Prescriptia aplicarii sanctiunii disciplinare, Data de la care incepe sa curga

Termenul de 6 luni prevazut de art. 252 alin. 1 codul muncii in care angajatorul are obligatia de a aplica sanctiunea disciplinara curge de la un moment obiectiv, acesta fiind data savarsirii abaterii disciplinare iar in cazul in care abaterea disciplinara imputata are caracter continuu, termenul se calculeaza de la ultimul act de incalcare a obligatiei de serviciu de catre salariat.

Asupra apelului de fata:

Prin sentinta civila nr. 1595 din 10.05.2017, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. .., s-a respins exceptia prescriptiei aplicarii sanctiunii invocata de contestatoarea B.F., in contradictoriu cu intimata C.N.P.R. SA.

S-a admis exceptia prescriptiei faptei invocata de contestatoare si, in consecinta, s-a admis contestatia, s-a anulat decizia nr... emisa de intimata, s-au repus partile in situatia anterioara emiterii deciziei si obliga intimata catre contestatoare la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la data concedierii si pana la data reincadrarii efective.

A fost obligata intimata catre contestatoare la 1200 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut ca B.F. a fost sanctionata disciplinar cu desfacerea contractului de munca, fapta retinuta in sarcina sa constand in necomunicarea lipsei in gestiune descoperita in cursul lunii decembrie 2015 in gestiunea depozitului de timbre si efecte postale pana la data inventarierii din data de 30.06.2016.

Instanta a retinut in ceea ce priveste exceptiile prescriptiei de 30 zile, respectiv de 6 luni, pentru aplicarea sanctiunii, invocate de contestatoare, ca in urma intrarii in incapacitate temporara de munca a titularului gestiunii Depozitului de Timbre si Efecte Postale - M.D. - si preluarii gestiunii de catre contestatoare, aceasta a efectuat un control propriu al gestiunii preluate, fara proces verbal de predare-primire, constatand o lipsa in gestiune, pe care nu a raportat-o conducerii din compasiune pentru problemele medicale grave ale gestionarului, care a promis si ca va acoperi suma lipsa.

In data de 21.06.2016 a fost efectuat un inventar la Depozitul de Timbre si Efecte Postale si s-a constatat o lipsa in gestiune de 55212,30 lei, asa cum rezulta din procesul

verbal inregistrat sub nr din 28.12.2016 si Referatul de Sanctionare Disciplinara inregistrat

sub nr. ...din 28.12.2016 intocmite de comisia de cercetare disciplinara. La data efectuarii inventarului s-a luat o declaratie contestatoarei , in care a recunoscut ca a avut cunostinta despre o astfel de lipsa inca din cursul lunii decembrie 2015.

Potrivit art. 252 alin. 1 Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.

In ceea ce priveste primul termen de prescriptie, de 30 zile, de aplicare a sanctiunii, instanta a constatat ca acesta incepe sa curga de la data inregistrarii raportului final al cercetarii disciplinare prealabile la registratura unitatii, asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 16/2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Ca urmare, instanta a constatat neintemeiata exceptia invocata de contestatoare, privind prescriptia dreptului de a aplica sanctiunea, urmand sa o respinga.

In ceea ce priveste exceptia ce vizeaza prescrierea faptei, instanta a constatat ca fapta retinuta in sarcina contestatoarei a fost savarsita de aceasta in baza unei rezolutii delictuale unice, incepand cu luna decembrie 2015 si pana la data efectuarii inventarului din 21.06.2016.

Ca urmare, fapta contestatoarei a fost savarsita intr-o forma continuata, ultima actiune a acesteia fiind savarsita la data de 21.06.2016, cand, prin declaratia data, a recunoscut si, implicit, a anuntat ca a ascuns ca avea cunostinta despre lipsa in gestiune.

Instanta a constatat astfel ca aceasta este data la care contestatoarea a savarsit, cu vinovatie, ultima actiune in legatura cu munca sa, prin care a incalcat normele legale retinute in decizia de sanctionare si nu la data de 30.06.2016, asa cum s-a retinut in decizia contestata de catre intimata. S-a concluzionat ca ultima actiune a contestatoarei s-a constatat a fi fost savarsita la data de 21.06.2016 iar decizia a fost emisa la data de 29.12.2016, dupa expirarea termenului legal de 6 luni care curge de la data savarsirii faptei si nu de la data luarii la cunostinta de catre angajator despre savarsirea abaterii, asa cum sustine intimata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel apelanta-intimata C.N.P.R.SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivare a invederat faptul ca reclamanta a favorizat crearea prejudiciului institutiei in valoare de 55212,30 lei, respectiv diferente la timbrele postale si timbrele fiscale, prin exercitarea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu, neinformand seful ierarhic in scris de minusul in gestiunea Depozitului Judetean de Timbre Dolj.

