Prima hotarare trebuie sa fie „definitiva"

27. Scopul art. 4 din Protocolul nr. 7 este de a interzice repetarea procedurilor penale (principiul
    non bis in idem)
    definitiv inchise. Conform Raportului explicativ privind Protocolul nr. 7, care, la randul sau, face trimitere la Conventia europeana privind valoarea internationala a hotararilor represive, o hotarare este definitiva daca, conform expresiei consacrate, a dobandit autoritate de lucru judecat
    (res judicata).
    Acest lucru este valabil atunci cand hotararea este irevocabila, adica atunci cand nu mai poate face obiectul unor cai de atac ordinare sau daca partile au epuizat respectivele cai de atac ori nu le-au exercitat inainte de expirarea termenului [Sergey Zolotukhin impotriva Rusiei (MC), pct. 107]. Hotararile care pot face obiectul unei cai de atac ordinare sunt excluse din sfera garantiei prevazute la art. 4 din Protocolul nr. 7, in masura in care nu a expirat termenul de apel (ibidem, pct. 108). In schimb, caile de atac extraordinare, cum ar fi o cerere de redeschidere a procedurii sau o cerere de prorogare a unui termen implinit, nu sunt luate in considerare atunci cand se stabile ste daca procedura a fost incheiata definitiv. De si aceste masuri reparatorii reprezinta o continuare a primei proceduri, caracterul „definitiv" al hotararii nu depinde de exercitarea acestora (ibidem).
28. In cauza Sundqvist impotriva Finlandei (dec.), Curtea a hotarat, in lumina dreptului intern aplicabil, ca decizia unui procuror de neincepere a urmaririi penale nu trebuie considerata ca fiind o decizie „definitiva"  si ca, in consecinta, nici faptul ca procurorul general a decis ulterior sa initieze o procedura impotriva reclamantului  si nici condamnarea ulterioara a persoanei in cauza nu constituie o noua procedura care intra sub incidenta art. 4 din Protocolul nr. 7. Curtea s-a pronuntat, de asemenea, in mai multe cauze, ca incetarea urmaririi penale de catre un procuror nu echivaleaza nici cu o condamnare, nici cu o achitare  si ca, in consecinta, art. 4 din Protocolul nr. 7 nu se aplica in aceasta situatie [Smirnova si Smirnova impotriva Rusiei (dec.), Harutyunyan impotriva Armeniei (dec.), Margus
    
    impotriva Croatiei (
    MC), pct. 120; a se vedea, de asemenea, in ceea ce prive ste o masura de internare provizorie intr-o unitate psihiatrica, dispusa de procuror, Horciag impotriva Romaniei (dec.)]. Aceasta dispozitie nu se aplica nici in cazul incetarii unei proceduri penale, decisa ca urmare a interventiei amnistiei privind acte care constituie incalcari grave ale drepturilor fundamentale, cum ar fi crimele de razboi impotriva populatiei civile [Margus impotriva Croatiei (MC), pct. 122-141]. In aceasta privinta, Curtea a hotarat ca ar fi contrar obligatiilor care ii revin statului in temeiul art. 2  si 3 din Conventie sa amnistieze fapte de omor sau de rele tratamente savar site impotriva unor civili  si a constatat existenta unei tendinte tot mai mari, in dreptul international, de a se considera inacceptabila amnistierea unor incalcari grave ale drepturilor omului. Prin urmare, Curtea a concluzionat ca intocmirea unui nou act de acuzare in legatura cu o persoana careia i s-a acordat o amnistie pentru astfel de acte nu trebuie sa intre sub incidenta art. 4 din Protocolul nr. 7 (ibidem).

B. Este a doua procedura noua?

29. Art. 4 din Protocolul nr. 7 interzice repetarea procedurilor penale (principiul
    ne bis in idem)
    definitiv inchise. Acesta consacra nu numai dreptul de a nu fi pedepsit de doua ori, ci  si dreptul de a nu fi urmarit penal sau judecat de doua ori. Se aplica chiar  si in cazul in care actiunea penala nu s-a incheiat cu o condamnare [Sergey Zolotukhin impotriva Rusiei (MC), pct. 110-111, in ceea ce prive ste achitarea in urma celui de-al doilea set de proceduri].
30. Curtea a hotarat ca art. 4 din Protocolul nr. 7 interzice in mod clar deschiderea unei noi proceduri in cazul in care prima procedura a incetat definitiv (ibidem).
31. Trebuie subliniat ca, in anumite cazuri, este irelevant daca o procedura a „incetat definitiv" sau nu, de exemplu atunci cand nu este vorba despre o repetare efectiva a procedurii, ci mai degraba despre o combinatie de mai multe proceduri considerate un intreg (Johannesson si altii impotriva
    
