Plangere impotriva ordonantei privind restituire bunuri. Masuri asiguratorii.

 

Cod procedura penala,

art.163
                        

Cod procedura penala, art. 168, art. 169 alin. 1 teza I

 

Conform  art. 163 alin.1 c.pr.penala, masurile  asiguratorii  se iau in cursul procesului penal de procuror sau de instanta de judecata si constau in indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile si imobile in vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii.

Potrivit  art. 168 alin.1 c.pr.penala, in contra masurii asiguratorii luate si a modului de aducere la indeplinire a acesteia invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata se pot plange procurorului sau instantei de judecata, in orice faza a procesului penal.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 1225 din 18 septembrie 2013.

                                                           

Prin sentinta penala nr. 332 din data de 26 iulie 2013, Tribunalul Dambovita  a respins cererea astfel cum a fost precizata, formulata prin mandatar avocat si insusita de catre petentul P.G.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr. 3657/120/2013 la data de 27.05.2013, petentul P.G., prin avocat, a formulat plangere impotriva ordonantei data in dosarul nr. 632/P/2011 la data de 07.03.2013, solicitand restituirea sumelor de 3000 lei si 350 Euro asupra carora a fost instituit sechestru asigurator.

In motivarea cererii s-a aratat ca sumele de bani asupra carora a fost instituit sechestru asigurator apartineau sotiei petentului, iar in cauza nu a fost stabilit un prejudiciu.

In vederea solutionarii cererii s-a dispus atasarea dosarului de urmarire penala.

In cadrul sedintei publice de la termenul din 25.06.2013, petentul si-a insusit cererea formulata prin avocat, cauza fiind amanata in vederea depunerii ordonantei contestate si a precizarii obiectului cererii.

La dosar, din partea Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita, a fost inaintata ordonanta emisa la 07.03.2013.

In cadrul sedintei publice de la termenul din 26.07.2013, petentul, prin aparator, si-a precizat cererea, in sensul ca isi intemeiaza o astfel de cerere pe dispozitiile art. 169 alin. 1 teza I Cod procedura penala, fiind vorba de o restituire lucruri, precizare de care s-a luat act, cererea fiind retinuta in vederea solutionarii.

Analizand actele si lucrarile dosarului s-a retinut ca petentul, in calitate de inculpat, este cercetat in dosarul nr. 632/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita.

Prin ordonanta emisa la 07.03.2013, procurorul a dispus in baza art. 163 Cod procedura penala, instituirea sechestrului asigurator asupra sumelor de 3000 lei si 350 Euro, masura dispusa, potrivit considerentelor ordonantei, in vederea repararii pagubei, la acel moment petentul fiind cercetat pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a), g) si alin. 3 lit. a) Cod penal cu aplicarea art. 41-42 Cod penal.

La data de 27.05.2013, petentul prin avocat, a sesizat instanta cu o cerere intemeiata in drept pe dispozitiile art. 278

¹

Cod procedura penala, respectiv cu plangere impotriva ordonantei dispusa de procuror in faza de urmarire penala si prin care a fost instituita masura asiguratorie a sechestrului.

Ulterior, urmare a solicitarii de lamuriri cu privire la obiectul cererii, petentul, prin avocat, a precizat ca este vorba de o cerere ce are ca obiect „restituire lucruri”, intemeiata in drept pe dispozitiile art. 169 alin. 1 teza I Cod  pr.penala.

Examinand cererea astfel cum a fost precizata prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a situatiei existenta in cauza astfel cum a fost mai sus retinuta dar si a dispozitiilor legale invocate, tribunalul a apreciat ca cererea nu poate fi primita, potrivit considerentelor ce urmeaza:

In conformitate cu dispozitiile art. 169 alin. 1 teza I Cod procedura penala „daca procurorul sau instanta de judecata constata ca lucrurile ridicate de la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vatamate.”

Raportand aceste dispozitiile legale la situatia existenta in cauza (asupra bunurilor ce s-au solicitat fiind instituita masura asiguratorie a sechestrului, nefiind vorba de bunurile enumerate in dispozitiile art. 169 Cod procedura penala), s-a apreciat ca nu isi gaseste aplicabilitatea, textul de lege vizand situatia persoanei vatamate din cauza, alta decat invinuitul sau inculpatul.

In speta, fata de situatia existenta, inculpatul avea la indemana procedura prevazuta in art. 168 Cod procedura penala, contestatia formulata in conditiile acestor dispozitii legale fiind data in competenta procurorului atata vreme cat dosarul in care a fost dispusa masura asiguratorie se afla in faza urmaririi penale cum de altfel s-a stabilit si prin decizia nr. LXXI(71/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii.

Aceeasi a fost situatia si in cazul cererii formulata in conditiile art. 169 alin. 1 teza I Cod procedura penala, textul de lege stabilind ca asupra restituirii dispune procurorul (in faza urmaririi penale) sau instanta de judecata (in cursul judecatii).

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul, criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala si a solicitat in esenta, admiterea recursului, casarea sentintei si pe fond, admiterea cererii urmand a se restitui sumele de 3.000 lei si  350 euro.

Curtea examinand hotararea recurata in raport de situatia de fapt retinuta, de probele administrate, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.2 si art. 385/9 c.pr.penala, a constatat ca recursul este nefondat asa cum se va arata in continuare:

Prin Ordonanta nr. 632/P/2011 din 7.03.2013 a Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra sumelor de 3.000 lei si 350 euro, de la P.G., sume ce urmeaza a asigura repararea prejudiciului produs prin infractiune cu mentiunea ca, petentul este cercetat penal pentru savarsirea infractiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 c.p., rap. la art. 208 alin.1 - art. 209 al.1 lit.a,g si alin.3 lit.a c.p., cu aplic. art. 41-42 c.p., in cauza ce formeaza obiectul dosarului mai sus mentionat al Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita.

Impotriva acestei ordonante a formulat plangere petentul P.G. criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala, plangere respinsa prin sentinta penala nr. 332 din 26.07.2013 a Tribunalului Dambovita.

Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea a retinut ca, intr-adevar cauza penala ce face obiectul dosarului nr. 632/P/2011 din 7.03.2013, al Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita se afla in faza de urmarire penala, astfel incat, contestatia formulata in conditiile dispoz. art. 168 c.pr.penala, este data in competenta procurorului asa cum s-a stabilit si prin decizia nr. LXXI (71 )/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii.

Aceeasi situatie o intalnim si in cazul in care cererea formulata ar avea ca temei legal dispoz. art. 169 al.1 teza I c.pr.penala, textul de lege precizand ca, asupra restituirii lucrurilor dispune procurorul in faza de urmarire penala sau instanta de judecata  in cursul judecatii.

Mai mult decat atat, sumele de bani au fost indisponibilizate pentru a se garanta restituirea prejudiciului creat prin fapta comisa, recurentul – petent fiind cercetat intr-o cauza  penala  in care sunt implicate  cca. 200 persoane.

In raport de cele aratate mai sus, Curtea in baza art. 385/15 pct.1 lit.a c.pr.penala, a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul P.G.

 

 (Judecator Ion Stelian)