Principiile echivalentei si efectivitatii

In contextul in care jurisprudenta CJUE consacra principiile echivalentei si efectivitatii - in ceea ce priveste restituirea sumelor platite cu titlu si impozite, in mod nedatorat -, este indubitabil ca intimata reclamanta este indreptatita a obtine dobanzi la sumele reprezentand TVA.

Prin sentinta nr. 378 din 27 mai 2015, pronuntata de Tribunalul Olt a fost admisa actiunea formulata de reclamanta, asa cum a fost precizata si a fost obligata parata ANAF BUCURESTI- DIRECTIA GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, la plata sumei de 844.680,02 lei reprezentand dobanzi.

A fost respinsa actiunea fata de paratii DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE CRAIOVA, ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE OLT, pe lipsa de calitate procesuala pasiva.

Motive de recurs:

Impotriva acestei sentinte s-a exercitat calea de atac a recursului de catre recurenta parata solicitand admiterea recursului, casarea sentintei si respingerea cererii de chemare in judecata, ca nefondata.

Dezvoltarea motivelor de recurs:

Recurenta parata a invederat, in esenta, ca, sentinta atacata este data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material, instanta de fond, limitandu-se, la pronuntarea sentintei, la preluarea argumentelor reclamantei, neluand in considerare apararile formulate de aceasta.

A mai aratat ca, instanta de fond, aplicand eronat dispozitiile art. 117 lit. f, art. 124 alin.1 si art. 70 din OG nr. 92/2003, neluand in considerare procedura prevazuta de OMFP nr. 1899/2004, fara a avea in vedere situatia de fapt sau documentele aflate la dosarul cauzei, instanta de fond a ajuns la concluzia eronata in ceea ce priveste existenta si data nasterii dreptului societatii la acordarea de dobanzi. Astfel, referitor la cererea reclamantei privind acordarea dobanzilor pentru perioada 19.04.2010-16.05.2014, calculate pentru suma de 1.198.995 lei in mod eronat instanta de fond nu a avut in vedere urmatoarele considerente de fapt: astfel, cu adresa nr. 5589/03.03.2010, reclamanta a depus decontul privind TVA cu optiune de rambursare aferent lunii februarie 2010, inregistrat la DGRFP Olt sub nr. 74660/03.03.2010 prin care a solicitat rambursarea soldului sumei negative a TVA in cuantum de 15.435.303 lei. De asemenea ca, intrucat contribuabilul prezenta risc fiscal ridicat s-a dispus efectuarea unei inspectii fiscale partiale ce a fost concretizata prin RIF nr. 2782/09.05.2011 si decizia de impunere nr. 55/12.05.2011, iar urmare a verificarilor efectuate s-a dispus restituirea sumei de 12.728.753 lei reprezentand TVA, retinandu-se suma de 2.706.568 lei, considerata a fi necuvenita. A mai aratat ca, actiunea reclamantei impotriva acestor acte a fost admisa in parte prin sentinta nr. 104/01.03.2013 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in ceea ce priveste suma respinsa la rambursare prin decizia de impunere, respectiv pentru suma de 1.198.995 lei, suma asupra careia s-a solicitat a se calcula dobanda in dosarul de fata.

A mai aratat ca, prin adresa nr. 674/21.05.2014, inregistrata la DGAMC cu nr. 1157420/23.05.2014, reclamanta a solicitat restituirea sumei de 1.198.995 lei, in baza sentintei nr. 104/01.03.2013 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, definitiva si irevocabila prin decizia nr. 483/04.02.2014.

De asemenea ca, la data de 11.06.2014 DGAMC a emis decizia d rambursare a TVA nr. 3108/11.06.2014 pentru suma de 1.198.995 lei, reprezentand TVA de rambursat aferent lunii februarie 2010. Totodata ca, cu ocazia restituirii TVA stabilita prin decizia de rambursare nr. 3108/11.06.2014 organul fiscal a constatat ca societatea figura la dobanzi si penalitati TVA cu obligatii de plata in suma totala de 281.844 lei, pentru care s-a intocmit Decizia privind compensarea obligatiilor fiscale nr. 7435/16.06.2014 in suma de 267823 lei si Decizia privind compensarea obligatiilor fiscale nr. 7436/16.06.2014 in suma de 14021 lei. Dupa efectuarea compensarii obligatiilor fiscale restante in suma de 282.029 lei, organul fiscal a procedat la intocmirea Notei de restituire nr. 7644/09.07.2014 pentru diferenta in suma de 916.966 lei.

