Probele si aprecierea lor. Condamnare dupa achitare.

 

Cod proc. penala, art. 63

 

Instanta de fond a conferit valenta exclusiv faptului ca nu exista probe directe referitoare, strict, la momentul luarii bunurilor de catre inculpati si deci la momentul realizarii apropriatiunii, omitand insa sa realizeze o examinare aprofundata a celorlalte mijloace de proba, administrate in decursul urmaririi penale,  fara a proceda la o coroborare a acestor mijloace de proba intre ele pentru a verifica realitatea apararilor inculpatilor.

Conferirea de forta probanta exclusiv probelor administrate in cursul cercetarii judecatoresti, mai exact declaratiilor inculpatilor, prin care acestia au negat savarsirea faptelor si  inlaturarea din ansamblul probator a mijloacelor de proba administrate in decursul urmaririi penale contravine disp. art.63 alin.2 cod procedura penala, potrivit caruia probele nu au valoare mai dinainte stabilita, iar aprecierea acestora se realizeaza de catre organul judiciar in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului. Atata vreme cat nu s-a facut dovada intrebuintarii unor mijloace interzise de catre lege la administrarea probelor din cursul urmaririi penale, nu exista nici un motiv justificat pentru inlaturarea fortei probante a acestora si conferirea de forta probanta deplina exclusiv probelor administrate in cursul cercetarii judecatoresti.

                               

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 562 din 23 aprilie 2012.

 

Prin sentinta penala nr.190/03.02.2012 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p., s-a dispus achitarea inculpatilor M.A.,  R.F., U.I.N. si B.F.M.  sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat prev. si ped. de dispoz. art.208 - 209 alin. 1 lit. a si i C.p.

In baza art. 192 alin. 2 C.p.p., partile vatamate au fost obligate la plata sumei in cuantum de 1000 lei reprezentand  cheltuieli judiciare catre stat, cate 500 lei pentru fiecare.

In baza art.189 alin.1 C.proc.pen onorariul aparatorilor din oficiu in cuantum de 300 lei pentru fiecare aparator, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul Prahova.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, pe baza analizei actelor si lucrarilor dosarului, urmatoarele:

La data de 17.06.2008, partea vatamata V. A. si partea vatamata V. A., coproprietari ai imobilului situat in mun. Ploiesti pe strada U. nr.8 jud. Prahova au sesizat organele de politie, cu plangerii prin care au solicitat tragerea la raspundere penala si sanctionarea numitilor M. A. si U. I. N. intrucat acestia se fac vinovati de sustragerea a sase calorifere din fonta si respective a doua cazi din fonta, plus a unei cantitati din plumb rezultata din dezafectarea instalatiei termice si care se gasea la etajul unu al imobilului.

Desi audiat in cursul urmaririi penale inculpatul M. A. a recunoscut sustragerea doar a unui singur calorifer (la filele 16-17 dosar urmarire  penala),  in cel de al doilea ciclu procesual, inculpatul M. A. a arata ca nu isi mentine declaratiile date in fata organelor de urmarire penala si nu recunoaste fapta, intrucat acel calorifer ce provenea din imobilul apartinand partilor vatamate V. A. si V. A. l-a cumparat contra sumei de 20 lei dintr-o zona din mun. Ploiesti.

A aratat de asemenea inculpatul ca ,,…in timp ce ma pregateam sa il transport la domiciliu impreuna cu  R. F., U. I. N. si B. F. M., am fost oprit de un domn care m-a intrebat de unde am furat caloriferul, iar eu i-am raspuns ca nu l-am furat ci ca l-am cumparat, moment in care l-am lasat alaturi de prietenul meu U. pentru a ma duce sa-l caut pe cel de la care cumparasem caloriferul…’’ iar dupa ce a revenit a relatat inculpatul ca acel calorifer fusese luat de proprietarul imobilului.

 Din declaratiile inculpatilor U. I. N. si B. F. reiese de asemenea ca acel calorifer fusese cumparat de catre inculpatul M. A. de la o persoana necunoscuta, acestia ajutandu-l sa-l transporte la domiciliu.

Desi inculpatul R. F. a aratat ca nu doreste sa dea o declaratie in fata instantei si ca isi mentine declaratiile date in fata organelor judiciare, luand in considerare declaratia data de acesta la data de 23.07.2008 instanta a retinut ca, de asemenea acesta a relatat organelor judiciare ca este vorba de un singur calorifer pe care M. A. il cumparase de la o persoana necunoscuta si  e care urma sa il transporte la domiciliu impreuna cu acesta.

Din declaratiile partii vatamate V. A.  reiese ca la data de 30.05.2008 a fost anuntat telefonic de vecina sa V. C. despre faptul ca in acea noapte a auzit zgomot in apropierea locuintei sale insa i-a fost frica sa iasa afara sa vada despre ce este vorba, iar in urma deplasarii la imobilul situate pe strada Unirii nr.8 a constata lipsa a 7-8 calorifere pe care partea vatamata le curatase pentru a fi refolosite, de asemenea se precizeaza ca la data de 17.06.2008 a fost anuntat de vecinul sau T. M. care i-a relatat ca a vazut o persoana iesind din imobil cu un carut in care se afla un calorifer, moment in care au fost anuntate organele de politie ce s-au deplasat la fata locului, recunoscandu-l la data audierii pe U. I. ca fiind acea persoana descoperita in acel loc si care avea asupra sa un calorifer.

Aspectele sesizate sunt invederate si de catre partea vatamata V. A. asa cum reiese din declaratia acestuia aflata la filele 154-155 dosar.

Procedand la audierea martorilor T. M. si V. C., instanta de fond a constatat ca din declaratiile acestora  nu reiese ca inculpatii sunt autori ai faptelor retinute in sarcina sa.

A apreciat prima instanta ca, in mod evident declaratia inculpatului M. A., cumparator al caloriferului ce apartinea partilor vatamate se coroboreaza cu declaratia martorului T. M. care a relatat ca intr-adevar a vazut o persoana care transporta un calorifer pe care l-a recunoscut ca fiind al lui V. A. insa la momentul la care l-a intrebat despre provenienta bunului i s-a raspuns ca a fost cumparat.

In ceea ce priveste declaratia inculpatei V. C. instanta de fond a retinut ca desi acesta a relatat ca a auzit zgomote in preajma locuintei partilor vatamate nu a putut observa ce se intampla deoarece i-a fost teama sa iasa din propriul imobil si atunci in mod evident ca in cauza dubiul profita inculpatilor care nu au fost vazuti efectiv sustragand acele bunuri nici in data de 30.05.2008 si nici la data de 17.06.2008.   

In plus, chiar daca nu este exclusa disparitia bunurilor celor doua parti vatamate, instanta de fond nu a retinut vinovata celor patru inculpati, probele administrate in cauza atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul cercetarii judecatoresti stabilind fara putinta de tagada ca nu inculpatii sunt autori ai infractiunii de furt calificat.

A constatat prima instanta ca, potrivit dispozitiilor art.345 alin.2 C.proc.penala, condamnarea se pronunta daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat.

Conform art.5/2 din Cod proc.pen. orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva iar potrivit dispozitiilor art.66 din Codul de procedura penala invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art.6 alin.2 din CEDO orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita, condamnarea inculpatului in lipsa unor dovezi convingatoare de vinovatie fiind de natura sa atraga constatarea incalcarii art.6 paragraf 2 din Conventie.

