Notiunea de vechime neintrerupta in munca a personalului didactic pentru plata sporului de stabilitate

 

Art.50 alin.11 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic

Art.3 alin.2 din Anexa I la Ordinul nr.1350/2007 al M.E.C.T. (Ministerul Educatiei Cercetarii si Tineretului)

 

In favoarea personalului didactic cu o vechime neintrerupta in invatamant de peste 10 ani  s-a prevazut un spor de stabilitate de 15%, in baza art.50 alin.11 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.

Potrivit art.3 alin.2 din Anexa I la Ordinul nr.1350/2007 al M.E.C.T. (Ministerul Educatiei Cercetarii si Tineretului) prin vechimea neintrerupta in munca de peste 10 ani se intelege activitatea realizata in calitate de personal didactic de predare, personal didactic de conducere, indrumare si control, personal didactic auxiliar cu contract de munca dintr-o unitate de invatamant sau inspectorat scolar.

Se recunoaste ca vechime in munca pentru plata sporului de stabilitate si perioada in care personalul didactic s-a aflat in concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 sau 3 ani.

(Decizia civila nr. 2118/15.12.2015)

 

 
Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Arges la data de 25.02.2014, reclamanta P.D.E. a chemat in judecata pe paratii Scoala Gimnaziala nr.1 Poienarii de Muscel si I.S.J. Arges, solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligati paratii sa-i plateasca sporul de stabilitate incepand cu data de 01.08.2011 si pe viitor, actualizat cu indicele de inflatie la data platii efective, contributiile sociale aferente acestor sume, precum si sa faca inregistrarile corespunzatoare in evidenta muncii.

In motivarea actiunii, reclamanta a sustinut ca este angajata ca profesor titular in invatamantul preuniversitar de la 1 septembrie 2000. In perioadele 13 ianuarie 2005 – 1 decembrie 2006 si 1 septembrie 2008 – 7 iunie 2010, a beneficiat de concedii pentru cresterea si ingrijirea copilului, conform legii.

A solicitat paratelor incadrarea in transa de vechime corespunzatoare de 10 – 14 ani si acordarea sporului de stabilitate, insa acestea i-au respins cererea invocand dispozitiile Legii nr.63/2011, desi perioadele in care a beneficiat de concediu pentru cresterea si ingrijirea copilului au fost anterioare intrarii in vigoare a Legii nr.263/2011 si erau recunoscute ca vechime in munca si serviciu conform OUG nr.124/2011.

Prin intampinare, I.S.J. Arges a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiate.

Parata Scoala Gimnaziala nr.1 Poienarii de Muscel a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiate, intrucat reclamanta nu are o vechime neintrerupta in invatamant de peste 10 ani, pentru a putea beneficia de acordarea sporului de fidelitate solicitat.

Prin sentinta civila nr.1916 din 28 octombrie 2014, Tribunalul Arges a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a  Inspectoratul Scolar Judetean Arges si a respins actiunea fata de acesta. A respins actiunea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Paratul I.S.J. Arges nu se afla in raporturi contractuale cu reclamanta.

Potrivit art.93 din Legea nr.1/2011, angajatorul este unitatea de invatamant, iar potrivit art.104 alin.2, finantarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adaugata, prin bugetele locale, pentru urmatoarele articole de cheltuieli, in functie de care se calculeaza costul standard per elev/prescolar: a) cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contributiile aferente acestora; b) cheltuieli cu pregatirea profesionala; c) cheltuieli cu evaluarea periodica a elevilor; d) cheltuieli cu bunuri si servicii.

Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut ca reclamanta a fost angajata ca profesor titular in invatamantul preuniversitar de la 1 septembrie 2000.

 La Scoala Gimnaziala nr.1 Poienarii de Muscel, reclamanta este incadrata ca profesor titular de la 1 septembrie 2004 si pana in prezent.

La data de 20.01.2014, prin cererea inregistrata sub nr.18 la Scoala Gimnaziala nr.1 Poienarii de Muscel, reclamanta a solicitat plata sporului de stabilitate incepand cu data de 01.08.2011. Cu adresa nr.165/24.02.2014 parata i-a comunicat reclamantei ca, potrivit legislatiei in vigoare, concediul acordat pentru cresterea copilului nu constituie vechime efectiva in invatamant astfel ca, nu i se poate acorda sporul de fidelitate solicitat.

Potrivit adeverintei nr.960/20.10.2014 eliberata de Scoala Gimnaziala nr.1 Poienarii de Muscel, in perioada 01.10.2002 – 31.08.2003 reclamanta a fost in concediu fara plata, iar in perioadele 13 ianuarie 2005 – 1 decembrie 20006 si 1 septembrie 2008 – 7 iunie 2010 a fost in concediu pentru cresterea si ingrijirea copilului.

