Partaj succesoral. Mostenitor care nu a formulat notificare conform Legii nr. 10/2001, pentru restituirea cotei sale succesorale.

 

Dobandirea intregului imobil de catre un succesor ce a parcurs procedura Legii nr. 10/2001. Incidenta art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001. Aplicare in timp a legii. Efecte asupra procedurii succesorale.

 

Regula instituita prin legea speciala este una derogatorie de la dreptul comun, pentru ca in speta se pune in discutie distinctia dintre calitatea de ,,persoana indreptatita’’ (notiune definita prin art. 3 si art. 4 din Legea nr. 10/2001) si calitatea de ,,mostenitor al fostului proprietar’’  (definita prin art. 650 si urm. Cod civil).

Legiuitorul a urmarit sa inlature aplicarea regulii unanimitatii in aceasta materie, lasand la dispozitia persoanelor care se considerau indrituite sa beneficieze de pe urma prevederii speciale - in temeiul unui drept propriu ori al unuia pierdut din patrimoniul antecesorilor - posibilitatea de a se adresa in procedura prealabila administrativa entitatii detinatoare, proband atat calitatea, cat si intinderea dreptului invocat.

Pe de alta parte, legea a avut in vedere ca norma speciala nu se raporta la un bun existent in patrimoniul antecesorului la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, ci la unul aflat in patrimoniul unei entitati detinatoare, ca efect al preluarii lui abuzive de catre stat; legea nu a recunoscut astfel de plano, in virtutea calitatii de mostenitor acceptant, a calitatii de ,,persoana indreptatita’’, ci a subsumat-o conditiei impuse, de notificare intr-un anumit termen si cu depunerea documentatiei doveditoare a dreptului.

Nefiind pe taramul dreptului succesoral, care consacra recunoasterea drepturilor conferite de calitatea de mostenitor prin prisma inscrisurilor emise in procedura dezbaterii succesorale, ci in domeniul recunoasterii unui drept de proprietate, supus unei reglementari

speciale care a implicat conditii, termene si proceduri clare prin care se putea recunoaste si valorifica acest drept, criticile apelantilor, vizand negarea dreptului lor, sunt nefondate.

 

Art. 3, 4 din Legea nr. 10/2001

 

Prin sentinta civila nr.1274/4.12.2009 a Tribunalului Constanta a fost admisa exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantului M.C.T. (succesor in drepturile procesuale al autoarei sale M.C.) in contradictoriu cu paratii K.M.N. s.a., precum si a actiunii conexe formulate de reclamanta M.I.

A fost admisa exceptia inadmisibilitatii cererii reconventionale privind constatarea calitatii de coproprietar, formulate initial pe calea interventiei in interes propriu de catre paratii C.M. si C.G.N., fiind respinse asadar ca inadmisibile atat actiunea principala, cat si cererea conexa si cererea reconventionala.

A fost respinsa cererea in contradictoriu cu parata S.C. N.O. S.A., ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

S-a luat act de renuntarea paratilor C. la judecata capatului de cerere din reconventionala, avand ca obiect iesirea din indiviziune.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a avut in vedere ca:

Prin
cererea inregistrata sub nr. 7086/2005
, reclamanta M.C.E. (dec. in cursul judecatii la 14.08.2006) a chemat in judecata pe paratii M.I.T. (dec. la 21.10.2005), M.A.A. s.a. si S.C. N.O. S.A., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate calitatea de coproprietar al reclamantei pentru o cota de 1/5 din imobilul situat in orasul Eforie Nord - Complexul A.N., la intersectia dintre Str. B. si B-dul T.V., judetul Constanta, reprezentand fostele loturi 98 si 102, imobil compus din teren in suprafata de 594 mp si constructie cu parter si mansarda; sa  se dispuna iesirea din indiviziune cu privire la imobilul mentionat, prin atribuirea acestuia in natura catre reclamanta si cu obligarea sa la plata unei sulte catre ceilalti coproprietari; obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

Reclamanta a sustinut ca prin Dispozitia emisa in anul 2005 de catre S.C. N.O. S.A. in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 10/2001, imobilul a fost restituit in intregime catre paratii M.I.T, K.M.N, M.A.A. si M.D.M, acestia fiind insa doar o parte dintre mostenitorii fostilor proprietari. Desi M.R.M., fiica lui M.I.T., a fost imputernicita de reclamanta sa formuleze notificare si in numele sau, in conditiile in care aceasta a venit in Romania pentru a reglementa situatia juridica a proprietatilor autorilor lor, din  ,,eroare’’ a fost omis numele reclamantei in notificarea depusa pentru acest imobil.

