PAULA BULGARU IMPOTRIVA ROMANIEI

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita la 15 mai 2012 intr-o camera compusa din Josep Casadevall, presedinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Jan Sikuta, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Kristina Pardalos,
judecatori,
si Marialena Tsirli,
grefier adjunct de sectie,

Avand in vedere cererea mentionata anterior, introdusa la 17 iunie 2005,

Dupa ce a deliberat in acest sens, pronunta urmatoarea decizie:

In fapt

1. Reclamanta, Paula Bulgaru, este resortisant roman, s-a nascut in 1980 si are domiciliul in Bucuresti. Aceasta este reprezentata in fata Curtii de N. Popescu, avocat in Bucuresti.

A. Circumstantele cauzei

2. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamanta, se pot rezuma dupa cum urmeaza.

1. Contextul cauzei

3. Reclamanta face parte dintr-o comunitate religioasa ortodoxa, in interiorul careia un grup de aproximativ 30 de calugarite, printre care si reclamanta, militeaza pentru o reforma spirituala a Bisericii Ortodoxe Romane si condamna cu vehementa colaborarea ierarhilor Bisericii cu fostul regim comunist.
4. Intre 2000 si 2001, reclamanta a luat parte la sarbatori religioase importante, in cadrul carora si-a exprimat, in mod public, criticile cu privire la mitropolitul Moldovei si Bucovinei si la alti ierarhi. Politia i-a aplicat mai multe amenzi contraventionale pentru tulburarea ordinii si linistii publice. Nefiind platite, aceste amenzi s-au transformat in inchisoare contraventionala si reclamanta a petrecut mai multe saptamani in detentie.
5. La 11 iunie 2002, Curtea de Apel Iasi a condamnat reclamanta la plata unei amenzi penale pentru tulburarea ordinii si linistii publice, in cadrul unei slujbe religioase la Catedrala Mitropolitana din Iasi.
6. La 26 octombrie 2002, reclamanta a fost agresata in Catedrala Patriarhala din Bucuresti, in urma exprimarii nemultumirii sale cu privire la Patriarhul Bisericii Ortodoxe, care oficia slujba religioasa. Potrivit declaratiilor persoanei in cauza, autorii agresiunii erau garzile de corp ale patriarhului, care au batut-o cu bestialitate, inainte de interventia jandarmilor. Un certificat medical prezentat de reclamanta atesta o fractura nazala si mai multe traumatisme severe.

2. Actiunea civila a reclamantei

7. Prin cererea introdusa la 26 ianuarie 2004 in fata Judecatoriei Bucuresti, reclamanta a cerut obligarea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane la plata unui miliard de lei (ROL) (aproximativ 25 000 EUR), cu titlu de despagubiri pentru agresiunile suferite din partea agentilor patriarhiei, in special pentru cele din data de 26 octombrie 2006.
8. Judecatorul delegat a atras atentia reclamantei asupra obligatiei de a plati taxa judiciara de timbru, al carei cuantum este calculat in functie de valoarea pretentiilor sale. Persoana in cauza si-a micsorat pretentiile la 3,4 milioane ROL (aproximativ 75 EUR) si a platit taxa judiciara de timbru corespunzatoare.
9. Prin hotararea din 10 iunie 2004, judecatoria a respins plangerea cu motivarea ca reclamanta nu a demonstrat ca agresorii erau angajati sau prepusi ai patriarhiei. Aceasta a precizat, de asemenea, ca reclamanta nu a formulat plangeri penale care sa fi permis organelor de ancheta inceperea investigatiilor in vederea identificarii si pedepsirii persoanelor raspunzatoare de agresiunile in cauza.
10. Recursul reclamantei a fost anulat prin hotararea definitiva din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Bucuresti. Hotararea preciza ca reclamanta nu si-a motivat recursul in termenul legal.

3. Plangerea reclamantei impotrivaprocesului-verbal de contraventie din 21 mai 2004

11. La 21 mai 2004, reclamanta a luat parte la o ceremonie religioasa, la Catedrala Patriarhala din Bucuresti.

In momentul rugaciunii pentru patriarh, reclamanta, care era insotita de alte doua persoane, a spus cu voce tare ca acesta nu merita ca oamenii sa se roage pentru el.

