Publicitatea procesului

1. Art. 6 § 1

   
   „1. Orice persoana are dreptul la judecarea [...] in mod public [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...], care va hotari [...] asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. ” Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de  sedinta poate fi interzis presei  si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta, atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei. ”
   

   P
   rincipiul publicitatii

160. Publicitatea procedurii protejeaza justitiabilii impotriva unei justitii secrete care se sustrage de la controlul public; de asemenea, aceasta constituie unul dintre mijloacele necesare pentru a pastra increderea in instantele judecatore sti. Prin transparenta pe care o confera administrarii justitiei, contribuie la realizarea scopului art. 6 § 1: procesul echitabil, a carui garantare se numara printre principiile fundamentale ale oricarei societati democratice in sensul Conventiei (Sutter impotriva Elvetiei, pct. 26; Riepan impotriva Austriei, pct. 27; Krestovskiy impotriva Rusiei, pct. 24).
161. 
     Din principiul publicitatii procedurii organelor judiciare deriva doua aspecte diferite: desfa surarea  sedintelor publice  si pronuntarea publica a hotararilor  si deciziilor (Tierce  si altii
     
     impotriva San Marino, pct. 93; Sutter impotriva Elvetiei, pct. 27).
     

2. D
   reptul la un proces public  si de a fi prezent la proces

162. Dreptul la un „
     proces public
     ” garantat de art. 6 § 1 implica in mod necesar dreptul la o „
     sedinta de judecata
     ” (Dory impotriva Suediei, pct. 37).
163. Principiul unui proces public are o importanta deosebita in cauzele penale, in care acuzatul trebuie, in principiu, sa poate sa se prezinte in prima instanta [Tierce  si altii
     
     impotriva San Marino, pct. 94; Jussila impotriva Finlandei (MC), pct. 40].
164. Nu este clar cum  si-ar putea un acuzat exercita dreptul garantat in mod expres de art. 6 § 3 lit. c), d)  si e),  si anume dreptul
     „sa se apere el insu si
     ”, „sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor”" si
     „sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbe ste limba folosita la audiere
     ” in cazul in care nu este prezent la proces. Obligatia de a garanta acuzatului dreptul de a fi prezent in sala de  sedinta este unul dintre elementele esentiale ale art. 6 [Hermi impotriva Italiei (MC), pct. 58-59; Sejdovic impotriva Italiei (MC), pct. 81  si 84].
165. De si o procedura care se desfa soara in absenta inculpatului nu este in sine incompatibila cu art. 6 din Conventie, se produce totu si o denegare de justitie atunci cand asupra cauzei unui individ condamnat
     in absentia
     nu se poate pronunta ulterior decat o instanta, dupa ce acesta va fi audiat, cu privire la temeinicia acuzatiei in fapt  si in drept, atunci cand nu s-a stabilit ca a renuntat la dreptul de a se prezenta  si de a se apara sau ca a avut intentia de a se sustrage justitiei [Sejdovic impotriva Italiei (MC), pct. 82].
166. Cu toate acestea, obligatia de a tine o  sedinta publica nu este absoluta in toate cauzele reglementate de latura penala a art. 6. Avand in vedere extinderea conceptului „
     acuzatie in materie penala"
     la cauze care nu se incadreaza in categoriile traditionale de drept penal (de exemplu, contraventiile administrative, infractiunile vamale  si majorarea impozitelor),
     „acuzatiile in materie penala"
     nu au toate aceea si greutate. De si cerintele unui proces echitabil sunt cele mai stricte din nucleul dur al dreptului penal, garantiile oferite de latura penala a art. 6 nu trebuie sa se aplice in mod necesar in toata rigoarea lor la alte categorii de cauze care intra sub incidenta acestui aspect  si care nu au un caracter deosebit de grav [Jussila
     
