Obligatia instantei de a se pronunta din oficiu cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris sau la restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.

Art. 25 alin. 3 Cod procedura penala

Chiar daca nu exista constituire de parte civila in cauza, instanta se pronunta din oficiu cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris sau la restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.

 

(Decizia penala nr. 344/A
/
23 Martie 2016)

 

Prin sentinta penala nr. 277 din data de 22 decembrie 2015 pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges, in baza art. 386 Noul Cod de procedura penala, raportat la art. 5 Cod penal, s-a schimbat incadrarea juridica a faptei pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatei I, dupa cum urmeaza: din infractiunea prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal in infractiunea prev. de art. 290 Cod penal anterior.

In baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 si art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 lit. b Cod procedura penala cu referire la art. 18 ind. 1 Cod penal anterior, s-a dispus achitarea inculpatei I, pentru savarsirea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 290 C.pen., intrucat fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

In baza art. 91 Cod penal anterior, s-a aplicat inculpatei sanctiunea administrativa a amenzii de 1.000 lei.

In baza art. 398 raportat la 274 al. 1 din noul Cod procedura penala, a fost obligata inculpata la plata sumei de 900 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat pentru faza de cercetare judecatoreasca.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, in luna martie 2011,  inculpata I a rugat-o pe numita C sa o gireze pentru a lua un imprumut de la C.A.R. Concordia Curtea de Arges IFN, solicitandu-i in acelasi timp o adeverinta de venit. In fapt, inculpata urmarea sa foloseasca adeverinta de venit pentru ca o terta persoana sa obtina imprumutul, si nu ea insasi, insa aceste aspecte nu au fost aduse la cunostinta numitei C, care astfel a fost indusa in eroare.

Dupa ce numita C a  predat inculpatei, aceasta s-a prezentat cu inscrisul respectiv la C.A.R. C Curtea de Arges IFN, unde a predat adeverinta pentru a  fi folosita la incheierea contractului de imprumut nr. 67/04.04.2011, contract prin care numita S lua cu imprumut suma de 16.500 lei.

Pentru  a fi acordat  imprumutul respectiv, contractul de imprumut trebuia semnat la rubrica giranti/coplatitori si  de catre persoanele care girau imprumutul respectiv si de catre numita C.

In conditiile in care aceasta lipsea si in conditiile in care persoana nu avea cunostinta ca adeverinta sa urma sa fie utilizata pentru obtinerea unui imprumut de catre o alta persoana si nicidecum de inculpata, numita I a inteles sa semneze ea insasi in locul si cu numele girantei C, procedand astfel la falsificarea semnaturii persoanei in cauza pe contractul de imprumut nr. 67/4.04.2011.

Ca urmare a falsificarii de catre inculpata I a semnaturii numitei C, la rubrica giranti/coplatitor pe contractul de imprumut nr. 67/4.04.2011, incheiat intre S si C.A.R. C Curtea de Arges IFN, a fost acordat imprumutul mentionat in contractul respectiv.

Ulterior, intrucat nu au fost achitate ratele stabilite in contractul de imprumut, numita C a primit o instiintare de la C.A.R. C Curtea de Arges IFN ca se va infiinta o poprire la salariul ei, pentru ca are calitatea de girant al imprumutului acordat prin contractul amintit.

Numita C, avand convingerea ca nu a girat-o niciodata pe numita S, a sesizat organele de urmarire penala cu privire la infractiunile de fals savarsite.

In urma sesizarii primite si cercetarilor efectuate in cauza, s-a constatat, pe baza raportului de expertiza criminalistica nr. 25/17.02.2015 eliberat de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Brasov, faptul ca semnatura de la rubrica „Giranti nr.4 C” de pe ultima pagina a contractului de imprumut nr. 67/4.04.2011 a fost executata de catre inculpata I.

Cu privire la legea penala aplicabila in cauza, prima instanta a constatat ca fapta inculpatei era sanctionata la momentul savarsirii acesteia de art. 290 Cod penal de la 1969.

De la data savarsirii infractiuni si pana la judecarea cauzei au intrat in vigoare noul Cod penal si noul Cod de procedura penala incepand cu 1 februarie 2014.