Paratii C.M.C.G.N. au formulat cerere de interventie in interes propriu, calificata ulterior ca fiind cerere reconventionala, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate calitatea lor de coproprietari pentru cota de 1/5 din acelasi imobil si sa se dispuna iesirea din indiviziune cu privire la imobilul mentionat mai sus.

In sustinerea cererii proprii, paratii au aratat ca sunt fiii lui C.M.E.A. Aceasta, alaturi de M.D.I.P, M.A.M, M.I.T si M.C.E.A., a mostenit pe bunicii M.D. (decedat la 17.09.1953) si M.M. (decedata la 03.03.1961), conform certificatelor de mostenire S 1905/1953 si 1/1996.

In drept au fost invocate prevederile art. 111 C.pr.civ., art. 480-481 C.civ., art. 728 si urm. C.civ,  49 si urm. C.pr.civ.

Prin intampinare, parata S.C. N.O. S.A. a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, sustinand ca prin Decizia nr.1444/08.05.2002 a restituit imobilul in litigiu persoanelor indreptatite care au formulat notificare in temeiul Legii 10/2001.

Paratul K.M.N. a formulat la randul sau intampinare, invocand exceptia inadmisibilitatii formularii actiunii, pe motiv ca odata depasit termenul de 6 luni pentru formularea notificarii prevazute de Legea 10/2001, se pierde dreptul de a se solicita in instanta masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.

Reclamanta M.C.E.A. si-a modificat ulterior obiectul actiunii sale, solicitand instantei sa constate calitatea sa de coproprietar pentru o cota de 1/5 din intregul imobil situat in orasul Eforie Nord - Complexul A.N, la intersectia dintre Str. B si   B-dul T.V., judetul Constanta, ca fostele loturi 98 si 102 - proprietatea autorilor D. si M.M.

Prin
cererea inregistrata
pe rolul Judecatoriei Constanta
sub nr. 11655/2005
, reclamanta M.I. a chemat in judecata pe paratii M.I.T, M.A.A., M.D.M.S., K.M.N., M.C.E.A, C.M. si C.G., solicitand instantei sa constate calitatea sa de coproprietara asupra imobilului situat in Eforie, str. B, judet Constanta, in aceeasi calitate de mostenitor legal al defunctilor bunici, M.D. (decedat la 17.09.1952) si M.M. (decedata la 03.03.1961); sa se stabileasca cotele legale ce le revin comostenitorilor, respectiv cate 1/5 pentru M.I.T. si M.C.E.A., cate 1/10 pentru M.I., K.M.N., M.A.A, M.D.M.S., C.M. si C.G.; sa se dispuna iesirea din indiviziune asupra imobilului.

Reclamanta M.I. a aratat la randul sau ca este mostenitoare a autorilor sai M.D. si M.M., avand o cota de 1/10 din masa succesorala, in calitatea de nepoata de fiu (tatal sau M.M.A., decedat la data de 15.12.1994 , fiind fiul celor doi).

Prin incheierea din 08.03.2006, instanta a dispus in temeiul art. 164 c.p.civ. conexarea dosarului civil nr. 11655/2005 la dosarul civil nr. 7086/2005.

S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. N.O. S.A., retinand ca, fata de obiectul cererii, intre aceasta si reclamanta din cererea principala nu exista nici un raport de drept material care sa justifice o eventuala obligatie procesuala a partii chemate in judecata.

Ca urmare a decesului reclamantei M.C.E.A., prin incheierea din data de 10.09.2007 a fost introdus in cauza, in calitate de reclamant in cererea principala, C.T.M.  