    Islandei,
    pct. 48). In aceasta cauza, Curtea a considerat ca nu era necesar sa se stabileasca daca  si de cand fusese „incheiata definitiv" prima procedura - procedura fiscala -, acest lucru fiind lipsit de relevanta pentru relatia dintre proceduri.
32. Art. 4 din Protocolul nr. 7 nu interzice desfa surarea mai multor proceduri concomitente
    (litis pendens).
    Intr-o astfel de situatie, nu se poate pretinde ca reclamantul a fost trimis in judecata in mai multe randuri pentru „o infractiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare definitiva" [Garaudy impotriva Frantei (dec.)]. De asemenea, nu este problematic, din perspectiva Conventiei, faptul ca, atunci cand exista doua proceduri concomitente, cea de-a doua inceteaza ca urmare a ramanerii definitive a hotararii de incetare a primei proceduri [Zigarella
    
    impotriva Italiei
    (dec.)]. In schimb, in cazul in care a doua procedura nu a incetat, Curtea a concluzionat ca procedura s-a repetat  si, prin urmare, a fost incalcat art. 4 din Protocolul nr. 7 (Tomasovic impotriva
    
    Croatiei,
    pct. 29-32; Muslija impotriva Bosniei si Hertegovinei, pct. 36-37; Nykanen impotriva Finlandei,
    
    pct. 47-54; Glantz impotriva Finlandei, pct. 57-64).
33. Cu toate acestea, Curtea s-a pronuntat, de asemenea, in cauze referitoare la retragerea permisului de conducere, ca, de si sanctiuni diferite (sanctiuni penale  si retragerea permisului de conducere) au fost impuse de diferite autoritati in cadrul unor proceduri diferite privind acelea si fapte (conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau depa sirea vitezei legale), exista o legatura suficient de stransa intre aceste proceduri, din punct de vedere material  si temporal, pentru a putea fi considerate ca facand parte din aceea si procedura (Nilsson impotriva Suediei (dec.); Maszni
    
    impotriva Romaniei,
    pct. 68-70). In aceste cauze, Curtea a concluzionat ca reclamantii nu au fost nici judecati, nici pedepsiti a doua oara pentru o infractiune pentru care facusera deja obiectul unei condamnari definitive  si ca, prin urmare, nu a existat o repetare a procedurii, contrar art. 4 § 1 din Protocolul nr. 7 la Conventie. De exemplu, in cauza Boman impotriva Finlandei, reclamantul a fost condamnat la suspendarea permisului de conducere pentru savar sirea unei infractiuni rutiere. Ulterior, organele de politie  si instantele administrative au prelungit aceasta suspendare in cadrul unei proceduri separate. Curtea a observat ca impunerea celei de-a doua suspendari implica faptul ca reclamantul fusese gasit deja vinovat de savar sirea infractiunii rutiere. Aceasta a considerat, de asemenea, ca decizia de a prelungi suspendarea permisului, luata la scurt timp de la pronuntarea hotararii in cadrul procedurii penale, s-a bazat in mod direct pe condamnarea definitiva a reclamantului de catre instanta districtuala pentru savar sirea infractiunii rutiere in cauza  si, prin urmare, nu a inclus examinarea separata de catre politie a infractiunii sau a comportamentului in cauza. Prin urmare, Curtea a concluzionat ca cele doua proceduri erau legate intrinsec, din punct de vedere material  si temporal,  si ca acestea constituiau a sadar una  si aceea si procedura in sensul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie (a se vedea  si Rivard impotriva Elvetiei, pct. 28-34).
34. Curtea a examinat cazuri de sanctiuni fiscale in mai multe cauze referitoare la Finlanda  si Suedia
    (Hakka impotriva Finlandei, Nykanen impotriva Finlandei, Glantz impotriva Finlandei, Rinas impotriva
    
