Nelegalitatea concedierii colective, Obligatiile angajatorului
i
n procedura concedierii colective.

Temei de drept
: art.68 - 74 din Codul Muncii, art. 78-79 din Codul Muncii; Directiva Consiliului 98/59/CE din 20 iulie 1998

Rezumat:
Prevederile normative nu realizeaza vreo conditionare formala sau substantiala relativ la actul decizional intern prin care se initiaza procedura concedierii colective, insa acest proces nu poate avea caracter formalist si exclusiv aparent. In acest sens, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a retinut in interpretarea Directivei Consiliului 98/59/CE din 20 iulie 1998 „ratiunea de a fi si eficienta consultarilor cu reprezentantii lucratorilor presupun stabilirea factorilor care trebuie luati in considerare in cursul acestora, dat fiind ca este imposibil sa se poarte consultari in mod corespunzator si in conformitate cu obiectivele acestora fara a se stabili elementele pertinente privind concedierile colective preconizate. Aceste obiective sunt, potrivit termenilor articolului 2 alineatul (2) din Directiva 98/59, acelea de a evita concedierile colective sau de a reduce numarul de lucratori afectati, precum si posibilitatile de a atenua consecintele (a se vedea Hotararea Junk, citata anterior, punctul 38). Or, in cazul in care se prevede numai o decizie care ar determina concedieri colective si, prin urmare, astfel de concedieri sunt numai o probabilitate, iar factorii pertinenti pentru consultari nu sunt cunoscuti, obiectivele mentionate nu ar putea fi atinse. In schimb, a lega nasterea obligatiei de consultare prevazute la articolul 2 din Directiva 98/59 de adoptarea unei decizii strategice sau comerciale care impune concedieri colective de lucratori pare de natura sa lipseasca partial aceasta obligatie de efectul sau util. Astfel, dupa cum reiese din alineatul (2) primul paragraf al articolului 2 mentionat, consultarile se refera in special la posibilitatile de a evita sau de a reduce concedierile colective preconizate. Or, o consultare ce ar debuta in conditiile
in care a fost deja adoptata o decizie
care impune concedieri colective nu ar mai putea avea in mod util ca obiect examinarea alternativelor posibile in vederea evitarii acestora.
”
(Cauza C-44/08, Hotararea Curtii (Camera a patra) din 10 septembrie 2009, Akavan Erityisalojen Keskusliitto A
E
K ry si altii, ant.cit, Concluzii si paragrafele 46,47). In consecinta, in sarcina societatii angajatoare exista obligatia substantiala si procedurala de a dovedi respectarea formalitatilor legate de realizarea si comunicarea notificarilor legale, dar si de a dovedi existenta deciziei, ulterioare consultarilor, de a aplica masura concedierii colective. Or, in cadrul probatiunii judiciare, intimata-recurenta a depus exclusiv Hotararea din 31/30.05.2012prin care „se aproba organigrama noii structuri „si se mandateaza directorul general sa ia masurile legale ce se impun pentru implementarea structurii organizatorice. In consecinta, angajatorul nu a probat in prezentul litigiu respectarea prevederilor art.72 C.Muncii, lipsind decizia de aplicare a masurii concedierii colective, ulterior consultarilor cu sindicatul sau reprezentatii salariatilor.

Curtea de Apel Iasi, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 10/28

martie 2017

Prin sentinta civila nr. 1041/08.06.2016 pronuntata de Tribunalul Iasi s-a respins exceptia nulitatii absolute a deciziei nr. 931/04.07.2012 invocata de contestatoare.

S-a admis in parte contestatia astfel cum a fost disjunsa, formulata de contestatoarea FF in contradictoriu cu intimata Compania Nationala Posta Romana S.A., cu sediul in Bucuresti.

S-a constatat nulitatea deciziei nr. 931/04.07.2012 emisa de catre intimata Compania Nationala Posta Romana S.A.

S-a dispus reintegrarea contestatoarei in postul detinut anterior emiterii deciziei nr. 931/04.07.2012.

A fost obligata intimata sa achite contestatoarei o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, incepand cu data desfacerii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva.

S-a respins cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale .

S-a respins cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta aretinut urmatoarele considerente:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. XX02/99/2012 la data de 14.08.2012 sub nr. XX02/99/2012, contestatoarea FF a formulat, in contradictoriu cu intimata Compania Nationala Posta Romana S.A., contestatie impotriva deciziei de concediere cu nr. 93 din 04.07.2012, emisa de intimata si impotriva concursului/examenului din 20 iunie 2012, organizat de intimata pentru ocuparea unui post de executie in cadrul compartimentului Activitati Financiar-Bancare si de Asigurari la Centrul Operational Regional Iasi. Contestatoarea a solicitat anularea deciziei de concediere cu nr. 93 din 04.07.2012, repunerea in situatia anterioara, prin reintegrarea functie si obligarea intimatei la plata unei despagubiri, corespunzatoare drepturilor salariale, indexate si majorate si a oricaror altor drepturi materiale de care a fost privata fara drept, din momentul desfacerii contractului individul de munca pana la reintegrarea efectiva in functie si anularea concursului/examenului din 20 iunie 2012, organizat de intimata pentru ocuparea unui post de executie in cadrul compartimentului Activitati Financiar - Bancare si de Asigurari la Central Operational Regional Iasi (COR lasi), a rezultatului la concurs/examen si a solutiei date la contestatia sa, nr. 270.2/1/3088 din

2012. dupa stabilirea caracterului nelegal al concursului din cauza nerespectarii regulamentului de organizare a concursului. In final, contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la plata de daune in cuantum de 10.000 lei pentru prejudiciul moral ce i-a fost cauzat si la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca a fost angajata la Compania Nationala Posta Romana S. A. - Sucursala Directia Regionala de Posta Nord - Est Iasi (DRP Nord - Est Iasi), cu contract individual de munca, in functia de Sef Serviciu Trezorerie - Decontari din cadrul Directiei Regionale de Posta Nord - Est Iasi si ca, in anul 2012 a inceput un nou proces de restructurare si reorganizare a Companiei Nationale Posta Romana S.A. context in care, incepand cu data de 31.05.2012, au fost modificate structurile regionale, prin Hotararea Consiliului de Administratie nr. 28 din 23.05.2012, astfel ca Directia Regionala de Posta Nord - Est Iasi (DRP Nord - Est Iasi) si-a schimbat denumirea in Centrul Operational Regional Iasi (COR Iasi).

Contestatoarea a sustinut ca, la data de 24.05.2012, ca urmare a unei dispozitii telefonice a Directorului Directiei Economice si Dezvoltare a Companiei Nationale Posta Romana S.A., toti directorii si sefii de servicii de la fosta DRP Nord - Est Iasi au acceptat sa ocupe cate un post de executie, ca inspector exploatare, prioritar in domeniul operational, contestatoarea personal indeplinind atributiile si sarcinile de serviciu ale unui post de executie.S-a invederat de asemenea ca, la data de 1 iunie 2012, i-a fost comunicata contestatoarei procedura de ocupare a posturilor de executie prin concurs, optand initial pentru trei posturi si ulterior, fortata de solicitarea intimatei, pentru un singur post, in cadrul compartimentului Activitati Financiar - Bancare si de Asigurari.

Contestatoarea a sustinut ca, in ciuda celor retinute in actele oficiale, la concursul/examenul organizat la data de 20.06.2012 pentru ocuparea unui post la compartimentul Activitati Financiar - Bancare si de Asigurari au fost incalcate criteriile de baza in selectia personalului, cum ar fi educatia - nivelul de studii, experienta profesionala, competenta si caracteristicile personale, aspect pe care l-a adus la cunostinta Directorului General al C.N.P.R., atat prin contestatia nr. 270.2/1/3088 din 26.06.2012, cat si prin adresa nr. 270.2/1/4920 din 10.07.2012, insa, la adresa nr. 270.2/1/4920 din 10.07.2012 nu a primit niciun raspuns, desi exista aceasta obligatie a intimatei in regulament.

Invedereaza contestatoarea ca, atat concursul cat si rezultatul acestuia sunt ilegale si pentru alte vicii de forma si de fond, deoarece, nu au fost respectate prevederile art. 7 din Actul aditional la CCM 2008- 2018 (art. 9 din CCM actualizat), inregistrat sub nr. 140/187 din 13.04.2012, respectiv 55 din 13.04.2012, care prevede, la alin. (5), ca ocuparea posturilor printr-un altfel de concurs decat cel reglementat in acest articol este lovita de nulitate dar si pentru ca regulamentul de concurs/examen nu a fost aprobat prin hotarare a Guvernului, asa cum cere art. 30 alin. 4 din Codul muncii.

Un alt motiv de nelegalitate invocat a fost acela ca a existat un anunt de concurs sau o adresa care sa contina informatiile inscrise in CCM 2008 - 2018 - Regulamentul privind organizarea concursurilor Anexa 2, cum ar fi specificatiile postului (studiile si calificarile necesare, experienta anterioara, competentele in special cele esentiale - atat profesionale cat si comportamentale); probele de concurs si media minima obligatorie; tematica si bibliografia; criterii de evaluare obiectiva profesionala si punctajele maxime stabilite de comisie pentru aceste criterii, stabilite prin planul de interviu;criterii de competenta, precum: abilitati de comunicare, capacitate buna de comunicare si de lucru in echipa, capacitate de analiza si sinteza, abilitate de redactare a textelor, calitati personale (gandire analitica, dorinta de autoperfectionare, flexibilitate, creativitate, mobilitate etc.); procedura de contestare (termen de depunere/rezolvare, loc de depunere).

Totodata, contestatoarea a mai aratat in esenta ca, intimata nu a respectat nici evaluarea candidatilor, ca rezultatele concursului sunt invalide pentru ca nu a existat o comisie de solutionare a contestatiilor.

Cu privire la decizia de concediere, contestatoarea a sustinut ca, prin Decizia nr. 931 din 04.07.2012, care i-a fost comunicata la data de 10 iulie 2012, a fost concediata din functia de sef serviciu regional, desi nu a detinut vreodata aceasta functie.