Prin notele depuse la dosar,

atat reclamantul din cererea principala, cat si cei din cererea conexa, precum si paratii reconvenienti au renuntat la judecata capatului de cerere avand ca obiect iesire din indiviziune, motiv pentru care s-a inteles sa se dea eficienta disp. art. 246 cod proc. civila.

La termenul din 20.11.2009, instanta a invocat din oficiu exceptia inadmisibilitatii actiunii fata de dispozitiile art.111 alin 2. C.proc.civ., exceptie admisa in considerarea faptului ca atat prin cererea principala si cererea conexa, cat si prin cererea reconventionala, se solicita constatarea, prin hotarare judecatoreasca, a calitatii de coproprietari a reclamantilor si a paratilor reconvenienti cu privire la imobilul mentionat, ce a constituit obiectul unei notificari si a solutiei de restituire in natura intemeiate pe dispozitiile Legii 10/2001, notificarea fiind solutionata de unitatea detinatoare S.C. N.O. S.A. prin Decizia de restituire nr. 1444/08.05.2002.

Actul aratat a dispus restituirea prin echivalent a lotului mentionat catre paratii M.I.T, M.A.A, M.DM.S, K.M.N, M.C.E.A, fiind stabilita calitatea acestora de persoane indreptatite la masuri reparatorii, conform art.3 si 4 din Legea 10/2001.

Or in speta, reclamantii si paratii reconvenienti pretind constatarea in favoarea lor a unei cote-parti din dreptul de proprietate asupra imobilului cu privire la care nu au beneficiat de masuri reparatorii in cadrul procedurilor reglementate de Legea 10/2001. Pretentiile reclamantilor si ale paratilor reconvenienti legate de nerecunoasterea dreptului lor asupra imobilului litigios au luat nastere odata cu emiterea dispozitiei de restituire in cadrul procedurii administrative prevazute de Legea 10/2001, dispozitie prin care calitatea de persoane indreptatite a fost apreciata ca fiind intrunita doar in persoana unora dintre mostenitorii legali ai proprietarilor initiali.

Au fost evocate disp. art. 111 alin.2 C.proc.civ., potrivit cu care actiunea in constatare nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului, norma prin care – arata judecatorul fondului – se consacra caracterul subsidiar al actiunii in constatare fata de actiunea in realizare. Prin urmare, legiuitorul da preferinta realizarii dreptului si numai in masura in care acest lucru nu este posibil prin raportare la alte mijloacele procedurale, se permite introducerea unei cereri de constatare a dreptului.

Or, problema de drept supusa analizei instantei pe calea actiunii in constatare constituie un veritabil motiv de contestare a valabilitatii deciziei emise de unitatea detinatoare, procedura la care nici una dintre partile reclamante nu a recurs, desi avea la indemana o astfel de actiune ca tert ale carui drepturi au fost vatamate prin emiterea deciziei.

Imprejurarea ca, din motive care exced acestei judecati, legate inclusiv de respectarea unor termene legale de decadere, nu s-a valorificat mijlocul procedural expres reglementat de lege pentru realizarea dreptului pretins incalcat, nu indreptateste pe reclamanti, fata de dispozitiile art.111  alin.2 C.proc.civ., sa recurga la calea actiunii in constatare.

Impotriva acestei solutii au declarat
apel
, in termen legal, reclamantii M.C.T. si M.I., precum si paratii C.G.N. si C.M., criticile fiind formulate in considerentele depuse conform art.  287 al. 2 Cod proc. civila.

Apelantul reclamant M.C.T. a aratat astfel ca solutia de prima instanta este nelegala si netemeinica, intrucat nu s-a intrat in cercetarea fondului, fiind impusa – urmare admiterii exceptiei de inadmisibilitate – trimiterea cauzei spre rejudecare, ori anularea cu retinere pe fond si admiterea actiunii sale.

S-a sustinut ca fata de obiectul actiunii si de temeiul in drept invocat, era pe deplin admisibila o actiune in constatarea dreptului fondata pe disp. art. 111 cod proc. civila, fiind urmarita nu valorificarea dreptului de proprietate (nefiind posibila formularea unei actiuni clasice in realizarea dreptului, in sensul revendicarii unei cote indivize dintr-un bun), ci doar constatarea calitatii de coproprietar si a intinderii dreptului (calitate contestata de o parte a paratilor).

