Protectia reputatiei unei persoane, calomnia

130. Dreptul la protectia reputatiei este un drept protejat de art. 8 din Conventie ca parte a dreptului la respectarea vietii private
     [Axel Springer AG impotriva Germaniei
     (MC), pct. 83; Chauvy si altii
     
     impotriva Frantei,
     pct. 70; Pfeifer impotriva Austriei, pct. 35; Petrina impotriva Romaniei, pct. 28;
     Polanco Torres si Movilla Polanco impotriva Spaniei,
     pct. 40].
131. Pentru ca art. 8 sa fie aplicabil, atacul asupra reputatiei unei persoane trebuie sa atinga un anumit nivel de gravitate si sa aduca atingere exercitarii de catre o persoana a dreptului la respectarea vietii sale private
     [Axel Springer AG impotriva Germaniei
     (MC), pct. 83; Bedat impotriva Elvetiei (MC), pct. 72; Medzlis Islamske Zajednice Brcko si altii impotriva Bosniei si Hertegovinei (MC), pct. 76; Denisov
     
     impotriva Ucrainei
     (MC), pct. 112]. Aceasta cerinta se refera atat la reputatia sociala, cat si la cea profesionala
     (idem)
     .
     Trebuie sa existe, de asemenea, o legatura suficienta intre reclamant si pretinsa atingere adusa asupra reputatiei
     (Putistin impotriva Ucrainei,
     pct. 40). In cauzele care privesc acuzatii de comportament infractional, Curtea a luat in considerare, de asemenea, faptul ca, in temeiul art. 6 § 2 din Conventie, persoanele particulare beneficiaza prezumtia de nevinovatie pana la dovedirea vinovatiei
     (Jishkariani impotriva Georgiei,
     pct. 41).
132. Curtea nu a constatat incalcarea art. 8 intr-un cauza care a avut ca obiect o inregistrare audio- video, care a fost difuzata partial fara consimtamantul persoanei in cauza, intrucat, printre altele, reportajul respectiv nu il critica pe reclamant personal, ci mai degraba denunta practicile comerciale dintr-un anumit sector
     (Haldimann si altii impotriva Elvetiei,
     pct. 52). In schimb, un reportaj televizat, care il descria pe reclamant ca fiind „un vanzator de religie strain", a constituit o incalcare a art. 8
     (Bremner impotriva Turciei,
     pct. 72 si 84).
133. Curtea a luat in considerare, de asemenea, celebritatea reclamantului la momentul pretinselor declaratii calomniatoare, limitele unei critici acceptabile fiind mai largi in privinta persoanelor publice decat in privinta cetatenilor obi snuiti, precum si subiectul declaratiilor
     (Jishkariani impotriva Georgiei)
     .
134. Conventia nu poate fi interpretata in sensul ca persoanele fizice sa tolereze acuzatii de savarsirea unor infractiuni, acuzatii ce le sunt aduse public de catre functionari guvernamentali, de la care opinia publica se asteapta sa detina informatii verificabile cu privire la acuzatiile respective, fara ca astfel de declaratii sa fie sustinute de fapte
     (idem,
     pct. 59-62). In acelasi sens, in cauza Egill Einarsson impotriva
     
     Islandei,
     reclamantul, o personalitate binecunoscuta in Islanda, a facut obiectul unui comentariu ofensator pe Instagram, o aplicatie online de partajare de fotografii, in care acesta a fost numit „violator", insotit de o fotografie a acestuia. Curtea a hotarat ca un comentariu de acest tip poate sa constituie o ingerinta in viata privata a reclamantului, in masura in care acesta atinge un anumit grad de gravitate (pct. 52). Curtea a subliniat ca art. 8 trebuia sa fie interpretat in sensul ca persoanele publice, chiar si in cazul in care au starnit o dezbatere aprinsa, prin comportamentul lor si prin comentariile lor publice, nu ar trebui sa tolereze acuzatiile publice privind fapte penale savarsite cu violenta, fara ca astfel de declaratii sa fie sustinute de fapte (pct. 52).
135. In ceea ce priveste internetul, Curtea a subliniat importanta criteriului privind nivelul de gravitate
     [Tamiz impotriva Regatului Unit
     (dec.), pct. 80-81]. Pana la urma, milioane de utilizatori ai internetului publica zilnic comentarii online, iar multi dintre acesti utilizatori se exprima intr-o maniera care ar putea fi considerata ofensatoare sau chiar defaimatoare. Cu toate acestea, este probabil ca majoritatea comentariilor sa aiba un caracter prea putin important si/sau ca amploarea publicarii lor sa fie prea limitata pentru ca acestea sa afecteze semnificativ reputatia altei persoane. In cauza citata, reclamantul s-a plans ca anumite comentarii publicate pe un blog au adus atingere reputatiei sale. In

cadrul examinarii sale pentru a stabili daca a fost atins pragul minim de gravitate, Curtea a avut tendinta sa fie de acord cu instantele nationale in privinta faptului ca, de si majoritatea comentariilor cu privire la care s-a plans reclamantul au avut, fara indoiala, un caracter ofensator, in cele mai multe cazuri, era vorba despre „insulte cu caracter vulgar" - formulate intr-un registru familiar, folosit adesea in comunicarile de pe numeroase portaluri de Internet. In plus, multe dintre comentariile denuntate, care contineau afirmatii mai precise -  si potential ofensatoare -, au fost cel mai probabil interpretate de cititori ca fiind simple banuieli, care nu trebuiau luate in serios.

138. In cauza Tamiz impotriva Regatului Unit (dec.), Curtea s-a pronuntat cu privire la domeniul de aplicare al dreptului la respectarea vietii private, protejat de art. 8, in raport cu libertatea de exprimare garantata de art. 10 furnizorilor de servicii ale societatii informationale, cum ar fi Google Inc. (pct. 8384). Curtea a constatat ca statul in cauza dispunea de o marja larga de apreciere  si a subliniat rolul important pe care il au astfel de furnizori de servicii in mediul online,  si anume de a facilita accesului la informatii  si dezbateri pe multiple teme politice, sociale  si culturale (pct. 90). In ceea ce prive ste comentariile postate pe un blog de catre terti, Curtea a subliniat ca art. 8 impune statelor contractante obligatia pozitiva de a asigura protectia eficienta a dreptului la respectarea reputatiei persoanelor aflate sub jurisdictia lor
     [Pihl impotriva Suediei
     (dec.), pct. 28]. In cauza Egill Einarsson impotriva
     