12. Persoana in cauza si celelalte doua persoane au fost agresate si insultate inainte de a fi date afara din catedrala, intr-un mod violent.
13. Politia i-a aplicat reclamantei o amenda contraventionala de 1,5 milioane ROL (aproximativ 40 EUR) pentru tulburarea ordinii si linistii publice.
14. Reclamanta a contestat procesul-verbal, afirmand ca, in conformitate cu dispozitiile din dreptul intern si international, cat si cu normele canonice, aceasta avea dreptul si obligatia de a denunta abuzurile ierarhilor. Aceasta a declarat ca fusese agresata in mod violent de preoti care i-au adus injurii si care au incitat si alte persoane impotriva sa.
15. Aceasta a solicitat, de asemenea, audierea uneia dintre persoanele care o insoteau. Martorul respectiv a confirmat faptele si a precizat ca reclamanta a vorbit pe un ton ridicat, dar ca aceasta nu a strigat.
16. Un alt martor mentionat in procesul-verbal a declarat ca a auzit strigate intr-un moment important al slujbei si ca enoriasii prezenti la fata locului au reactionat si au scos-o afara pe reclamanta. Acesta a precizat ca s-a apropiat de persoana in cauza pentru a-i restitui ochelarii si ca nu a vazut preotii care ar fi luat parte la incident.
17. Prin hotararea de la 22 octombrie 2004, Judecatoria Bucuresti a respins contestatia reclamantei, considerand ca reiesea din probele administrate la dosar ca aceasta cauzase, prin comportamentul sau, tulburarea ordinii si linistii publice.
18. Recursul formulat de reclamanta a fost respins prin hotararea definitiva din 10 februarie 2005 a Tribunalului Bucuresti, care a confirmat temeinicia hotararii primei instante.

B. Dreptul intern relevant

1. Regimul juridic al contraventiilor

19. Conform Legii nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, in vigoare la momentul faptelor, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda sau cu inchisoare contraventionala urmatoarele fapte: provocarea sau participarea la scandal in localuri publice; savarsirea in public de fapte, acte sau gesturi obscene; proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintari cu acte de violenta impotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice.
20. Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 108/2003, publicata in Monitorul Oficial la 26 decembrie 2003, Guvernul a scos inchisoarea contraventionala de pe lista sanctiunilor aplicabile autorilor contraventiilor. incepand cu acea data, principalele sanctiuni care pot fi aplicate sunt avertismentul, amenda si obligatia de a presta o activitate in folosul comunitatii. Aceasta din urma nu poate fi aplicata decat de o instanta. Toate sanctiunile cu inchisoare contraventionala prevazute de diferite acte normative in vigoare au fost transformate in prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
21. In caz de refuz al contravenientului de a executa o activitate in folosul comunitatii, instanta poate inlocui aceasta sanctiune cu o amenda. Executarea unei pedepse cu amenda se efectueaza potrivit normelor privind executarea creantelor bugetare, iar in caz de neplata a amenzii aceasta nu poate fi transformata intr-o pedeapsa privativa de libertate.

2. Regimul juridic al taxelor judiciare de timbru

22. Conform Legii nr. 146 din 24 iulie 1997 cu privire la taxele judiciare de timbru, in vigoare la momentul faptelor, actiunile si cererile introduse in fata instantelor judecatoresti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, calculate proportional cu cuantumul sumei pretinse. Ministerul Finantelor Publice poate acorda scutiri, reduceri sau reesalonari pentru plata taxelor judiciare de timbru.
23. Legea nr. 146/1997 a fost modificata de Legea nr. 195/2004, care prevede ca acordarea scutirilor, reducerilor, esalonarilor sau amanarilor pentru plata taxei judiciare de timbru este de competenta instantelor judecatoresti.

3. Regimul juridic al plangerii penale pentru lovire si alte violente

24. Conform art. 180 C. pen., lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda. Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
25. Art. 279 C. proc. pen. prevede, de asemenea, ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea persoanei vatamate. O astfel de plangere trebuie adresata fie instantei, fie procurorului, in functie de gravitatea violentelor pretinse.