In speta, reclamantul M. a solicitat constatarea existentei si intinderii dreptului sau de coproprietate, corespunzator cotei succesorale de 1/5 din universalitatea masei succesorale; partea a aratat ca nu are la dispozitie o actiune in realizare pentru cota indiviza, iar instanta de fond nu a aratat care ar fi mijlocul procesual prin care s-ar putea valorifica dreptul real invocat.

Apelantul reclamant a sustinut ca actiunea in constatarea existentei dreptului de coproprietate este admisibila independent de formularea cererii de iesire din indiviziune. Renuntarea la capatul de cerere privind iesirea din indiviziune nu produce vreo consecinta in stabilirea conditiilor de admisibilitate ale actiunii sale. Au fost evocate prevederile art. 728 al. 1 Cod civil, aratandu-se ca nimeni nu poate fi obligat nici sa ramana in indiviziune, dar nici sa iasa din aceasta stare.

Posibilitatea contestarii deciziilor de restituire a imobilelor, emise in temeiul Legii nr.10/2001 de unitatea detinatoare, nu poate fi asimilata unei actiuni in realizarea dreptului, cu atat mai mult cu cat cele doua decizii de restituire sunt legale din perspectiva interesului apelantului reclamant.

S-a facut referire la modalitatea in care se stabilesc legal raporturile dintre mostenitorii proprietarii imobilului supus prevederilor Legii nr. 10/2001, anume, prin trimitere la dreptul comun, pentru ca aceasta calitate de coproprietar nu decurge din dispozitiile legii speciale, ci din caracterul perpetuu al dreptului de proprietate si din calitatea de succesor cu titlu universal al autorilor sai.

Mostenitorii fostilor proprietari ai imobilului preluat abuziv care nu sunt implicati efectiv in procedura administrativa prevazuta de Legea nr. 10/2001 nu isi pierd calitatea de proprietari, iar comostenitorii ce au formulat notificare sunt mostenitori aparenti doar fata de terti si fata de renuntatorii cu privire la bun.

Apelantul reclamant a sustinut ca notificarea are natura juridica a unui act de conservare facut de comostenitori in scopul protejarii intregului drept de proprietate, ea neavand continutul si efectele unui act de dispozitie, profitand asadar si mostenitorilor care nu au facut notificare, urmand ca dupa restituire, proprietarii sa se desocoteasca pe calea dreptului comun; s-a aratat ca acest rationament se regaseste si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Restituirea integrala a imobilului bun succesoral prin deciziile din 18.05.2005 s-a realizat tocmai ca urmare a acceptarii de catre unitatea detinatoare a caracterului de act de conservare al notificarii.

In concluzie, a aratat apelantul reclamant, are dreptul la recunoasterea cotei de 1/5 din universalitatea masei succesorale ramase de pe urma autorilor D. si M.M., fapt confirmat de cuprinsul certificatelor de mostenitor; calitatea de mostenitor si de proprietar al unei cote parti din imobil a devenit irevocabila in urma acceptarii mostenirii.

S-a mai aratat ca in speta, in conformitate cu principiul
tempus regit actum
, modificarile aduse art. 4 din Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 sunt ulterioare formularii de catre autoarea apelantului reclamant a cererii de chemare in judecata in prezenta cauza. Prin urmare, nu pot fi invocate in cauza dispozitiile art. 4 al. 4 din legea modificata, astfel ca relatiile dintre comostenitori urmeaza sa fie guvernate, in lipsa unor dispozitii contrare, de dreptul comun - art. 480, 481 cod civil si art. 644 cod civil.

Conchizand, apelantul M. a aratat ca datorita atitudinii frauduloase a mandatarilor mamei sale, prin deciziile emise de S.C. N.O. S.A. in conformitate cu Legea nr. 10/2001 imobilul a fost restituit doar catre o parte dintre mostenitorii acceptanti ai fostilor proprietari. Desi au formulat notificari si actiuni in justitie inclusiv in numele mamei sale, finalizate cu restituirea unora dintre imobilele ce au apartinut autorilor comuni, cei doi mandatari nu au formulat notificare in conditiile legii speciale si pentru alte imobile (cum este cel in litigiu).

