la masura luata, i s-a adus la cunostinta acesteia motivul radierii sale din Tabloul Corpului, precum si temeiul de drept.

De asemenea, in ce priveste consecinta necomunicarii actului administrativ nu se poate constata nemotivarea hotararii atacate cu respectarea rigorilor impuse de art.425 alin.1 lit.b) Cod procedura civila, de vreme ce instanta de fond se refera expres in considerente la acest aspect, mai mult constatand ca reclamanta nu a suferit o vatamare, care ar fi fost posibila numai in ipoteza respingerii plangerii prealabile ca nefiind introdusa in termen.

In acord cu aceste considerente, Curtea retine ca prin adresa nr.4893/3.06.2015, reclamantelor li se raspunde la plangerea prealabila formulata impotriva hotararii din 30.03.2015, privind radierea acestora din Tabloul CECCAR-Filiala Arges, sustinandu-se detaliat considerentele pentru care nu se impune revocarea actului.

Adresa mentionata releva, pe de o parte, faptul ca reclamantele au cunoscut actul atacat, fara a se prevala in cadrul plangerii prealabile de consecintele necomunicarii directe, sustinandu-se numai ca in adresa de inaintare nu se face nicio referire la motivele care au stat la baza luarii hotararii de radiere, ceea ce nu se poate retine, fata de continutul inscrisului de la fila 7 dosar fond si de realitatea situatiei in care s-au aflat reclamantele ca urmare a condamnarii penale dispusa prin sentinta penala nr.342/11.04.2013, definitiva, asa cum reiese din certificatul de cazier judiciar.

Pe de alta parte, in procedura administrativa prealabila, reclamantele au primit raspuns asupra fondului problemei in discutie, nefiind ridicata exceptia tardivitatii procedurii ca o consecinta a calcularii unui termen de contestare desi actul nu fusese comunicat, reclamantele avand posibilitatea sa invoce in procedura administrativa toate aspectele de nelegalitate ale actului atacat.

Curtea nu poate retine vatamarea partilor in conditiile in care hotararea nr.15/2015 a fost depusa in fata instantei, insotind cererile de chemare in judecata, astfel ca reclamantele au avut cunostinta de continutul actului atacat, anterior sesizarii instantei.

Faptul ca acestea nu au cunoscut faptele, masurile luate, caile de atac, ori eventuale acte de cercetare disciplinara, nu are relevanta, pe de o parte deoarece nu s-a derulat o procedura administrativa disciplinara, iar pe de alta parte, deoarece nulitatea actului administrativ nu se afla in legatura cu comunicarea actului, acesta fiind valabil emis in raport de dispozitiile legale in vigoare, comunicarea fiind realizata in scopul de a deschide partii procedura administrativa prealabila si posibilitatea contestarii ulterioare in instanta a actului.

De altfel, in plangerea prealabila reclamanta RD a invocat aspectele de care a inteles sa se prevaleze impotriva actului administrativ, Hotararea nr.15/2015, ulterior la sesizarea instantei indicand aceleasi chestiuni ca si in procedura prealabila, ceea ce nu le-a impiedicat pe reclamante sa-si completeze argumentele in raspunsul la intampinare.

Pe cale de consecinta, nu se poate retine ca reclamantelor li s-a produs o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului, dimpotriva acestea avand posibilitatea sa conteste atat in procedura prealabila, cat si in fata instantei aspectele pe care le-au considerat necesare in criticarea actului administrativ vatamator, Hotararea nr.15/2015, fara a le fi opusa tardivitatea.

Nu se va retine nici nelegalitatea hotararii atacate cu privire la aplicarea normelor de drept material, motiv incadrat in dispozitiile art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila.

Curtea retine ca prin Hotararea nr.15/30.03.2015 s-a aprobat radierea din Tabloul Corpului a SC RE RD SRL, administratorul RD si a expertului contabil RD, in temeiul art.97 lit.a) din Regulamentul de organizare si functionare al Corpului Expertilor Contabili si Contabili Autorizati din Romania.