     impotriva Finlandei (MC), pct. 41-43].
167. 
     Circumstantele exceptionale care pot justifica renuntarea la o  sedinta depind in principal de natura aspectelor cu care sunt sesizate instantele interne, in special daca acestea ridica probleme de fapt sau de drept care nu pot fi tran sate in mod corespunzator plecand de la dosarul cauzei. Tinerea unei  sedinte de judecata nu este necesara pentru cauzele care nu ridica nicio problema de credibilitate sau care nu suscita controverse asupra faptelor care impun o dezbatere asupra probelor sau o audiere in contradictoriu a martorilor  si atunci cand acuzatul a avut o posibilitate adecvata de a- si apara cauza in scris  si de a contesta probele retinute impotriva sa [a se vedea Jussila impotriva Finlandei (MC), pct. 41-42, 47-48]. In acest sens, este legitim ca autoritatile nationale sa poata tine seama de imperativele de eficienta  si economie [Jussila impotriva Finlandei (MC), pct. 41-43, 47-48, pentru o procedura privind majorarea impozitelor,  si Suhadolc impotriva Sloveniei (dec.), pentru o procedura sumara privind infractiuni la legislatia rutiera].
     

3. P
   rocedura caii de atac

168. Prezentarea in persoana a acuzatului nu are totu si aceea si importanta decisiva in apel sau recurs ca prezentarea in prima instanta. Modalitatile de aplicare a art. 6 din Conventie in procedura judecarii caii de atac depind de particularitatile procedurii in cauza; trebuie sa se tina seama de ansamblul procedurii desfa surate in sistemul juridic intern  si de rolul jucat de instanta de apel sau de recurs in sistem [Hermi impotriva Italiei (MC), pct. 60].
169. Procedurile de incuviintare a recursului sau consacrate exclusiv aspectelor de drept dar nu  si celor de fapt pot indeplini cerintele art. 6 chiar daca instanta de apel sau de recurs nu i-a oferit reclamantului posibilitatea de a se exprima personal in fata sa, cu conditia sa se fi desfa surat o  sedinta publica in prima instanta (Monnell  si Morris impotriva Regatului Unit,
     
     pct. 58, pentru o intrebare legata de autorizarea apelului,  si Sutter impotriva Elvetiei, pct. 30, privind recursul in casatie).
170. Chiar  si in ipoteza unei curti de apel care se bucura de plenitudine de jurisdictie, art. 6 nu garanteaza in mod necesar dreptul la o  sedinta publica  si nici,
     a fortiori
     , dreptul de a se prezenta in persoana (Fejde impotriva Suediei, pct. 31). In materie, trebuie sa fie luate in considerare particularitatile procedurii in cauza  si modul in care interesele apararii au fost prezentate  si protejate in fata instantei de apel sau recurs, in special in ceea ce prive ste aspectele care urmau sa fie solutionate (Seliwiak impotriva Poloniei, pct. 54; Sibgatullin
     
     impotriva Rusiei, pct. 36).
171. In schimb, in cazul in care instanta de apel sau de recurs trebuie sa examineze o cauza in fapt  si in drept  si sa procedeze la o apreciere globala privind vinovatia sau nevinovatia, instanta nu poate sa se pronunte cu privire la acest aspect fara sa aprecieze direct elementele
     
     de proba prezentate in persoana de inculpat, care ar dori sa probeze ca nu a comis actul care ar putea constitui o infractiune (Popovici impotriva Moldovei, pct. 68; Lacadena Calero
     
     impotriva Spaniei, pct. 38). Din principiul desfa surarii de  sedinte publice deriva dreptul acuzatului de a fi ascultat in persoana de catre instanta superioara. Din acest punct de vedere, principiul publicitatii dezbaterilor urmare ste scopul de a asigura acuzatului dreptul de a se apara (Tierce  si altii impotriva San Marino, pct. 95).
     

4. Exceptii de la principiul publicitatii

172. Obligatia de a face publicitate  sedintelor publice cunoa ste exceptii. Acest fapt rezulta din chiar redactarea art. 6 § 1, care prevede rezerva ca „
     accesul in sala de  sedinta poate fi interzis presei  si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia [...] atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta, atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei
     .”  Sedinta cu u sile inchise, fie pe intreaga durata, fie partial, trebuie a sadar sa fie dispusa strict in functie de circumstantele cauzei
     [Welke  si Bialek impotriva Poloniei,
     pct. 74; Martinie impotriva Frantei (MC), pct. 40].
173. In cazul in care una sau mai multe exceptii nu se pot aplica, autoritatile nu au obligatia, ci dreptul de a dispune tinerea  sedintei cu u sile inchise, daca ele considera o astfel de restrictie ca justificata [Toeva impotriva Bulgariei (dec.)].
174. Chiar daca in context penal publicitatea este de dorit, uneori poate fi necesar, in temeiul art. 6, sa se limiteze transparenta  si publicitatea procedurii, de exemplu pentru a proteja un martor sau viata sa privata ori pentru a favoriza schimbul liber de informatii  si opinii in interesul justitiei (B.  si P. impotriva Regatului Unit, pct. 37).
175. Problemele de securitate sunt frecvente in procesele penale, dar cauzele in care acestea justifica excluderea prezentei publicului de la proces sunt foarte rare (Riepan
     
     impotriva Austriei, pct. 34). Masurile de securitate trebuie sa fie strict sub control  si sa respecte principiul necesitatii. Autoritatile judiciare trebuie sa ia in considerare toate solutiile posibile pentru a garanta siguranta  si securitatea in sala de judecata  si sa aleaga orice masura mai putin strict fata de o alta mai stricta, in cazul in care acela si scop poate fi atins (Krestovskiy impotriva Rusiei, pct. 29).
176. Imperative de ordine publica  si probleme de securitate pot justifica excluderea publicului de la procedurile disciplinare carcerale impotriva detinutilor condamnati (Campbell
     
     si Fell impotriva Regatului Unit, pct. 87).
177. Desfa surarea unui proces in interiorul inchisorii in cadrul unui proces penal de drept comun nu implica neaparat lipsa publicitatii. Cu toate acestea, pentru a inlatura obstacolele din calea organizarii unui proces in afara unei sali de judecata obi snuite, statul are obligatia de a lua masuri compensatorii pentru a garanta ca publicul  si media au informatii adecvate asupra locatiei procesului  si pot avea efectiv acces la aceasta (Riepan impotriva Austriei, pct. 28-29).
178. 
     Simpla prezenta a unor informatii clasificate la dosar nu inseamna intotdeauna ca procesul va avea loc in spatele u silor inchise, fara a se pune in balanta transparenta  si imperativele de siguranta nationala. Inainte de a exclude prezenta publicului de la un proces penal, completul de judecata trebuie sa concluzioneze in mod explicit ca aceasta masura este necesara pentru protejarea unui interes imperios al statului  si sa limiteze confidentialitatea in masura necesara conservarii acestui interes (Belashev impotriva Rusiei, pct. 83; Welke  si
     
     Bialek impotriva Poloniei, pct. 77).
     

5. PRONUNTAREA PUBLICA A HOTARARILOR

179. Curtea nu se considera obligata sa adopte o interpretare literala a cuvintelor „
     pronuntata mod public
     ” (Sutter impotriva Elvetiei, pct. 33; Campbell  si Fell impotriva
     
     Regatului Unit, pct. 91).
180. In ciuda formularii care ar lasa de inteles ca se impune lectura cu voce tare in  sedinta publica, alte moduri de pronuntare a unei hotarari publice pot fi compatibile cu art. 6 § 1. In principiu, forma de publicitate a „
     hotararii
     ” prevazuta de dreptul intern al statului in cauza trebuie evaluata in lumina particularitatilor procedurii respective  si in functie de scopul art. 6 in materie: de a permite controlul puterii judecatore sti de catre public pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil. In aceasta evaluare trebuie sa se tina seama de procedura in ansamblul sau (Welke  si Bialek impotriva Poloniei, pct. 83, unde s-a considerat ca limitarea pronuntarii publice a dispozitivului hotararilor pronuntate in urma procesului tinut cu u sile inchise nu a fost contrara art. 6).
181. 
     A ascunde in intregime publicului totalitatea unei hotarari judecatore sti nu se justifica. Imperativele legitime de securitate pot fi indeplinite prin utilizarea anumitor tehnici, cum ar fi clasificarea anumitor parti ale acestor decizii, a caror dezvaluire ar compromite siguranta nationala sau securitatea celorlalti (Raza impotriva Bulgariei, pct. 53; Fazliyski impotriva
     
     Bulgariei, pct. 67-68).