Contestatoarea a invederat, de asemenea ca decizia de concediere nu este legala si din cauza caracterului nelegal al concursului, pentru ca nu este motivata in fapt in masura minima necesara pentru buna intelegere a situatiei de fapt concrete care a generat concedierea (fapt pentru care a invocat exceptia nulitatii absolute a deciziei de concediere), pentru ca nu au fost stabilite criterii de prioritati la concediere dar si intrucat intimata nu ar fi respectat procedura prevazuta de Codul muncii pentru concedierea colectiva.

Mai arata contestatoarea ca, din cauza modului in care a fost indepartata din unitate precum si a faptului insusi al concedierii, a fost afectata grav viata sa familiala si sociala. A fost pusa in situatia de a cauta solutii pentru mentinerea echilibrului in familie, iar relationarea sa cu alte persoane s-a deteriorat. De aceea, odata cu desfiintarea deciziei de concediere, doreste sa primeasca o despagubire pentru repararea materiala a prejudiciului moral, pe care i l-a provocat intimata.

In drept, au fost invocate dispozitiile Codului muncii, ale Legii nr. 130/1996, ale Legii ar. 62/2011 si prevederile art. 274 Cod pr. civila.

In dovedire, au fost solicitate proba cu inscrisuri, interogatoriul intimatei si proba testimoniala. Au fost anexate contestatiei, in copie, decizia contestata, situatia posturilor vacante la data de 28.06.2012, contractul individual de munca, act aditional, decizii ale angajatorului privind implementarea noii structuri organizatorice, corespondenta, organigrama in vigoare la 31 mai 2012, curriculum vitae, fisa de evaluare, regulament privind organizarea concursurilor, act aditional la contractul colectiv de munca 2008 - 2018.

Intimata, legal citata, a formulat intampinare,
invocand in principal exceptia necompetentei materiale a tribunalului, in ceea ce priveste anularea concursului deoarece Curtea de Apel Iasi a stabilit ca solutionarea unei astfel de contestatiei este de competenta de solutionare in prima instanta a Judecatoriei.

Cu privire la fondul cauzei intimata a solicitat respingerea contestatiei, sustinand ca au fost respectate toate etapele prevazute de lege in cazurile de concediere colectiva. Contestatoarei i-au fost puse la dispozitie mai multe posturi de executie pentru care a avut dreptul sa opteze.

Mai mult, sustine intimata ca decizia de concediere nu a fost emisa ca urmare a faptului ca nu a fost admisa contestatoarea la concursul din 20 iunie 2012, aceasta participand ulterior si la un alt concurs la care, de asemenea, a fost declarata respinsa.

Arata intimata ca de fapt, in actiunea formulata, contestatoarea se refera la aspecte ce nu tin de modul de organizare si de desfasurare a concursului din 20 iunie 2012, cat mai ales se refera la faptul ca ea este persoana care ar fi trebuit a fi admisa la concursul respectiv, in detrimentul altor candidati, care nu ar avea calitatile necesare postului pe care il ocupa.

Invedereaza intimata faptul ca, la incetarea raporturilor de munca cu unitatea, contestatoarea a beneficiat de salarii compensatorii, conform contractului colectiv de munca, astfel ca, in situatia anularii deciziei de concediere, solicita obligarea contestatoarei la restituirea acestor sume.

In ceea ce priveste acordarea de daune morale, intimata a apreciat ca acestea sunt solicitate in mod nejustificat, atata timp cat concedierea a respectat dispozitiile legale, iar contestatoarea a participat la concursurile organizate in vederea ocuparii posturilor vacante in unitate.

In dovedire, au fost solicitate proba cu inscrisuri si proba testimoniala. A fost anexata intampinarii documentatia ce a stat la baza emiterii deciziei de concediere contestate.

Prin sentinta civila nr. 1010 din 27.03.2013, instanta a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Iasi in solutionarea cererilor privind anularea concursului/examenului din 20.06.2012, a rezultatului obtinut si a solutiei date la contestatia sa nr. 270.2/1/3088 din 26.06.2012 si, in consecinta, a dispus declinarea in favoarea Judecatoriei Iasi, Sectia Civila a competentei de solutionare a acestor cereri. A respins exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Iasi in solutionarea contestatiei formulate de contestatoare impotriva deciziei de concediere nr. 93/4.07.2012 emisa de intimata precum si a cererii de obligare a intimatei la acordarea daunelor morale. De asemenea, s-a dispus disjungerea judecatii acestor cereri si formarea unui nou dosar, repartizat manual la acelasi complet, CM1.

Cererile disjunse au fost inregistrate pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr. 17500/245/2013 la data de 03.06.3013.

Noul dosar format a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. 4085/99/2013 la data de 01.04.2013.

Prin incheierea nr. 212 din 17.04.2013, instanta a dispus suspendarea cauzei ce formeaza obiectul dosarului nr. 4085/99/3013 pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr. XX02/99/2012 (nr. 17500/245/2013, pe rolul Judecatoriei Iasi) privind anularea concursului/examenului din 20.06.2012, a rezultatului obtinut si a solutiei date la contestatia sa nr. 270.2/1/3088 din 26.06.2012.

Dupa solutionarea irevocabila a cererilor privind anularea concursului/examenului din

2012. a rezultatului obtinut si a solutiei date la contestatia nr. 270.2/1/3088 din

2012. dosarul nr. 4085/99/2013 a fost repus pe rol, fiind administrate probele cu inscrisuri si interogatoriul intimatei.

La termenul de judecata din data de 18.05.2016,
reprezentantul intimatei a precizat ca cererea formulata prin intampinare, prin care s-a solicitat restituirea sumelor compensatorii in cazul in care s-ar dispune anularea deciziei contestate, nu reprezinta o cerere reconventionala.

Analizand cu prioritate exceptia nulitatii absolute a deciziei nr. 931/04.07.2012, invocata de contestatoare, instanta retine urmatoarele:

Contestatoarea a invocat exceptia de nulitate a deciziei de concediere intrucat nu au fost respectate disp. art. 76 lit. a) Codul muncii, aceasta nefiind motivata in fapt, in masura minima necesara pentru buna intelegere a situatiei de fapt concrete care a generat concedierea.

Potrivit disp. art. 76 lit. a) din Codul muncii, decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea.

Prin decizia nr. 931/04.07.2012 s-a dispus de catre intimata concedierea contestatoarei in cadrul unei concedieri colective.

Din reglementarea concedierii colective, respectiv art. 68 alin. 1 din Codul muncii, rezulta ca aceasta categorie de concediere este determinata de unul sau mai multe motive care nu tin de persoana salariatului, iar disp. art. 65 din Codul muncii, care reglementeaza concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului, prevad ca aceasta reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat.

Or, in teza a doua a articolului 1 din decizia nr. 931/04.07.2012, este precizat ca motiv al concedierii contestatoarei desfiintarea efectiva a postului ocupat de catre aceasta, ca o consecinta directa a modificarii organigramei C.N. Posta Romana S.A. prin Hotararea Consiliului de Administratie al C.N. Posta Romana S.A. NR. 31/30.05.2012.

Raportat la dispozitiile legale mentionate precum si la motivarea deciziei de concediere, instanta constata ca intimata a indicat motivul suficient al concedierii colective, neimpunandu-se prezentarea detaliata a altor motive care ar fi determinat desfiintarea locului de munca.

Fata de aceste considerente, instanta va respinge exceptia nulitatii absolute a deciziei nr. 931/04.07.2012, invocata de contestatoare.

Pe fondul cauzei, analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Contestatoarea FF a fost angajata intimatei Compania Nationala Posta Romana S.A. in baza contractului individual de munca nr. 14219/07.08.1978, incepand cu data de 07.08.1978, initial pe functia de oficiant, apoi pe functia de auditor intern (conform actului aditional nr. 110/3931/01.09.2009), pe functia de inspector exploatare (conform actului aditional nr. 6601.4/24.08.2010), iar in final pe functia de sef Serviciu Trezorerie Decontari din cadrul Directiei Regionale de Posta Nord Est, astfel cum rezulta din actul aditional nr. 109.1/787/29.07.2011 la contractul individual de munca.

Prin decizia nr. 931/04.07.2012, intimata Compania Nationala Posta Romana S.A. a dispus, in temeiul dispozitiilor art. 65, art. 66 Codul Muncii si art. 26.1, art. 26.3 din Contractul Colectiv de Munca 2008 - 2018, concedierea contestatoarei, incepand cu data expirarii termenului de preaviz, pentru motive care nu tin de persoana salariatului (desfiintarea efectiva a postului ocupat), ca urmare a concedierii colective.

S-a precizat prin decizie ca durata termenului de preaviz, acordat conform art. 75 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii coroborat cu art. 32.1 din Contractul colectiv de munca 2008 - 2018, este de 20 de zile lucratoare de la data comunicarii deciziei.

S-a indicat ca la luarea masurii de concediere colectiva, criteriile de stabilire a ordinii de prioritati au tinut seama de prevederile legale privind: rezultatele consemnate in fisele de evaluare a realizarii obiectivelor de performanta valabile pentru anul 2011 si/sau prevederile art. 31.6 din Contractul colectiv de munca 2008 - 2018 si/sau de rezultatele verificarii competentelor profesionale pe baza de interviu, dupa caz.

De asemenea, s-a precizat ca, avand in vedere ca, in urma consultarilor cu Sindicatul Lucratorilor Postali din Romania, s-a stabilit de comun acord ca posturile din structurile noi si cele modificate, aferente organigramei aprobate in data de 30.05.2012 sa fie ocupate prin verificarea competentelor profesionale pe baza de interviu.

La decizie a fost anexata lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate, contestatoarea avand la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare, calculate de la comunicarea deciziei pentru a-si exprima in scris consimtamantul cu privire la noul loc de munca.