A sustinut ca instanta de fond a retinut in mod ilegal ca fapta savarsita de reclamanta este prescrisa, ultima actiune a reclamantei nefiind savarsita la 21.06.2016, aceasta data fiind data inceperii controlului. Un alt motiv de apel este acela ca instanta de fond a trecut cu foarte mare usurinta peste gravitatea faptei savarsita cu vinovatie de catre reclamanta, care a stiut de minusul in gestiune inca din luna septembrie 2015, cand s-a efectuat inventarierea controlului financiar gestiune, fara a se constata diferente la timbrele fiscale si cele postale din gestiunea depozitului si nu a anuntat seful ierarhic, conform atributiilor sale de serviciu.

Pentru aceste motive, a solicitat sa se admita apelul ca fondat, sa se modifice sentinta in sensul respingerii actiunii reclamantei.

In drept, si-a intemeiat apelul pe dispozitiile art. 466 si urmatoarele din CPC.

Apelul nu este fondat, urmand sa fie respins pentru urmatoarele considerente.

Dispozitiile art. 252 alin. 1 codul muncii, care reglementeaza termenele de aplicare a sanctiunilor disciplinare, au fost corect aplicate de prima instanta, considerandu-se ca data de la care incepe sa curga termenul prescriptie de 6 luni este data de 21.06.2016.

Astfel, termenul de 6 luni in care angajatorul are obligatia de a aplica sanctiunea disciplinara curge de la un moment obiectiv, acesta fiind data savarsirii abaterii disciplinare iar in cazul in care abaterea disciplinara imputata are caracter continuu, termenul se calculeaza de la ultimul act de incalcare a obligatiei de serviciu de catre salariat.

In speta, prin motivele de apel si prin intampinarea depusa la prima instanta angajatorul nu a infirmat starea de fapt descrisa de contestatoare si retinuta de instanta, in sensul ca prejudiciul in suma de 55 212 lei a fost produs de un alt angajat, a fost cunoscut de contestatoare inca din luna decembrie 2015, cand a preluat functia de gestionar al Depozitului Judetean de Timbre. La fila 2 din decizia de sanctionare s-a prevazut expres ca salariata avea cunostinta de existenta lipsei in gestiune inca din luna decembrie 2015.

De altfel, contestatoarea nu a fost sanctionata disciplinar pentru producerea efectiva a prejudiciului, ci pentru ca nu a comunicat in scris conducatorului companiei minusul in gestiune de care avea cunostinta. Inactiunea salariatei a incetat la data cand a adus pentru prima oara la cunostinta angajatorului despre lipsa in gestiune, aceasta fiind data cand obligatia de serviciu (aceea de a-l informa pe angajator) a fost executata.

Contrar celor mentionate de angajator in decizia de sanctionare, data la care contestatoarea a anuntat conducerea companiei despre existenta prejudiciului nu este data de 30.06.2016, cand a fost finalizat controlul la locul sau de munca si nici data de 27 decembrie 2016, cand contestatoarea a dat nota explicativa in cursul cercetarii, ci data de 21.06.2017, cand a dat o declaratie in fata organelor de control. In cuprinsul acestei declaratii salariata a invederat existenta lipsei in gestiune, a aratat ca a sesizat-o in cursul lunii decembrie 2015, ca fostul gestionar al depozitului a confirmat existenta prejudiciului si ca a fost de acord sa nu anunte conducerea, data fiind intelegerea dintre cei doi salariati ca lipsa in gestiune sa fie acoperita de fost salariat M.D.

Cum abaterea disciplinara imputata contestatoarei consta in omisiunea de a informa angajatorul despre lipsa in gestiune iar informarea a fost facuta la data de 21.06.2016, aceasta data este cea la care a avut loc ultimul act de incalcare a obligatiei de serviciu.

Faptul ca ulterior contestatoarea a mai dat declaratii cu continut asemanator, la data de 25.08.2016 si 28.06.2016 si nota explicativa la data de 27.12.2016 ori ca la data de 30.06.2016 a fost finalizat controlul nu echivaleaza cu modificarea datei cand salariata si-a indeplinit obligatia de serviciu, aceea ce informare a conducerii cu privire la existenta lipsei in gestiune.

In conditiile in care fapta imputabila salariatului a fost una continua, a inceput in cursul lunii decembrie 2015 si a incetat la data de 21.06.2016, in mod corect prima instanta a retinut ca este prescris dreptul angajatorului de a aplica sanctiunea disciplinara, criticile formulate prin primul motiv de apel fiind astfel neintemeiate.

Nu are relevanta faptul ca salariata a fost in concediu medical o perioada lunga de timp, deoarece la data revenirii din concediu angajatorul era inca in termenul de aplicare a sanctiunii si putea finaliza cercetarea disciplinara.

In ce priveste cel de al doilea motiv de apel, care vizeaza existenta abaterii disciplinare si gravitatea acesteia, se constata ca nu poate face obiectul cercetarii in calea de atac deoarece aspectele de fond nu au fost analizate de prima instanta. Cum contestatia s-a admis in temeiul unei exceptii, fondul litigiului este de prisos a fi analizat.

Apreciind ca fiind legala si temeinica sentinta apelata, potrivit art. 480 cod procedura civila apelul se va respinge ca nefondat.
(Decizia nr. 2103 din 13 septembrie 2017 - Curtea de Apel Craiova, Sectia I Civila, rezumat judecator Gabriela Ionescu)