Capete de cerere

26. Invocand art. 3 din conventie, reclamanta se plange de violentele la care ar fi fost supusa din partea membrilor clerului si civililor, in prezenta agentilor de politie, cu ocazia mai multor manifestari religioase. Aceasta precizeaza ca, din motive etice si religioase, a refuzat sa formuleze plangere penala impotriva agresorilor sai. Cu toate acestea, facand referire la hotararea
    Biyan impotriva Turciei
    (nr. 56363/00, pct. 34-37, 3 februarie 2005), reclamanta considera ca autoritatile interne ar fi trebuit sa inceapa din oficiu o ancheta cu privire la aceste violente.
27. Invocand apoi art. 6 din conventie, reclamanta se plange de obligarea sa la plata unei amenzi contraventionale pentru incidentul din 21 mai 2004. Sustine ca sanctiunea releva un caracter punitiv si, in orice caz, reprezinta o sanctiune de natura penala. Reclamanta critica motivarea instantelor, succinta dupa parerea sa, care ar fi omis examinarea continutului si naturii afirmatiilor sale.
28. In temeiul aceluiasi articol, reclamanta denunta, de asemenea, stabilirea unor taxe de timbru foarte ridicate care au impiedicat-o sa beneficieze de accesul efectiv la o instanta, pentru a solicita despagubiri pentru violentele si jignirile suferite.
29. Invocand, de asemenea, art. 7 din conventie, aceasta pretinde ca condamnarea sa pentru evenimentele din 21 mai 2004 constituie sanctionarea pentru fapte care nu sunt prevazute in dreptul penal intern. Adauga ca criticile sale la adresa patriarhului nu ar putea fi calificate drept „tulburarea ordinii si linistii publice”, in sensul Legii nr. 61/1991.
30. In plus, invocand art. 9 si art. 10 din conventie, reclamanta sustine ca obligarea sa la plata unei amenzi contraventionale a adus atingere libertatii sale de gandire, de constiinta si de religie. Aceasta sustine ca nu exista un motiv social imperios care sa justifice restrangerea acestor libertati, ca instantele nu au argumentat suficient pentru a justifica aceasta condamnare si ca sanctiunea era prea ridicata pentru o persoana fara nicio forma de venit.
31. In cele din urma, reclamanta considera ca a facut obiectul unui tratament discriminatoriu, contrar art. 14 din conventie. Reclamanta sustine ca autoritatile interne au favorizat conducatorii Bisericii Ortodoxe, din moment ce, in loc sa ancheteze cu privire la violentele la care fusese victima, acestea i-au aplicat mai multe sanctiuni pentru critica adusa acestor conducatori.

In drept

A. Cu privire la capetele de cerere intemeiate pe art. 3 din conventie

32. In cadrul art. 3 din conventie, reclamanta se plange ca a fost agresata de membri ai clerului si de laici. Aceasta denunta, de asemenea, pasivitatea agentilor de politie prezenti si neinceperea din oficiu a unei anchete de catre autoritatile nationale cu privire la aceste agresiuni.
33. Curtea reaminteste ca art. 3 din conventie impune statelor contractante o obligatie negativa, aceea de a nu supune un individ la un tratament inuman si degradant. Reaminteste ca raspunderea statului poate fi angajata, de asemenea, cand autoritatile au omis sa ia in mod preventiv masuri de ordin practic, adecvate pentru a impiedica ca persoanele aflate in jurisdictia sa sa fie supuse la violente, chiar daca acestea sunt savarsite de persoane particulare; totusi, o astfel de obligatie pozitiva trebuie interpretata astfel incat sa nu impuna autoritatilor o sarcina insuportabila sau excesiva (a se vedea,
    mutatis mutandis
    ,
    Osman impotriva Regatului Unit,
    28 octombrie 1998, pct. 116,
    Culegere de hotarari si decizii
    1998 VIII,
    Ay impotriva Turciei,
    nr. 30951/96, pct. 55, 22 martie 2005,
    Mahmut Kaya impotriva Turciei,
    nr. 22535/93, pct. 115, CEDO 2000-III, si
    Pantea impotriva Romaniei
    nr. 33343/96, pct. 189-190, CEDO 2003-VI).
34. In speta, Curtea retine ca nu se contesta faptul ca reclamanta a fost supusa unor acte de agresiune directa din partea agentilor de politie, ci faptul ca aceasta a fost agresata de persoane particulare, laici sau membri ai clerului. Prin urmare, trebuie examinat daca politistii prezenti la ceremoniile religioase in cauza si-au respectat obligatia de a preveni si elimina atingerile aduse reclamantei si daca autoritatile interne aveau obligatia de a incepe o ancheta in absenta formularii unei plangeri prealabile.
35. Curtea noteaza ca incidentele in cauza au luat amploare intr-un mod imprevizibil, in timpul ceremoniilor religioase, in interiorul bisericii, dupa ce reclamanta si-a exprimat cu voce tare criticile cu privire la ierarhii Bisericii.
36. Curtea considera ca agentii de politie prezenti la eveniment nu aveau obligatia de a lua masuri preventive speciale pentru a asigura securitatea reclamantei, dat fiind faptul ca niciun element de la dosar nu permite sa se presupuna ca acestia erau la curent cu intentiile reclamantei si ca, in consecinta, fusesera avertizati de existenta unui risc sigur si imediat pentru integritatea fizica a acesteia.
37. Cu privire la plangerile legate de pasivitatea politistilor si obligatia autoritatilor interne de a incepe o ancheta din oficiu, Curtea noteaza ca formularea unei plangeri penale pentru violentele comise de terti constituia la momentul faptelor o cale de atac efectiva, in sensul art. 35 § 1 din conventie, din moment ce conducea la deschiderea unei anchete care ar fi putut rezulta in identificarea si pedepsirea persoanelor raspunzatoare. Curtea observa ca reclamanta nu sustine contrariul, dar ca aceasta afirma ca, in cauza, convingerile sale etice si religioase au impiedicat-o sa formuleze o plangere penala fata