Au fost acordate masuri de protectie sociala, respectiv salarii compensatorii in cuantum de 15 salarii de baza, potrivit art. 26.3 din Contractul colectiv de munca 2008 - 2018.

Fata de continutul deciziei de concediere, raportat la disp. art. art.76 C. Muncii, potrivit carora decizia de concediere se comunica in scris salariatului si trebuie sa contina in mod obligatoriu: a) motivele care determina concedierea, b) durata preavizului, c) criteriile de stabilirea ordinii prioritatii, conform art.69 alin.2 lit. d, numai in cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate, instanta retine ca decizia cuprinde toate elementele formale prevazute de dispozitiile legale imperative.

Instanta retine ca, in ceea ce priveste concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului, aceasta este reglementata in art. 65 - 72 Codul muncii.

Astfel, potrivit disp. art. 65 alin. 1 Codul muncii, „concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia”, iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, „desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa”.

Potrivit disp. art. 66 Codul muncii, „concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi individuala sau colectiva”.

In art. 68 din Codul muncii este definita concedierea colectiva, iar in urmatoarele articole legiuitorul a reglementat procedura care trebuie urmata in cazul unei concedieri colective, respectiv obligatiile care revin angajatorului. Astfel, potrivit disp. art. 69 alin. 1 Codul muncii, in cazul in care angajatorul intentioneaza sa efectueze concedieri colective, acesta are obligatia de a initia, in timp util si in scopul ajungerii la o intelegere, in conditiile prevazute de lege, consultari cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, cu privire cel putin la metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numarului de salariati care vor fi concediati si la atenuarea consecintelor concedierii prin recurgerea la masuri sociale care vizeaza, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesionala a salariatilor concediati. Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, in perioada in care au loc consultari, potrivit alin. 1, pentru a permite sindicatului sau reprezentantilor salariatilor sa formuleze propuneri in timp util, angajatorul are obligatia sa le furnizeze toate informatiile relevante si sa le notifice, in scris, urmatoarele: a) numarul total si categoriile de salariati; b) motivele care determina concedierea preconizata; c) numarul si categoriile de salariati care vor fi afectati de concediere; d) criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; e) masurile avute in vedere pentru limitarea numarului concedierilor; f) masurile pentru atenuarea consecintelor concedierii si compensatiile ce urmeaza sa fie acordate salariatilor concediati, conform dispozitiilor legale si/sau contractului colectiv de munca aplicabil; g) data de la care sau perioada in care vor avea loc concedierile; h) termenul inauntrul caruia sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numarului salariatilor concediati.

Aceasta notificare, prevazuta la art. 69 alin. 2 Codul muncii, trebuie comunicata in mod obligatoriu de catre angajator Inspectoratului Teritorial de Munca si Agentiei Teritoriale de Ocupare a Fortei de Munca, la aceeasi data la care a comunicat-o sindicatului sau reprezentantilor salariatilor (art. 70 Codul muncii).

Potrivit disp. art. 72 alin. 1 Codul muncii, in situatia in care, ulterior consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, potrivit prevederilor art. 69 si 71, angajatorul decide aplicarea masurii de concediere colectiva, acesta are obligatia de a notifica in scris inspectoratul teritorial de munca si agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca, cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere. Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, notificarea prevazuta la alin. 1 trebuie sa cuprinda toate informatiile relevante cu privire la intentia de concediere colectiva, prevazute la art. 69 alin. 2, precum si rezultatele consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, prevazute la art. 69 alin. 1 si art. 71, in special motivele concedierilor, numarul total al salariatilor, numarul salariatilor afectati de concediere si data de la care sau perioada in care vor avea loc aceste concedieri.

O copie a notificarii prevazute la art. 72 alin. 1 Codul muncii se comunica de catre angajator in mod obligatoriu si sindicatului sau reprezentantilor salariatilor, la aceeasi data la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de munca si agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca (art. 72 alin. 3). Dispozitiile art. 69 si ale art. 72 Codul muncii sunt in concordanta si cu dispozitiile Directivei Consiliului 98/59/CE din 20 iulie 1998 privind armonizarea legislatiei statelor membre cu privire la concedierile colective.

Analizand prevederile art. 69 si ale art. 72 Codul muncii, se retine de catre instanta ca angajatorului ii revine obligatia de efectua doua notificari: una in perioada in care au loc consultarile cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, iar o a doua notificare in perioada ulterioara consultarilor, respectiv dupa ce angajatorul a luat decizia de a aplica masura concedierii colective. De altfel, aceste notificari au un continut relativ diferit, in sensul ca cea de-a doua notificare trebuie sa cuprinda unele elemente suplimentare fata de prima notificare.

Or, in speta, se retine de catre instanta ca intimata nu a respectat in totalitate procedura prevazuta de lege.

Astfel, prin Hotararea Consiliului de Administratie nr. 31/30.05.2012, au fost aprobate organigrama noii structuri a C.N. „Posta Romana” S.A. negociate cu Sindicatul Lucratorilor Postali din Romania si desfiintarea efectiva a posturilor care nu se mai regasesc in structura organizatorica. A fost mandatat directorul general sa ia masurile legale ce se impun pentru implementarea noii structuri organizatorice, incepand cu data de 31.05.2012 si finalizarea procedurii de concediere colectiva.

Prin Decizia nr. 139/30.05.2012, Directorul General al Companiei Nationale „Posta Romana” S.A. a dispus desfiintarea tuturor posturilor vacante existente in structura organizatorica a companiei, incepand cu data deciziei.

De asemenea, prin Decizia nr. 140/30.05.2012, Directorul General a dispus ca masura necesara pentru implementarea noii structuri organizatorice ca persoanele care ocupa posturi de conducere sa exercite numai atributiile cu caracter executiv existente in fisa postului, celelalte atributii urmand a fi exercitate numai pe baza dispozitiilor scrise ale Directorului General.

In data de 01.06.2012, intimata a comunicat notificarea privind intentia de a efectua concedieri colective catre Sindicatul Lucratorilor Postali din Romania (inregistrata la destinatar cu nr. 91/01.06.2012), catre Inspectoratul Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti (inregistrata la destinatar cu nr. 32562/01.06.2012) si catre Agentia Municipala pentru Ocuparea Fortei de Munca Bucuresti (inregistrata la destinatar cu nr. 9502/01.06.2012), aceasta notificare cuprinzand toate elementele prevazute de art. 69 alin. 2 Codul muncii.

In cuprinsul notificarii s-a mentionat faptul ca vor fi afectati de concedierea colectiva 772 de salariati din urmatoarele categorii: conducere - 290, functional administrativ - 407, auxiliar - 55, operativ - 20. De asemenea, s-a precizat ca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere se vor aplica criteriile prevazute in Codul muncii, Contractul colectiv de munca 2008 - 2018 la nivel de unitate precum si alte criterii convenite intre reprezentantii C.N. Posta Romana S.A. si cel al Sindicatului Lucratorilor Postali din Romania.

Tot la data de 01.06.2012, a fost incheiat un proces - verbal intre reprezentantii Sindicatului Lucratorilor Postali din Romania si cei ai C.N. Posta Romana S.A., prin care s-a stabilit ca unic criteriu de selectie al salariatilor afectati de concediere - pregatirea profesionala a acestora, aplicandu-se prin verificarea competentelor pe baza de interviu, de catre o comisie numita in acest sens. S-a prevazut de asemenea ca acest unic criteriu de selectie sa fie aplicat numai dupa departajarea salariatilor tinand cont de rezultatele consemnate in fisele de evaluare a realizarii obiectivelor de performanta valabile pentru anul 2011.

Ulterior, la data de 27.06.2012, intimata a emis (in conformitate cu disp. art. 72 Codul muncii) Notificarea deciziei aplicarii masurii de concediere colectiva nr. 101/7286 si a comunicat-o catre Inspectoratul Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti (inregistrata la destinatar cu nr. 4246/27.06.2012), insa, desi potrivit disp. art. 272 Codul muncii sarcina probei ii revine, intimata nu a facut dovada comunicarii la aceeasi data a acestei notificari si catre Agentia Municipala pentru Ocuparea Fortei de Munca Bucuresti si catre Sindicatul Lucratorilor Postali din Romania, astfel cum se dispune imperativ la art. 72 alin. 1 si 3 din Codul muncii. La fila 81, vol. I dosar nr. 4085/99/2013, exista o notificare adresata catre A.M.O.F.M. Bucuresti, insa aceasta adresa nu contine confirmarea primirii de catre destinatar cu nr. de inregistrare si data.

Potrivit disp. art. 78 din Codul muncii, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.

Asadar, avand in vedere ca intimata nu a respectat in totalitate procedura prevazuta de dispozitiile imperative (art. 72 alin. 1 si 3 din Codul muncii) referitoare la obligatia angajatorului de a notifica decizia aplicarii masurii concedierii colective, la aceeasi data, inspectoratului teritorial de munca, agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca si sindicatului, instanta constata ca decizia nr. 931/04.07.2012 este nelegala.

Un alt motiv de nelegalitate retinut de catre instanta este cel referitor la incalcarea procedurii imperativ instituite in cazul concedierii colective prin disp. art. 69 alin. 3 din Codul muncii. Astfel, potrivit acestor dispozitii legale, criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, se aplica pentru departajarea salariatilor dupa evaluarea realizarii obiectivelor de performanta.

De altfel, prioritatea aplicarii evaluarii realizarii obiectivelor de performanta (prevazuta de lege) a fost reiterata si in procesul - verbal incheiat intre reprezentantii Sindicatului Lucratorilor Postali din Romania si cei ai C.N. Posta Romana S.A. la data de

2012. mentionandu-se ca se va tine cont de rezultatele consemnate in fisele de evaluare a realizarii obiectivelor de performanta valabile pentru anul 2011.