A mai aratat ca, restituirea s-a efectuat in termen, cu respectarea prevederilor OPANAF nr. 802.520/03.07.2009 privind selectia nationala a deconturilor din data de 14.07.2014.

A invederat recurenta ca, intrucat reclamanta nu a contestat decizia de rambursare a TVA nr. 3108/11.06.2014 si nici decizia privind compensarea obligatiilor fiscale, solicitarea de acordare a dobanzii este nejustificata.

De asemenea ca, in mod eronat, instanta de fond a asimilat situatia in care” actele administrative care au exclus rambursarea” au fost anulate ulterior printr-o hotarare judecatoreasca cu situatia in care organul fiscal a solutionat cererea de rambursare a TVA cu depasirea termenului de 45 de zile prevazut de legislatia nationala, acreditand fara a existata un temei legal ideea ca in speta dobanzile de intarziere sa datoreaza de la data de 18.04.2010, aceasta fiind considerata data nasterii dreptului la restituire.

A mai aratat ca, in conformitate cu dispozitiile art. 124 alin.1 din OG nr. 92/2003, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat, contribuabilul are dreptul la dobanda din ziua expirarii termenului prevazut la art. 70 din OG nr. 92/2003, pana la data stingerii prin oricare dintre modalitatile prevazute de lege, iar acordarea acestor dobanzi se face la cererea contribuabililor.

De asemenea ca, din cuprinsul prevederilor art. 124 alin.1 cu art. 70 din OG nr. 92/2003 rezulta faptul ca, organul fiscal poate fi obligat la acordarea dobanzilor numai pentru perioada cuprinsa intre data la care a expirat termenul de restituire de 45 de zile prevazut de art. 70 alin.1 si data restituirii efective ori a compensarii eventualelor obligatii fiscale inregistrate.

Or, rezulta ca, intimata a solicitat restituirea sumei de 1.198.995 lei la data de 23.05.2014 iar la data de 11.06.2014 DGMC a emis decizia de rambursare a TVA nr. 3108/11.06.2014 pentru suma de 1.198.995 lei, reprezentand TVA de rambursat aferent lunii februarie 2010. A mai aratat ca, aceasta suma solicitata la restituire a fost solutionata prin emiterea deciziei de rambursare in termen legal de 45 de zile de la data depunerii cererii de restituire iar restituirea a fost efectuata, dupa compensarea obligatiilor fiscale in suma de 916.966 lei la data de 14.07.2014, organul fiscal neputand efectua restituirea inainte ca decontul sa fie cuprins in selectia nationala a deconturilor de TVA, stabilita conform prevederilor OPANAF nr. 802.520/2009.

Cu privire la termenul de 45 de zile a aratat ca, jurisprudenta a stabilit ca numai nerespectarea acestuia atrage obligatia organului fiscal de a plati dobanzi contribuabilului. De asemenea ca, dobanda se calculeaza incepand cu ziua imediat urmatoare expirarii termenului prevazut la pct.1 din OMFP nr. 1899/2004 sau acelui prevazut la cap. I pct. 4 alin.3, dupa caz, pana in ziua inregistrarii, inclusiv, a operatiunii de compensare si/sau a operatiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferente ramase dupa efectuarea compensarii, in conturile bugetare corespunzatoare, cu exceptia impozitului pe venit.

A mai aratat ca, in privinta jurisprudentei CJUE la care se face referire in speta, corect institutia recurenta a aplicat dispozitiile legislatiei interne in vigoare.

Temeiul de drept: art.. 488 alin1 pct.8 NCPC.

A solicitat judecarea cauzei si in lipsa.

Probe: a solicita iar instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, cele depuse la instanta de fond dar si noi inscrisuri.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.

