Pretinsa lipsa de impartialitate in cazul unui judecator de instructie:
art. 6 aplicabil

Proces echitabil Instanta impartiala

Lipsa de impartialitate care aduce atingere unei cercetari judecatore sti remediate de o noua cercetare facuta de alt judecator de la o alta instanta:
neincalcare

In fapt –
La momentul faptelor, reclamantul era secretar de stat pentru securitate in cadrul Ministerului de Interne. In 1988, un judecator central de instructie a inceput cercetarea penala fata de organizatia terorista denumita „Grupuri Antiteroriste de Eliberare” („GAL –
Grupos Antiterroristas de Liberation”).
In 1993, judecatorul central  si-a luat concediu pentru motive personale ca sa candideze la alegerile generale  si sa ocupe ulterior alte functii in cadrul guvernarii. In afara infiintarii unei comisii rogatorii, nu s-a intocmit niciun act de cercetare judecatoreasca important nici inainte de concediul sau, nici in timpul inlocuirii sale. In timpul concediului, magistratul a ocupat, printre altele, functia de secretar de stat in cadrul Ministerului de Interne. In 1994, timp de cateva zile, a avut o functie de acela si grad in acela si interval ca  si reclamantul, pe atunci secretar de stat pentru securitate in cadrul Ministerului de Interne (acesta din urma a demisionat la scurt timp dupa aceea). Potrivit acestuia din urma, cei doi aveau raporturi de du smanie evidenta, pe fondul rivalitatii legate de atributiile lor politice, ceea ce ar fi ajuns pana la provocarea demisiei sale, fapt pe care magistratul il contesta. Dupa cateva zile de la demisia sa din functiile din guvern, judecatorul central de instructie a revenit la vechia sa functie  si astfel la cercetarea judecatoreasca in cauza GAL. Cercetarea judecatoreasca in aceasta cauza a continuat in mod activ. In ianuarie 1995, judecatorul central l-a anchetat pe reclamant pentru prezumtive infractiuni de deturnare de fonduri publice  si lipsire de libertate in mod ilegal; acesta din urma era acuzat ca a jucat un rol – financiar  si nu numai – in cadrul organizarii GAL. Reclamantul a solicitat, fara succes, recuzarea magistratului pe motivul pretinsei lipse de impartialitate. A fost tinut in arest preventiv timp de cateva luni in 1995, fiind eliberat dupa ce a platit o cautiune. Din august 1995, cercetarea judecatoreasca a fost preluata la Tribunalul Suprem de un judecator delegat de la sectia penala din motive de competenta, pe motivul imunitatii parlamentare a unora dintre persoanele implicate. Noul magistrat a efectuat o noua cercetare judecatoreasca, in cadrul careia majoritatea actelor de cercetare judecatoreasca au fost efectuate din nou. Acesta a dispus reexaminarea depozitiilor luate de judecatorul central. Declarantii au fost supu si unor interogatorii incruci sate cu avocatii partilor  si au fost chestionati de judecatorul de instructie delegat. De asemenea, s-a dispus obtinerea unor probe suplimentare (inscrisuri, marturii, expertize). La finalul cercetarii, reclamantul a fost inculpat  si pentru apartenenta la o banda armata. In 1998, dosarul cauzei a fost trimis spre judecare la Tribunalul Suprem. Exceptia preliminara ridicata de reclamant cu privire la pretinsa lipsa de impartialitate a judecatorului central a fost respinsa, sectia penala considerand ca du smania invocata de reclamant nu a fost dovedita. Reclamantul a fost condamnat a o pedeapsa de 10 ani de inchisoare pentru deturnare de fonduri publice  si lipsire de libertate in mod ilegal. Recursul
de amparo
declarat de reclamant la Tribunalul Constitutional a fost respins in 2001.

In drept
– Art. 6 § 1: a)
Aplicabilitatea art. 6
– In masura in care actele efectuate de judecatorul de instructie influenteaza direct  si inevitabil desfa surarea  si, prin urmare, echitatea procedurii ulterioare, inclusiv procesul propriu-zis, Curtea considera ca, de si este posibil ca unele dintre garantiile procedurale avute in vedere la art. 6 § 1 sa nu se aplice in faza cercetarii judecatore sti, cerintele dreptului la un proces echitabil in sens larg implica obligatoriu impartialitatea judecatorului de instructie. De asemenea, dreptul spaniol dispune ca judecatorul de instructie, insarcinat cu cercetarea atat a probelor incriminatoare, cat  si a celor dezincriminatoare, trebuie sa respecte criteriile de impartialitate. Tribunalul Constitutional considera ca acest judecator, ca oricare alt judecator, trebuie sa fie impartial din punct de vedere obiectiv  si subiectiv. Art. 6 este aplicabil procedurii de cercetare judecatoreasca efectuata in prezenta cauza de judecatorul central de instructie.

b)
Fondul
– Dosarul de cercetare judecatoreasca aferent prezentei cauze a fost repartizat judecatorului central de instructie in 1989. Cu exceptia comisiei rogatorii, nu s-a efectuat niciun act de cercetare judecatoreasca important inainte ca judecatorul sa i si ia concediu pentru motive personale. Abia dupa revenirea acestuia in functia de judecator central de instructie a fost reluata cercetarea judecatoreasca in dosarul cauzei intr-un mod activ. Curtea considera ca, independent de relatiile personale conflictuale sau de du smania evidenta invocata, la originea invocarii lipsei de impartialitate obiectiva se afla faptul ca judecatorul a exercitat o functie publica  si a intrat in contact cu anumite persoane in acest context,  si ca a fost repus imediat in functia de judecator de instructie in dosarul penal deschis,
inter alia
, impotriva acelor persoane. Avand in vedere circumstantele cauzei, Curtea considera ca impartialitatea judecatorului central de instructie ar putea parea indoielnica. Temerile reclamantului in acest sens pot fi considerate a sadar justificate in mod obiectiv; in consecinta, demersul obiectiv conduce la concluzia ca, atunci cand a fost repus in functia de judecator dupa ce  si-a luat concediu ca sa candideze la alegeri  si a reluat dosarul aferent prezentei proceduri, judecatorul central de instructie nu intrunea cerinta de impartialitate impusa de art. 6.

Astfel, se ridica intrebarea daca Tribunalul Suprem – in special judecatorul de instructie delegat de la sectia penala – a remediat deficienta respectiva. In speta, reclamantul a fost judecat  si condamnat in unica instanta de Tribunalul Suprem care, la randul sau, a facut o noua cercetare judecatoreasca prin intermediul unui judecator nou. Cercetarea facuta de judecatorul central a fost a sadar examinata  si supusa controlului de catre un nou judecator de instructie din cadrul unei instante superioare. Partile nu sunt de acord cu privire la intinderea cercetarii facute de judecatorul delegat de la Tribunalul Suprem. Curtea retine ca activitatea acestui judecator nu s-a limitat la reproducerea cercetarii anterioare, ci, din contra, a constituit o cercetare judecatoreasca noua in cadrul careia majoritatea actelor de cercetare judecatoreasca au fost efectuate din nou. De asemenea, chiar daca reclamantul considera noua cercetare judecatoreasca doar o reluare a celei facute de judecatorul central, acesta nu pune la indoiala impartialitatea personala a judecatorului de instructie delegat de la Tribunalul Suprem. De si este adevarat ca judecatorul de instructie delegat cuno stea deja persoanele care trebuiau citate sa dea declaratii  si ca a continuat  si a incheiat cercetarea inceputa de primul judecator de instructie, partile au avut totu si posibilitatea de a confirma sau infirma declaratiile lor atat in fata acestuia, cat  si in dezbaterile orale de la Tribunalul Suprem, cu respectarea tuturor garantiilor disponibile. In lumina celor de mai sus, Curtea concluzioneaza ca impartialitatea judecatorului de instructie delegat de la sectia penala a Tribunalului Suprem nu poate fi contestata  si ca judecatorul delegat a remediat astfel deficientele cercetarii judecatore sti initiale.