Cu toate acestea, in cuprinsul deciziei de concediere, s-a indicat ca la luarea masurii de concediere colectiva, criteriile de stabilire a ordinii de prioritati au tinut seama de prevederile legale privind: rezultatele consemnate in fisele de evaluare a realizarii obiectivelor de performanta valabile pentru anul 2011 si/sau prevederile art. 31.6 din Contractul colectiv de munca 2008 - 2018 si/sau de rezultatele verificarii competentelor profesionale pe baza de interviu, dupa caz, sugerand o posibila aplicare alternativa, in functie de imprejurari.

In cele din urma, intimata nu a facut dovada aplicarii prioritare a acestui tip de selectie, prevazut de lege si a carui aplicare nu poate fi alternativa. Din intreg probatoriul administrat in cauza nu rezulta daca s-a actionat in sensul trierii salariatilor in vederea concedierii colective, pe baza analizei comparative a realizarii obiectivelor de performanta pe anul 2011, anterior desfasurarii concursului din data de 20 iunie 2012 si modul in care s-a desfasurat aceasta triere. Conform fisei sale de evaluare, contestatoarea a obtinut in anul 2011 calificativul „foarte bine” si nota 4,50 (din maximum 5).

Fata de toate probele administrate in cauza si raportat la dispozitiile legale invocate, instanta constata ca intimata nu a respectat procedura prevazuta de dispozitiile imperative referitoare la concedierile colective si, prin urmare decizia nr. 931/04.07.2012 este nelegala. Constatand nelegalitatea deciziei nr. 931/04.07.2012, instanta nu va mai analiza actele si lucrarile dosarului din perspectiva temeiniciei acesteia.

Cat priveste cererea contestatoarei referitoare la obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, instanta o respinge ca neintemeiata pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 253 din Codul muncii: „Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.”

Retine instanta faptul ca, poate fi angajata raspunderea angajatorului pentru prejudicii morale in cazul in care prestigiul, demnitatea, onoarea sau imaginea publica a angajatului au fost afectate profund in urma unei conduite ilicite sau abuzive, angajatul in cauza trebuind sa dovedeasca in mod neechivoc, pe calea unui probatoriu adecvat, faptul ca valorile sale morale au fost lezate in mod grav. In acest sens, salariatul trebuie sa produca un minim de dovezi si indicii in legatura cu existenta prejudiciului moral si intinderea acestuia.

Avand in vedere scopul reparator moral, acordarea daunelor morale trebuie sa se intemeieze pe o legatura de cauzalitate dovedita intre vatamarea pretinsa de catre salariat si fapta angajatorului, de natura a produce pretinsa vatamare, dar si pe o reala justificare a cuantumului despagubirilor solicitate, sarcina probei apartinand salariatului lezat, respectiv contestatoarei.

In speta, contestatoarea a sustinut ca, din cauza modului in care a fost indepartata din unitate precum si a faptului insusi al concedierii, a fost afectata grav viata sa familiala si sociala, fiind pusa in situatia de a cauta solutii pentru mentinerea echilibrului in familie, iar relationarea sa cu alte persoane s-a deteriorat,insa, aceste sustineri au ramas doar la nivel declarativ, nefiind probate.

Mai mult, se retine faptul ca, in sine, concedierea este un eveniment tulburator, posibil generator de disconfort psihic, astfel ca un eventual prejudiciu moral poate fi datorat de catre angajator in situatia in care se dovedeste ca suferintele de ordin moral ale salariatului (cauzate de fapta angajatorului) exced unor limite firesti. In acest context, al nedovedirii daunelor morale, repunerea partilor in situatia anterioara, cu obligarea angajatorului la plata despagubirilor banesti, conform art. 80 C. muncii, constituie o reparatie suficienta si echitabila.

In ceea ce priveste cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata, instanta o va respinge, avand in vedere ca nu s-a facut dovada efectuarii unor asemenea cheltuieli.

Impotriva acestei solutii au formulat recurs, in temeiul prevederilor Codului d eprocedura civila din 1865, in termen legal, ambele parti .

Recurenta reclamanta
FF a
sustinut prin cererea de recurs ca solutia respingerii cheltuielilor de judecata este eronata, fiind cauzata de neobservarea inscrisurilor privind efectuarea de catre mine a cheltuielilor pentru purtarea acestui proces.

Deoarece a efectuat cheltuieli in legatura cu prezentul proces si are dovezi scrise privind aceste cheltuieli, solicita admiterea recursului si modificarea partiala a sentintei recurate, in sensul obligarii paratei la plata cheltuielilor de judecata.

In recurs s-a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.

Compania Nationala Posta Romana S.A., reprezentata legal de director general prin recursul formulat a invocat urmatoarele motive:

Legalitatea concursului din data de 20 iunie 2012 a facut obiectul dosarului nr 17500/245/2013 solutionat de Judecatoria Iasi prin sentinta civila nr 13829/ 30.10.2013 prin care s-a respins actiunea numitei FF, de Tribunalul Iasi prin decizia nr 344/ 30.04.2014 prin care s-a respins apelul; Curtea de Apel Iasi prin decizia nr 624/24.09.2014 prin care s-a dispus rejudecarea.In rejudecare dosarul nr 17500/245/2013* a fost solutionat de Tribunalul Iasi prin decizia nr 197/16.02,2015 prin care a respins apelul impotriva sentintei nr 13829/2013 si de Curtea de Apei Iasi, care a respins recursul prin decizia nr 738/08.12.2015.

Prin urmare instanta s-a pronuntat in mod irevocabil, respingand actiunea promovata de contestatoare si constatand caracterul legal al concursului din data de 20 iunie 2012.

In actiunea promovata, numita FF a apreciat ca un absolvent de liceu sau un absolvent al Facultatii de Metalurgie nu puteau sa aiba mai multe cunostinte profesionale in domeniul de activitate Activitati Financiar Bancare si de Asigurari decat reclamanta, dupa o activitate de peste 15 ani in sistemul postal.

Desi instanta s-a pronuntat in mod irevocabil cu privire la legalitatea procedurii de selectie a personalului, contestatoarea si-a modificat practic actiunea, punand la indoiala insasi concedierea colectiva care a avut loc in anul 2012.

A incercat contestatoarea sa acrediteze ideea ca unitatea nu i-a oferit toate posturile disponibile din cadrul C.N Posta Romana S.A.

Potrivit Deciziei nr 6 din 9 mai 2011, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie se „admite recursurile in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de Conducere a Curtii de Apel Bucuresti si, in consecinta: Stabileste ca dispozitiile art 74 alin 1 lit d din Codul Muncii nu se aplica in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, in temeiul art 65 din Codul Muncii."

Prin Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate, se prevede ca: in situatia in care CNPR intentioneaza sa efectueze concedieri colective, aceasta va oferi fiecarui salariat ce urmeaza sa fie concediat, un alt post in aceeasi localitate sau in localitatea de domiciliu, in masura in care CNPR are aceasta posibilitate, potrivit studiilor si / sau calificarii profesionale a acestora, cu mentinerea salariului de baza avut, dar care sa nu depaseasca maximul salariului de baza prevazut in Lista functiilor pentru functia oferita"

Din probele administrate rezulta faptul ca numitei FF i s-au oferit mai multe locuri de munca, nu dupa primul concurs, cel din 20 iunie 2012 ci dupa cel din 27 iunie 2012, cand a concurat pentru un post de inspector resurse umane.

In ce priveste temeinicia desfiintarii locului de munca al contestatoarei, din inscrisurile aflate la dosar rezulta ca la nivelul structurilor regionale (in anul 2012 existau 8 directii regionale), au fost desfiintate peste 900 posturi.

Astfel au fost suprimate 32 posturi de directori, 144 posturi de conducere (in acesta categorie era si postul contestatoare), 757 posturi de executie.

Referitor la caracterul real si serios al cauzei care a determinat concedierea, in doctrina si jurisprudenta s-a subliniat in mod constant ca pentru a se retine indeplinirea conditiei impuse de art 65 alin 2 Codul Muncii, este suficient ca angajatorul sa urmareasca eficientizarea propriei activitati in scopul utilizarii cu randament maxim a resurselor umane si financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotari asupra modalitatilor in care isi organizeaza activitatea. Cerintele caracterului real, efectiv si serios al desfiintarii postului presupune conditia suprimarii postului din structura angajatorului (Decizia nr. 2099 din

2010. a Curtii de Apel Ploiesti, Sentinta civila nr. 646 din 10.04.2013 a Tribunalului Bacau).

Postul numitei FF s-a desfiintat, iar aceasta a avut de doua ori posibilitatea sa ocupe, prin concurs, un alt post. Mai mult si dupa ce nu a reusit sa ocupe un post in urma celui de-al doilea concurs i-au fost oferite alte posturi, refuzate de contestatoare.

Un aspect pe care instanta de fond nu l-a avut in vedere este faptul ca numita FF a solicitat postul de executie din cadrul compartimentului Activitati Financiar-Bancare si de Asigurari, iar instanta a dispus reintegrarea pe postul avut anterior emiterii deciziei de concediere.

Decizia de concediere a fost emisa dupa ce numita FF a participat la doua concursuri, in fapt dupa concursul din 27.06.2012 ( necontestat).

In niciun caz numita FF nu ar putea fi reintegrata pe postul de sef Serviciu Trezorerie - Decontari din cadrul Directiei Regionale de Posta Nord Est (radiata din anul 2012).

Un aspect pe care FF l-a avut in vedere atunci cand a solicitat anularea concursului din

2012. si ocuparea postului de executie, a fost probabil acela ca la data de 24.05.2012, prin cererea inregistrata sub nr 270/23780, a comunicat Directorului General al Companiei Nationale Posta Romana S.A. „acceptul privind trecerea pe alta functie - de executie ~ in unul din domeniile: operational ( posta rapida, gestionare retea, etc) tinand cont ca am lucrat 14 ani ca inspector exploatare; economico-financiar (trezorerie)."

Instanta de fond a apreciat in mod eronat ca „ un alt motiv de nelegalitate este cel referitor la incalcarea procedurii imperativ instituite in cadrul concedierii colective prin disp art. 69 alin 3 din Codul muncii."

In cazul concedierii numitei FF nu se punea problema calificativelor obtinute in perioada in care aceasta a ocupat functia de sef serviciu.