de agresorii sai.

38. Curtea a hotarat deja ca circumstante particulare ar fi putut-o scuti pe reclamanta de obligatia de a formula o plangere prealabila cu privire la acuzatia de rele tratamente. Acesta a fost, in special, cazul unui reclamant care a repetat demersurile in fata instantelor interne, incercand, fara rezultat, deschiderea unei anchete oficiale cu privire la pretinsele violente care ii fusesera aplicate in arest, de catre politisti (
    Biyan
    , citata anterior, pct. 35).
39. Cu toate acestea, in speta, Curtea constata, mai intai, ca violentele denuntate au fost comise de persoane particulare. Considera apoi ca, desi reclamanta avea libertatea de a nu depune plangere penala din cauza convingerilor sale etice si religioase, aceste convingeri nu o scuteau de obligatia de a epuiza caile de atac interne. Tinand cont de existenta unei cai de atac efective in dreptul intern, de care reclamanta avea cunostinta, dar pe care a ales in mod deliberat sa nu o foloseasca, Curtea considera ca autoritatile nu erau obligate sa inceapa din oficiu o ancheta penala, in absenta unei plangeri din partea persoanei in cauza.
40. Avand in vedere consideratiile anterioare, Curtea considera ca respectivele capetele de cerere intemeiate pe art. 3 din conventie trebuie respinse pentru neepuizarea cailor de atac interne, in temeiul art. 35 § 1 si 4 din conventie.

B. Cu privire la capetele de cerere intemeiate pe art. 6 din conventie

41. In cadrul art. 6 din conventie, reclamanta se plange de obligarea sa la plata unei amenzi contraventionale pentru incidentul din 21 mai 2004. Aceasta pretinde ca era vorba despre o condamnare penala, care nu a fost motivata suficient. Reclamanta denunta, de asemenea, cuantumul excesiv al taxelor judiciare de timbru, care au impiedicat-o sa solicite despagubiri civile.
42. In ceea ce priveste calificarea sanctiunii, Curtea considera ca, in speta, caracterul contraventional sau penal al acesteia nu prezinta o importanta particulara, din moment ce procedura litigioasa a respectat garantiile unui proces echitabil.
43. In acest sens, Curtea constata ca instantele sesizate cu contestatia reclamantei au examinat legalitatea procesului-verbal intr-o maniera contradictorie, in cadrul unei proceduri care a respectat garantiile procedurale oferite de dreptul intern, si au oferit persoanei in cauza posibilitatea de a-si apara punctul de vedere si de a audia martori (a se vedea,
    a contrario, Anghel impotriva Romaniei,
    nr. 28183/03, pct. 56 si urm., 4 octombrie 2007). Prin urmare, Curtea nu identifica niciun motiv pentru a pune la indoiala temeinicia hotararilor instantelor interne, care au confirmat intr-un mod suficient motivat legalitatea procesului-verbal litigios.
44. In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la pretinsa incalcare a dreptului de acces la justitie din cauza taxelor judiciare de timbru excesive, Curtea observa ca actiunea civila a reclamantei a fost examinata de Judecatoria Bucuresti, dupa ce reclamanta a diminuat cuantumul pretentiilor sale si a platit o parte din taxele judiciare de timbru. In orice caz, Curtea observa ca, pe de o parte, reclamanta nu a cerut instantei acordarea unei scutiri sau reduceri a taxelor judiciare de timbru si ca, pe de alta parte,

recursul acesteia a fost anulat ca nemotivat.