Apelanta reclamanta M.I. si-a motivat apelul pe considerente similare, in sensul ca are o cota de 1/10 din masa succesorala a bunicilor sai M.D. si M.M., iar in considerarea acelorasi argumente dezvoltate in esenta de catre apelantul M.C.T., ca potrivit Curtii Europene a Drepturilor Omului, atat in procedura administrativa prevazuta de legea speciala, cat si in actiunea in revendicare, comostenitorii se reprezinta unii pe altii in privinta actelor de conservare a dreptului de proprietate, drept care nu a parasit patrimoniul titularului, actionand in calitate de mandatari ai celorlalti mostenitori in raporturile cu unitatea detinatoare, s-a cerut reformarea solutiei tribunalului.

In temeiul certificatului de mostenitor, apelantul reclamant a aratat ca a dobandit in mod definitiv si pentru totdeauna calitatea de mostenitor, pentru intreaga masa succesorala.

S-a apreciat ca prevederile art. 4 al. 4 din Legea nr. 10/2001 vizeaza exclusiv raporturile dintre categoria mostenitorilor proprietarului abuziv deposedat si a persoanelor considerate mostenitoare ca urmare a formularii notificarii in termenul prevazut de legea speciala, pe de o parte, si respectiv categoria persoanelor renuntatoare, anume a acelora care nu au acceptat succesiunea si care nici nu au formulat notificare, pe de alta parte. In consecinta, in cauza nu opereaza dreptul de acrescamant reglementat prin art. 697 Cod civil in cazul mostenirii legale.

Apelantii C.G.N. si C.M. au sustinut ca solutia primei instante este nelegala in masura in care litigiul a fost tratat drept o contestatie tardiva la decizia entitatii detinatoare de restituire a imobilului.

Apelantii parati reconvenienti au aratat ca in conditiile in care nu sunt notificanti in baza Legii nr. 10/2001, nu pot fi conditionati de indeplinirea procedurii prealabile reglementate prin aceasta lege si nu-si pot dovedi interesul in a ataca aceasta decizie. Astfel fiind, ingradirea acestor parti in a formula o actiune pe calea dreptului comun incalca principiul liberului acces la justitie prev. de art. 21 din Constitutia Romaniei si art. 6 din CEDO.

Apelantii parati au aratat ca actiunea lor este una in realizare, chiar daca s-a renuntat la petitul vizand iesirea din indiviziune. Au fost evocate dispozitiile art. 4 al. 1 si 4 din Legea nr. 10/2001.

S-a apreciat ca hotararea este neconstitutionala si discriminatorie, indepartand in mod nelegal o parte din mostenitori de mostenirea comuna, numai pentru faptul ca nu au depus notificare si nu au urmarit procedura prealabila prevazuta de Legea nr. 10/2001.

S-a criticat si solutia statuata in conditiile art. 246 cod proc. civila, cata vreme partea, pentru a se lua act de renuntarea la judecata, nu a fost prezenta in instanta; cererea depusa in fata instantei de fond a fost generata de o confuzie.

Prin intampinare, intimatii parati M.M.R., M.R.E. si K.M.N. au solicitat respingerea apelurilor, reiterand exceptia inadmisibilitatii actiunii in raport de disp. Legii nr. 10/2001, cu motivarea ca sustinerile apelantilor conform cu care, desi nu rezulta expres din petitul actiunii, au investit instanta cu o actiune in revendicare, este nefondata, in apel neputand fi schimbata cauza cererii.

Intimatii parati au mai aratat ca in cauza nu este intalnita ipoteza clasica a actiunii in revendicare, ca fiind acel demers al proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar. S-a sustinut ca acest imobil intra sub incidenta Legii nr. 10/2001, norma care reglementeaza care sunt persoanele indreptatite la restituire si termenele inauntrul carora acestea pot actiona.

Or, au aratat intimatii parati, apelantii C. si M. au solicitat repunerea in termenul de depunere a notificarii, insa prin sentinta civila nr. 7470/25.04.2003 a Judecatoriei Constanta pronuntate in dosar 16792/2002, ramasa  definitiva si irevocabila, acest demers a fost apreciat ca neintemeiat.

S-a contestat imprejurarea ca in speta partile s-ar afla pe taramul dreptului succesoral, pentru ca teoria apelantilor privind acceptarea succesiunii sa poata fi primita. Titlul statului nu a fost desfiintat, astfel incat sa se poata considera ca bunul s-a aflat in patrimoniul autoarei la momentul deschiderii succesiunii sale.

Textul art. 2 al. 2 din lege, care prevedea ca imobilele preluate abuziv nu au iesit niciodata din patrimoniul persoanelor deposedate abuziv, a fost abrogat, iar art. 6 din Legea nr. 213/1998 nu isi gaseste aplicarea in conditiile in care exista o lege speciala de reparatie, pe care apelantii nu au inteles insa sa o urmeze; acesta a fost – au aratat intimatii – motivul pentru care legiuitorul a considerat necesara introducerea unor prevederi speciale, care sa reglementeze atat posibilitatea mostenitorilor de a solicita restituirea imobilelor ce au apartinut autorului lor, cat si relatiile dintre aceste persoane.

S-a sustinut in continuare ca in baza deciziilor fostei unitati detinatoare, intimatii parati au primit un alt lot de teren in locul lotului 98, pe care se regasea o constructie noua.

S-a solicitat sa se constate ca sustinerile vizand nerespectarea disp. art. 246 cod proc.civila sunt neintemeiate, deoarece apelantii au inteles sa renunte la judecata petitului vizand iesirea din indiviziune prin cerere scrisa.

La termenul din 18.10.2010 s-a aratat ca in drepturile reclamantilor C.M. si C.N. s-au subrogat, in urma cesionarii drepturilor procesuale, numitii I.B.C. si G.A., conform contractului de cesiune autentificat sub nr. 465/30.10.2009 la BNP A.L. si antecontractului de vanzare-cumparare pentru un bun viitor, autentificat sub nr. 464/30.10.2009 la acelasi birou notarial.

Analizand criticile de nelegalitate formulate in acelasi context in toate apelurile formulate, in raport de prevederile art. 295 al. 1 cod proc. civila, vor fi avute in vedere urmatoarele considerente:

Apelantii M.C.T., M.I., C.M. si C.G.N. (drepturile litigioase ale ultimilor doi fiind preluate prin cesiune de I.B.C. si G.A.) au pretins in prezenta cauza constatarea calitatii lor de coproprietari pe cote parti indivize asupra imobilului din orasul Eforie, str. B., din perspectiva succesiunii legale deschise de pe urma autorilor M.D. si M.M.

Constatarea acestei calitati, fundamentate in plan procesual pe temeiul art. 111 cod proc. civila, urmareste in esenta recunoasterea pe cale judecatoreasca a unei situatii de fapt raportate la normele de drept comun  aplicabile succesiunii, cu toate ca regimul  imobilelor preluate abuziv in perioada  6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este reglementat  
ratione materiae
prin Legea nr. 10/2001.

Astfel, rationamentul dezvoltat in actiunile cu care a fost sesizata instanta de fond si reluat in criticile de apel a fost acela ca, in conditiile in care exista acte de acceptare expresa a succesiunii defunctilor M.D. si M.M., emise anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, nu are relevanta daca notificarea a fost depusa de catre toti comostenitorii, regula care opereaza fiind cea specifica dreptului comun, atribuindu-se notificarii natura unui act de conservare a bunului din patrimoniul succesoral si lasand la dispozitia ulterioara a mostenitorilor modalitatea de sistare a starii din indiviziune.

Din acest punct de vedere, actiunea in constatare a dreptului pe cote parti nu apare ca fiind inadmisibila, situatie corect criticata in apel de apelanti, intrucat de principiu – fara a se formula obligatoriu un capat de cerere fondat pe disp. art. 728 cod civil – comostenitorii pot pretinde recunoasterea existentei si intinderii dreptului lor in raport de patrimoniul succesoral.

Astfel fiind, respingerea acestui petit ca fiind inadmisibil a constituit o dezlegare gresita data de instanta de fond, ea fiind insa generata de analizarea globala a chestiunii admisibilitatii actiunii in constatare (cand partea ar avea la dispozitie pe cea in realizare) cu  o alta problema ridicata in speta prin apararile paratilor, anume, identitatea dintre pozitia mostenitorului care nu a actionat in contextul dat de legea speciala de reparatie si calitatea de persoana indreptatita la masurile reparatorii recunoscute prin aceasta lege.

Conform art. 4 al. 1 din Legea nr. 10/2001

, in cazul in care restituirea este ceruta de mai multe persoane indreptatite, dreptul de proprietate se constata sau se stabileste in cote-parti ideale, potrivit dreptului comun.

Legea speciala impune astfel cerinta formularii notificarii, nu atat pentru cazul reglementat conform art. 4 al. 3 din lege, privind repunerea de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru aceste bunuri a succesibililor care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea (si care prin formularea notificarii sunt apreciati a fi exercitat in termen dreptul conform vocatiei succesorale), cat pentru stabilirea – in ce priveste bunul vizat – a persoanelor care se pretind indreptatite la masuri reparatorii.

De altfel, prin decizia civila nr. 7950/06.10.2009 a I.C.C.J. –Sectia civila si de proprietate intelectuala s-a aratat ca ceea ce da valoare de acceptare a succesiunii este doar cererea de restituire a bunului ce face obiect de aplicare a legii, formulata in nume propriu de cel care se considera persoana indreptatita. Ca aceasta a fost intentia legiuitorului rezulta si din prevederile al. 4 ale aceluiasi art., potrivit caruia, de cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la Cap. III al legii, profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de acordare a masurilor reparatorii.

 In caz contrar, bunul se cuvine, potrivit dreptului de acrescamant, mostenitorilor care au formulat notificare (si decizia civila nr. 1591/2.02.2005 a I.C.C.J.).

In egala masura, prin decizia civila nr. 451/7.02.2003 I.C.C.J.  se arata ca legea speciala de reparatie cuprinde mai multe dispozitii noi derogatorii de la dreptul comun, tocmai pentru a facilita repararea abuzurilor savarsite in perioada de referinta a Legii 10/2001, fiind admisibila cererea formulata separat de mai multe persoane indreptatite, urmand ca dreptul de proprietate sa se stabileasca pe cote-parti ideale.

Regula instituita prin legea speciala este deci una derogatorie de la dreptul comun, pentru ca in speta se pune in discutie distinctia dintre calitatea de ,,persoana indreptatita’’ (notiune definita prin art. 3 si art. 4 din Legea nr. 10/2001) si calitatea de ,,mostenitor al fostului proprietar’’  (definita prin art. 650 si urm. Cod civil).

Legiuitorul a urmarit sa inlature aplicarea regulii unanimitatii in aceasta materie, lasand la dispozitia persoanelor care se considerau indrituite sa beneficieze de pe urma prevederii speciale - in temeiul unui drept propriu ori al unuia pierdut din patrimoniul antecesorilor - posibilitatea de a se adresa in procedura prealabila administrativa entitatii detinatoare, proband atat calitatea, cat si intinderea dreptului invocat.

Adoptarea, prin Titlul I al Legii nr. 247/2005, a al. 4 al art. 4 din Legea nr. 10/2001 a venit in sustinerea normei din al. 1, iar nu a instituit reguli noi in materie (cu atat mai mult cu cat la data intrarii in vigoare a Legii nr. 247/2005, termenul legal de depunere a notificarilor era deja implinit). Prin acest text s-a mentionat ca de cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura revazuta la Cap. III profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire.

Prin aceasta prevedere s-a consfintit inca o data interpretarea
per a contrario
care rezulta din dispozitiile al. 1 al art. 4, anume, ca notificarea facuta  de catre o singura persoana ce se pretinde indreptatita la masuri reparatorii pentru intregul imobil, desi justifica prin acte doar o cota ideala din dreptul de proprietate al antecesorului sau, va putea primi aceste masuri pentru intreg imobilul. Norma aditionala a decelat fara putinta de tagada intre situatia mostenitorului legal sau testamentar ( inclusiv a celui a carui calitate era stabilita prin certificat de mostenitor anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001) si situatia notificantului mostenitor, doar ultima categorie fiind asimilata persoanei indreptatite.