Toate posturile de conducere au fost desfiintate, FF a solicitat trecerea pe un post de executie, situatie in care calificativele obtinute ca sef serviciu erau jrelevante in conditiile in care aceasta a participat la doua concursuri pentru posturi total diferite.

Obiectivele de performanta, carora instanta de fond le-a dat o insemnatate deosebita, nu puteau fi aplicate decat in situatia in care ar fi existat doi salariati pe aceleasi functii iar unul din posturi ar fi fost desfiintat.

Trierea de care se face vorbire in sentinta Tribunalului Iasi ar fi fost operabila doar in cazul in care se desfiintau posturi similare, cei disponibilizati urmand a fi cei care aveau calificativele cele mai slabe.

In cazul numitei FF nu putea fi vorba de o astfel de triere.

Instanta de fond a retinut in mode gresit ca „ intimata nu a facut dovada comunicarii la aceeasi data a acestei notificari si catre Agentia Municipala pentru Ocuparea Fortei de Munca Bucuresti si catre Sindicatul Lucratorilor Postali din Romania".

Or, Notificarea nr 101/7207/27.06.2012 apare inregistrata la AMOFM sub nr 11083 din 27.06.2012.

Mai mult prin adresa nr 19666/28.06.2012 AMOFM face referire la adresa primita in data de 27.06.2012.

Nici aprecierea instantei de fond referitoare la necomunicarea catre Sindicatul Lucratorilor Postali nu se sustine.

Astfel notificarea adresata I.T.M este inregistrata la SLPR sub nr. 109/ 27.06.2012 iar notificarea adresata AMOFM este inregistrata sub nr 111/ 27.06.2012.

Avand in vedere faptul ca instanta de fond a facut o gresita aprecierea a probelor administrate precum si a situatiei numitei FF, consideram sentinta atacata ca netemeinica si nelegala.

In primul rand instanta de fond a apreciat ca nu au fost respectate dispozitiile art 72 alin 3 din Codul muncii, ceea ce nu corespunde cu situatie de fapt.Angajatorul a comunicat AMOFM notificarea, aceasta avand numar de inregistrare, fiind formulat si un raspuns de catre institutia respectiva.Notificarile adresate ITM si AMOFM au fost comunicate Sindicatului Lucratorilor Postali din Romania, ambele notificari fiind inregistrate.

Criteriile de performanta ale numitei FF nu puteau fi utile atat timp cat aceasta a solicitat trecerea pe o alta functie, de executie, fara nicio legatura cu activitatea de sef serviciu.

Numita FF a fost concediata urmare nepromovarii a doua concursuri pentru ocuparea unor posturi de executie, concursuri ale caror caracter legal a fost stabilit in mod irevocabil de instanta de judecata.

Pe cale de consecinta, instanta de fond nu putea dispune revenirea pe postul de sef serviciu, asta si in conditiile in care FF a solicitat trecerea pe un alt post.

In concluzie, sentinta pronuntata de Tribunalul Iasi este netemeinica si nelegala, fiind rezultatul aprecierii eronate a probelor administrate, a inscrisurilor care au stat la baza emiterii deciziei de concediere, precum si a situatiei de fapt care a condus la concedierea numitei FF.

Raportat la probele administrate in cauza, s-a solicitat modificarea in parte a sentintei atacate in sensul respingerii contestatiei formulate de numita FF si mentinerea Deciziei nr 93 din 04.07.2012, ca temeinica si legala.

In drept: art 304, pct 9 si 304 indice 1 din vechiul Cod de procedura civila.

Prin intampinarea formulata, Compania Nationala Posta Romana S.A. a solicitat
respingerea recursului promovat de reclamanta-recurenta FF, impotriva sentintei civile nr 1041/08.06.2016, pronuntata de Tribunalul Iasi, ca nefondat, intrucat recurenta nu a depus la instanta de fond nicio dovada a efectuarii cheltuielilor de judecata, situatie in care Tribunalul Iasi nu putea admite o cerere nedovedita.

Se poate observa ca recurenta nu indica in cererea de recurs cuantumul cheltuielilor de judecata ci se exprima la modul general ca a efectuat cheltuieli „in legatura cu prezentul proces" si are dovezi scrise in acest sens.

Deoarece recurenta nu a depus la judecarea fondului nicio dovada a efectuarii cheltuielilor de judecata, consideram ca solutia Tribunalului Iasi, este legala si temeinica, in ceea ce priveste respingerea capatului de cerere referitor la cheltuielile de judecata solicitate de numita FF.

Recurenta reclamanta FF nu a formulat intampinare.

Fata de proba cu inscrisuri administrata de recurenta
Compania Nationala Posta Romana S.A
, la termenul din 10.01.2017, recurenta reclamanta FF a facut cerere de inscriere in fals, in temeiul art.180 CPC din 1865.

Prin incheierea de sedinta din 31.01.2017 instanta, a dispus sesizarea organului de urmarire penala, fata de precizarile aparatorului recurentei intimate FF in sensul ca staruie in cererea de inscriere in fals cu privire la originalul inscrisurilor precizate in notele scrise:

- adresa nr. 101/6418/01.06.2012, inregistrata la A.M.O.F.M Bucuresti sub nr. 9502 din 01.06.2012;

• adresa nr. 101/6417/01.06.2012, inregistrata la I.T.M. Bucuresti sub nr. 37562 din 01.06.2012;
• adresa nr. 101/7286/27.06.2012 inregistrata la I.T.M. Bucuresti sub nr. 43046 din

27.06.2012

• adresa nr. 101/7287/27.06.2012 inregistrata la A.M.O.F.M. Bucuresti sub nr. 11083 din 27.06.2012, dispune parcurgerea procedurii prevazuta la art. 181 si urmatoarele Cod procedura civila din 1865.
• notificarea trimisa catre ITM, comunicata Sindicatului lucratorilor postali sub nr. SLPR 109/27 06 2012, inscris olograf;
• notificarea trimisa ALOFM sector 2 Bucuresti, comunicata Sindicatului lucratorilor postali sub nr. SLPR 111/27 06 2012, inscris olograf. Instanta a respins cererea de suspendare a judecarii cauzei formulata de recurenta reclamanta FF.

In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.

Partile au depus note de concluzii scrise.

Analizand actele si lucrarile dosarului raportat la motivele de recurs si dispozitiile legale incidente, Curtea retine urmatoarele:

Contestatoarea FF a fost angajata intimatei Compania Nationala Posta Romana S.A. in baza contractului individual de munca nr. 14219/07.08.1978, incepand cu data de 07.08.1978, initial pe functia de oficiant, apoi pe functia de auditor intern (conform actului aditional nr. 110/3931/01.09.2009), pe functia de inspector exploatare (conform actului aditional nr. 6601.4/24.08.2010), iar in final pe
functia de sef Serviciu Trezorerie Decontari din cadrul Directiei Regionale de Posta Nord Est,
astfel cum rezulta din actul aditional nr. 109.1/787/29.07.2011 la contractul individual de munca.

Prin decizia nr. 931/
04.07.2012
, intimata Compania Nationala Posta Romana S.A. a dispus, in temeiul dispozitiilor art. 65, art. 66 Codul Muncii si art. 26.1, art. 26.3 din Contractul Colectiv de Munca 2008 - 2018, concedierea contestatoarei de pe postul
„Sef Serviciu Regional
’ incepand cu data expirarii termenului de preaviz, pentru motive care nu tin de persoana salariatului (desfiintarea efectiva a postului ocupat), ca urmare a concedierii colective.

S-a indicat ca la luarea masurii de concediere colectiva, criteriile de stabilire a ordinii de prioritati au tinut seama de prevederile legale privind: rezultatele consemnate in fisele de evaluare a realizarii obiectivelor de performanta valabile pentru anul 2011 si/sau prevederile art. 31.6 din Contractul colectiv de munca 2008 - 2018 si/sau de rezultatele verificarii competentelor profesionale pe baza de interviu, dupa caz.

De asemenea, s-a precizat ca, avand in vedere ca, in urma consultarilor cu Sindicatul Lucratorilor Postali din Romania, s-a stabilit de comun acord ca posturile din structurile noi si cele modificate, aferente organigramei aprobate in data de 30.05.2012 sa fie ocupate prin verificarea competentelor profesionale pe baza de interviu.

La decizie a fost anexata lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate, contestatoarea avand la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare, calculate de la comunicarea deciziei pentru a-si exprima in scris consimtamantul cu privire la noul loc de munca.

Au fost acordate masuri de protectie sociala, respectiv salarii compensatorii in cuantum de 15 salarii de baza, potrivit art. 26.3 din Contractul colectiv de munca 2008 - 2018.

Fata de motivele de nulitate formala, in raport de prevederile art.78 C. Muncii se retin dispozitiile art. 76 alin. 1 lit.a C.muncii care dispun ca decizia de concediere va contine, in mod obligatoriu, motivele care determina concedierea.

Din punct de vedere jurisdictional, dispozitiile legale, nu pot fi interpretate in sensul unei obligatii exhaustive a angajatorului. Decizia de concediere este legala atata vreme cat temeiurile luarii masurii sunt indicate cu destula claritate pentru a se cunoaste motivele concrete ce au condus la decizia data. Nici simplele erori materiale nu pot atrage sanctiunea nulitatii, precizarea din cuprinsul deciziei ca ”FF (...) indeplinind functia de Sef Serviciu Regional” este o simpla eroare de redactare. In ceea ce priveste aspectele motivationale ale masurii, in speta, contrar sustinerile contestatoarei, decizia de concediere, chiar daca nu este formalist si riguros exacta, cuprinde suficiente elemente pentru identificarea temeiurilor faptice si juridice ale masurii unilaterale ale angajatorului. Astfel, s-a indicat ca temei de drept dispozitiile art.65 si art.66 si art.67 C.Muncii, precizandu-se scriptic :„concedierea salariatului/salariatei se dispune din motive care nu tin de persoana sa, ca urmare a desfiintarii efective a postului ocupat, ca o consecinta a modificarii organigramei C.N. Posta Romana S.A. prin Hotararea Consiliului de Administratie a C.N. Posta Romana
nr.31/30.05.2012
.” Chiar daca generice si lacunare, mentiunile angajatorului sunt suficiente totusi pentru a salvgarda formal actul decizional de la sanctiunea nulitatii prevazute de art.78 C.muncii. Totusi, angajatorul va fi tinut procesual de limitele decurgand din propriul act decizional, in conditiile in care raman pe deplin aplicabile dispozitiile art.79 C.Muncii ”in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei
alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere ”.