    Finlandei, Osterlund impotriva Finlandei, Kiiveri impotriva Finlandei
    ; Lucky Dev impotriva Suediei). In aceste cauze, a observat ca, in sistemele finlandez  si suedez, sanctiunile penale  si administrative erau impuse de autoritati diferite, fara ca procedurile sa aiba vreo legatura una cu alta: in fiecare cauza, ambele seturi de proceduri s-au desfa surat separat  si in mod independent, pana la incetarea definitiva a acestora. In plus, sanctiunile aplicate in cadrul unei proceduri nu au fost luate in considerare de catre instanta care s-a pronuntat in cadrul celeilalte proceduri, atunci cand aceasta a determinat severitatea sanctiunii,  si nu a existat nicio interactiune intre autoritatile competente. In plus, Curtea a observat ca majorarile de impozit au fost impuse pe baza unei examinari a comportamentului  si raspunderii reclamantului in temeiul legislatiei fiscale, realizata independent de evaluarea efectuata in cadrul procedurii penale. Curtea a considerat ca aceasta situatie era diferita de cea din celelalte cauze referitoare la suspendarea permisului de conducere, pe care a trebuit sa le solutioneze, cauze in care decizia de suspendare a permisului s-a bazat in mod direct pe o condamnare previzibila sau definitiva pentru o infractiune rutiera  si, prin urmare, nu a implicat o examinare separata a infractiunii sau a comportamentului in cauza. In consecinta, a concluzionat ca nu exista nicio legatura stransa, din punct de vedere material  si temporal, intre procedura penala  si procedura fiscala.
35. Astfel, trebuie sa se stabileasca daca a existat o repetare a procedurii
    (bis).
    In cauza A si B
    
    impotriva Norvegiei
    (MC), Curtea a examinat sistemul norvegian al dublei proceduri penale  si administrative in cazul declaratiilor fiscale incorecte. Aceasta a dezvoltat principiul „legaturii materiale  si temporale suficient de stranse" intre proceduri. In opinia Curtii, cea mai sigura modalitate de a asigura respectarea art. 4 din Protocolul nr. 7 era sa se prevada o procedura la un singur nivel, care sa permita reunirea ramurilor paralele ale regimului juridic care reglementeaza activitatea in cauza, astfel incat sa fie indeplinite, in cadrul unui singur proces, diferitele imperative ale societatii prin raspunsul sau la incalcare. Totu si, art. 4 din Protocolul nr. 7 nu exclude desfa surarea unor proceduri mixte, chiar pana la incheierea acestora, sub rezerva indeplinirii anumitor conditii. Prin urmare, statul parat trebuie sa demonstreze in mod convingator ca procedurile mixte in cauza erau unite printr-o „legatura materiala  si temporala suficient de stransa" (pct. 130). Printre elementele relevante de care se tine seama pentru a stabili daca exista o legatura materiala  si temporala „suficient de stransa" se numara, in special, urmatoarele (pct. 132):

„- daca diferitele proceduri urmaresc scopuri complementare  si, prin urmare, abordeaza, nu numai
in abstracto
ci  si
in concreto,
aspecte diferite ale actului prejudiciabil societatii in cauza;

• daca natura mixta a procedurilor in cauza este o consecinta previzibila, atat in drept, cat  si in practica, a aceluia si comportament incriminat(idem);
• daca procedurile in cauza s-au desfa surat astfel incat sa se evite pe cat posibil orice suprapunere in colectarea  si aprecierea elementelor de proba, in special datorita unei interactiuni adecvate intre diferitele autoritati competente, care sa demonstreze ca stabilirea faptelor efectuata in cadrul unei proceduri a fost preluata in cadrul celeilalte;
•  si mai ales daca sanctiunea impusa in urma procedurii care a ramas definitiva mai intai a fost luata in considerare in cadrul procedurii ramase definitive ulterior, astfel incat, in final, sa nu i se impuna persoanei in cauza o sarcina excesiva, acest risc fiind cel mai putin probabil sa survina in cazul in care exista un mecanism de compensare menit sa garanteze ca ansamblul tuturor pedepselor pronuntate este proportional."