Art.3 pct.4 din Anexa nr.5 la Legea nr.63/2011 prevede ca perioadele in care personalul didactic s-a aflat in concediu fara plata acordat in conformitate cu prevederile legale in vigoare sau in concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani, precum si perioada in care personalul didactic a efectuat stagiul militar, dupa care s-a reintors la catedra, respectiv perioadele in care personalul didactic a avut catedra rezervata in invatamant, nu intrerup vechimea in invatamant. Aceste perioade nu constituie vechime efectiva in invatamant pentru acordarea sporului de stabilitate. Asa cum a rezultat din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, in perioada 1 septembrie 2000 - 01.08.2011, reclamanta s-a aflat in concediu pentru crestere copil timp de 3 ani 7 luni si 25 zile si in concediu fara plata timp de 11 luni, astfel ca, fata de dispozitiile legale mentionate, nu se poate retine ca reclamanta a acumulat vechime efectiva in invatamant mai mare de 10 ani pentru a putea beneficia de acordarea sporului de stabilitate.

Impotriva sentintei a formulat apel, in termen, reclamanta P.D.E., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie astfel:

- In mod gresit au fost aplicate, la solutionarea cauzei, prevederile Legii nr.63/2011, care nu mai recunosc concediul pentru cresterea copilului ca vechime neintrerupta in invatamant, cata vreme aceasta lege este in vigoare abia din 2011, iar de concediile pentru cresterea copilului a beneficiat in anii 2005-2006 si 2008-2010. S-a incalcat astfel principiul neretroactivitatii legii civile.

Arata apelanta ca anterior intrarii in vigoare a acestei legi, actele normative recunosteau ca vechime neintrerupta in invatamant, pentru plata sporului de stabilitate, si perioada concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani.

Considera ca vechimea recunoscuta pentru plata sporului de stabilitate trebuia sa se regaseasca in evidenta muncii prestate inaintea intrarii in vigoare a Legii nr.63/2011. La data de 13 ianuarie 2015, la care a beneficiat de primul concediu de crestere a copilului, era in vigoare Norma metodologica din 8.07.2004 de aplicare a unor prevederi din Statutul personalului didactic referitoare la calculul salariilor pentru personalul didactic din invatamant, care, la art.3, lit. b, alin.B, prevedea ca perioadele in care personalul didactic sau didactic auxiliar s-a aflat in concediu fara plata, conform Legii nr.128/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, nu intrerup vechimea pentru acordarea sporului de stabilitate. Se recunoaste ca vechime neintrerupta in invatamant pentru plata acestui spor de stabilitate si perioada concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani.

A doua perioada de concediu pentru cresterea copilului, cuprinsa intre 1 septembrie 2008 si 7 iunie 2010, i-a fost acordata in baza Ordinului nr.1350/2007 pentru aprobarea metodologiilor de calcul al drepturilor salariale care se acorda personalului didactic incadrat pe functiile din anexele la O.G. nr.11/2007, Anexa 1, care, la art.3 lit.A alin.(2) are aceleasi dispozitii. Cum cei 3 ani, 7 luni si 25 de zile de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani efectuati reprezinta vechime in munca pentru acordarea sporului de stabilitate, recunoscuta pana la aparitia Legii nr.63/2011, iar cele 11 luni de concediu fara plata acordat in baza Legii nr.128/1997 nu ii intrerup vechimea, arata apelanta, cei 10 ani  pentru acordarea sporului de stabilitate se implineau la 1 august 2011.

Prin intampinare, intimatul-parat I.S.J. Arges a formulat urmatoarele aparari:

- Instanta a pronuntat o solutie legala, al carei temei este Legea nr.63/2011, art.3, pct.4 din Anexa nr.5, ce stabileste ca perioadele, in care personalul didactic s-a aflat in concediu fara plata, in conformitate cu prevederile legale in vigoare, sau in concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, nu intrerup vechimea in invatamant. Aceste perioade nu constituie vechime efectiva in invatamant pentru acordarea sporului de stabilitate.

In raspunsul la intampinare si in concluziile scrise au fost reiterate argumentele cererii de apel.

Prin decizia nr. 2118/15.12.2015, Curtea de Apel Pitesti a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamanta P.D.E., impotriva sentintei civile nr.1916 din 28 octombrie 2014, pronuntata de Tribunalul Arges, in dosarul nr.938/109/2014.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Legea nr.128/1997, privind statutul personalului didactic, in vigoare in perioada 13.01.2005 – 1.12.2006 si in perioada 01.09.2008 – 07.06.2010, in care apelanta-reclamanta s-a aflat in concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, a prevazut la art.50 alin.(11) ca personalul didactic cu o vechime neintrerupta in invatamant de peste 10 ani beneficiaza de un spor de stabilitate de 15% din salariul de baza, care face parte din acesta.