Or, in limitele astfel fixate, se retine de instanta de apel, ca angajatorul invocand ca temei al deciziei de incetare unilaterala a contractului individual de munca a contestatorului o procedura de concediere colectiva era tinut procesual, in temeiul art.272 C.muncii sa probeze in prezentul litigiu, respectarea intregului ansamblu normativ aplicabil, in speta art.68 - 74 C.muncii.

Potrivit disp. art. 66 Codul muncii, „concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi individuala sau colectiva”. In art. 68 din Codul muncii este definita concedierea colectiva, iar in urmatoarele articole legiuitorul a reglementat procedura care trebuie urmata in cazul unei concedieri colective, respectiv obligatiile care revin angajatorului. Astfel, potrivit disp. art. 69 alin. 1 Codul muncii, in cazul in care angajatorul intentioneaza sa efectueze concedieri colective, acesta are obligatia de a initia, in timp util si in scopul ajungerii la o intelegere, in conditiile prevazute de lege, consultari cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, cu privire cel putin la metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numarului de salariati care vor fi concediati si la atenuarea consecintelor concedierii prin recurgerea la masuri sociale care vizeaza, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesionala a salariatilor concediati. Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, in perioada in care au loc consultari, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentantilor salariatilor sa formuleze propuneri in timp util, angajatorul are obligatia sa le furnizeze toate informatiile relevante si sa le notifice, in scris, urmatoarele: a) numarul total si categoriile de salariati; b) motivele care determina concedierea preconizata; c) numarul si categoriile de salariati care vor fi afectati de concediere; d) criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere; e) masurile avute in vedere pentru limitarea numarului concedierilor; f) masurile pentru atenuarea consecintelor concedierii si compensatiile ce urmeaza sa fie acordate salariatilor concediati, conform dispozitiilor legale si/sau contractului colectiv de munca aplicabil; g) data de la care sau perioada in care vor avea loc concedierile; h) termenul inauntrul caruia sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numarului salariatilor concediati. Aceasta notificare prevazuta la art. 69 alin. 2 Codul muncii, trebuie comunicata in mod obligatoriu de catre angajator Inspectoratului Teritorial de Munca si Agentiei Teritoriale de Ocupare a Fortei de Munca, la aceeasi data la care a comunicat-o sindicatului sau reprezentantilor salariatilor (art. 70 Codul muncii).

Potrivit disp. art. 72 Codul muncii, in situatia in care, ulterior consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, potrivit prevederilor art. 69 si 71, angajatorul decide aplicarea masurii de concediere colectiva, acesta are obligatia de a notifica in scris inspectoratul teritorial de munca si agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca, cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere. Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, notificarea prevazuta la alin. (1) trebuie sa cuprinda toate informatiile relevante cu privire la intentia de concediere colectiva, prevazute la art. 69 alin. (2), precum si rezultatele consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, prevazute la art. 69 alin. (1) si art. 71, in special motivele concedierilor, numarul total al salariatilor, numarul salariatilor afectati de concediere si data de la care sau perioada in care vor avea loc aceste concedieri. O copie a notificarii prevazute se comunica de catre angajator in mod obligatoriu si sindicatului sau reprezentantilor salariatilor, la aceeasi data la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de munca si agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca (art. 72 alin. 3). Dispozitiile art. 69 si ale art. 72 Codul muncii sunt in concordanta si cu dispozitiile Directivei Consiliului 98/59/CE din 20 iulie 1998 privind armonizarea legislatiei statelor membre cu privire la concedierile colective.

Analizand prevederile art. 69 si ale art. 72 Codul muncii, se retine de catre instanta ca angajatorului ii revine obligatia de efectua doua notificari: una in perioada in care au loc consultarile cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, iar o a doua notificare in perioada ulterioara consultarilor, respectiv dupa ce angajatorul a luat decizia de a aplica masura concedierii colective. De altfel, aceste notificari au un continut relativ diferit, in sensul ca cea de-a doua notificare trebuie sa cuprinda unele elemente suplimentare fata de prima notificare. De asemenea, din cuprinsul dispozitiilor legale sus - mentionate rezulta ca cele doua notificari sunt obligatorii.

In cauza, in temeiul Hotararii nr. 31/30.05.2012 in data de 01.06.2012, intimata a comunicat notificarea
privind intentia de a efectua concedieri colective
catre Sindicatul Lucratorilor Postali din Romania (inregistrata la destinatar cu nr. 91/01.06.2012), catre Inspectoratul Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti (inregistrata la destinatar cu nr. 32562/01.06.2012) si catre Agentia Municipala pentru Ocuparea Fortei de Munca Bucuresti (inregistrata la destinatar cu nr. 9502/01.06.2012), aceasta notificare cuprinzand toate elementele prevazute de art. 69 alin. 2 Codul muncii. Potrivit notificarii, urmau a fi afectate de concediere un numar total de
772 de salariati,
din urmatoarele categorii : conducere 290; functional administrativ 407,auxiliar 55, operativ 20.

Desi in acord cu prevederile art.71 Codul Muncii in cuprinsul notificarii se prevede un termen de 10 zile la dispozitia sindicatului de la data notificarii pentru a propune masuri in vederea evitarii concedierii sau diminuarii numarului persoanelor afectate de masura,
in mod real angajatorul a stabilit
termen
i
n aceeasi zi
, pentru consultarile cu sindicatul - 01. 06.2012, 16,30 la sediul sau, cu incalcarea prevederilor legale indicate.

La aceeasi data de 01.06.2012, a fost incheiat un proces - verbal intre reprezentantii Sindicatului Lucratorilor Postali din Romania si cei ai C.N. Posta Romana S.A., prin care s-a stabilit ca unic criteriu de selectie al salariatilor afectati de concediere - pregatirea profesionala a acestora, aplicandu-se prin verificarea competentelor pe baza de interviu, de catre o comisie numita in acest sens. S-a prevazut de asemenea ca acest unic criteriu de selectie sa fie aplicat numai
dupa departajarea salariatilor tinand cont de rezultatele consemnate in fisele de evaluare a realizarii obiectivelor de performanta valabile pentru anul 2011.

La aceeasi data, 01.06.2012 a fost emisa adresa 6444/01.06.2012 prin care s-a stabilit ca posturile de executie ramase se vor ocupa prin concurs, cei interesati urmand a depune o cerere scrisa pana la data de 07.06.2012.

La data de 08.06.2012, contestatoarea a optat pentru posturile din cadrul COR Iasi - Activitate finaciar bancara si asigurari, activitate Control Exploatare Postala si Activitate posta Rapida. Intrucat i s-a solicitat o singura optiune, contestatoarea a optat pentru posturile din cadrul biroului Activitate finaciar bancara si asigurari. Prin decizia 209/15.06.2012 au fost desemnate comisiile de concurs, iar la data de 20.06.2012 a avut loc sustinerea interviului.

Ulterior, la data de 27.06.2012, intimata a emis (in conformitate cu disp. art. 72 Codul muncii) Notificarea deciziei aplicarii masurii de concediere colectiva nr. 101/7286 si a comunicat-o catre Inspectoratul Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti (inregistrata la destinatar cu nr. 4246/27.06.2012). Potrivit acesteia, masura concedierii va afecta un numar
548 salariati
din urmatoarele 121 conducere, functional administrativ 423 si auxiliar 4. In recurs, societatea angajatoare a facut dovada comunicarii celei de a doua notificari catre Agentia Municipala pentru Ocuparea Fortei de Munca Bucuresti, inregistrata sub nr. 11083/21.06.2012 si catre catre Sindicatul Lucratorilor Postali din Romania, inregistrata sub nr.109/27.06.2012. Desi contestatoarea recurenta s-a inscris in fals cu privire la realitatea acestor inscrisuri, pana la o masura judiciara de invalidare, inscrisurile beneficiaza de prezumtia de validitate si legalitate, astfel incat trebuie apreciat ca recurenta a depus dovezile necesare privitoare la inaintarea celei de a doua notificari legale. Apararea reclamantei recurente referitoare la aplicarea dispozitiilor art.139 din c.pr.civ din 1865, in conditiile in care angajatorul a depus doar o copie a notificarii si nu originalul acesteia nu poate fi retinuta, fata de prevederile art.72 alin.3 C.muncii care prevede expres ca „angajatorul are obligatia sa comunice
o copie
a notificarii prevazute la alin.1 sindicatului (...).”

Se retine insa ca
aceeasi data, 27.06.2012,
reprezenta termenul limita pentru formularea contestatiilor la concursul organizat in data de 20.02.2012, reclamanta FF depunand contestatie la data de 26.06.2012 fata de rezultatele concursului. Contestatia a fost solutionata,
mult ulterior
, la data de 03.07.2012,
dupa data la care societatea deja notificase numarul total al persoanelor afectate de concediere
.

Fata de limitele probatiunii judiciare, se retine ca din intreaga documentatie depusa de intimata , nu se regaseste vreun alt act intern al angajatorului privitor la decizia finala privind masura concedierii colective. In preambulul deciziei contestate se mentioneaza ca masura concedierii s-a decis in „baza
Hotararii Consiliului de administratie nr.31/30.05.2012 prin care s-a aprobat noua structura organizatorica a CN Posta Romana si s-a hotarat desfiintarea unui numar de 772 de posturi”.
Prin decizia 140/30.05.2012 s-a decis implementarea cu data de 31.05.2012 a structurii organizatorice a C.N. Posta Romana S.A. corespunzatoare organigramelor aprobate prin Hotararea Consiliului de Administratie 31/30.05.2012”.

