Principiul bugetar al anualitatii este consacrat de prevederile art. ii alin.(l) din Legea nr. 273/2006, actualizata, conform caruia "veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate, in conditiile legii, pe o perioada de un an, care corespunde exercitiului bugetar".

 

Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, actualizat, art.62, alin.1

¹

si art.43, alin.1, lit.c

 

In cazul veniturilor obtinute din inchirierea bunurilor mobile si imobile din patrimoniul personal, venitul brut se stabileste pe baza chiriei prevazute in contractul incheiat intre parti pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul incasarii chiriei
.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 2085 din 11 martie 2014

 

Prin decizia nr.2085 din data de 11 martie 2014 Curtea de Apel Ploiesti a  respins recursul formulat de recurenta reclamanta UATCS prin primar, impotriva sentintei nr.2024 din data de 11.06.2013, pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu intimatele parate CC a Romaniei si CC Prahova, ca nefondat.

 Prin cererea inregistrata sub nr. 366/42/2012, reclamanta UATCS prin primar,  in contradictoriu cu paratele CC a Romaniei

si CC Prahova  a contestat Decizia nr. 3/2012, precum si Raportul de audit financiar din 12.12.2011 continand masurile pe care ordonatorul de credite trebuie sa le ia pentru inlaturarea deficientelor constatate de CC Prahova, referitoare la capitolul cheltuieli de personal, cheltuieli reprezentand ajutoare banesti date functionarilor publici si personalului contractual in baza contractului colectiv de munca si cap. 51.02, subcapitolul 03.02 „Autoritati executive – alineat 20.11. „Carti, publicatii si materiale documentare” si impotriva incheierii nr. 6 din 03.04.2012 pronuntata in urma formularii contestatiei impotriva deciziei nr. 3/2012.

Pe baza probatoriilor cu inscrisuri si expertiza prin sentinta nr. 2024 din data de 11.06.2013 Tribunalul Prahova a respins ca neintemeiata actiunea.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta UATCS prin primar, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate si pe fond admiterea contestatiei si anularea in parte a deciziei atacate.

Curtea examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate , a actelor si lucrarilor dosarului, a normelor legale incidente in cauza, a art. 304 si 304

¹

Cod pr civila, a respins recursul ca nefondat  pentru considerentele ce succed
:

Referitor la primul motiv de recurs, sporul salarial al membrilor comisiei constituite in baza Legii 18/1991 republicata a fost acordat in temeiul prevederilor art.I si art.II din O.U.G. nr.136/2006 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietatii.

In conformitate cu aceste dispozitii legale, sporul salarial putea fi acordat numai pe o perioada de 1 an de la data intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta, respectiv de la 28.12.2006 la 28.12.2007, dupa aceasta data acordarea sporului de dificultate facandu-se fara baza legala.

Ca urmare a controlului efectuat de catre auditorii CC Prahova, s-a constatat ca acordarea sporului de dificultate s-a facut strict in baza dispozitiilor date de primar, fara a exista referate de necesitate din care sa rezulte numarul de dosare ce trebuie rezolvat, ce efort suplimentar presupune solutionarea definitivaaacestora si daca aceasta activitate excede sarcinilor de serviciu curente.

Faptul ca Legea 263/2006 precizeaza ca stabilirea sporului ce se acorda se face anual de catre conducatorul institutiei, nu inseamna ca aplicarea legii este nelimitata in timp, ci se refera la faptul ca dispozitiile respective trebuie sa se emita in fiecare exercitiu bugetar.

Astfel, aceasta precizare se bazeaza pe respectarea principiului bugetar al anualitatii, consacrat de prevederile art. II alin.(l) din Legea 273/2006, actualizata, care prevede ca "veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate, in conditiile legii, pe o perioada de un an, care corespunde exercitiului bugetar".

Prin urmare, acest spor are caracter temporar, asa cum rezulta si din Decizia nr.460/2.04.2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.I pct.4 alin.2 teza I partea finala din Legea nr.263/2006.

  Cu privire la motivul doi de recurs, respectiv la nelegalitatea masurii dispuse la punctual 2 din Decizia nr.3/2012, ce face referire la indemnizatia de hrana care a fost acordata functionarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, prima instanta in mod corect a retinut ca ,,potrivit art.162 alin.3 din Legea 53/2003, sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege ".

De asemenea s-a retinut de catre prima instanta ca indemnizatia de hrana s-a acordat in baza contractului colectiv de munca, dar potrivit prevederilor art. 25 din H.G. nr. 833 din 25 iulie 2007, privind normele de organizare si functionare a comisiilor paritare si incheierea acordurilor colective actualizata, se mentioneaza ca acordurile colective nu pot contine prevederi contrare, drepturi si obligatii sub nivelul minim stabilit prin acte normative. De asemenea, clauzele acordurilor colective nu pot exceda sau, dupa caz nu pot stabili ingradirea drepturilor si obligatiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligatii suplimentare fata de cele reglementate prin lege in derularea raporturilor de serviciu.

Totodata la data de 01.01.2010 au intrat in vigoare prevederile Legii cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, iar conform art.1 alin(2) din aceasta lege incepand cu data intrarii in vigoare, in tot sau in parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevazut la alin. (1) sunt si raman in mod exclusiv cele prevazute in prezenta lege.

Referitor la ultimul motiv de recurs legat de retinerea nelegala a sumei de 3570 lei pentru editarea ziarului "Sangeru comuna mea", instanta a retinut ca aceasta s-a facut fara respectarea prevederilor legale, aceasta operatiune neavand legatura cu activitatea primariei, potrivit Legii nr.215/2001.

In plus, dupa cum a retinut si prima instanta, s-a constatat ca reclamanta dispune de pagina de internet proprie, astfel ca potrivit cadrului legal institutia putea sa-si realizeze promovarea de informatii pe pagina proprie de internet.

In ceea ce priveste rezervarea de spatiu publicitar in ziarul Telegraful de Prahova, s-a retinut ca reclamanta nu a putut proba executarea serviciilor.

Asa fiind, Curtea vazand si dispozitiile art.312 alin.1 Cod proc.civ. a respins recursul ca nefondat.

(Judecator Rodica Dubosaru)