O cerere prin care se tinde la obligarea paratelor  la emiterea titlului de despagubire se supune aceleiasi proceduri de solutionare in fata instantei de judecata ca si cererea prin care o persoana nemultumita de continutul unei decizii de aceasta natura solicita instantei cenzurarea ei.

 

Art.35 din Legea nr.165/2013

Art. 457 Noul Cod de procedura civila

 

Potrivit art.35 din Legea nr.165/2013 „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 si 34 pot fi atacate de persoana care se considera indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul entitatii, in termen de 30 de zile de la data comunicarii. (2) In cazul in care entitatea investita de lege nu emite decizia in termenele prevazute la art. 33 si 34, persoana care se considera indreptatita se poate adresa instantei judecatoresti prevazute la alin. (1) in termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevazute de lege pentru solutionarea cererilor. (3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), instanta judecatoreasca se pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii in conditiile prezentei legi. (4) Hotararile judecatoresti pronuntate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului”.

Asadar, calea de atac permisa de lege pentru cenzurarea unei hotarari pronuntate asupra cererii de chemare in judecata prin care se solicita emiterea titlului de despagubire este apelul si nu recursul.

Potrivit art.457 Noul Cod de procedura civila - in forma sa in vigoare la data promovarii cererii de chemare in judecata - „(1) Hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei. (2) Mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac deschisa contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevazuta de lege. (3) Daca instanta respinge ca inadmisibila calea de atac neprevazuta de lege, exercitata de partea interesata in considerarea mentiunii inexacte din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac, hotararea pronuntata de instanta de control judiciar va fi comunicata, din oficiu, tuturor partilor care au luat parte la judecata in care s-a pronuntat hotararea atacata. De la data comunicarii incepe sa curga, daca este cazul, termenul pentru exercitarea caii de atac prevazute de lege”.

Semnificatia art.457 alin.1 NCPC referitoare la legalitatea caii de atac este aceea ca in concursul dintre o mentiune gresita in dispozitivul hotararii cu privire la denumirea, conditiile si termenul in care poate fi atacata o hotarare judecatoreasca si dispozitia legala care reglementeaza aceste aspecte, are prioritate cea din urma, iar nu dispozitia judecatorului, alin.2 si 3 ale aceleiasi norme asigurand caracterul efectiv a reglementarii din alin.1. Asadar, mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii nu are niciun efect asupra dreptului partii de a exercita calea de atac prevazuta de lege.

Norma da expresie principiului ca o cale de atac neprevazuta de lege este inadmisibila, astfel ca instanta investita cu solutionarea ei nu va mai fi indreptatita sa o converteasca intr-o cale de atac admisibila, invocand eventual dispozitiile art.152 NCPC. Legiuitorul a avut insa in vedere si necesitatea ca drepturile partilor sa nu fie prejudiciate, asigurand, prin alin.3, acestora posibilitatea de a-si adapta conduita procesuala la dispozitiile legii, ceea ce raspunde pe deplin rigorilor unei proceduri echitabile.

Nu se poate sustine ca astfel se goleste de continut dispozitia din art.152 NCPC, intrucat textul are in vedere numai posibilitatea in care partea a denumit gresit calea de atac, in timp ce hotararea judecatoreasca a indicat-o in mod corect, situatie in care instanta investita cu solutionarea ei o poate califica potrivit dispozitiilor legale incidente, caz in care prevederile art.457 NCPC nu devin aplicabile.

O alta interpretare a dispozitiilor legale precitate ar avea drept consecinta, fie sa se accepte ca norma cuprinsa in art.457 din noul Cod de procedura civila este inutila, neputand sa se aplice niciodata sau, sa se accepte aplicarea acesteia, numai dupa ce instanta face o evaluare a solutiei ce urmeaza sa o pronunte, observand, eventual,  in ce masura se produce o vatamare a promotorului caii de atac, vatamare determinata de eroarea instantei. Or, in aceasta din urma situatie, instanta ce solutioneaza calea de atac trebuie sa statueze mai intai asupra solutiei ce urmeaza sa o pronunte si numai apoi asupra posibilitatii sau nu de calificare in conditiile art.152 din noul Cod de procedura civila, ceea ce nu poate fi admis.

 

(Decizia nr. 1989/R-CONT/02 Decembrie 2015)

 

Prin actiunea inregistrata la data de 14.08.2014, reclamanta Bodia Ileana, prin procurator BD a chemat in  judecata pe  paratii CLFF Bascov, CJFF Arges prin prefect, ANRP Bucuresti si CNCI Bucuresti, solicitand  obligarea  primei parate  sa transmita dosarul de despagubiri  catre cea de-a doua parata, obligarea  celei de-a doua  parate  sa solicite dosarul , sa-l inregistreze  si sa-l inainteze  catre ANRP Bucuresti si obligarea acesteia din urma sa inregistreze si sa primeasca dosarul. De asemenea,  reclamanta a solicitat obligarea paratei CNCI Bucuresti sa emita decizia  si titlul de despagubiri  si sa faca evaluarea  prin aplicarea  grilei notariale.