Este real ca prevederile normative nu realizeaza vreo conditionare formala sau substantiala relativ la actul decizional intern prin care
se initiaza
procedura concedierii colective, insa acest proces nu poate avea caracter formalist si exclusiv aparent. In acest sens, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a retinut in interpretarea Directivei Consiliului 98/59/CE din 20 iulie 1998 „ratiunea de a fi si eficienta consultarilor cu reprezentantii lucratorilor presupun stabilirea factorilor care trebuie luati in considerare in cursul acestora, dat fiind ca este imposibil sa se poarte consultari in mod corespunzator si in conformitate cu obiectivele acestora fara a se stabili elementele pertinente privind concedierile colective preconizate. Aceste obiective sunt, potrivit termenilor articolului 2 alineatul (2) din Directiva 98/59, acelea de a evita concedierile colective sau de a reduce numarul de lucratori afectati, precum si posibilitatile de a atenua consecintele (a se vedea Hotararea Junk, citata anterior, punctul 38). Or, in cazul in care se prevede numai o decizie care ar determina concedieri colective si, prin urmare, astfel de concedieri sunt numai o probabilitate, iar factorii pertinenti pentru consultari nu sunt cunoscuti, obiectivele mentionate nu ar putea fi atinse. In schimb, a lega nasterea obligatiei de consultare prevazute la articolul 2 din Directiva 98/59 de adoptarea unei decizii strategice sau comerciale care impune concedieri colective de lucratori pare de natura sa lipseasca partial aceasta obligatie de efectul sau util. Astfel, dupa cum reiese din alineatul (2) primul paragraf al articolului 2 mentionat, consultarile se refera in special la posibilitatile de a evita sau de a reduce concedierile colective preconizate.
Or, o consultare ce ar debuta in conditiile in care a fost deja adoptata o decizie care impune concedieri colective nu ar mai putea avea in mod util ca obiect examinarea alternativelor posibile in vederea evitarii acestora
.” (Cauza C-44/08, Hotararea Curtii (Camera a patra) din 10 septembrie 2009, Akavan Erityisalojen Keskusliitto AEK ry si altii , ant.cit, Concluzii si paragrafele 46,47).

In consecinta, in sarcina societatii angajatoare exista obligatia substantiala si procedurala de a dovedi respectarea formalitatilor legate de realizarea si comunicarea notificarilor legale, dar si de a dovedi existenta
deciziei, ulterioare consultarilor,
de a aplica masura concedierii colective. Or, in cadrul probatiunii judiciare, intimata-recurenta a depus exclusiv Hotararea din 31/30.05.2012 prin care „se
aproba organigrama noii structuri a C.N „Posta Romana” S.A
si se mandateaza directorul general Ion Smeianu sa ia masurile legale ce se impun pentru implementarea structurii organizatorice.

De altfel, in raport de preederile art. 79 C.Muncii, astfel cum au fost stabilite anterior, angajatorul nici nu avea posibilitatea de a dovedi legalitatea concedierii, peste cuprinsul deciziei nr. 931/04.07.2012 in care se invoca drept temei al concedierii exclusiv
Hotararea 31/30.05.2012
.

In consecinta, angajatorul nu a probat in prezentul litigiu respectarea prevederilor art.72 C.Muncii,
lipsind decizia de aplicare a masurii concedierii colective, ulterior consultarilor cu sindicatul sau reprezentatii salariatilor.
De altfel, desi in recurs s-a solicitat in mod repetat explicitarea concreta a modalitatii de reorganizare, cauzele care au condus la diferentele numerice de personal cuprinse in cele doua notificari si realizarea unei corespondetei intre posturile ce figureaza in cele doua organigrame din 01.04.2012 si

2012. nici unul din aceste aspecte nu a fost lamurit si nici probat.

Or, o astfel de determinare era necesara si in raport de prevederile Directivei 98/59/CE a Consiliului care defineste la art.1 lit.a notiunea de "concedieri colective” ca reprezentand concedierile efectuate de un angajator dintr-unul sau mai multe motive, fara legatura cu persoana lucratorului, in cazul in care, conform optiunii statelor membre, numarul concedierilor este: (i) fie, pentru o perioada de 30 de zile:

de cel putin 10 in unitatile care incadreaza in mod normal mai mult de 20 si mai putin de 100 de lucratori;

de cel putin 10
%
din numarul lucratorilor in unitatile care incadreaza in mod normal cel putin 100, dar nu mai mult de 300 de lucratori;

de cel putin 30 in unitatile care incadreaza in mod normal cel putin 300 de lucratori;

Curtea de Justitie a Uniunii Europene a retinut ca ”
in sensul vizat de Directiva 98/59, poate constitui o „unitate” in cadrul unei intreprinderi o entitate distincta, caracterizata printr-o anumita continuitate si stabilitate, care este destinata executarii uneia sau mai multor sarcini determinate si care dispune de o echipa de lucratori, precum si de mijloace tehnice si de o anumita structura organizatorica de natura a-i permite indeplinirea acestor sarcini. Tinand cont ca obiectivul urmarit de Directiva 98/59 are in vedere in special efectele socio- economice pe care concedierile colective
ar putea sa le determine intr-o anumita conjunctura locala si intr-un mediu social determinat,
pentru a putea fi calificata drept „unitate”, entitatea in cauza nu ar trebui sa fie obligatoriu caracterizata de un anumit grad de autonomie juridica, nici de o autonomie economica, financiara, administrativa sau tehnologica. Urmand, de altfel, acest rationament, Curtea a apreciat ca, pentru definirea notiunii „
unitate ”, nu este esential faptul ca unitatea in cauza dispune sau nu de o conducere care sa poata efectua in mod independent concedieri colective (hotararea Rockfon, citata anterior, punctul 34 si punctul 2 din dispozitiv). In acelasi sens, nu este necesara nici o separare geografica fata de celelalte unitati si instalatii ale intreprinderii
” * C -270/05 , Hotararea Curtii , (Camera intai), 15 februarie 2007, Athinaiki Chartopoii'a AE impotriva L. Panagiotidis si altii, cu participarea Geniki Synomospondia Ergaton Elladas (GSEE), ECLI:EU:C:2007:101, paragrafele 26-29). In consecinta era in sarcina angajatorului (directiva avand efect direct in prezenta cauza) sa stabileasca situatia posturilor in cadrul
Directiei Regionale de Posta Nord Est,
atat inainte, dar mai ales dupa reorganizare , obligatie de care nu se putea exonera doar prin prezentarea de organigrame si liste de posturi aplicabile la nivel national.

Potrivit art.78 Codul muncii concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.

Trebuie, de asemenea, subliniat ca procedura concedierii colective este un proces reorganizational substantial care impune insa reflectarea procedurala a tuturor schimbarilor intervenite in structura angajatorului si stabilirea clara, transparenta si obiectiva a tuturor masurilor luate. In acest sens, daca oportunitatea desfiintarii unor locuri de munca este atributul exclusiv al angajatorului, efectivitatea, realitatea si seriozitatea desfiintarii locului de munca intra in competenta instantelor judecatoresti sesizate prin contestatia salariatului concediat.

Trebuie subliniat ca dreptul angajatorului la reorganizarea activitatii sale nu este un drept absolut, ci el cunoaste limitarile legale ce decurg din necesitatea protectiei drepturilor salariatilor, protectie sporita, in acord cu principiile Directivei 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 (paragraf 2), protectie statuata legal prin prevederile art.64-74 C.Muncii.

Recurenta intimata s-a aparat constant in prezentul litigiu sustinand ca postul de conducere al contestatoarei a fost desfiintat alaturi de celelalte posturi de conducere, situatie in care era irelevanta situatia sa profesionala anterioara concedierii, inclusiv evaluarea sa profesionala, in raport de prevederile art.69 alin.3 Codul Muncii. De asemenea, s-a sustinut constant ca rezultatele concursului au vizat ocuparea unui alt post de executie din cadrul Postei Romana, concurs fara relevanta sub aspectul postului de conducere detinut de contestatoare recurenta si desfiintat prin procedura concedierii colective.

Tezele defensive ale recurentei intimate sunt doar partial reale si, in consecinta, fundamenteaza un silogism judiciar eronat. Pe de o parte, trebuie subliniat ca nu postul reclamantei s-a desfiintat, asa cum sustine recurenta intimata, ci s-a desfiintat o intreaga structura organizatorica interna societatii parate - Directia Regionala de Posta Nord-Est (o unitate in sensul Directivei 98/59/CE) avand un total de 5309 de posturi , masura dublata insa de reinfiintarea mai multor structuri, inclusiv Centrul Operational Regional caruia i-au fost alocate doar un numar de 43 de posturi. Or, recurenta este in eroare in conditiile in care se refera exclusiv la desfiintarea postului reclamantei recurente.

Din punct de vedere juridic trebuie distins intre o procedura de concediere colectiva realizata prin suprimarea anumitor posturi din schema de incadrare (de ex. 5 posturi contabil) procedura ce afecteaza exclusiv numarul posturilor - interesand ulterior exclusiv selectia lucratorilor si o procedura bazata pe o modificare organica si substantiala a intregii structuri a angajatorului, fiind repozitionata si schimbata intreaga organigrama interna. In aceasta ultima ipoteza, revine angajatorului sarcina de a face dovada modalitatii concrete de reorganizare, echivalarea dintre vechile posturi si noile posturi, determinarea posturilor efectiv vacante suprimate, s.a In cauza, ramane total obscura modalitatea prin care parata a stabilit lucratorii care
nu
au fost afectati de masura concedierii colective sau persoanele care au intrat in procedura de selectie prin concurs, in conditiile in care asa cum s-a subliniat toate structurile organizationale au fost supuse procesului de reorganizare, grilele de incadrare fiind total diferite.