Asadar, s-a observat ca, in timpul scurs de la savarsirea infractiunii de catre inculpat si pana in prezent, sunt aplicabile doua legi penale generale, respectiv Codul penal de la 1969 si actualul Cod penal, motiv pentru care s-a precedat la stabilirea legii penale mai favorabile pentru inculpat, care trebuie aplicata in speta, conform art. 5 Cod penal.

Avand in vedere cele statuate prin decizia Curtii Constitutionale nr. 265/6 mai 2014 cu privire la faptul ca legea penala mai favorabila se aplica global, iar nu pe institutii autonome, nefiind permisa operarea de catre organul judiciar cu un cumul de institutii din cele doua legi penale generale aparute in timp, judecatorul fondului, in baza art. 386 alin. 1 Cod procedura penala, a schimbat din nou incadrarea juridica a faptei pentru care inculpata a fost trimis in judecata prin rechizitoriu, din infractiunea prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal in infractiunea prev. de art. 290 Cod penal anterior.

Vechea reglementara generala a fost apreciata ca fiind mai favorabila, sub aspectul limitelor sanctiunii penale si modalitatii de executare a pedepselor.

 
Fapta inculpatei I, care in data de 04.04.2011 a falsificat semnatura numitei C pe contractul de imprumut nr. 67/4.04.2011 incheiat intre S si C.A.R. C Curtea de Arges IFN, inculpata semnand in locul si cu numele numitei C si care a permis la incheierea contractului si folosirea acestuia in scopul imprumutului de catre S constituie infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata.

Fapta a fost savarsita de inculpata cu forma de vinovatie ceruta de lege, respectiv intentia. Astfel, inculpata, la momentul aplicarii semnaturii pe contract, cunostea faptul ca semneaza in numele altei persoane si fara drept. De asemenea, inculpata avea la cunostinta faptul ca acel contract urma sa fie folosit pentru ca numita S sa obtina un imprumut.

Cu privire la pericolul social, prima instanta a aratat ca falsul in inscrisuri sub semnatura privata este de natura a afecta increderea publica de care se bucura inscrisurile sub semnatura privata. In cauza, inculpata a inteles a aplica o semnatura pe un contract de imprumut, in numele altei persoane si fara drept insa, fara a urmari un interes material propriu. La momentul savarsirii faptei inculpata a urmarit doar sa ajute o cunostinta a sa a obtine un imprumut de la C.A.R. C  Curtea de Arges IFN, avand convingerea ca aceasta persoana isi va indeplini corespunzator obligatiile de plata a ratelor lunare si astfel fapta sa (de fals) nu va produce consecinte materiale. In acest sens, s-a retinut ca insasi inculpata a garantat, in nume propriu imprumutul respectiv semnand contractul si in nume sau ca si coplatitoare.

Tot sub aspectul circumstantelor savarsirii faptei, instanta a retinut ca inculpata nu a incercat sa induca in eroare C.A.R. C  Curtea de Arges IFN si prin alte mijloace nelegale,  nu a prezentat inscrisuri falsificate, nu a facut declaratii neconforme cu adevarul.

Practic, inculpata a procedat doar la semnarea unui contract de imprumut, in numele unei terte persoane, care nu era de fata si care nu o imputernicise a semna in locul sau.

Un alt aspect care a fost retinut de catre prima instanta, in favoarea inculpatei, cu privire la modul de savarsire al faptei, a fost acela ca persoana in numele careia a semnat era unul dintre giranti si nu titularul contractului, persoana imprumutata.

S-a subliniat de catre judecatorul fondului ca in mod cert pericolul social al faptei era mult mai mare daca inculpata ar fi semnat in locul imprumutatei, in acest caz putandu-se pune in discutie si intentia de a induce in eroare unitatea de credit la momentul incheierii contractului.

In fine, s-a retinut si faptul ca inculpata a depus eforturile necesare inlaturarii consecintelor negative ale faptei sale, procedand la acoperirea imprumutului eliberat de C.A.R. C Curtea de Arges IFN, care nu s-a mai constituit parte civila.

Cu privire la persoana inculpatei, s-a notat ca aceasta nu a avut conflicte cu legea penala si a avut o atitudine pozitiva, recunoscand fapta imputata. Inculpata are loc de munca, prestand activitati pe baza carora obtine, in mod legal, veniturile materiale necesare intretinerii propriei persoane si familiei. Aceeasi persoana este integrata social, iar opinia colegilor si prietenilor cu privire la inculpata este mai mult decat pozitiva.