In motivarea  actiunii, reclamanta a aratat ca  autoarea acesteia  a fost proprietara unui teren in suprafata de 2.432 mp  situat pe raza Municipiului Pitesti, iar paratele  refuza sa efectueze demersurile legale  pentru emiterea titlului de despagubiri.

Prin sentinta nr. 301/13.03.2015, Tribunalul Arges - Sectia civila, Complet specializat de contencios administrativ si fiscal a respins exceptiile privind prematuritatea si lipsa calitatii procesuale pasive, precum si actiunea reclamantei.

Impotriva acestei sentinte au formulat recurs BD, cesionar-procurator pentru BI si AM, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor si Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor.

 In criticile formulate se arata ca  nu se poate primi sustinerea CLFF Bascov in intampinare ca noua lege stopeaza cursul normal al depunerii dosarului de despagubiri anexa 23 la CJFF Arges respectiv inregistrarea lui la ANRP iar pentru  solutionare trebuie asteptata  intocmirea balantei la nivelul comunei si dupa ce vor fi centralizate la nivelul CJFF Arges atunci va fi trimis dosarul la comisia judeteana.

  S-a cerut si s-a admis atat de  CLFF si de CJFF prin hotarari restituirea sub forma de despagubiri nu sub forma „in natura”.

In ceea ce priveste lipsa calitatii procesuale pasive a paratei ANRP cu privire la emiterea titlului de compensare de catre ANRP  se sustine ca este intemeiata  deoarece aceasta nu emite titlul de compensare respectiv decizia, cu privire la exceptia lipsei procesuale pasive a ANRP pt. plata efectiva a despagubirilor  deoarece plata o face Ministerul Finantelor.

Solicita respingerea exceptiei  de prematuritate, plata sa se faca conform legii nr.165/2013.

In ceea ce priveste exceptia  invocata de  ANRP  privind  necompetenta  materiale a instantei investite cu solutionarea cererii de chemare in judecata  solicita a fi respinsa.

 Se sustine ca in fapt autorul BF decedat a fost proprietarul unei suprafete de teren de 2432 mp conform hotararii CJFF Arges nr.24601 din 8.02.2013 (filele 13-14-15) initial pe raza comunei Bascov, iar in prezent actualmente apartine de Pitesti in zona Rolast dincolo de calea ferata.

Singurul mostenitor dupa autorul BF este BI conform certificatului de mostenitor 850/1987, fila 36.

Dupa emiterea hotararii nr.24601 din 8.02.2013 CLFF Bascov era obligata sa trimita dosarul CJFF Arges pt. a fi trimis dupa aceea la ANRP Bucuresti spre a fi solutionat. Nu a facut acest lucru desi vechea lege cat si noua lege 165/20.05.2013 nu interziceau  acest lucru. Ca dovada ANRP la notificarea din 13.01.2014 fila 2 nu  comunica nimic scris.

Se solicita  admiterea cererea asa cum am formulata  si obligarea paratelelor CLFF Bascov - CJFF Arges - ANRP Bucuresti - CNCI Bucuresti sa efectueze si sa indeplineasca sarcinile, sa emita actele administrative corespunzatoare fiecarei parate conform cerintelor de mai sus in baza art. si motivelor enuntate in motive.

Conform grilei notariale terenul se afla in zona „c” curti constructii avand un pret de 200 lei/mp, iar ca evaluare totala =1898 mp x 200 lei= 379.600 lei circa 83.355 euro.

 Solicita instantei a constata ca poate sa admita expertiza de specialitate valorica in vederea stabilirii cuantumului despagubirii pentru a nu  intarzia procesul de restituire, iar prin hotararea ce se va da sa fie obligate   paratele:

- CLFF Bascov, prin primar ca presedinte, sa transmita dosarul de despagubiri asa cum este prezentat catre CJFF Arges in conditia respectarii Legii nr. 165/2013; -CJFF ARGES prin prefect, ca presedinte sa ceara dosarul de la CLFF Bascov sa-l inregistreze si sa-l transmita asa cum este prezentat in instanta catre ANRP Bucuresti in conditiile respectarii Legii nr. 165/2013; -ANRP Bucuresti sa ceara de la CJFF Arges sa inregistreze si sa primeasca dosarul asa cum este prezentat in instanta, sa-i dea numar si sa-l transmita la CNCI. De asemenea conform Legii nr. 165/2013 sa emita titlul de plata total si respectiv anuale incepand cu 2017 in cote egale in 7 ani si sa inainteze actele la Ministerul de Finante in vederea platii;  CNCI Bucuresti sa ceara, sa de

la ANRP dosarul de despagubiri asa cum este prezentat in

instanta,




conform Legii nr. 165/2013, si sa emita decizia si titlul

de despagubiri inclusiv evaluare conform art.21pct..6 prin aplicarea

grilei notariale (fila 43...45).