Prezumtia de nevinovatie presupune dreptul la tacere, iar acuzatul nu trebuie sa dovedeasca nimic, el putand sa nu declare nimic pana la sfarsitul procesului

In cauza dimpotriva inculpatii, cu exceptia inculpatului R.F. au dorit a da o declaratie si totodata au solicitat probe in dovedirea nevinovatiei lor. Potrivit dispozitiilor art.65 Cod proc.pen. sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata, iar rasturnarea prezumtiei de nevinovatie poate fi facuta numai prin probe certe de vinovatie, orice dubiu profita inculpatului potrivit principiului in dubio pro reo.

Fata de toate aceste texte legale, avand in vedere considerentele expuse anterior si probele administrate care, in mod indubitabil s-a apreciat ca nu au rasturnat prezumtia de nevinovatie, instanta de fond a dispus achitarea inculpatilor, in baza art. 11 pct. 2 lit.a C.pr.penala, rap. la art. 10 lit.c C.pr.penala, retinand ca acestia nu sunt  autorii infractiunii de furt calificat comisa in dauna partilor vatamate V. A.si V. A..

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs partile vatamate V. A. si V. A., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, sustinand in esenta ca  in mod gresit s-a dispus obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare catre stat, prin sentinta recurata, deoarece nu sunt incidente ipotezele prevazute de art.192 alin.2 c.pr.penala, nefiind vorba de respingerea vreunei cereri formulate de partile vatamate, atata timp cat instanta de fond a procedat la judecata pe fond a cauzei, judecata ce a avut loc in urma admiterii recursului promovat de partile vatamate.

Potrivit motivelor scrise de recurs depuse la dosar, au mai sustinut recurentii parti vatamate ca in mod gresit s-a dispus achitarea inculpatilor deoarece, instanta de fond nu a realizat o justa corelare a mijloacelor de proba administrate in cauza, respectiv procesul verbal de cercetare la fata locului, declaratiile inculpatilor din care rezulta ca au valorificat bunurile sustrase la un centru de colectare a fierului vechi, procesul-verbal de custodie incheiat de lucratorii de politie cu privire la caloriferele sustrase, precum si declaratiile partilor vatamate si depozitiile martorilor.

Au invederat recurentii ca solutia primei instante prin care s-a constatat inexistenta conditiilor prevazute de lege pentru atragerea raspunderii penale a inculpatilor, este gresita iar, in realitate, acestia se fac vinovati de comiterea infractiunilor pentru care s-a formulat plangere penala impotriva lor.

S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotararii atacate, inlaturarea obligarii partilor vatamate la plata cheltuielilor judiciare catre stat, precum si atragerea raspunderii penale a inculpatilor pentru comiterea infractiunilor pentru care au fost formulate plangerile penale de catre partile vatamate.

Recursurile partilor vatamate sunt fondate .

In mod gresit instanta de fond a apreciat ca probele administrate in decursul urmaririi penale (finalizata insa prin adoptarea ordonantei de aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ, ordonanta ce a fost desfiintata de instanta in exercitarea controlului jurisdictional) sunt insuficiente pentru a rasturna prezumtia de nevinovatie ce opereaza in favoarea inculpatilor si ca nu s-a facut dovada existentei faptelor si a savarsirii acestora cu vinovatie in forma ceruta de lege de catre intimatii-inculpati.

Procedand la evaluarea, inainte de toate, a realitatii situatiei de fapt configurata de catre instanta de fond pe baza probelor administrate in cauza, Curtea constata, din aceasta perspectiva, ca instanta de fond a realizat o apreciere a situatiei factuale cu ignorarea disp. art. 63 alin.2 si 69 Cod procedura penala.

Din acest punct de vedere, Curtea observa ca prima instanta si-a fundamentat solutia de achitare exclusiv pe mijloacele de proba administrate in mod direct si nemijlocit, in cursul cercetarii judecatoresti, ignorand cu desavarsire mijloacele de proba administrate in decursul urmaririi penale, din coroborarea carora rezulta, fara putinta de tagada, concluzia existentei faptelor si a savarsirii lor de catre inculpati in calitate de autori.

Este indeobste cunoscut ca declaratiile cele mai apropiate de adevar, care reflecta faptele asa cum s-au petrecut, sunt cele date imediat dupa producerea unui eveniment, cum este si cazul declaratiilor date de inculpatul M. A. in fata lucratorilor de politie la datele de 20.06.2008 si respectiv 7.08.2008 (filele 34-39 dosar urmarire penala) care in aprecierea Curtii sunt calificate ca fiind cele mai plauzibile, din care rezulta, fara echivoc, ca inculpatul la sfarsitul lunii mai 2008 (deci la 30 mai 2008, asa cum rezulta din declaratiile partilor vatamate), si-a insusit fara drept din

incinta imobilului apartinand partilor vatamate V.A. si V. A., situat pe strada U. din Ploiesti, 6 calorifere, 2 cazi de baie si tevi metalice, pe care le-a transportat cu un carut si le-a vandut la un centru de colectare a materialului feros din zona cartierului B. din Ploiesti.

Tot acest inculpat recunoaste ca la 17.06.2008, in jurul pranzului, aflandu-se tot in zona strazii U.din Ploiesti, a observat un calorifer de fonta in fata unui bloc nelocuit si i-a anuntat pe ceilalti trei inculpati, promitandu-le ca le da cate 10 lei si un pachet de tigari pentru a-l ajuta la transportul respectivului bun. In timp ce transportau caloriferul au fost depistati de partea vatamata, care a anuntat lucratorii de politie ce s-au deplasat la fata locului si au incheiat procesul verbal de constatare, aflat la filele 6-8 dosar urmarire penala.

Judecatorul fondului a omis sa examineze aceste declaratii date in cursul urmaririi penale de catre inculpatul M.A., precum si continutul procesului verbal de constatare incheiat de catre lucratorii de politie, rezumandu-se sa aprecieze ca fiind conforme realitatii doar declaratiile date de catre inculpati ulterior, in fata instantei de fond, cand acestia au negat participatia lor penala, sustinand ca bunurile ar fi fost cumparate, ei rezumandu-se doar a le transporta, fara a putea indica persoana de la care au fost cumparate, conditiile cumpararii ori pretul si fara a putea explica contradictia dintre propriile lor declaratii si mentiunile cuprinse in procesul verbal de constatare incheiat de politie.

Potrivit acestui proces verbal de constatare incheiat la 17.06.2008, cu prilejul surprinderii inculpatilor, este cert ca acestia transportau caloriferul din fonta si fiindu-le solicitate explicatii cu privire la acest aspect, inculpatul U.I.N. a declarat: „ne-am deplasat cu un carut si de la etajul 2 al imobilului toti 4 am luat un calorifer din fonta cu intentia de a-l valorifica la un centru de fier vechi. Am fost depistati de proprietar si intrucat ceilalti 3 au fugit, am fost predati organelor de politie pentru cercetari.”

Fiind prins si inculpatul B. F. M., acesta a declarat, la randul sau, potrivit aceluiasi proces verbal de constatare ca: ”la 17.06.2008, orele 12,00 impreuna cu ceilalti inculpati am mers intr-un imobil situat in zona centrala a municipiului Ploiesti, de unde de la etaj am luat un calorifer din fonta, l-am pus pe un carut, dar la scurt timp am fost depistati iar eu am fost retinut cu U. I. N.”.

Instanta de recurs mai constata ca un alt indiciu ca inculpatul M. A. incearca sa denatureze adevarul este si acela ca omite a indica numele persoanei de la care a sustinut ca a cumparat bunurile pe care partile vatamate le-au reclamat ca fiind sustrase, persoana care ar putea preciza daca este reala sustinerea inculpatului referitoare la faptul ca la 17.06.2008 inculpatul ar fi cumparat acest bun in schimbul sumei de 20 lei, fiind surprins in timp ce se pregatea sa il transporte impreuna cu ceilalti trei inculpati.

Curtea constata, asadar, ca aprecierea primei instante referitoare la faptul ca inculpatii nu au participat la comiterea infractiunii, are la baza o  analiza trunchiata si selectiva a materialului probator, in conditiile in care nu exista nici un argument si nici o explicatie logica si credibila care sa motiveze revenirea inculpatului M. A. asupra primei declaratii si optiunea sa pentru relatarea unei alte situatii de fapt care, asa dupa cum s-a aratat mai sus, nu rezista criticilor.

In plus, declaratia initiala a inculpatului M. A. se coroboreaza si cu plangerile si declaratiile celor doua parti vatamate, din care rezulta ca la datele de 30.05.2008 si 17.06.2008 apartamentul situat la etajul unui bloc din zona centrala a municipiului Ploiesti a fost fortat, patrunzandu-se prin efractie in interiorul sau si sustragandu-se mai multe obiecte metalice rezultat din dezafectarea instalatiei termice a imobilului, in total fiind sustrase 7 calorifere din fonta, 2 cazi de baie si circa 30 kg de teava de plumb.

Trecand peste faptul ca o asemenea cantitate de deseuri metalice nu putea fi in mod fizic transportata de catre o singura persoana, fiind deci evidenta imprejurarea ca era necesara participatia mai multor persoane pentru a se reusi luarea si transportarea bunurilor, Curtea constata ca acest lucru este confirmat de altfel si de declaratiile initiale ale inculpatului M. A. date in cursul urmaririi penale, despre care am facut vorbire mai sus, precum si de procesul verbal de constatare incheiat de lucratorii de politie, in care ceilalti doi autori U. I. N. si B. M.F., recunosc patrunderea in imobil si luarea bunurilor, evident, fara consimtamantul partilor vatamate.

Pe de alta parte, tot in procesul verbal de constatare incheiat la 17.06.2008, cu prilejul depistarii si surprinderii inculpatilor, se precizeaza ca la fata locului a fost identificat martorul ocular D. M. care „la data de mai sus a observat un grup de 4 persoane, avand asupra lor un carut, persoane care au intrat in imobil, coborand la scurt timp, avand asupra lor un calorifer din fonta, pe care l-au incarcat in carut, iar cand au vrut sa plece au fost opriti de un cetatean, iar trei dintre persoane au fugit, fiind retinut la acel moment doar inculpatul U. I. N.”.

Sustinerile acestei martore, cuprinse in procesul verbal de constatare, sunt confirmate si de depozitiile date in cursul cercetarii judecatoresti, de alti doi martori – V. C. si T. M., prima martora declarand ca a observat urmele de fortare de la apartamentul partilor vatamate, precum si lipsa cazilor si caloriferelor, iar cel de-al doilea martor precizand ca a observat pe unul dintre inculpati ce transporta un calorifer intr-un carut, martorul recunoscand ca este un bun ce apartinea partii vatamate V. A..

Trecand peste faptul ca, asa cum s-a specificat mai sus, declaratiile martorilor din cursul cercetarii judecatoresti au fost date la un interval mai mare de timp de la comiterea faptei, scurgandu-se aproximativ 3 ani de la acel moment, Curtea mai remarca si faptul ca in cursul urmarii penale, martorii T. M. si D.M. au dat declaratii imediat dupa comiterea faptei, respectiv la data de 17.06.2008 (martora D. M.) si la data de 12.09.2008 (martorul T. M.), declaratii care in mod evident pot fi avute in vedere la stabilirea situatiei de fapt, cata vreme sunt mult mai apropiate de momentul comiterii faptelor si deci, informatiile oferite de martori sunt mult mai exacte, nepunandu-se problema alterarii lor prin scurgerea timpului.