Aceasta viziune a legii a urmarit sa elimine, astfel cum s-a aratat, situatiile in care s-ar fi putut invoca regula unanimitatii, uzitata anterior in cadrul clasicei actiuni in revendicare.

Pe de alta parte, legea a avut in vedere ca norma speciala nu se raporta la un bun existent in patrimoniul antecesorului la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, ci la unul aflat in patrimoniul unei entitati detinatoare, ca efect al preluarii lui abuzive de catre stat; legea nu a recunoscut astfel
de plano
, in virtutea calitatii de mostenitor acceptant, a calitatii de ,,persoana indreptatita’’, ci a subsumat-o conditiei impuse, de notificare intr-un anumit termen si cu depunerea documentatiei doveditoare a dreptului.

Nu va avea asadar relevanta imprejurarea ca actiunea autoarei apelantului Manoil a fost inregistrata pe rolul instantei anterior intrarii in vigoare a art. 4 al. 4 din Legea nr. 10/2001 (prin adoptarea Legii nr. 247/2005), cata vreme dreptul de acrescamant era deja reglementat prin lege si consfintit prin jurisprudenta instantei supreme.

Motivand asadar inadmisibilitatea actiunii in constatare pe ideea imposibilitatii constatarii calitatii de coproprietar al bunului supus reglementarii date de Legea nr. 10/2001, pentru persoane care nu au formulat notificare, printr-o cerere formulata ulterior emiterii dispozitiei/deciziei entitatii detinatoare, instanta de fond a atins incidental chestiunea negarii calitatii reclamantilor si paratilor C. de ,,persoane indreptatite’’ in conformitate cu dispozitiile legii.

Nefiind pe taramul dreptului succesoral, care consacra recunoasterea drepturilor conferite de calitatea de mostenitor prin prisma inscrisurilor emise in procedura dezbaterii succesorale, ci in domeniul recunoasterii unui drept de proprietate, supus unei reglementari speciale care a implicat conditii, termene si proceduri clare prin care se putea recunoaste si valorifica acest drept, celelalte critici ale apelantilor, vizand negarea dreptului lor, urmeaza a fi apreciate ca nefondate.

Nu se poate retine ca prin negarea dreptului de coproprietate pe cote parti in modalitatea indicata s-ar incalca principiul liberului acces la o instanta, in masura in care partile au dreptul procesual de a se adresa justitiei (aspect avut de altfel in vedere in aprecierea gresitei dezlegari la fond pe exceptia inadmisibilitatii), Curtea statuand insa, pe argumentele mentionate, ca apelantii nu au dreptul substantial pretins.

Nu sunt intemeiate nici criticile legate de gresita dezlegare data cererilor de renuntare la petitul avand ca obiect iesirea din indiviziune, intrucat instanta de fond s-a fundamentat in aplicarea disp. art. 246 cod proc. civila pe existenta cererilor depuse la dosar (chiar daca paratii Constantinescu invoca existenta unei confuzii proprii in depunerea cererii); in fapt, renuntarea la cererea de iesire din indiviziune a fost asumata ca drept procesual pentru a se statua, cu excluderea aplicabilitatii art. 728 cod civil, pentru cotele pretinse asupra dreptului de proprietate.

In raport de toate aceste considerente, constatand – dupa cum s-a aratat – ca Tribunalul a decis gresit asupra inadmisibilitatii actiunii, apelurile formulate urmeaza a fi admise, dar in conditiile dispuse de art. 297 al. 2 teza a II-a cod proc. civila, va fi anulata sentinta apelata si pe fondul cauzei se vor respinge, ca nefondate, cererile conexe formulate de reclamantii M. si M., precum si cererea de interventie formulata de C. – calificata ca reconventionala (continuata de I.B.C. si G.A.), ca nefondate.

Decizia civila nr. 308/C/27.12.2010

Dosar nr. 11640/118/2008

Judecator redactor Mihaela Ganea