     Islandei (nr. 2),
     instantele nationale au declarat nule  si neavenite afirmatiile calomnioase postate pe Facebook, dar, avand in vedere circumstantele cauzei, au refuzat sa acorde reclamantului despagubiri sau rambursarea cheltuielilor de judecata. In opinia Curtii, decizia de a nu acorda despagubiri nu constituie, in sine, o incalcare a art. 8. Printre alti factori, faptul ca declaratiile au fost publicate sub forma de comentarii pe o pagina de Facebook, printre alte sute sau mii de comentarii,  si faptul ca acestea au fost  sterse de catre autorul lor de indata ce reclamantul a solicitat acest lucru, au fost luate in considerare atunci cand s-a examinat daca dreptul la reputatie al reclamantului a fost protejat suficient (pct. 38-39).
139. In contextul litigiilor de munca, Denisov impotriva Ucrainei (MC) stabile ste principiile existente fundamentale ale jurisprudentei cu privire la „reputatia sociala  si profesionala" (pct. 115-117; a se vedea supra, „Activitati profesionale sau comerciale").
140. Art. 8 nu poate fi invocat pentru a contesta o prejudiciere a reputatiei care este consecinta previzibila a propriilor actiuni. In cauza Gillberg impotriva Suediei (MC), pct. 67, reclamantul a sustinut ca respectiva sa condamnare penala i-a afectat exercitarea dreptului la respectarea „vietii private", prejudiciind onoarea  si reputatia acestuia. Totu si, acest rationament nu a fost admis de Curte [a se vedea, de asemenea,
     inter alia,
     Sidabras si Dziautas impotriva Lituaniei,
     pct. 49; Mikolajova impotriva
     
     Slovaciei,
     pct. 57; Medzlis Islamske Zajednice Brcko si altii impotriva Bosniei si Hertegovinei (MC), pct. 76]. O condamnare penala in sine nu constituie o ingerinta in dreptul la respectarea „vietii private"; acela si lucru se poate spune  si despre alte fapte ilicite care atrag masuri de raspundere legala cu efecte previzibile negative asupra „vietii private"
     [Denisov impotriva Ucrainei
     (MC), pct. 98]. Din contra, in
     Vincent Del Campo impotriva Spaniei,
     reclamantul nu a fost parte la procedura, nu a avut cuno stinta de ea  si nici nu a fost citat in instanta. Cu toate acestea, judecata in procedura respectiva s-a referit la el  si la hartuirea pretins comisa de reclamant. Curtea a retinut ca acest lucru nu poate fi considerat o consecinta previzibila a actiunii sale  si nu poate fi sustinut de motive intemeiate. Prin urmare, ingerinta a fost disproportionata (pct. 39-42  si 48-56).
141. Curtea a constatat ca, atunci cand pune in balanta dreptul la viata privata, prevazut la art. 8,  si alte drepturi garantate de Conventie, statul trebuie sa garanteze ambele drepturi  si in cazul in care protectia unui drept are ca rezultat o ingerinta in exercitarea celuilalt drept, trebuie sa aleaga mijloace adecvate pentru a asigura proportionalitatea acestei ingerinte in raport cu obiectivul urmarit
     [Fernandez Martinez impotriva Spaniei
     (MC), pct. 123]. Cauza respectiva a privit dreptul la viata privata/de familie  si dreptul la organizare religioasa  si autonomie. Curtea a constatat ca refuzul de a reinnoi contractul unui profesor de religie  si morala catolica, dupa ce acesta a dezvaluit public situatia lui de „preot casatorit" (pct. 89), nu a incalcat art. 8. In schimb, in ceea ce prive ste calomnia, Curtea a constatat ca neindeplinirea obligatiei de a efectua o ancheta adecvata privind divulgarea neautorizata a unor informatii confidentiale sau de a proteja reputatia  si dreptul la prezumtia de nevinovatie ale reclamantei (un parinte suspectat de abuz asupra copiilor sai) a incalcat art. 8
     (Ageyevy impotriva
     
     Rusiei,
     pct. 155).
142. Curtea aplica mai multe criterii atunci cand pune in balanta libertatea de exprimare protejata de art. 10 si dreptul la respectarea vietii private, consacrat la art. 8. Acestea includ contributia la o dezbatere de interes general; cat de cunoscuta este persoana in cauza si care este subiectul reportajului; conduita anterioara a acesteia; metoda de obtinere a informatiilor si veracitatea acestora; continutul, forma si consecintele publicarii; circumstantele in care au fost facute fotografiile; gradul de severitate a sanctiunii impuse
     [Axel Springer AG impotriva Germaniei
     (MC), pct. 89-95]. Aceste criterii nu sunt exhaustive si trebuie transpuse si adaptate in functie de circumstantele particulare ale fiecarei cauze
     (Axel Springer SE si RTL Television GMBH impotriva Germaniei,
     pct. 42; Jishkariani impotriva
     
     Georgiei,
     pct. 46).
143. De si presa nu trebuie sa depa seasca anumite limite, in special in ceea ce prive ste protectia reputatiei si a drepturilor altora, totusi are obligatia sa transmita - intr-un mod compatibil cu obligatiile si responsabilitatile sale - informatii si idei cu privire la toate chestiunile de interes public, pe care publicul are dreptul sa le primeasca, inclusiv rezumatele si comentariile privind procedurile judiciare
     [Axel Springer AG impotriva Germaniei
     (MC), pct. 79]. Curtea a subliniat, de asemenea, importanta rolului proactiv al presei, si anume de a dezvalui si de a aduce la cunostinta publicului informatii care pot da nastere unui astfel de interes si unei asemenea dezbateri in cadrul societatii
     [Couderc si
     
     Hachette Filipacchi Associes impotriva Frantei
     (MC), pct. 114]. Atunci cand relateaza anumite evenimente, jurnalistii au datoria de a da dovada de prudenta si precautie
     (ibidem,
     pct. 140).
144. In cauza Sousa Goucha impotriva Portugaliei, Curtea a facut referire la criteriul „cititorului rezonabil" in ceea ce priveste abordarea problemelor legate de publicatiile satirice [pct. 50; a se vedea si Nikowitz si Verlagsgruppe News GmbH impotriva Austriei, pct. 24-26]; De asemenea, in contextul libertatii de exprimare, ar trebui sa se acorde o marja de apreciere deosebit de larga parodiei
     (Sousa
     