Legal citata, intimata AJFP Olt in numele si pentru DGRFP Craiova a depus concluzii scrise, solicitand admiterea caii de atac.

In fapt, a aratat, in esenta, ca, intimata a solicitat restituirea sumei la data de 23.05.2014 iar la data de 11.06.2014 DGAMC a emis decizia de rambursare a TVA nr. 3108/11.06.2014, fiind asadar respectat termenul de 45 de zile de la data depunerii cererii de restituire.

Legal citata intimata reclamanta a depus intampinare solicitand respingerea caii de atac.

In fapt, a aratat, in esenta, ca, a solicitat rambursarea sumei de 15.435.303 lei care include si suma de 1.198.995 lei in baza prevederilor art. 117 lit. e din OG nr. 92/2003 prin cererea de rambursare nr. 5589/03.03.2010 din care, in mod abuziv, a fost respinsa la rambursare inclusiv suma de 1.198.995 lei, fapt confirmat prin sentinta civila nr. 104/01.03.2013 a Curtii de Apel Craiova. A mai aratat ca, din data de 19.04.2010( data la care expirau acela 45 de zile in care trebuia solutionata cererea de rambursare inregistrata sub nr.5589/03.03.2010 si pana in data de 15.07.2014, adica mai bine de 4 ani si 3 luni.

A invocat jurisprudenta CJUE.

In drept, au fost invocate prevederile art. 205-206 NCPC..

Intimata parata DGRFP Craiova a depus note de sedinta, invocand exceptia lipsa calitatii procesuale pasive..

Considerentele instantei de recurs in raport de motivele de recurs invocate si de disp. art. 488 alin.1 pct. 6 si 8 Cod procedura civila:

Cu titlu de chestiune prealabila, Curtea constata ca, desi, recurenta intimata nu a indicat, expres ca si motiv de nelegalitate prevederile art. 488 alin.1 pct. 6 NCPC, din considerentele cererii de recurs referitoare la solutionarea de catre instanta de fond a cererii de chemare in judecata doar prin prisma argumentelor reclamantei pe care le-a preluat, neluand in considerare si apararile formulate de aceasta, rezulta ca, aceasta a criticat sentinta recurata si din prisma prevederilor art. 488 alin.1 pct. 6 NCPC.

1. In privinta motivului de recurs prevazut de dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 6 NCPC, Curtea constata ca, pentru a se retine incidenta acestui motiv, trebuie ca hotararea atacata sa nu cuprinda motivele pe care se intemeiaza, astfel ca, inexistenta acestora impiedica exercitarea controlului judiciar, sau sa cuprinda motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei.

Obligatia instantei de a-si motiva hotararea adoptata, consacrata legislativ in dispozitiile art. 425 alin. 1 lit. b NCPC, ca de altfel si cercetarea fondului cauzei au in vedere stabilirea in considerentele hotararii a situatiei de fapt expusa in detaliu, incadrarea in drept, examinarea argumentelor partilor si punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant, si, nu in ultimul rand rationamentul logico-juridic care a fundamentat solutia adoptata.

Aceste cerinte legale sunt impuse de insasi esenta infaptuirii justitiei, iar forta de convingere a unei hotarari judecatoresti rezida din rationamentul logico - juridic clar explicitat si intemeiat pe considerente de drept.

In cauza, motivarea primei instante raspunde acestor exigente legale, instanta de fond aratand care sunt considerente de fapt si de drept care au condus la adoptarea solutiei de respingere a cererii de chemare in judecata.

Faptul ca, in motivarea sentintei prima instanta a retinut si aspectele invocate de intimata reclamanta nu este de natura a concluziona ca, aceasta si-a fundamentat solutia exclusiv pe argumentele invocate de aceasta. Dimpotriva, din considerentele sentintei recurate rezulta ca, prima instanta a expus propriul rationament logico juridic care a condus la pronuntarea sentintei. Mai mult, instanta avand obligatia de a raspunde la toate sustinerile partilor este firesc ca, in cuprinsul sentintei sa arate motivele pentru care a retinut sau, dimpotriva a inlaturat sustinerile partilor.

Fata de cele expuse, Curtea constata ca, nu este incident motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 6 N. C.p.c.