Pe de alta parte, Curtea a subliniat ca un element important este masura in care procedura administrativa prezinta caracteristicile unei proceduri penale ordinare, in special caracteristicile sale stigmatizante. In plus, chiar daca legatura
materiala
este suficient de solida, conditia privind legatura
temporala
ramane valabila  si trebuie sa fie indeplinita. Curtea a precizat ca nu este necesar ca cele doua seturi de proceduri sa se desfa soare simultan de la inceput pana la sfar sit, intrucat statul trebuie sa aiba dreptul de a opta pentru desfa surarea progresiva a procedurilor, in cazul in care aceasta maniera de abordare este justificata de preocuparea pentru eficienta acestora  si de buna administrare a justitiei, urmare ste scopuri sociale diferite  si nu cauzeaza partii in cauza un prejudiciu disproportionat. Cu toate acestea, trebuie sa existe intotdeauna o legatura
temporala
suficient de stransa pentru a proteja justitiabilul sa nu fie afectat de incertitudine  si intarzieri  si pentru a evita ca procedurile sa se prelungeasca in timp, chiar  si in cazul in care sistemul national relevant prevede un mecanism „integrat", care cuprinde o latura administrativa  si o latura penala distincte (pct. 134). Aplicand aceste principii faptelor din speta, Curtea este incredintata ca, de si reclamantilor le-au fost impuse sanctiuni diferite de catre doua autoritati diferite, in cadrul unor proceduri diferite, totu si exista intre acestea o legatura, atat materiala, cat  si temporala, suficient de stransa „pentru a considera ca acestea fac parte din mecanismul integrat de sanctiuni, prevazut de dreptul norvegian" in cazul nementionarii intr-o declaratie fiscala a unor informatii privind anumite venituri. Prin urmare, aceasta a hotarat ca procedura mixta nu constituia o repetare a actiunii penale in justitie, interzisa de art. 4 du Protocolul nr. 7 la Conventie (pct. 144-147  si 149-154).

36. In schimb, in cauza Johannesson si altii impotriva Islandei, Curtea a hotarat ca, de si cele doua proceduri aveau scopuri complementare - combaterea nerespectarii de catre contribuabili a obligatiilor legale care le revin in ceea ce prive ste declaratiile fiscale (pct. 51), avand in vedere suprapunerea lor limitata in timp  si natura in mare masura independenta a colectarii  si a evaluarii elementelor de proba din cadrul acestor proceduri, nu exista o legatura suficient de stransa intre ele (pct. 55). In consecinta, reclamantii au suferit un prejudiciu disproportionat, ca urmare a judecarii  si pedepsirii acestora de doua ori pentru un comportament identic sau identic in mod substantial, in cadrul a doua proceduri diferite, care nu erau suficient de strans legate intre ele.

1. 
   
   Exceptii
   

Art. 4 § 2 din Protocolul nr. 7

„2. Dispozitiile paragrafului precedent nu impiedica redeschiderea procesului, conform legii  si procedurii penale a statului respectiv, daca fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental in cadrul procedurii precedente sunt de natura sa afecteze hotararea pronuntata."

Cuvinte-cheie HUDOC

Redeschiderea procesului (P7-4)

Fapte noi ori recent descoperite (P7-4)

Viciu fundamental in cadrul procedurii (P7-4)

37. Art. 4 din Protocolul nr. 7 stabile ste o distinctie clara intre repetarea urmaririi penale sau rejudecarea unei persoane, interzise in temeiul primului paragraf al acestei dispozitii,  si redeschiderea procesului in circumstante exceptionale, masura prevazuta la al doilea paragraf, care prevede in mod expres posibilitatea ca o persoana sa raspunda din nou acelora si acuzatii, in conformitate cu dreptul intern, in cazul redeschiderii procesului, ca urmare a aparitiei unor evenimente noi sau a descoperirii unui viciu fundamental in cadrul procedurii precedente.
38. In cauza Nikitin impotriva Rusiei, reclamantul a fost judecat pentru tradare prin acte de spionaj  si divulgarea informatiilor secrete de stat, in forma agravata. Acesta a fost achitat definitiv printr-o hotarare a Curtii Supreme. Procurorul general a solicitat prezidiului Curtii Supreme reexaminarea cauzei in cadrul procedurii de revizuire (care includea o noua apreciere a legii aplicabile, precum  si a faptelor  si a probelor de la dosar)  si trimiterea dosarului spre instrumentare in vederea redeschiderii anchetei. Aceasta cale de atac introdusa de procuror a fost respinsa. Curtea a constatat ca legislatia nationala permitea o astfel de revizuire daca aceasta era motivata de posibilitatea comiterii unei erori judiciare privind aspecte de drept sau de procedura,  si ca, in cazul in care actiunea in revizuire era declarata admisibila, procedura de revizuire avea ca efect final anularea tuturor deciziilor anterioare  si pronuntarea asupra acuzatiilor penale printr-o noua decizie. Prin urmare, Curtea a apreciat ca aceasta putea fi considerata un tip special de redeschidere a procesului, care intra sub incidenta art. 4 § 2 din Protocolul nr. 7 (pct. 42-49; a se vedea  si Bratyakin impotriva Rusiei (dec.); Fadin impotriva
    