     Goucha impotriva Portugaliei,
     pct. 50). In aceasta cauza, o persoana celebra a sustinut ca a fost calomniata in timpul unei emisiuni televizate, la scurt timp dupa ce a facut un anunt public cu privire la orientarea sa sexuala. Curtea a considerat ca, intrucat gluma in cauza nu a fost facuta in contextul unei dezbateri privind o chestiune de interes public (a se vedea,
     a contrario,
     Alves da Silva impotriva
     
     Portugaliei
     si Welsh si Silva Canha impotriva Portugaliei)
     ,
     statul ar fi avut obligatia sa protejeze reputatia persoanei in cauza numai daca declaratia respectiva ar fi depasit limitele considerate acceptabile in temeiul art. 10
     (Sousa Goucha impotriva Portugaliei,
     pct. 51). Intr-o cauza referitoare la utilizarea neconsimtita a prenumelui unei celebritati in cadrul unei campanii publicitare pentru tigari, Curtea a constatat ca natura umoristica si comerciala a reclamei, precum si comportamentul anterior al reclamantului erau mai importante decat argumentele formulate de reclamant in temeiul art. 8
     (Bohlen impotriva Germaniei,
     pct. 58-60; a se vedea si Ernst August von Hannover impotriva Germaniei,
     
     pct. 57).
145. 
     Pana acum, Curtea a lasat deschisa intrebarea daca aspectul legat de viata de familie prevazut la art. 8 protejeaza reputatia unei societati
     [Firma EDV fur Sie, Efs Elektronische Datenverarbeitung
     
     Dienstleistungs GmbH impotriva Germaniei
     (dec.), pct. 23]. Cu toate acestea, in temeiul art. 10, trebuie mentionat ca, in ochii Curtii, „demnitatea" unei institutii nu este asimilata cu cea a fiintelor umane
     (Kharlamovimpotriva Rusiei,
     pct. 29). In opinia Curtii, protectia autoritatii unei universitati ramane un simplu interes institutional care nu are in mod necesar aceeasi putere cu „protectia reputatiei sau a drepturilor celorlalti" (a se vedea, de asemenea, Uj impotriva Ungariei, pct. 22, in care Curtea a constatat ca exista o diferenta intre vatamarea reputatiei unei persoane cu privire la statutul sau social, cu eventualele consecinte asupra demnitatii sale, si vatamarea reputatiei comerciale a unei societati, care nu are o dimensiune morala).
     

100. Protectia datelor

146. Stocarea de catre o autoritate publica a unor informatii referitoare la viata privata a unei persoane constituie o ingerinta in sensul art. 8, in special in cazul in care aceste informatii privesc trecutul indepartat al unei persoane
     [Rotaru impotriva Romaniei
     (MC), pct. 43-44]. Utilizarea ulterioara a informatiilor stocate nu influenteaza in niciun fel aceasta constatare
     [Amann impotriva Elvetiei
     (MC), pct. 65-67; Leander impotriva Suediei, pct. 48; Kopp impotriva Elvetiei, pct. 53]. Pentru a stabili daca informatiile cu caracter personal pastrate de autoritati implica vreun aspect al vietii private, Curtea va tine seama in mod corespunzator de contextul specific in care au fost inregistrate si pastrate informatiile in cauza, de natura informatiilor inregistrate, de modul in care sunt utilizate si prelucrate acestea, precum si de rezultatele care pot fi obtinute [5. si Marper impotriva Regatului Unit (MC), pct. 67]. Un profil ADN contine cantitati importante de date cu caracter personal unice
     (ibidem,
     pct. 75). Documentele bancare contin, fara indoiala, date cu caracter personal referitoare la o persoana fizica, indiferent daca acestea contin sau nu informatii sensibile
     [M.N. si altii impotriva 5an Marino,
     pct. 51]. Cu toate acestea, Curtea tine seama de natura informatiilor in cauza pentru a stabili marja de apreciere a statului
     (G.S.B. impotriva Elvetiei,
     pct. 93).
147. Curtea a stabilit ca art. 8 se poate aplica in cazurile in care dosarele sau datele de natura personala sau publica (de exemplu, informatii cu privire la activitatile politice ale unei persoane) sunt colectate si stocate de servicii de informatii sau de alte autoritati ale statului
     [Rotaru impotriva
     
     Romaniei
     (MC), pct. 43-44; Asociatia „21 Decembrie 1989" si altii impotriva Romaniei, pct. 115]; precum si in ceea ce prive ste inscrierea intr-o baza de date nationala a autorilor infractiunilor sexuale
     (Gardel impotriva Frantei,
     pct. 58) si lipsa de garantii in ceea ce priveste colectarea, pastrarea si stergerea amprentelor digitale ale persoanelor suspectate de savarsirea unor infractiuni, dar necondamnate
     (M.K. impotriva Frantei,
     pct. 26). Curtea a decis, de asemenea, ca art. 8 era aplicabil intr-o cauza in care statul le-a impus atletilor de performanta sa furnizeze, la intervale de trei luni, informatii complete cu privire la locul in care se afla si activitatile zilnice ale acestora, inclusiv privind activitatile desfasurate in weekend, si sa actualizeze aceste informatii, in cadrul efortului de combatere a dopajului in sport
     (Federation nationale des associations et syndicats de sportifs - FNA55 si altii
     
     impotriva Frantei,
     pct. 155-159).
148. Curtea tine seama, de asemenea, de contextul specific in care sunt obtinute si stocate informatiile, precum si de natura informatiilor. In cauzele care implica persoane suspectate de terorism, Curtea a constatat ca statele se bucura de o marja de apreciere mai larga, in special in ceea ce priveste stocarea informatiilor referitoare la persoanele implicate in activitati teroriste din trecut
     (Segerstedt-Wiberg si altii impotriva Suediei,
     pct. 88). Curtea a constatat ca inregistrarea si pastrarea de catre autoritatile competente a principalelor date personale privind o persoana arestata sau chiar privind alte persoane prezente la momentul si locul arestarii se incadreaza in limitele legitime ale procesului de investigare a infractiunilor teroriste
     (Murray impotriva Regatului Unit,
     pct. 93).
149. In ceea ce priveste utilizarea tehnicilor stiintifice moderne in sistemul justitiei penale, Curtea a constatat ca protectia acordata de art. 8 din Conventie s-ar diminua intr-o masura inacceptabila daca astfel de tehnici ar fi autorizate cu orice pret si fara a pune in balanta cu atentie, pe de o parte, potentialele beneficii ale utilizarii pe scara larga a unor astfel de tehnici si, pe de alta parte, interese importante care tin de protejarea vietii private [5. si Marper impotriva Regatului Unit (MC), pct. 112].
150. Este putin probabil ca o colectare nediferentiata si neconditionata a datelor privind antecedente penale sa respecte cerintele art. 8, in absenta unor reglementari clare si detaliate care sa precizeze garantiile aplicabile si sa stabileasca normele care reglementeaza, printre altele, circumstantele in care pot fi colectate date, durata stocarii acestora, modul in care pot fi utilizate si circumstantele in care pot fi distruse
     (M.M. impotriva Regatului Unit,
     pct. 199).
151. Prelevarea de material celular si pastrarea acestuia, precum si determinarea si pastrarea profilurilor genetice extrase din mostre celulare, a constituit o ingerinta in dreptul la respectarea vietii private in sensul art. 8 § 1 din Conventie [
     5.
     si Marper impotriva Regatului Unit
     