1. Sub aspectul motivului de recurs prevazut de dispozitiile art. 488 alin.1 pct. 8 NCPC, Curtea retine ca, instanta de fond, contrar sustinerii recurentei reclamante a facut o corecta interpretare si aplicarea prevederilor legale incidente in cauza, dand totodata eficienta si jurisprudentei CJUE.

In ceea ce priveste critica recurentei parate potrivit careia, cererea de rambursare a TVA in suma de 1.198.995 lei a fost depusa la data de 23.05.2014 iar la data de 11.06.2014 DGMC a emis decizia de rambursare a TVA nr. 3108/11.06.2014 pentru suma de 1.198.995 lei, reprezentand TVA de rambursat aferent lunii februarie 2010, cu respectarea termenului de 45 de zile prev. de art. 70 din OG nr. 92/2003, motiv pentru care nu datoreaza dobanda legala nu poate fi retinuta de instanta de control judiciar. Astfel, intimata reclamanta a inteles sa formuleze cererea de rambursare a sumei totale de 15.435.303 lei (care include si suma de 1.198.995 lei prin cererea de rambursare nr. 5589/03.03.2010) cerere care insa a fost respinsa la rambursare inclusiv suma de 1.198.995 lei. Ulterior, urmare a verificarilor efectuate s-a dispus restituirea catre reclamanta a sumei de 12.728.753 lei reprezentand TVA, retinandu-se suma de 2.706.568 lei, considerata a fi necuvenita. Asa cum a retinut si instanta de fond, contestatia reclamantei privind respingerea de la rambursare a TVA in suma de 2.706.568 lei a fost admisa in parte de catre Curtea de Apel Craiova prin sentinta nr. 104/01.03.2013, dispunandu-se anularea Deciziei nr. 4/06.01.2012 emisa de ANAF- Directia Generala de Solutionare a Contestatiilor, Decizia de Impunere nr. 55/12.05.2011 emisa de DGFP- Olt si Raportul de Inspectia Fiscala nr. 2782/09.05.2011 intocmit de DGFP Olt, in ceea ce priveste suma de 1.198.995 lei ce reprezinta TVA aferent livrarilor intracomunitare de zahar, sentinta ramasa irevocabila prin respingerea recursului de catre ICCJ prin decizia nr. 483/04.02.2014 ( f 3038 dosar fond).

Asadar, cererea de rambursare a TVA-ului si pentru suma de 1.198.995 lei (parte integranta a sumei totale de 15.435.303 lei) pentru care intimata reclamanta a solicitat acordarea dobanzii legale a fost formulata la data de 03.03.2010. Faptul ca, intimata reclamanta, urmare a sentintei nr. 104/01.03.2013 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. 318/54/2012, irevocabila prin respingerea recursului a reiterat cererea de rambursare a TVA-ului pentru suma de 1.198.995 lei nu poate conduce la o alta concluzie, intimata reclamanta nefacand altceva decat sa solicite executarea sentintei.

In drept, Curtea retine ca, potrivit prevederilor art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003"Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 117 alin. (2) si (21) sau la art. 70, dupa caz, pana la data stingerii prin oricare dintre modalitatile prevazute de lege. Acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabililor", in timp ce art. 70 alin. 1 din acelasi act normativ prevede ca "Cererile depuse de catre contribuabil potrivit prezentului cod se solutioneaza de catre organul fiscal in termen de 45 de zile de la inregistrare".

Asadar, este incontestabil ca intimatei reclamante trebuia sa i se ramburseze suma de 1.198.995 lei din moment ce actele administrativ-fiscale prin care i se refuzare rambursarea de la plata a acesteia fusesera desfiintate de instanta judecatoreasca iar in baza textelor de lege anterior mentionate aceasta este indreptatita si la achitarea dobanzii, dupa trecerea unui interval de 45 de zile de la momentul formularii cererii de restituire.

Desi, CJUE a stabilit - in cauza C-565/11, Irimie c. Statul Roman - ca "Dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim national, care limiteaza dobanzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii la cele care curg incepand din ziua care urmeaza datei formularii cererii de restituire a acestei taxe", Curtea constata ca, intimata reclamanta a solicitat acordarea dobanzii dupa expirarea unui termen de 45 de zile de la data depunerii cererii de rambursare a TVA-ului la data de 03.03.2010.