Or, ambii martori in cuprinsul acestor declaratii au confirmat imprejurarea ca la 17.06.2008 au observat un grup de 4 barbati transportand un calorifer de fonta cu un carut, dupa ce in prealabil coborasera de pe scara unui bloc in care se afla si apartamentul partilor vatamate si fiind opriti de catre martorul T. M., 3 dintre acestia au fugit, iar unul a ramas pe loc si a fost predat organelor de politie.

Raportat la depozitiile acestor martori, este evident ca fuga celorlalti 3 autori de la locul faptei este inexplicabila si nu poate confirma decat imprejurarea ca bunul respectiv provenea din furt, fiind lipsita in mod cert de credibilitate afirmatia lor, in sensul ca au cumparat caloriferul si revendicandu-se proprietatea asupra acestuia, au fugit pentru a depista persoana de la care cumparasera caloriferul.

Asa fiind, Curtea a remarcat ca, prima instanta a conferit valenta exclusiv faptului ca nu exista probe directe referitoare, strict, la momentul luarii bunurilor de catre inculpati si deci la momentul realizarii apropriatiunii, omitand insa sa realizeze o examinare aprofundata a celorlalte mijloace de proba, administrate in decursul urmaririi penale, astfel cum au fost expuse mai sus, fara a proceda la o coroborare a acestor mijloace de proba intre ele pentru a verifica realitatea apararilor inculpatilor.

In contextul celor expuse anterior, Curtea a constatat ca, in mod gresit instanta de fond a conferit forta probanta exclusiv probelor administrate in cursul cercetarii judecatoresti, mai exact declaratiilor inculpatilor, prin care acestia au negat savarsirea faptelor, inlaturand practic din ansamblul probator, mijloacele de proba administrate in decursul urmaririi penale, desi conform art.63 alin.2 Cod procedura penala, probele nu au valoare mai dinainte stabilita, iar aprecierea acestora se realizeaza de catre organul judiciar in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului.

Atata vreme cat nu s-a facut dovada intrebuintarii unor mijloace interzise de catre lege la administrarea probelor din cursul urmaririi penale, nu exista nici un motiv justificat pentru inlaturarea fortei probante a acestora si conferirea de forta probanta deplina exclusiv probelor administrate in cursul cercetarii judecatoresti.

Pe cale de consecinta, Curtea a retinut ca, recursurile partilor vatamate sunt fondate, in conditiile in care este evident ca din probele administrate in cursul urmaririi penale, dar si al cercetarii judecatoresti (ne referim aici la depozitiile martorilor), se face dovada, cu claritate a existentei faptelor si savarsirii lor cu vinovatie de catre inculpati, fiind intemeiate criticile recurentilor privind faptul ca in mod gresit nu a fost antrenata raspunderea penala a inculpatilor pentru comiterea acestor fapte.

Constatandu-se incidenta cazului de casare prevazut de art.385/9 alin.1, pct.18 c.pr.penala, in sensul ca instanta de fond a comis o grava eroare de fapt, avand drept consecinta pronuntarea unor hotarari gresite de achitare, Curtea a admis recursurile partilor vatamate, conform art.385/15 pct.2 lit.d c.pr.penala, a casat hotararea atacata si rejudecand, a constatat vinovatia inculpatului M. A. in savarsirea celor doua infractiuni de furt calificat comise in datele de 30.05.2008 si 17.06.2008, in dauna partilor vatamate V. A. si V. A. si a dispus condamnarea acestuia.

De asemenea, constatandu-se existenta faptei si vinovatia fiecaruia dintre inculpatii R. F., U. I. N. si B. F. M., in privinta savarsirii infractiunii de furt calificat, comisa prin efractie la 17.06.2008, s-a dispus condamnarea fiecaruia dintre acestia, iar in cazul inculpatului M. A., a carui vinovatie a fost retinuta intr-o pluralitate infractionala sub forma concursului real de infractiuni, s-a facut aplicarea art.33 lit.a si art.34 lit.b C.penal, stabilindu-se spre executare pedeapsa cea mai grea.

 

 (Judecator Cristina Georgescu)