Statutul a stabilit, la art.87, ca salarizarea personalului didactic se stabileste in raport de mai multe criterii, unul dintre acestea fiind vechimea recunoscuta in invatamant. Acest criteriu al vechimii recunoscute in invatamant se regaseste in Anexa II a Legii nr.128/1997, salariile cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar fiind stabilite pe transe de vechime in invatamant prin fixarea de coeficienti de multiplicare diferiti pentru vechimea in invatamant de pana la 2 ani, pentru cea intre 2 si 6 ani, pentru vechimea intre 6 si 10 ani, pentru vechimea intre 10 si 14 ani, s.a.m.d.

Definind vechimea recunoscuta in invatamant, art.140 din Legea nr.128/1997 stabileste ca aceasta este perioada in care persoana este angajata in invatamant, incluzand si intervalele in care personalul didactic, datorita unor cauze pe care nu le putea inlatura, precum boala, condamnari casate ulterior sau alte situatii, a fost impiedicat sa desfasoare efectiv activitate didactica.

Utilizand interpretarea
per a contrario,
Curtea retine ca vechimea neintrerupta in invatamant, care determina, potrivit art.50 alin.11 din lege, o crestere a salariului de baza calculat in functie de vechimea recunoscuta in invatamant, este vechimea in care cadrul didactic a prestat activitate neintrerupt de cauze dependente sau independente de vointa sa.

Aceasta este distinctia pe care a facut-o legiuitorul atunci cand a fixat, prin Statutul cadrelor didactice, modul de calcul si pe cel de majorare a salariilor de baza stabilind ca numai pentru activitatea didactica prestata neintrerupt sau efectiv timp de minim 10 ani, salariul de baza cuvenit pentru vechimea recunoscuta in invatamant se majoreaza.

De aceea, Ordinele nr.4209/8.07.2004 si 1350/2007 emise de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului pentru aprobarea metodologiilor de calcul al drepturilor salariale care se acorda personalului didactic incadrat in baza Statutului personalului didactic si O.G. nr.11/2007, care, la art.3 din Normele metodologice, stabilesc ca prin vechime neintrerupta in invatamant de peste 10 ani se intelege activitatea realizata, nu cea intrerupta sau impiedicata din diverse cauze, in calitate de personal didactic sau de personal de indrumare si control, dar in acelasi timp stabilesc ca perioadele in care personalul didactic s-a aflat in concedii fara plata conform Legii nr.128/1997 si in concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani, nu intrerup vechimea pentru acordarea sporului de stabilitate, trebuie interpretate in conformitate cu actul normativ pentru aplicarea caruia au fost emise, si nu in sensul adaugirii la lege.

Or, nici Legea nr.128/1997, nici O.G. nr.11/2007 nu stabilesc o alta semnificatie a vechimii neintrerupte in invatamant de peste 10 ani care constituie temei al acordarii sporului de stabilitate decat aceea a desfasurarii sau prestarii efective, fara intrerupere, a activitatii didactice.

De altfel, potrivit denumirii si reglementarii lor inca de la instituire, legea nu a fost mai ingaduitoare, in privinta sferei de cuprindere, cu notiunea de vechime neintrerupta in invatamant decat cu cea de vechime recunoscuta in invatamant.

Din moment ce s-a stabilit prin Statutul cadrelor didactice ca in vechimea recunoscuta in invatamant intra si perioadele in care, din motive ce nu tin de vointa  cadrului didactic, nu s-a putut desfasura activitate didactica, legiuitorul nu a urmarit sa stabileasca notiunii de vechime neintrerupta in invatamant, care, cel putin dupa denumire, are un inteles mai restrans, o sfera mai larga de aplicare vizand si cazurile in care, din vointa cadrului didactic, activitatea se intrerupe.

Activitatea fiind intrerupta, cadrul didactic aflat, de exemplu, in concediu fara plata, nu poate fi incadrat in activitatile de suplinire, cumul sau plata cu ora, asa cum prevede art.16 alin.(5) din Legea nr.128/1997.

Rezulta ca apelanta, care potrivit adeverintei nr.1513/03.12.2015 eliberate de Scoala Gimnaziala nr.1 Poienarii de Muscel, este incadrata in invatamant din data de 1.09.2000 si a prestat efectiv activitate didactica timp de 6 ani, 1 luna si 24 zile, pana la intrarea in vigoare a Legii nr.63/2011, nu poate invoca dreptul la spor de stabilitate, acesta nefiind obtinut in baza legislatiei anterioare.

Fata de cele retinute, in temeiul art.480 Cod procedura civila, apelul a fost respins ca nefondat.