45. Rezulta ca, in cauza, capatul de cerere intemeiat pe art. 6 din conventie este in mod vadit nefondat si trebuie respins in temeiul art. 35 § 3 si 4 din conventie.

100. 
     Cu privire la capetele de cerere intemeiate pe art. 7 din conventie
     

46. Din punct de vedere al art. 7 din conventie, reclamanta se plange de condamnarea sa pentru fapte care nu erau prevazute de dreptul penal intern.
47. Curtea constata ca, la 21 mai 2004, reclamanta a fost sanctionata cu amenda pentru consecintele comportamentului sau, si anume pentru perturbarea slujbei religioase si provocarea de tulburari in interiorul si in exteriorul catedralei, nu pentru continutul criticilor sale la adresa ierarhilor Bisericii.
48. Instantele interne care au examinat legalitatea procesului-verbal de contraventie au hotarat ca, in temeiul Legii nr. 61/1991, comportamentul reclamantei din data de 21 mai 2004 constituia „tulburarea ordinii si linistii publice”.
49. Avand in vedere consideratiile expuse anterior (supra, pct. 43), Curtea nu poate contesta concluzia instantelor interne cu privire la incadrarea juridica a acestor fapte.
50. Reiese ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in temeiul art. 35 § 3 si 4 din conventie.

4. 
   Cu privire la capetele de cerere intemeiate pe art. 9, art. 10 si art. 14 din conventie
   

51. Reclamanta pretinde incalcarea art. 9, art. 10 si art. 11 din conventie, prin condamnarea sa pentru critica adusa ierarhilor Bisericii Ortodoxe.
52. Curtea reaminteste ca statele contractante se bucura de o anumita marja de apreciere pentru a hotari existenta si amploarea unei ingerinte, dar ca aceasta se dubleaza printr-un control european, care se refera in acelasi timp la lege si la deciziile care il aplica. Marja de apreciere se refera in special la selectarea de metode rezonabile si corespunzatoare pe care le utilizeaza autoritatile, pentru a asigura derularea pasnica a evenimentelor publice legale
    (Plattform „Arzte fur das Leben” impotriva Austriei,
    21 iunie 1988, pct. 34, seria A nr. 139, si
    Chorherr impotriva Austriei,
    25 august 1993, pct. 31, seria A nr. 266 B).
53. In speta, Curtea noteaza ca reclamanta a fost sanctionata in mai multe randuri pentru adoptarea unor pozitii critice impotriva ierarhilor Bisericii. Hotararile judecatoresti interne cu privire la evenimentele petrecute intre 2000 si 2001 fiind anterioare cu mai mult de sase luni introducerii prezentei cereri, Curtea se va limita sa examineze amenda contraventionala aplicata reclamantei la 21 mai 2004.
54. In acest sens, Curtea considera ca, prin alegerea unei sarbatori religioase la Catedrala Patriarhala din Bucuresti drept cadru pentru criticile sale, reclamanta ar fi trebuit sa se astepte sa provoace agitatie in asistenta, lucru care poate duce la aplicarea unei sanctiuni (a se vedea,
    mutatis mutandis, Chorherr,
    citata anterior, pct. 32).
55. Curtea acorda, de asemenea, importanta faptului ca amenda aplicata nu avea ca scop sanctionarea exprimarii unei opinii, ci sanctionarea tulburarii ordinii si linistii publice. Considera ca cuantumul amenzii, desi ridicat pentru o persoana fara venit, era totusi moderat si retine ca amenda nu mai putea fi schimbata intr-o pedeapsa privativa de libertate (supra, pct. 19 si urm.).
56. Prin urmare, avand in vedere circumstantele spetei, Curtea considera ca autoritatile au actionat in cadrul marjei de apreciere care le este recunoscuta in materie.
57. In fine, cu privire la acuzatiile de partialitate a autoritatilor interne in favoarea conducatorilor Bisericii Ortodoxe, tinand cont de toate elementele de care dispune si in masura in care este competenta sa se pronunte cu privire la pretentiile formulate, Curtea nu constata niciun indiciu care sa permita identificarea existentei unei discriminari impotriva reclamantei, cu incalcarea art. 14 din conventie.
58. Reiese ca, in cauza, capetele de cerere intemeiate pe art. 9, art. 10 si art. 14 din conventie sunt in mod vadit nefondate si, prin urmare, trebuie respinse in conformitate cu art. 35 § 3 si 4 din conventie.

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate,

Declara
cererea inadmisibila.

Josep Casadevall

Presedinte