Instanta de fond in mod corect a respins exceptiile privind prematuritatea emiterii deciziei pe puncte, a respins lipsa calitatii procesuale la toate paratele (deci sunt obligat la inaintarea dosarului de despagubiri de la una la alta in ordinea citarilor ca parate).

Un al  motiv de casare in parte a hotararii date de instanta pe fond este si acela ca desi prin cererea din 20.01.2015 inainte de a se judeca pe fond s-a cerut  introducerea in cauza a lui AM, cesionar aparut intre timp de la depunerea cererii initiale pana la judecarea pe fond, instanta de fond a omis atat a-l cita si introduce in cauza cat si a se pronunta pe cererea lui.

La 24.04.2015 parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a formulat recurs, in temeiul art. 488 pct. 3 si 8 NCPC, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca instanta de fond in mod netemeinic si nelegal a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive privind emiterea deciziei de compensare.

Sustine recurenta ca, desi ANRP a asigurat organizarea si functionarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, iar in prezent asigura Secretariatul CNCI aceste atributii nu ii confera ANRP emiterea titlului de despagubire sau a deciziei de compensare. Potrivit Legii nr. 165/2013 s-a infiintat Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atributiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor. Sunt invederate dispozitiile art. 17 alin. 1 lit. a) si b) si art. 21- 26, art. 31 si art. 41 din actul normativ mentionat.

Recurenta mentioneaza ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a ANRP cu privire la plata efectiva a despagubirilor, in raport de dispozitiile legale in vigoare si fata de dispozitiile art. 31 alin. 3 si art. 41 alin. 4 din Legea nr. 165/2013, ANRP nu mai are atributii privind plata despagubirilor, asa cum prevedea Titlul VII din Legea nr. 247/2005, sarcina platii revenind in mod exclusiv Ministerului Finantelor Publice.

Recurenta sustine si ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiei prematuritatii actiunii cu privire la emiterea titlului de plata si a platii efective a sumei ce reprezinta despagubiri pentru imobilul notificat.

In acest sens, recurenta sustine ca procedura de solutionare a dosarelor de despagubire se desfasoara in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 165/2013, iar reclamanta nu este nici titularul unei decizii de compensare potrivit prevederilor art. 21 alin. 8 din Legea nr. 165/2013 si nici nu a inregistrat la Secretariatul Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor un dosar de despagubire, astfel ca cererea acesteia de obligare a ANRP la emiterea titlului de plata si la plata despagubirilor este prematura.

La 24.04.2015 parata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor a formulat recurs, in temeiul art. 488 pct.8 NCPC, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca instanta de fond in mod netemeinic si nelegal a respins exceptia prematuritatii emiterii deciziei de compensare invocand dispozitiile art.  34 alin.1 si art. 35 alin. 2 din Lg. 165/2013

In motivare se arata ca instanta de fond, desi nu precizeaza dispozitiile art. 110 alin.3 din C. proc. civ., se prevaleaza de aceste dispozitii atunci cand respinge exceptia prematuritatii actiunii invocata de CNCI.

Sustine recurenta ca la data de 14.08.2014, cand reclamanta a depus cererea de chemare in judecata pe rolul Tribunalului Arges, Legea nr. 165/2013 era deja in vigoare, iar art. 34 alin. 1 din acest act normativ stabileste un termen de 36 de luni de solutionare de catre CNCI a dosarelor de despagubire inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, astfel ca orice cerere de chemare in judecata formulata anterior implinirii termenului prohibitiv de 36 de luni trebuie respinsa ca fiind prematur formulata.

 Recurentii BD, cesionar-procurator pentru BI si AM, la termenul din  02.12.2015, prin cerere scrisa prin care au invocat exceptia de inadmisibilitate a  cai de atac a recursului.

Examinand recursurile formulate Curtea constata urmatoarele:

La termenul de judecata din data de 02.12.2015 instanta  a pus in discutie exceptia de inadmisibilitate a cai de atac prin prisma dispozitiilor  art. 457 .

Examinand calea de atac, in conditiile art.248 Cod procedura civila, instanta urmeaza sa verifice cu prioritate incidenta in cauza a exceptiei de inadmisibilitate raportat la gresita calificare a caii de atac.