     (MC), pct. 71-77; Van
     
     der Velden impotriva Tarilor de Jos
     (dec.); W. impotriva Tarilor de Jos (dec.)], desi acest lucru nu se aplica in mod necesar in cazul prelevarii si pastrarii profilurilor genetice ale persoanelor condamnate pentru infractiuni, in vederea utilizarii acestora in cadrul unor posibile proceduri penale viitoare
     [Peruzzo si Martens impotriva Germaniei
     (dec.), pct. 42 si 49]. O astfel de ingerinta constituie o incalcare a art. 8 din Conventie numai in cazul in care se poate demonstra, in temeiul paragrafului al doilea al art. 8, ca aceasta este „prevazuta de lege", urmare ste unul sau mai multe dintre obiectivele legitime enumerate la paragraful respectiv  si este „necesara intr-o societate democratica" pentru atingerea obiectivului sau obiectivelor in cauza
     [Peruzzo si Martens impotriva Germaniei
     (dec.)]. Curtea a constatat o incalcare in cauza Aycaguer impotriva Frantei, referitoare la stocarea profilurilor genetice ale persoanelor condamnate pentru infractiuni, fara sa se faca nicio diferenta, in ceea ce prive ste durata stocarii, in functie de gravitatea infractiunii,  si fara sa se asigure accesul la o procedura de  stergere a acestora (pct. 34, 38, 44  si 45).
152. Cauza Caruana impotriva Maltei (dec.) a avut ca obiect prelevarea unui tampon bucal de la sotia unui suspect de omor. Curtea a retinut ca prelevarea de probe biologice prin utilizarea unui tampon bucal nu cauzeaza, de obicei, vatamari corporale sau suferinte fizice ori psihice  si, prin urmare, are o importanta minora. In speta, prelevarea unei mostre fiind necesara pentru anchetarea unui omor, Curtea a constatat ca masura in cauza a fost proportionala
     (ibidem,
     pct. 41).
153. Protectia datelor cu caracter personal are o importanta fundamentala pentru exercitarea dreptului la respectarea vietii private  si de familie, astfel cum este garantat de art. 8 din Conventie
     [Satakunnan Markkinaporssi Oy si Satamedia Oy impotriva Finlandei
     (MC), pct. 133]. Astfel, utilizarea  si difuzarea informatiilor referitoare la viata privata a unei persoane, care sunt stocate intr-un registru secret, intra sub incidenta art. 8 § 1
     [Leander impotriva Suediei,
     pct. 48; Rotaru impotriva Romaniei
     
     (MC), pct. 46].
154. Dreptul intern trebuie sa ofere garantii adecvate pentru a impiedica orice utilizare a datelor cu caracter personal care ar putea fi incompatibila cu garantiile prevazute de acest articol
     (Z impotriva
     
     Finlandei,
     pct. 95). In conformitate cu constatarile sale in cauza S. si Marper impotriva Regatului Unit
     
     (MC), pct. 103, Curtea a stabilit ca necesitatea unor astfel de garantii este cu atat mai mare in cazul in care protectia datelor cu caracter personal face obiectul unei prelucrari automate, in special atunci cand aceste date sunt utilizate de organele de politie. Dreptul national ar trebui, de asemenea, sa contina garantii de natura sa protejeze astfel de date relevante in mod eficient impotriva utilizarii necorespunzatoare  si abuzurilor
     (Gardel impotriva Frantei,
     pct. 62). Cu toate acestea, Curtea a concluzionat ca inscrierea intr-un registru national cu privire la autorii infractiunilor sexuale nu a incalcat art. 8
     (B.B. impotriva Frantei,
     pct. 60; Gardel impotriva Frantei, pct. 71; M.B. impotriva Frantei,
     
     pct. 62).
155. Curtea a constatat ca pastrarea pe o durata nedeterminata  si divulgarea avertismentului inscris in cazierul judiciar al reclamantei, precum  si consecintele acestui lucru asupra perspectivelor sale de angajare, a constituit o incalcare a art. 8
     (M.M. impotriva Regatului Unit,
     pct. 207).
156. Curtea a constatat o incalcare a art. 8 intr-o cauza in care au fost facute publice informatii referitoare la detinerea de catre reclamant, cu 13 ani inainte, a postului de  sofer al KGB
     (Soro impotriva
     