Curtea retine ca, intr-adevar, conform art.99 lit.a) din Regulament, Consiliul filialei poate pronunta radierea unui membru din Tabloul Corpului cand membrul Corpului a fost condamnat pentru savarsirea unei infractiuni care, potrivit legislatiei in vigoare, interzice dreptul de administrare si gestiune a societatilor comerciale.

Insa, textul este adoptat in conformitate cu art.23 alin.2 din O.G. nr.65/1994, cu forta juridica superioara, potrivit cu care sunt radiati din evidenta expertii contabili si contabilii autorizati care au suferit o
condamnare
de natura celor prevazute la art.4 lit.c) sau la art.5 lit.c), ori au savarsit abateri grave de alta natura, prevazute in regulament, precum si cei care nu depun in contul bugetului statului, in termenul si la nivelul prevazut de lege, impozitul asupra onorariilor incasate de la persoane fizice.

Art.4 lit.c) si art.5 lit.c) din acelasi act normativ se refera la o condamnare care, potrivit legislatiei in vigoare,
interzice dreptul de gestiune si de administrare a societatilor comerciale
.

De asemenea, conform art.6 din Codul privind conduita etica si profesionala a expertilor contabili si contabililor autorizati din Romania, toate condamnarile de drept comun si alte fapte susceptibile sa aduca atingere demnitatii profesiei atrag dupa sine sanctiuni, mergand pana la radierea din Tabloul Corpului a celui vinovat.

Ca atare, sanctiunea radierii este prevazuta in Ordonanta Guvernului privind organizarea activitatii de expertiza contabila si a contabililor autorizati in legatura directa cu existenta unei condamnari penale definitive pentru savarsirea unei infractiuni care interzice dreptul de administrare si gestiune a societatilor comerciale, fara a fi necesara si aplicarea unei proceduri disciplinare.

Reclamantele nu contesta situatia de fapt referitoare la condamnare sau intrunirea ipotezei sus-mentionate referitoare la legatura intre infractiunea pentru care s-a produs condamnarea si dreptul de administrare si gestiune a societatilor comerciale, ci sustin faptul ca nu este posibila radierea fara sanctiunea prealabila a interdictiei dreptului de a exercita profesia.

Intr-adevar, Regulamentul instituie ca abatere disciplinara savarsirea unor infractiuni care interzic dreptul de gestiune si de administrare a societatilor comerciale, care atrage sanctiunea interdictiei dreptului de executare a profesiei, insa, dispozitia normativa cu forta juridica superioara, art.23 alin.2 din O.G. nr.65/1994, prevede sanctiunea radierii din evidenta a expertilor care au suferit o condamnare de natura celor mentionate, independent de aplicarea unei sanctiuni disciplinare.

O.G. nr.65/1994 reglementeaza printre sanctiunile disciplinare si interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil autorizat, aratand ca abaterile in functie de care se aplica sanctiunile disciplinare se stabilesc prin regulamentul de organizare si functionare, insa, acelasi act normativ prevede radierea ca masura obligatorie in cazul in care s-a produs o condamnare definitiva pentru infractiunile prevazute de lege.

Asadar, in situatia indeplinirii ipotezei reglementata de art.23 alin.2 din O.G. nr.65/1994 devine obligatorie radierea, nefiind necesara urmarea unei proceduri disciplinare, consecintele negative asupra dreptului de exercitare a profesiei producandu-se chiar prin hotararea penala, astfel ca aplicarea si a unei sanctiuni disciplinare pentru aceeasi fapta nu se justifica.

Posibila necorelare a unor dispozitii normative inferioare ca forta juridica in raport cu cele avand valoare juridica superioara, nu poate determina neaplicarea textului de lege care instituie expres si distinct radierea in ipoteza condamnarii definitive penale pentru infractiunile mentionate.

Pentru aceste considerente, in temeiul art.496 Cod procedura civila, raportat la art.20 din Legea nr.554/2004, Curtea a respins recursul ca nefondat.