    Rusiei,
    pct. 30-32; Goncharovy impotriva Rusiei (dec.); Savinskiy impotriva Ucrainei (dec.); Xheraj
    
    impotriva Albaniei,
    pct. 71-74). In decizia sa privind cauza Korppoo impotriva Finlandei, Comisia a hotarat ca, pentru a permite Parchetului sa stabileasca daca era necesar sa fie solicitata redeschiderea procesului, organele de politie nu trebuiau sa fie impiedicate, in temeiul art. 4 § 1 din Protocolul nr. 7,

sa i si continue investigatiile dupa achitarea unui suspect.

In cauza Kadusic impotriva Elvetiei, reclamantul fost gasit vinovat pentru diverse infractiuni  si executa o pedeapsa cu inchisoarea. Ca urmare a unei reevaluari a starii sale de sanatate mintala, instanta a dispus o masura terapeutica institutionala, adica o modificare a pedepsei reclamantului ulterior pronuntarii hotararii initiale, in cursul executarii pedepsei acestuia, suspendand totodata durata pedepsei care a ramas de executat. Adoptarea masurii terapeutice s-a bazat pe constatarea ca reclamantul suferea de o tulburare psihica grava, care exista deja atunci cand persoana in cauza a fost judecata, dar care nu fusese diagnosticata. Curtea a hotarat ca aceasta masura nu a constituit o incalcare a art. 4 din Protocolul nr. 7. Aceasta a observat ca autoritatile interne au considerat reevaluarea starii de sanatate mintala a reclamantului ca fiind un fapt nou descoperit  si ca acestea au modificat hotararea initiala, aplicand regulile privind revizuirea, prin analogie. Aceasta a subliniat ca reclamantul nu a explicat in ce sens redeschiderea procesului nu avusese loc „conform legii  si procedurii penale ale statului in cauza

 

[1]

 Jurisprudenta citata poate fi in una sau in cele doua limbi oficiale (franceza si engleza) ale Curtii si ale Comisiei Europene a Drepturilor Omului. Daca nu se specifica altfel, referinta citata este cea a unei hotarari pe fond, pronuntata de o Camera a Curtii. Abrevierea „(dec.)" se refera la o decizie a Curtii, iar mentiunea „(MC)" indica faptul ca respectiva cauza a fost examinata de Marea Camera. Hotararile Camerei care nu sunt definitive la data publicarii prezentei actualizari sunt marcate cu un asterisc (*).

^[2]

 A se vedea, de asemenea, capitolu

l Corespondenta persoanelor private de libertate.

^[3]

 A se vedea  si capitolul privin

d Domiciliul.

^[4]

 A se vedea  si capitolul Corepondenta.

^[5]

A se vedea  si capitolul privind Corespondenta

(Supravegherea telecomunicatiilor intr-un context penal


si

Supravegherea




secreta speciala a cetatenilor/organizatiilor).

^[6]

Acest capitol ar trebui citit in coroborare cu cel referitor la Corespondenta

(Supravegherea telecomunicatiilor intr-un




context penal


s

i Supravegherea secreta speciala a cetatenilor/organizatiilor).

^[7]

A se vedea pct. 195.

^[8]

 A se vedea pct. 261.

^[9]

 A se vedea supra, capitolul Marja de apreciere in ceea ce prive ste viata de familie.

^[10]

 A se vedea capitolul Aspecte legate de mediu.

^[11]

 A se vedea si capitolul privind art. 34 (Cerere individuala).

^[12]

Nu include  si cazul corespondentei cu detinutii, aspect abordat in capitolul anterior (Corespondenta detinutilor).

^[13]

A se vedea  si capitolu

l Constituirea de dosare sau colectarea de date de catre serviciile de informatii sau de catre alte




organe ale statului.

^[14]

A se vedea  si capitolul de l

a pct. 117.

^[15]

A se vedea si capitolul Constituirea de dosare sau colectarea de date de catre serviciile de informatii sau de catre alte organe ale statului.

[16]

 Termenul de  sase luni acordat reclamantilor pentru a depune o cerere va fi stabilit la patru luni in momentul in care Protocolul nr. 15 din Conventie va intra in vigoare.