Mai retine instanta de control judiciar ca,in cauza (C-431/12 - S.C. Rafinaria Steaua Romana), CJUE a statuat ca "Articolul 183 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata trebuie interpretat in sensul ca se opune ca o persoana impozabila care a solicitat rambursarea excedentului de taxa pe valoarea adaugata achitata in amonte din taxa pe valoarea adaugata pe care o datoreaza sa nu poata obtine din partea administratiei fiscale a unui stat membru dobanzi de intarziere aferente rambursarii efectuate tardiv de aceasta administratie pentru o perioada in care erau in vigoare acte administrative care excludeau rambursarea si care au fost anulate ulterior printr o decizie judecatoreasca".

Prin aceeasi hotarare, CJUE a retinut ca "Curtea a statuat deja ca modalitatile de rambursare a excedentului de TVA nu pot aduce atingere principiului neutralitatii sistemului fiscal al TVA ului facand ca persoana impozabila sa suporte, in tot sau in parte, sarcina acestei taxe, ceea ce implica in special ca rambursarea sa fie efectuata intr-un termen rezonabil (Hotararea Enel Maritsa Iztok 3). Pentru aceleasi motive, atunci cand rambursarea in favoarea persoanei impozabile a excedentului de TVA intervine dupa trecerea unui termen rezonabil, principiul neutralitatii sistemului fiscal al TVA ului impune ca pierderile financiare astfel generate, in detrimentul persoanei impozabile, prin indisponibilizarea sumelor de bani in cauza sa fie compensate prin plata unor dobanzi de intarziere. In aceasta privinta, din jurisprudenta Curtii reiese ca un calcul al dobanzilor datorate de la buget care nu ia in considerare ca punct de plecare ziua in care excedentul de TVA ar fi trebuit in mod normal sa fie restituit conform Directivei TVA este, in principiu, contrar articolului 183 din aceasta directiva (Hotararea Enel Maritsa Iztok). Pe de alta parte, trebuie sa se constate ca, din punctul de vedere al persoanei impozabile, motivul pentru care rambursarea excedentului de TVA a intervenit cu intarziere este lipsit de importanta. In acest context, nu exista vreo diferenta pertinenta intre o rambursare tarzie intervenita din cauza unei solutionari administrative cu depasirea termenelor prevazute si cea intervenita din cauza unor acte administrative care au exclus in mod nelegal rambursarea si care au fost anulate ulterior printr-o decizie judecatoreasca" - isi pastreaza valabilitatea.

In consecinta, in contextul in care jurisprudenta CJUE consacra principiile echivalentei si efectivitatii - in ceea ce priveste restituirea sumelor platite cu titlu si impozite, in mod nedatorat -, este indubitabil ca intimata reclamanta este indreptatiti a obtine dobanzi la sumele reprezentand TVA.

Critica recurentei parate referitoare la neindreptatirea intimatei reclamante la obtinerea de dobanzi intrucat nu a contestat decizia de rambursare a TVA nr. 3108/11.06.2014 si nici decizia privind compensarea obligatiilor fiscale este nefondata fata de cele expuse anterior, aceasta fiind indreptatita la acordarea dobanzii.

In concluzie, criticile recurentei intimate sunt nefondate, astfel incat, in temeiul disp. art. 496 alin.1 NCPC va respinge cererea de recurs ca fiind nefondata.

In privinta criticii intimatei parate DGRFP Craiova privind lipsa sa de calitate procesuala pasiva, Curtea constata, pe de o parte ca, in privinta sa cererea de chemare in judecata a fost respinsa ca fiind promovata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar pe de alta parte ca, aspectele invocate de aceasta reprezinta veritabile critici de nelegalitate care trebuia a fi invocate prin intermediul unui cai de atac iar nu prin intermediul notelor de sedinta.
(Decizia nr. 3724 de la 24 Noiembrie 2015 - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, rezumat judecator Adela Iuliana Albu)