Pedeapsa complementara

 

 

– Art. 66 alin.1 lit.k Cod penal

 

Curtea de Apel Ploiesti – Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie

Decizia penala nr.  645/ 17 mai 2016

 

 

Aplicarea unei pedepse complementare trebuie motivata. O asemenea omisiune, in lipsa unor elemente neechivoce, poate conduce la desfiintarea solutiei si inlaturarea respectivei pedepse.

        

Prin sentinta penala nr. 331 din data de 10 noiembrie 2015 Judecatoria Târgoviste, in baza  art. 337 alin. 1 cod penal  cu art.  396  alin. 10  Cod procedura penala, l-a condamnat pe inculpatul NIG, la o pedeapsa de  8 luni inchisoare.

In baza art. 67 alin. 1 Cod penal, s-a interzis  inculpatului cu titlu de pedeapsa  complementara  exercitarea  drepturilor  prevazute  de art. 66  alin. 1 lit. a,b,i,k cod penal, pentru  o perioada  de un an, iar in baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei principale sub supraveghere  si s-a stabilit un termen de supraveghere  de 2 ani, conform  dispozitiilor  art. 92  Cod penal.

Pentru a pronunta aceasta solutie s-a retinut ca la data de  23.02.2014  inculpatul a condus un autoturism pe raza orasului T, aflându-se sub influenta  bauturilor alcoolice si  a refuzat prelevarea de probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei. Ulterior inculpatul a fost de acord sa se deplaseze la Spitalul Judetean de Urgenta insa i-a fost teama sa-i  fie prelevate probe biologice de  sânge, motiv pentru care a refuzat recoltarea acestor probe in vederea stabilirii alcoolemiei.

La individualizarea pedepsei principale instanta de fond a avut in vedere  criteriile generale de individualizare  prevazute de art. 74 Cod penal, respectiv imprejurarile si modul  de comitere a  infractiunii,  starea de pericol creata  pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice, imprejurarea ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, sinceritatea manifestata de acesta,  faptul ca are  in intretinere  doi copii, munceste pentru a-si asigura existenta, este cunoscut  cu un bun comportament pe raza  localitatii de domiciliu,  aspect  relevat de catre primarul  comunei.

De asemenea, din referatul de evaluare intocmit de consilierii de probatiune rezulta ca inculpatul in vârsta de 40 de ani are o relatie stabila de aproximativ 11 ani, prezinta un risc  mic  spre mediu de a comite alte infractiuni, este implicat in activitati lucrative, isi asuma responsabilitatea pentru  infractiunea savârsita  si regreta  refuzul  de a se supune  prelevarii de probe  biologice .

Totodata, instanta de fond a avut in vedere dispozitiile art. 396  alin. 10 Cod procedura penala, privind  reducerea limitelor de pedeapsa in cazul recunoasterii  vinovatiei.

Astfel, instanta de fond l-a condamnat pe inculpat la 8 luni inchisoare cuantum considerat suficient  pentru atingerea scopului si indeplinirea  functiilor de constrângere, de reeducare si de exemplaritate  ale pedepsei.    

In baza art. 67  alin. 1 Cod penal, prima instanta i-a interzis inculpatului  ca pedeapsa complementara exercitarea drepturilor prevazute  de art. 66 alin 1  lit. a, b, i, k Cod penal,  pentru o perioada de un an, fara a argumenta aplicarea acestei pedepse.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel printre altii procurorul. Unul dintre motivele acestei cai de atac l-a reprezentat nelegalitatea interzicerii cu titlu de pedeapsa complementara, a exercitarii dreptului de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public, prev. de art. 66 alin. 1 lit. k Cod penal. S-a argumentat ca din considerentele sentintei nu reiese ce a avut in vedere instanta de fond la aplicarea acestei pedepse complementare iar pe de alta parte  interzicerea acestui drept este o sanctiune prea severa, care nu isi gaseste motivarea raportat la infractiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la probatoriul administrat in cauza si la situatia personala a acestuia.

Examinând apelul procurorului sub acest aspect, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a criticilor invocate, cât si sub toate aspectele conform art. 417 alin. 2 Cod proc., penala, Curtea a apreciat ca este fondat, prin prisma considerentelor ce se vor arata in continuare:

Probele administrate in faza de urmarire penala la care a achiesat inculpatul prin declaratia data in fata instantei de fond fila 32, prin care a solicitat sa fie judecat in baza procedurii simplificate prev. de art. 374-375 cu consecinta reducerii pedepsei conform art. 396 alin. 10 Cod proc, penala, au condus la concluzia ca situatia de fapt a fost bine retinuta de catre instanta de fond si corect incadrata in drept.

Referitor la pedeapsa complementara prev. de art. 66 alin. 1 lit. k Cod penal, ce consta in interzicerea dreptului inculpatului de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public, s-a constat in primul rând ca instanta de fond nu a expus motivele pentru care a interzis inculpatului exercitarea acestui drept cu titlu de pedeapsa complementara.

In acest sens, s-a avut in vedere jurisprudenta CEDO, in special cauzele Sabou si Pârcalab contra României si Hirst contra Marii Britanii, precum si decizia nr. 74/2007 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii, conform carora restrângerea exercitiului drepturilor si libertatilor poate fi dispusa numai daca este necesara si proportionala cu situatia care a determinat-o, astfel ca o aplicare, in temeiul legii, a pedepselor complementare si, dupa caz, a celor accesorii, care nu lasa nici o marja de apreciere judecatorului national in vederea analizarii temeiurilor ce ar determina luarea acestor masuri, incalca principiul proportionalitatii.

Pe de alta parte s-a constatat ca aplicarea acestei pedepse nu era obligatorie raportat la fapta comisa de inculpat.

Totodata s-a apreciat ca infractiunea  de refuz  sau  sustragere de  la  prelevarea  de mostre  biologice prevazuta  de art. 337  alin. 1  Cod penal nu este una ce poate atrage nedemnitatea inculpatului de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public.

Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, in baza art. 421 pct.2 lit. a) Cod proc. penala, a admis apelul declarat de procuror a desfiintat, in parte in latura penala, sentinta apelata si a inlaturat din cuprinsul acesteia aplicarea dispozitiilor art.66 alin.1 lit.k Cod penal (pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public) cu privire la inculpatul NIG.

 

                                                                             (Judecator Florentin Teisanu)