[17]

 Legaturile catre cauzele citate in versiunea electronica a ghidului trimit catre textul original in engleza sau in franceza - cele doua limbi oficiale ale Curtii - hotarari  si decizii pronuntate de aceasta, precum  si la decizii  si rapoarte ale Comisiei Europene privind Drepturile Omului. Daca nu se specifica altfel dupa numele cauzei, referinta citata este cea la o hotarare pe fond pronuntata de o Camera a Curtii. Mentiunea „(dec.)” face trimitere la o decizie, iar mentiunea „(MC)” indica faptul ca respectiva cauza a fost examinata de Marea Camera.

[18]

 O cerere anonima in sensul art. 35 § 2 (a) din Conventie se deosebe ste atat de problema nedivulgarii identitatii unui reclamant, prin derogare de la regula accesului public la informatia despre procedurile in fata Curtii, cat  si de problema confidentialitatii procedurii in fata Curtii (a se vedea art. 33  si art. 47 § 3 din Regulamentul Curtii  si Instructiunile practice in anexa).

[19]

 Protocolul nr. 15 va elimina urmatoarea sintagma din corpul art. 35 § 3 lit. b) din Conventie: „ si cu conditia de a nu respinge pentru acest motiv nicio cauza care nu a fost examinata corespunzator de o instanta nationala.”

[20]

 A se vedea, de asemenea, partea „Echitate".

[21]

 A se vedea, de asemenea, partea „Asistenta juridica".

[22]

A se vedea, de asemenea, partea „Executarea hotararilor".

[23]

A se vedea, de asemenea, partea „Executarea hotararilor".

[24]

A se vedea partea „Independenta  si impartialitate".

[25]

A se vedea, de asemenea, partea „Echitate".

[26]

A se vedea, de asemenea, partile „Controlul deplinei jurisdictii"  si „Echitate".

[27]

A se vedea partea „Domeniu de aplicare".

[28]

A se vedea, de asemenea, partea „Controlul deplinei jurisdictii".

[29]

A se vedea partea „Instanta de gradul al patrulea".

[30]

A se vedea mai sus.

[31]

A se vedea, de asemenea, partea „Administrarea probelor".

[32]

A se vedea, de asemenea, partea „Instanta de gradul al patrulea".

[33]

A se vedea partea „Domeniu de aplicare".

^[34]


. Termenii provocare, provocare politieneasca  si agent provocator sunt utilizati intr-o maniera inter sanjabila in jurisprudenta Curtii.

^[35]


 Pentru sfera de aplicare a art. 6 (latura penala)  si pentru notiunea de „acuzatie in materie penala", a se vede

a

Ghid privind art. 6 (latura penala)

disponibil pe pagina de Internet a Curtii

(www.echr.coe.int


- Jurisprudenta).

^[36]

 Lucrarile pregatitoare confirma acest lucru (a se vedea in special Doc. CM/WP VI (51) 7, p. 4, si AS/JA (3) 13, p. 4). Astfel, prin eliminarea „formularii pozitive" adoptate de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei in august 1950, statele semnatare ar fi intentionat sa evite ca prima teza a art. 2 din Protocolul nr. 1 sa poata fi interpretata drept o obligatie a statelor membre de a lua masuri eficiente pentru ca persoanele sa poata primi instruirea pe care o doresc si de a crea ele insele un invatamant, sau de a subventiona invatamantul privat.

^[37]

 Aplicarea principiului la nivel international este reglementata de multe alt

e Conventii ale Consiliului Europei:


Conventia europeana de extradare (1957), Conventia europeana privind valoarea internationala a hotararilor represive (1970), Conventia europeana privind transferul de proceduri in materie penala (1972).

^[38]

 Care citeaz

a Storbraten impotriva Norvegiei, i


n care este citat

a Ozturk impotriva Germaniei(


21
februarie 1984, pct. 49, seria A nr. 73).

^[39]

In ceea ce prive ste sfera de aplicare a laturii penale a art. 6  si notiunea de „acuzatie penala", a se vedea

Ghidul privind art.




6 (latura penala). I


n ceea ce prive ste sfera de aplicare a art. 7  si a notiunii de „pedeapsa", a se vede

a Ghidul privind art. 7.



Aceste doua ghiduri sunt disponibile pe site-ul web al Curtii
(

www.echr.coe.int


- Jurisprudenta).

^[40]

 Punctul II.D di

n Ghid pratic privind admisibilitatea cererilor,


disponibil pe site-ul web al Curtii
(

www.echr.coe.int


- Jurisprudenta).