In acest sens, desi s-a solicitat recurentei sa justifice situatia tuturor salariatilor incadrati anterior in cadrul departamentului economic din cadrul Regionalei Nord-Est, aceasta s-a limitat la a sustine ca parte din personal a „fost preluat pe central” fara a se determina criteriile aplicabile si operabile in concret.

Din aceasta perspectiva, ramane lipsita de orice relevanta judiciara in prezenta cauza situatia concursurilor realizate de intimata recurenta in conditiile in care nu s-au putut verifica, din punctul de vedere al legalitatii procedurii concedierii, existenta unor garantii minimale de obiectivitate si transparenta in chiar initierea procedurilor de selectie a personalului. Faptul ca s-a statuat jurisdictional irevocabil prin decizia nr. 197/16.02.2015 ca angajatorul putea recurge la proba interviului, nefiind tinut a respecta dispozitiile Contractului colectiv de munca nu interfereaza cu aspectele litigioase din prezenta cauza, referitoare la legalitatea insasi a procedurii concedierii colective. Intreaga structura defensiva a intimatei releva eludarea principiilor de baza ale institutiei concediere colective, ce vizeaza in principal respectarea unui set minimal de reguli imperative de protectie a salariatilor. Un argument in acest sens este chiar sustinerea recurentei care se prevaleaza defensiv de faptul ca reclamanta la data de ”24.05.2012, prin cererea inregistrata sub nr 270/23780, a comunicat Directorului General al Companiei Nationale Posta Romana S.A. acceptul privind trecerea pe alta functie - de executie - in unul din domeniile: operational ( posta rapida, gestionare retea, etc) ”. Or, la data de 24.05.2012 era inaplicabila orice procedura de concediere colectiva si in consecinta lipsita de orice efecte juridice prezumtiva ”optiune ” a reclamantei.

Din punct de vedere al dreptului substantial, angajatorul este cel chemat in primul rand sa aplice normele referitoare la concedierea colectiva, instanta intervenind doar subsidiar si numai la sesizarea uneia din partile raportului de munca. Mai mult, angajatorul trebuie sa prezinte toata documentatia care sa reflecte exact si obiectiv intreg procesul reorganizational si care sa permita instantei sa verifice in concret si punctual toate permutarile de posturi si corelativ de salariati, obligatii neindeplinite in prezenta cauza.

Din punct de vedere legal simpla restructurare si repozitionare a unitatilor operationale ale angajatorului nu echivaleaza cu desfiintarea efectiva a locurilor de munca, dupa cum nici redenumirea acestora nu poate valora juridic cauza reala si serioasa a incetarii contractelor de munca sau de mentinere numai a anumitor lucratori in derularea raporturilor de munca. Un argument in acest sens, sunt dispozitiile art.74 la care s-a facut trimitere anterior care stabilesc ca ”in termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, salariatul concediat prin concediere colectiva are dreptul de a fi reangajat
pe postul reinfiintat in aceeasi activitate,
fara examen, concurs sau perioada de proba”. Or, in conditiile in care legea recunoaste salariatului concediat dreptul la reangajare intr-un interval de 45 ulterior incetarii raporturilor de munca,
cu atat mai mult (argument de tip a fortiori) acest drept este intrisec garantiilor aferente procedurilor de reorganizare si concediere colectiva,
pentru ca masura incetarii raporturilor de munca sa nu fie o expresie a arbitrariului si autocratiei depline a angajatorului. In acest sens, era in sarcina angajatorului de a stabili corespondenta faptica intre posturile desfiintate si cele infiintate, avand in vedere ca este indubitabil ca ele erau alocate
aceleasi activitati
a angajatorului si a comunica toate aceste informatii salariatilor. Faptul ca noile posturi nu se suprapuneau identic cu cele din vechea structura nu este un argument de natura a inlatura aplicabilitatea prevederilor art.74 C.Muncii, iar analiza instantei nu poate fi doar formala si la nivel strict aparent, controlul jurisdictional efectuat trebuind sa respecte cerintele de obiectivitate si analiza sistemica.

Pe de alta parte, in limitele art. 79 C.muncii, in cuprinsul deciziei de concediere, s-a indicat ca la luarea masurii de concediere colectiva, criteriile de stabilire a ordinii de prioritati s-a tinut seama de prevederile legale privind: rezultatele consemnate in fisele de evaluare a realizarii obiectivelor de performanta valabile pentru anul 2011 si/sau prevederile art. 31.6 din Contractul colectiv de munca 2008 - 2018 si/sau de rezultatele verificarii competentelor profesionale pe baza de interviu. Simpla enumerare imprecisa a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritati nu salvgardeaza angajatorul de obligatiile imperative ce ii revin, iar apararea potrivit careia in cazul contestatoarei nu s-a avut in vedere evaluarea profesionala intrucat postul de conducere a fost desfiintat, reprezinta o aparare noua, peste continutul deciziei de concediere care nu exclude utilizarea acestui criteriu.

In consecinta, in mod corect prima instanta a apreciat ca si din aceasta perspectiva decizia contesta este nelegala

In consecinta, pentru toate aceste argumente, tinand de incalcarea repetata si evidenta a garantiilor legale minimale in realizarea procedurii concedierii colective, fata de prevederile art.78 Codul Muncii, recursul formulat de recurenta intimata Compania Nationala Posta Romana S.A pe capatul principal de cerere este nefondat.

In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la reintegrarea contestatoarei, se retine ca in acord cu prevederile art.80 C.muncii, in limitele legale ale efectelor anularii deciziei de concediere, instanta, prin repunerea partilor in situatia anterioara, a obligat angajatorul la reintegrarea contestatoarei in postul detinut anterior emiterii deciziei nr. 931/04.07.2012.

In acest context, sustinerile recurentei la gresita solutionare a acestui petit, in conditiile in care postul a fost total desfiintat, precum si structura din care facea parte, precum si apararile recurentei FF sunt lipsite de suport legal. Astfel, dispozitiile art.80 C.muncii stabilesc imperativ limitele in care poate dispune instanta, facand o aplicatie in materia raporturilor de munca a regulilor generale privind efectele nulitatii. Cauza incetarii raporturilor de munca fiind nelegala, in mod corespunzator reluarea raporturilor de munca se va realiza in aceleasi conditii si circumstante ca in totala absenta deciziei de incetare, angajatorul neputand produce vreun efect juridic prin fapta sa apreciata jurisdictional ca fiind contrara legii.

De altfel, in acest sens, potrivit art.24 din Carata Sociala Europeana, ratificata de Romania prin Legea 74 din 1999, toti lucratorii au dreptul la protectie in caz de concediere. In vederea exercitarii dreptul la protectie in caz de concediere, partile se angajeaza sa recunoasca: a) dreptul lucratorilor de a nu fi concediati fara un motiv intemeiat, legat de aptitudinea sau de conduita acestora ori de cerintele de functionare a intreprinderii, a institutiei sau a serviciului; b) dreptul lucratorilor concediati fara motiv intemeiat la o indemnizatie adecvata sau la o alta reparatie corespunzatoare.

In aplicarea acestor dispozitii, s-a retinut ca ” in timp ce articolul 24 nu se refera in mod explicit la ”reintegrarea” , acesta prevede dreptul lucratorilor la indemnizatie adecvata sau
la o alta reparatie corespunzatoare.
Comitetul considera ca ”alta reparatie corespunzatoare” ar trebui sa includa ”reintegrarea” ca unul dintre remediile disponibile la indemana instantelor nationale (vezi Concluzii 2003, Bulgaria). Posibilitatea de acordarea a acestui remediu recunoaste importanta repunerii angajatului inapoi in relatia de munca, care sa nu fie cu nimic mai nefavorabila decat cea de care a beneficiat anterior. Daca reintegrarea este adecvata intr-un caz special, este o chestiune care tine de instantele judecatoresti nationale a decide. Comitetul reaminteste ca a statuat in mod constant ca reintegrarea ar trebui sa fie disponibila ca un remediu in baza mai multor altor prevederi ale Cartei astfel cum a fost interpretat de Comitet, de exemplu, in conformitate cu articolul 8§2 si 27§3” ( Comitetul European pentru Drepturi Sociale,
Finnish Society of Social Rights v. Finland Complaint No. 106/2014, Decizia publicata in 31.01.2017).

In consecinta, reintegrarea reclamantei are ca scop asigurarea remediului jurisdictional deplin si eficient in vederea protectiei salariatului in caz de concediere nelegala, remediu prevazut de dispozitiile art.80 alin.2 C.muncii si aplicabil imperativ si in toate situatiile, fara distinctie.

Fata de aceste considerente si acest motiv de recurs trebuie apreciat ca nefondat.

In ceea ce priveste cererea intimatei recurente de obligare a contestatoarei la plata salariilor compensatorii primite, se retine prioritar ca prin calea de atac nu a fost devoluat acest aspect, astfel ca instanta de recurs nu se poate pronunta asupra acestei pretentii. De altfel, in acest sens sunt si dispozitiile art.281 ind.2a din Codul de procedura civila din 1865 ce se aplica in prezenta cauza, dispozitii potrivit carora completarea hotararii nu se poate solicita pe calea apelului sau recursului, ci numai in procedura prevazuta de art.282 ind .1 c.pr.civ.

In ceea ce priveste recursul formulat de reclamanta, desi sentinta pronuntata este legala sub aspectul modalitatii de solutionare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecata, aceasta apare ca fiind netemeinica in raport de probele administrate in recurs, proba permisa in raport de prevederile Codului de procedura civila din 1865, ce guverneaza prezenta cauza.

Avand in vedere prevederile art.305 C.pr.civ din 1865, faptul ca recurenta contestatoare a facut dovada prin chitanta nr. 82/19.03.2013 emisa de avocat, a cheltuielilor de judecata avansate la fond in cuantum de 2000 lei, avand in vedere exclusiv pretentiile solutionate in cauza 4085/99/2013, curtea admite recursul formulat si modifica sentinta civila, in sensul ca obliga intimata la plata in favoarea contestatoarei a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata in fond.