De asemenea, conduita pozitiva a inculpatei inainte si dupa savarsirea infractiunii si circumstantele producerii ei au fost de natura a determina instanta sa aprecieze ca pericolul social al faptei si periculozitatea autorului sunt forte reduse, sub limita ceruta delege pentru antrenarea raspunderii penale.

S-a retinut de catre prima instanta ca, potrivit art. 19 din Legea 255/2013, atunci cand, in cursul procesului, se constata ca in privinta unei fapte comise anterior intrarii in vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozitiile art. 18/1 din Codul penal din 1968, ca lege penala mai favorabila, procurorul dispune clasarea, iar instanta dispune achitarea, in conditiile Codului de procedura penala.

Impotriva sentintei a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Curtea de Arges, sustinand atat motive de nelegalitate, cat si privind netemeinicia hotararii, dupa cum urmeaza:

-in primul rand , parchetul a apreciat ca instanta de fond a pronuntat o solutie gresita de achitare, bazandu-se pe lipsa de pericol social concret al faptei, fara sa evalueze circumstantele in care aceasta a fost comisa, urmarile produse, ori care s-ar fi putut produce, persoana si conduita faptuitoarei;

-in al doilea rand, parchetul a aratat ca in mod nelegal instanta de fond nu a dispus desfiintarea partiala a contractului falsificat de inculpata,desi s-a retinut comiterea faptei in sarcina acesteia.

 Examinand apelul parchetului, in raport cu motivele invocate, cat si din oficiu, in conf. cu dispozitiile art. 427, Curtea il apreciaza intemeiat, insa numai pentru unul dintre motivele sustinute.

In conformitate cu dispozitiile art. 18/1 din vechiul Cod penal, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa valorilor sociale ocrotite de lege si prin continutul ei concret este in mod vadit lipsita de importanta si nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Acelasi text de lege, in alin. 2, stabileste criteriile de are se tine seama la evaluarea gradului concret de pericol social, respectiv modul si mijloacele de comitere a faptei, scopul urmarit, imprejurarile in care a fost comisa, urmarea produsa ori care s-ar fi putut produce, cat si persoana si conduita faptuitorului.

Inculpata in prezenta cauza este o persoana tanara, cadru didactic, pentru prima data in fata unei instante, care, asa cum s-a prezentat in fata instantei, a convins ca a realizat pe deplin dimensiunea si sensul faptelor sale ilicite, a regretat sincer aceste actiuni, conduita sa constituind o premiza favorabila si suficienta in acest caz pentru o viitoare modificare comportamentala de substanta, in sensul respectului valorilor ocrotite de legea penala.

Pe de alta parte, faptele sale au produs consecinte minime, creditul acordat in baza unui contract falsificat de inculpata la semnatura girantilor a fost restituit in totalitate, nu exista prejudicii materiale, astfel incat in ansamblu se poate afirma ca riscul de recurenta infractionala este nesemnificativ, iar fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, asa cum in mod corect a apreciat si instanta de fond.

 Intr-o alta perspectiva insa, in conformitate cu dispozitiile art. 25 alin. 3 Cod procedura penala, chiar daca nu exista constituire de parte civila in cauza, instanta se pronunta din oficiu cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui inscris sau la restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, ceea ce  nu s-a intamplat in hotararea criticata, astfel incat apelul parchetului este intemeiat din acest punct de vedere.

Avand in vedere toate considerentele care au fost expuse si pentru ca din oficiu nu   s-au constatat alte aspecte ce ar putea sa determine reformarea hotararii criticate, in baza art. 421 alin. 2 lit. a) Cod procedura penala, Curtea a admis apelul parchetului, a desfiintat in parte sentinta apelata si, rejudecand:

In baza art.25 alin.3 Cod procedura penala, a dispus desfiintarea partiala a contractului de imprumut nr.67 din 4.04.2011 incheiat intre C.A.R. C Curtea de Arges – IFN si C, in sensul inlaturarii de la rubrica „giranti coplatitori” a sus-numitei. Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.