     Estoniei,
     pct. 56-64). De asemenea, a fost considerata contrara art. 8 procedura lustratiei, in cadrul careia a fost dezvaluit faptul ca reclamantul fusese colaborator al politiei secrete a fostului regim  si ca, in consecinta, acesta nu indeplinea cerinta suplimentara impusa pentru ocuparea unei functii publice
     (Ivanovski impotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei,
     pct. 176). Curtea a subliniat ca statelor contractante care au avut, in trecut, un regim nedemocratic ar trebui sa li se acorde o marja larga de apreciere in ceea ce prive ste alegerea modului de gestionare a „mo stenirii" acestor regimuri. In cauza
     Anchev impotriva Bulgariei
     (dec.), Curtea a hotarat ca sistemul care presupunea dezvaluirea exclusiv a numelor persoanelor care detineau functii publice, despre care se considera ca au colaborat cu regimul comunist, astfel cum reie sea din registrele fostului serviciu de securitate, se incadra in limitele marjei de apreciere de care dispuneau autoritatile bulgare (pct. 103-111  si 113).
157. In ceea ce prive ste protectia datelor cu caracter personal care fac parte din domeniul public, faptul ca informatiile in cauza apartin deja domeniului public nu le exclude in mod necesar din sfera protectiei conferite de art. 8
     [Satakunnan Markkinaporssi Oy si Satamedia Oy impotriva Finlandei
     (MC), pct. 134]. Considerente care tin de viata privata sunt puse in discutie in cazul in care au fost colectate date privind o anumita persoana, au fost prelucrate sau utilizate date cu caracter personal sau materialele in cauza au fost publicate intr-o maniera sau intr-o masura care depa se ste a steptarile rezonabile ale persoanelor in cauza (pct. 136). In cauza citata, Curtea a constatat ca datele colectate, prelucrate si publicate de ziare, care ofereau detalii privind veniturile si activele impozabile ale unui numar mare de persoane, priveau in mod evident viata lor privata, in ciuda faptului ca, in temeiul dreptului intern, publicul avea posibilitatea sa obtina accesul la aceste date, sub rezerva respectarii anumitor reguli (pct. 138). Dreptul intern trebuie sa ofere garantii adecvate pentru a impiedica orice utilizare a datelor cu caracter personal care ar putea fi incompatibila cu garantiile prevazute la art. 8. Curtea a constatat, in special, ca art. 8 prevede dreptul la o forma de autodeterminare informationala, permitand unei persoane sa invoce dreptul la respectarea vietii private in ceea ce prive ste date care, de si sunt neutre, sunt colectate, prelucrate  si difuzate publicului, intr-o forma sau intr-o maniera care pune in discutie drepturile persoanelor in cauza prevazute la art. 8 (pct. 137, a se vedea  si pct. 198).
158. 
     Cauza M.L. si W.W. impotriva Germaniei a abordat, pentru prima data, problema arhivelor presei de pe internet, care contin  stiri relatate anterior (pct. 90  si 102)  si cea a respingerii cererii reclamantilor de a obliga organizatiile mass-media sa anonimizeze materialele din arhivele online referitoare la procesul penal  si condamnarea acestora (pct. 116). Trebuie sa se faca distinctie intre aceasta situatie  si cauzele in care persoanele fizice i si exercita drepturile in materie de protectie a datelor, in ceea ce prive ste datele lor cu caracter personal care sunt publicate pe internet  si care, prin intermediul motoarelor de cautare (pct. 91), pot fi accesate  si preluate de terti  si utilizate de ace stia pentru stabilirea de profiluri (pct. 97).
     

4. Dreptul de acces la informatiile cu caracter personal

159. Aspectele relevante pentru dezvoltarea personala includ detaliile privind identitatea unei persoane ca fiinta umana  si interesul vital, protejat de Conventie, de a obtine informatiile necesare pentru a descoperi adevarul cu privire la aspecte importante ale identitatii personale, cum ar fi identitatea parintilor unei persoane, originea sa  si aspecte ale copilariei  si dezvoltarii timpurii ale acesteia
     [Mikulic impotriva Croatiei,
     pct. 54  si 64; Odievre impotriva Frantei (MC), pct. 42  si 44]. Na sterea unui copil, in special conditiile in care s-a nascut, face parte din viata privata a acestuia  si, ulterior, a adultului, garantata de art. 8 din Conventie
     (ibidem,
     pct. 29).
160. Curtea considera ca interesele unei persoane care solicita accesul la documente legate de viata sa privata  si de familie trebuie sa fie protejate atunci cand un colaborator care a contribuit la intocmirea unui document din dosar nu este disponibil sau refuza in mod necorespunzator sa i si dea consimtamantul. Un astfel de sistem este conform cu principiul proportionalitatii daca prevede ca o autoritate independenta este cea care decide, in cele din urma, daca trebuie sau nu sa se acorde accesul la informatii, atunci cand un colaborator nu este disponibil sau nu i si da consimtamantul
     [Gaskin impotriva Regatului Unit,
     pct. 49; M.G. impotriva Regatului Unit, pct. 27).
161. Problema accesului la informatii cu privire la originea unei persoane  si identitatea parintilor sai biologici nu are aceea si natura cu cea a accesului la dosarul personal al unui copil luat in ingrijire sau cea a cautarii dovezilor unor pretinse paternitati
     [Odievre impotriva Frantei
     (MC), pct. 43].
162. In ceea ce prive ste accesul la informatiile cu caracter personal detinute de serviciile de informatii, Curtea a hotarat ca obstacolele in calea accesului pot constitui incalcari ale art. 8
     (Haralambie impotriva
     
     Romaniei,
     pct. 96; Joanna Szulc impotriva Poloniei, pct. 87). Cu toate acestea, in cauzele care au ca obiect persoane suspectate de terorism, Curtea a hotarat, de asemenea, ca interesele in materie de securitate nationala  si de combatere a terorismului prevaleaza asupra interesului reclamantilor de a avea acces la informatiile referitoare la ace stia, din dosarele politiei securitatii
     (Segerstedt-Wiberg si
     
     altii impotriva Suediei,
     pct. 91). De si Curtea a recunoscut ca, in special, in procedurile legate de activitatile serviciilor de informatii ale statului pot exista motive legitime de limitare a accesului la anumite documente  si alte materiale, a constatat totu si ca acest considerent nu mai este la fel de important in cazul procedurii lustratiei
     (Turek impotriva Slovaciei,
     pct. 115).
163. Legea trebuie sa prevada o procedura eficienta  si accesibila, care sa le permita reclamantilor sa aiba acces la orice informatie importanta care ii prive ste
     (Yonchev impotriva Bulgariei,
     pct. 49-53). In aceasta cauza, reclamantul, un ofiter de politie,  si-a depus candidatura pentru un post in cadrul unei misiuni internationale, dar, in urma a doua evaluari psihologice, a fost declarat inapt pentru a ocupa
     
     respectivul post. Reclamantul s-a plans ca i s-a refuzat accesul la dosarul sau personal detinut de Ministerul de Interne si, in special, la evaluarile psihologice, pe motiv ca anumite documente erau clasificate.
     

5. Informatii cu privire la starea de sanatate

164. Respectarea confidentialitatii informatiilor medicale este un principiu esential al sistemelor juridice ale tuturor partilor contractante la Conventie. Aceasta este cruciala nu numai pentru protejarea vietii private a unui pacient, dar si pentru pastrarea increderii sale in personalul medical si in serviciile medicale, in general. Fara o astfel de protectie, persoanele care au nevoie de asistenta medicala pot fi descurajate sa furnizeze acele informatii cu un caracter personal si intim, care ar putea fi necesare pentru prescrierea unui tratament adecvat, si chiar sa solicite o astfel de asistenta, ceea ce le poate pune in pericol propria sanatate si, in cazul bolilor transmisibile, pe cea a comunitatii. Prin urmare, dreptul intern trebuie sa ofere garantii adecvate pentru a preveni orice astfel de comunicare sau divulgare a unor date cu caracter personal privind starea de sanatate a unei persoane, care ar putea fi incompatibila cu garantiile prevazute la art. 8 din Conventie (Z impotriva Finlandei, pct. 95; Mockute
     
     impotriva Lituaniei,
     pct. 93-94).
165. Dreptul la respectarea vietii private si alte considerente se aplica, de asemenea, in special in ceea ce prive ste protejarea confidentialitatii informatiilor referitoare la HIV, intrucat divulgarea unor astfel de informatii poate avea consecinte devastatoare asupra vietii private si de familie a persoanei in cauza si asupra situatiei sale sociale si profesionale, inclusiv prin expunerea acesteia la stigmatizare si la o eventuala excludere [Z. impotriva Finlandei, pct. 96; C.C. impotriva Spaniei, pct. 33; Y. impotriva Turciei
     
     (dec.), pct. 68]. Interesul pentru protejarea confidentialitatii acestor informatii are asadar o pondere importanta atunci cand trebuie se stabileasca daca o ingerinta a fost proportionala cu obiectivul legitim urmarit. O astfel de ingerinta este compatibila cu art. 8 numai in cazul in care este justificata de un interes public superior [Z. impotriva Finlandei, pct. 96; Y. impotriva Turciei (dec.), pct. 78], este in interesul reclamantului insusi sau in interesul sigurantei personalului medical al spitalului
     (ibidem,
     pct. 77-78). Divulgarea de catre spitale de stat catre Parchet a dosarelor medicale ale unor adepti ai cultului Martorii lui Iehova, ulterior refuzului acestora de a se supune unei transfuzii de sange, a constituit o ingerinta in dreptul reclamantilor la respectarea vietii private
     (Avilkina si altii impotriva Rusiei,
     pct. 54). Cu toate acestea, publicarea unui articol privind starea de sanatate mintala a unui medic psihiatru, expert tehnic judiciar, nu a incalcat art. 8, intrucat articolul in cauza a contribuit la o dezbatere de interes general
     (Furst-Pfeifer impotriva Austriei,
     pct. 45).
166. Curtea a constatat ca colectarea si stocarea pentru o perioada foarte lunga a datelor privind sanatatea unei persoane, impreuna cu divulgarea si utilizarea unor astfel de date in scopuri care nu au legatura cu motivele initiale ale colectarii lor, au constituit o ingerinta disproportionata in dreptul la respectarea vietii private
     (Surikov impotriva Ucrainei,
     pct. 70 si 89, referitoare la divulgarea catre un angajator a motivelor medicale pentru scutirea unui angajat de la efectuarea serviciului militar).
167. Divulgarea de catre o clinica - fara acordul pacientei - a unor dosare medicale, inclusiv a informatiilor privind un avort, catre Biroul de asigurari sociale si, prin urmare, unui cerc mai larg de functionari publici a constituit o ingerinta in dreptul pacientei la respectarea vietii private
     (M.S.
     
     impotriva Suediei,
     pct. 35). De asemenea, s-a hotarat ca divulgarea de catre institutii medicale a unor date medicale jurnalistilor si Parchetului, precum si colectarea datelor medicale ale unui pacient de catre o institutie responsabila cu monitorizarea calitatii asistentei medicale, au constituit o ingerinta in dreptul la respectarea vietii private
     (Mockute impotriva Lituaniei,
     pct. 95). In aceasta cauza, a existat, de asemenea, o ingerinta contrara art. 8, din cauza informatiilor comunicate mamei reclamantei, avand in vedere relatia tensionata dintre aceasta din urma si fiica sa (pct. 100).
168. Dreptul la acces efectiv la informatii privind starea de sanatate si drepturile reproductive intra in sfera de aplicare a vietii private si de familie, in sensul art. 8
     (K.H. si altii impotriva Slovaciei,
     pct. 44). Pot exista obligatii pozitive inerente respectarii efective a vietii private sau de familie, care impun statului sa furnizeze unei persoane, in timp util, informatii esentiale cu privire la riscurile existente pentru sanatatea acesteia
     (Guerra si altii impotriva Italiei,
     pct. 58 si 60). In special, in cazul in care un
     
     
     stat desfa soara activitati periculoase, care ar putea avea consecinte negative ascunse asupra sanatatii persoanelor implicate in astfel de activitati, respectarea vietii private  si de familie, garantata de art. 8, impune instituirea unei proceduri eficiente  si accesibile, care sa permita acestor persoane sa solicite  si sa afle toate informatiile relevante  si adecvate
     [McGinley si Egan impotriva Regatului Unit,
     pct. 97  si 101; Roche impotriva Regatului Unit (MC), pct. 167].
     

6. Constituirea de dosare sau colectarea de date de catre serviciile de informatii sau

de catre alte organe ale statului


^[5]

169. Curtea a hotarat ca, in cazul in care un stat instituie o masura de supraveghere secreta, a carei existenta nu este cunoscuta de persoanele care fac obiectul controlului, avand drept consecinta faptul ca respectiva supraveghere nu poate fi contestata, este posibil ca anumite persoane sa fie private de drepturile pe care le au in temeiul art. 8, fara sa  stie acest lucru  si fara sa aiba posibilitatea de a exercita o cale de atac la nivel national sau in fata organelor Conventiei
     (Klass si altii impotriva Germaniei,
     pct. 36). Acest lucru este valabil in special intr-un context in care progresele tehnologice au permis evolutia metodelor de spionaj  si supraveghere  si in care statul poate avea interese legitime sa apere ordinea, sa previna faptele penale sau sa combata actele de terorism
     (ibidem,
     pct. 48). Un reclamant poate pretinde ca este victima unei incalcari ocazionate de simpla existenta a unor masuri de supraveghere secreta sau a unei legislatii care permite instituirea unor astfel de masuri, in cazul in care sunt indeplinite anumite conditii
     [Roman Zakharov impotriva Rusiei
     (MC), pct. 171-172]. In aceasta cauza, Curtea a constatat ca abordarea din cauza
     Kennedy
     este cel mai bine adaptata la necesitatea de a garanta ca natura secreta a masurilor de supraveghere nu are ca rezultat masuri imposibil de contestat in mod eficient  si care se afla in afara sferei controlului exercitat de autoritatile judiciare nationale  si de Curte
     (Kennedy impotriva Regatului Unit,
     pct. 124).
170. Simpla existenta a unei legislatii care permite unui sistem de monitorizare secreta a comunicatiilor implica un risc de supraveghere pentru toate persoanele carora li se poate aplica legislatia
     [Weber siSaravia impotriva Germaniei
     (dec.), pct. 78]. De si autoritatile  si organele legislative nationale dispun de o anumita marja de apreciere pentru a stabili cea mai buna politica in acest domeniu, statele contractante nu beneficiaza de o putere discretionara nelimitata de a supune persoanele aflate in jurisdictia lor unor masuri de supraveghere secreta. Curtea a afirmat ca statele contractante nu pot adopta, in numele luptei impotriva spionajului  si a terorismului, orice masura pe care o considera adecvata, ci, mai degraba, indiferent de sistemul de supraveghere adoptat, acestea trebuie sa asigure garantii adecvate  si eficiente impotriva abuzurilor (ibidem, pct. 106). Competentele de supraveghere secreta a cetatenilor sunt acceptabile numai in masura strict necesara pentru protejarea institutiilor democratice
     [Klass si altii impotriva Germaniei,
     pct. 42; Szabo si Vissy impotriva
     