Sub acest aspect se va retine faptul ca instanta de fond a stabilit ca hotararea este supusa recursului, cale de atac ce a fost exercitata cu aceasta denumire si de catre AM, BD-procurator pentru BI,  precum si de paratele ANRP si CNCI   

Or, din examinarea cererii de chemare in judecata formulata la data de 14.08.2014,  rezulta ca obiect al acesteia este solicitarea reclamantului de a fi obligate paratele sa emita decizia reprezentand titlu de despagubire.

O astfel de cerere prin care se tinde la obligarea paratelor  la emiterea titlului de despagubire se supune aceleiasi proceduri de solutionare in fata instantei de judecata ca si cererea prin care o persoana nemultumita de continutul unei decizii de aceasta natura solicita instantei cenzurarea ei.

Astfel, potrivit art.35 din Legea nr.165/2013 „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 si 34 pot fi atacate de persoana care se considera indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul entitatii, in termen de 30 de zile de la data comunicarii. (2) In cazul in care entitatea investita de lege nu emite decizia in termenele prevazute la art. 33 si 34, persoana care se considera indreptatita se poate adresa instantei judecatoresti prevazute la alin. (1) in termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevazute de lege pentru solutionarea cererilor. (3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), instanta judecatoreasca se pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii in conditiile prezentei legi. (4) Hotararile judecatoresti pronuntate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului”.

Asadar, calea de atac permisa de lege pentru cenzurarea unei hotarari pronuntate asupra cererii de chemare in judecata prin care se solicita emiterea titlului de despagubire este apelul si nu recursul.

Potrivit art.457 Noul Cod de procedura civila - in forma sa in vigoare la data promovarii cererii de chemare in judecata - „(1) Hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei. (2) Mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac deschisa contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevazuta de lege. (3) Daca instanta respinge ca inadmisibila calea de atac neprevazuta de lege, exercitata de partea interesata in considerarea mentiunii inexacte din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac, hotararea pronuntata de instanta de control judiciar va fi comunicata, din oficiu, tuturor partilor care au luat parte la judecata in care s-a pronuntat hotararea atacata. De la data comunicarii incepe sa curga, daca este cazul, termenul pentru exercitarea caii de atac prevazute de lege”.

Semnificatia art.457 alin.1 NCPC referitoare la legalitatea caii de atac este aceea ca in concursul dintre o mentiune gresita in dispozitivul hotararii cu privire la denumirea, conditiile si termenul in care poate fi atacata o hotarare judecatoreasca si dispozitia legala care reglementeaza aceste aspecte, are prioritate cea din urma, iar nu dispozitia judecatorului, alin.2 si 3 ale aceleiasi norme asigurand caracterul efectiv a reglementarii din alin.1. Asadar, mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii nu are niciun efect asupra dreptului partii de a exercita calea de atac prevazuta de lege.

Norma da expresie principiului ca o cale de atac neprevazuta de lege este inadmisibila, astfel ca instanta investita cu solutionarea ei nu va mai fi indreptatita sa o converteasca intr-o cale de atac admisibila, invocand eventual dispozitiile art.152 NCPC. Legiuitorul a avut insa in vedere si necesitatea ca drepturile partilor sa nu fie prejudiciate, asigurand, prin alin.3, acestora posibilitatea de a-si adapta conduita procesuala la dispozitiile legii, ceea ce raspunde pe deplin rigorilor unei proceduri echitabile.

Nu se poate sustine ca astfel se goleste de continut dispozitia din art.152 NCPC, intrucat textul are in vedere numai posibilitatea in care partea a denumit gresit calea de atac, in timp ce hotararea judecatoreasca a indicat-o in mod corect, situatie in care instanta investita cu solutionarea ei o poate califica potrivit dispozitiilor legale incidente, caz in care prevederile art.457 NCPC nu devin aplicabile.

O alta interpretare a dispozitiilor legale precitate ar avea drept consecinta, fie sa se accepte ca norma cuprinsa in art.457 din noul Cod de procedura civila este inutila, neputand sa se aplice niciodata sau, sa se accepte aplicarea acesteia, numai dupa ce instanta face o evaluare a solutiei ce urmeaza sa o pronunte, observand, eventual,  in ce masura se produce o vatamare a promotorului caii de atac, vatamare determinata de eroarea instantei. Or, in aceasta din urma situatie, instanta ce solutioneaza calea de atac trebuie sa statueze mai intai asupra solutiei ce urmeaza sa o pronunte si numai apoi asupra posibilitatii sau nu de calificare in conditiile art.152 din noul Cod de procedura civila, ceea ce nu poate fi admis.

Pentru aceste considerente,  recursurile au fost respinse ca inadmisibile, observandu-se si ca partilor le este recunoscut dreptul de a exercita calea de atac a apelului impotriva sentintei nr. 301/13.03.2015 pronuntata de Tribunalul Arges la in termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotarari.