Plata salariilor compensatorii, conform art.78 din CCMUN, la desfacerea contractului de munca pentru motive ce nu tin de persoana salariatului.

 

CCMUN pe anii 2007 – 2010, art. 78

Codul muncii (in vigoare la 1.01.2011) – corespondent in legislatia actuala art.132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011), art. 238 alin. 2

 

Daca in contractul colectiv de munca la nivel de unitate nu exista prevederi referitoare la cuantumul salariilor compensatorii in caz de desfacere a contractului individual de munca, se face aplicarea prevederilor stabilite in contractele incheiate la nivelurile superioare, in speta art.78 din CCMUN pe anii 2007-2010.

Aplicarea dispozitiilor invocate mai sus este obligatorie in cazul in care decizia de desfacere a contractului individual de munca are ca temei art. 65 alin. 1 din Codul muncii ( in vigoare la 1.01.2011), indiferent de sustinerile angajatorului, in sensul ca, in realitate, ar fi vorba de o desfacere disciplinara a contractului de munca, aceste sustineri reprezentand alte imprejurari decat cele avute in vedere la momentul emiterii deciziei de concediere.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 1651 din 14 septembrie 2011.

 

Prin Decizia  1651/14 septembrie 2011 a Curtea de Apel Ploiesti – Sectia I civila a respins recursul ca nefondat.

Pentru a pronunta aceasta hotarare Curtea a retinut ca intimatul-reclamant FI a fost angajat la recurenta S.C. P… S.A. in functia de electrician, iar raporturile de munca intre parti au incetat conform Dispozitiei nr. 2/14.01.2011 emisa de angajator, fiind desfacut contractul individual de munca al reclamantului, incepand cu data de 14.01.2011, pe temeiul art. 65 alin. 1 din Codul Muncii.

Curtea a retinut ca, raportat la aceste documente, emanate chiar de la societatea recurenta, este de netagaduit faptul ca raporturile de munca au incetat intre parti din motive ce nu tin de persoana salariatului, din cauza desfiintarii locului sau de munca.

Prin urmare este nefondata sustinerea recurentei ca, in realitate, desfacerea contractului de munca a fost o desfacere disciplinara, determinata de abateri savarsite de catre intimat.

Desfacerea disciplinara a contractului de munca urmeaza o procedura expres prevazuta de lege, iar decizia de concediere trebuie sa cuprinda o serie de elemente, prevazute de legiuitor sub sanctiunea nulitatii (art.61 – 64 Codul muncii), situatie ce nu se regaseste in speta de fata.

Nu poate fi primita invocarea de catre recurenta a altor imprejurari decat cele avute in vedere la momentul emiterii deciziei de concediere, numai pentru ca aceasta sa ocoleasca obligatia stabilita in sarcina sa prin art.78 din CCMUN.

Corect a retinut instanta de fond ca potrivit art.78 din CCMUN pe anii 2007-2010 „la incetarea contractului individual de munca din motive ce nu tin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensatie de cel putin un salariu lunar, in afara drepturilor cuvenite la zi”.  

In prezenta cauza temeiul desfacerii contractului individual de munca al intimatului este art. 65 alin. 1 din Codul muncii – motive ce nu tin de persoana salariatului – astfel ca acestuia ii sunt aplicabile prevederile art. 78 din CCMUN pe anii 2007-2010, prevederi ce se coroboreaza cu disp. art. 238 alin. 2 din Codul muncii, potrivit carora contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.

Corect a constatat tribunalul ca intimatul este indreptatit, in conditiile in care incetarea contractului individual de munca s-a facut din motive ce nu tin de persoana salariatului, la plata unei compensatii pe temeiul art.78 din CCMUN, egala cu un salariu lunar, asa cum s-a solicitat prin actiune,  suma ce reprezinta o compensatie echitabila.   

Fata de aceste considerente, curtea, vazand disp. art.304, 304

¹

si 312 alin.1 C.pr.civ., a respins recursul ca nefondat, mentinand ca legala si temeinica hotararea instantei de fond.

 

(Judecator Cristina Moiceanu)