     Ungariei,
     pct. 72-73]. O astfel de ingerinta trebuie sustinuta de motive pertinente  si suficiente  si trebuie sa fie proportionala cu obiectivul sau obiectivele legitime urmarite
     (Segerstedt-Wiberg si altii impotriva
     
     Suediei,
     pct. 88).
171. De exemplu, Curtea a constatat incalcarea art. 8 in cazul interceptarii  si inregistrarii unei conversatii cu ajutorul unui echipament de transmisie radio, in cursul unei operatiuni de politie sub acoperire, fara garantii procedurale
     [Bykov impotriva Rusiei
     (MC), pct. 81  si 83; Oleynik impotriva
     
     Rusiei,
     pct. 75-79]. In mod similar, colectarea  si stocarea sistematica, de catre serviciile de informatii, a unor date referitoare la anumite persoane constituie o ingerinta in viata privata a persoanelor in cauza, chiar daca datele respective au fost colectate intr-un loc public
     (Peck impotriva Regatului Unit,
     
     pct. 59; P.G. si J.H. impotriva Regatului Unit, pct. 57-59) sau priveau exclusiv activitatile profesionale ori publice ale persoanelor
     [Amann impotriva Elvetiei
     (MC), pct. 65-67; Rotaru impotriva Romaniei
     
     (MC), pct. 43-44]. Colectarea de date, prin intermediul unui dispozitiv GPS montat in automobilul unei persoane, precum  si stocarea datelor privind locatia persoanei respective  si locuri publice in care s-a deplasat aceasta, au fost considerate, de asemenea, o ingerinta in viata privata
     (Uzun impotriva

Germaniei,
pct. 51-53). Astfel, exista o ingerinta in dreptul la respectarea vietii private, astfel cum este protejat de art. 8 § 1 din Conventie, in cazul in care dreptul intern nu mentioneaza suficient de clar domeniul de aplicare si modul de exercitare a puterii discretionare conferite autoritatilor nationale pentru a colecta si a stoca, intr-o baza de date privind persoanele supravegheate, informatii referitoare la viata privata a persoanelor fizice, in special atunci cand nu furnizeaza, intr-o forma accesibila publicului, niciun indiciu privind existenta unor garantii minime impotriva abuzurilor
(Shimovolos

impotriva Rusiei,
pct. 66, in care numele reclamantului a fost inregistrat in „baza de date privind persoanele supravegheate", in care au fost colectate informatii privind deplasarile sale in Rusia, cu trenul sau cu avionul). Legislatia interna ar trebui sa ofere garantii suficient de precise, eficiente si cuprinzatoare cu privire la dispunerea si executarea masurilor de supraveghere, precum si la posibilitatile de reparare a consecintelor acestora
(Szabo si Vissy impotriva Ungariei)
.
Potrivit hotararii in aceasta cauza, necesitatea ca ingerinta sa fie „necesara intr-o societate democratica" trebuie sa fie interpretata ca impunand ca orice masuri adoptate sa fie strict necesare, atat pentru a proteja institutiile democratice, in general, cat si pentru a obtine informatii esentiale in cadrul unei anumite operatiuni, in particular. Orice masura de supraveghere secreta care nu indepline ste criteriul necesitatii stricte ar putea fi considerata un abuz din partea autoritatilor (pct. 72-73)

172. 
     Curtea a constatat, de asemenea, ca, prin consultarea extraselor de cont ale unui avocat, s-a adus atingere dreptului sau la respectarea secretului profesional, care intra in sfera de aplicare a notiunii de viata privata
     (Brito Ferrinho Bexiga Villa-Nova impotriva Portugaliei,
     pct. 59).
     

7. Supravegherea politiei
   
   
   ^[6]
   
   

173. Curtea a hotarat ca supravegherea prin GPS a unei persoane suspectate de terorism, precum si prelucrarea si utilizarea datelor astfel obtinute, nu au incalcat art. 8
     (Uzun impotriva Germaniei,
     pct. 81).
174. Cu toate acestea, Curtea a constatat o incalcare a art. 8 intr-o cauza in care politia a inregistrat intr-o baza secreta de date de supraveghere si a urmarit deplasarile unei persoane, pe motiv ca aceasta avea calitatea de membru al unei organizatii pentru apararea drepturilor omului
     (Shimovolos impotriva
     
     Rusiei,
     pct. 66, baza de date in care a fost inregistrat numele reclamantului fusese creata pe baza unui ordin de ministru, care nu fusese publicat si nici pus la dispozitia publicului. Prin urmare, publicul nu putea sa stie motivele pentru care persoanele erau inregistrate in baza de date respectiva, ce tip de informatii includea si pentru cat timp erau stocate, cum erau stocate si utilizate sau cine avea control asupra lor).
175. Curtea a stabilit ca supravegherea comunicatiilor si a convorbirilor telefonice (inclusiv apelurile efectuate din spatiile comerciale, precum si de la domiciliu) intra in sfera notiunii de viata privata si corespondenta, in sensul art. 8
     [Halford impotriva Regatului Unit,
     pct. 44; Malone impotriva Regatului
     
     Unit,
     pct. 64; Weber si Saravia impotriva Germaniei (dec.), pct. 76-79]. Acest lucru este valabil in mod necesar in cazul utilizarii unor agenti sub acoperire
     (Ludi impotriva Elvetiei,
     pct. 40).
176. Ascultarea convorbirilor telefonice si alte forme de interceptare a convorbirilor telefonice constituie o ingerinta grava in dreptul la respectarea vietii private si a corespondentei si, prin urmare, trebuie sa se bazeze pe o lege deosebit de clara. Este esential sa existe norme clare si detaliate cu privire la acest subiect, in special avand in vedere ca metodele tehnice ce pot fi utilizate devin tot mai sofisticate
     (Kruslin impotriva Frantei,
     pct. 33). Atunci cand pun in balanta, pe de o parte, interesul statului parat de protejare a securitatii sale nationale, prin masuri de supraveghere secreta, si gravitatea ingerintei in dreptul unui reclamant la respectarea vietii sale private, pe de alta parte, autoritatile nationale beneficiaza de o anumita marja de apreciere in privinta alegerii mijloacelor adecvate pentru atingerea obiectivului legitim de protejare a securitatii nationale. Cu toate acestea, trebuie sa existe garantii adecvate si eficiente impotriva abuzurilor. Astfel, Curtea tine seama de circumstantele cauzei, cum ar fi natura, domeniul de aplicare si durata eventualelor masuri, motivele necesare pentru dispunerea acestora, autoritatile care au competenta de a autoriza, de a pune in aplicare si de a supraveghea aceste masuri, precum si tipul de cai de atac prevazute de legislatia nationala
     [Roman Zakharov impotriva Rusiei
     (MC), pct. 232; irfan Guzel impotriva Turciei, pct. 85].
177. Curtea a constatat incalcarea art. 8 in cazul in care conversatiile telefonice ale reclamantilor, legate de urmarirea penala lor pentru savar sirea unor infractiuni, au fost interceptate, „contorizate" sau ascultate, cu incalcarea legii
     (Malone impotriva Regatului Unit; Khan impotriva Regatului Unit)
     .
     Expresia „prevazuta de lege" nu impune doar respectarea legislatiei interne, aceasta referindu-se totodata la calitatea legislatiei, care trebuie sa fie compatibila cu statul de drept
     (Halford impotriva
     
     Regatului Unit,
     pct. 49). In contextul supravegherii sub acoperire de catre autoritatile publice, dreptul intern trebuie sa ofere protectie impotriva ingerintelor arbitrare in exercitarea de catre o persoana a unui drept prevazut la art. 8
     (Khan impotriva Regatului Unit,
     pct. 26-28). In plus, legislatia trebuie sa fie redactata in termeni suficient de clari incat sa le furnizeze persoanelor particulare indicii adecvate privind circumstantele  si conditiile in care autoritatile publice au dreptul sa recurga la astfel de masuri sub acoperire
     (ibidem)
     .
     In cazul in care nu exista un sistem legal de reglementare a utilizarii dispozitivelor de ascultare in secret a convorbirilor, iar orientarile cu privire la acestea nu sunt nici obligatorii din punct de vedere juridic, nici direct accesibile publicului, ingerinta nu este „prevazuta de lege", astfel cum se prevede la art. 8 § 2 din Conventie,  si, prin urmare, constituie o incalcare a art. 8 (ibidem, pct. 27-28).
178. Inregistrarea conversatiilor (telefonice) private de catre un interlocutor  si utilizarea privata a acestor inregistrari nu incalca, in sine, dispozitiile art. 8, in cazul in care acestea sunt efectuate prin mijloace private. Cu toate acestea, trebuie sa se faca distinctie intre aceasta situatie  si supravegherea secreta  si inregistrarea unor comunicari de catre o persoana privata, in contextul  si in beneficiul unei anchete oficiale - penala sau de alt tip - , cu complicitatea  si asistenta tehnica din partea organelor publice de ancheta
     (Van Vondel impotriva Tarilor de Jos,
     pct. 49). Divulgarea catre mass-media a continutului anumitor conversatii, obtinut prin interceptarea convorbirilor telefonice, ar putea constitui o incalcare a art. 8, in functie de circumstantele cauzei
     (Draksas impotriva Lituaniei,
     pct. 62).
179. 
     Curtea considera ca supravegherea consultatiilor juridice desfa surate intr-o sectie de politie este similara cu interceptarea convorbirilor telefonice dintre un avocat  si un client, tinand seama de necesitatea de a asigura un grad sporit de protectie acestui tip de relatie  si, in special, de confidentialitatea schimburilor de informatii care o caracterizeaza (R.E. impotriva Regatului Unit, pct. 131).
     

8. Competentele politiei in materie de interpelare  si perchezitie

180. Curtea a hotarat ca exista o zona de interactiune intre o persoana  si alte persoane, chiar  si intr- un context public, care ar putea intra sub incidenta notiunii de „viata privata"
     (Gillan si Quinton
     
     impotriva Regatului Unit,
     pct. 61). Curtea a constatat ca interpelarea  si perchezitionarea unei persoane intr-un loc public, fara o suspiciune rezonabila cu privire la savar sirea unei infractiuni, constituie o incalcare a art. 8
     (ibidem,
     pct. 87).
181. Curtea a constatat, de asemenea, ca patrunderea agentilor de politie in domiciliul unui reclamant in lipsa acestuia, in conditiile in care riscul de tulburare a ordinii publice sau de savar sire a unei infractiuni era redus sau inexistent, a fost disproportionata in raport cu obiectivul legitim urmarit  si, prin urmare, a constituit o incalcare a art. 8
     (McLeodimpotriva Regatului Unit,
     pct. 58; Funke impotriva
     
     Frantei,
     pct. 48).
182. In ceea ce prive ste persoanele suspectate de infractiuni legate de terorism, guvernele trebuie sa pastreze un echilibru just intre exercitarea de catre persoana in cauza a dreptului care ii este garantat in temeiul art. 8 § 1  si necesitatea, prevazuta la art. 8 § 2, ca statul sa adopte masuri eficiente pentru prevenirea infractiunilor de terorism
     (Murray impotriva Regatului Unit,
     pct. 90-91).

9. Viata privata in detentie

183. 
     
     In cauza Szafranski impotriva Poloniei, Curtea a constatat ca autoritatile nationale nu  si-au indeplinit obligatia pozitiva de a-i asigura reclamantului un grad minim de intimitate  si ca, prin urmare, acestea au incalcat art. 8, intrucat reclamantul a fost nevoit sa utilizeze toaleta in prezenta altor detinuti, fiind astfel privat de un minim de intimitate necesar in viata de zi cu zi (pct. 39-41).