Momentul de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sanctiunii disciplinare

Prin sentinta civila nr. 4227 din 2 septembrie 2014, pronuntata de Tribunalul Dolj, a fost admisa contestatia formulata de contestator M. I. D. in contradictoriu cu intimata F.O.C. S-a constatat nulitatea absoluta a deciziei nr. 4/10.01.2014 emisa de intimata.

A fost obligata intimata catre contestator la 1000 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut , referitor la termenul 30 de zile calendaristice prevazut de art. 252 alin 1 Codul muncii, ca acesta curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridica abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare (director, director general, administrator, presedinte, etc.) a luat cunostinta despre savarsirea abaterii (printr-o nota de constatare, referat, proces verbal etc.) avand o data certa prin inregistrarea in registrul general al societatii.

Curgerea termenului de 30 zile calendaristice conduce la prescrierea dreptului de a aplica sanctiuni disciplinare.

Termenul de 6 luni curge de la un moment obiectiv: data savarsirii abaterii disciplinare. In interiorul sau angajatorul trebuie sa ia cunostinta de savarsirea acestei abateri si tot aici se va incadra si termenul de 30 de zile

In cauza dedusa judecatii, instanta de fond a retinut ca termenul de 30 de zile nu este respectat. Pentru fapta savarsita la data de 16.11.2013, constatata, in fapt, de insusi, managerul institutiei, si pentru care intocmeste Referatul cu subtitlu "autosesizare" din 12.12.2013, acelasi manager a emis Decizia de sanctionare la data de 10.01.2014., cu depasirea termenului de 30 de zile.

Managerul institutiei , ca si persoana fizica, care percepe personal o fapta nu se poate disocia de calitatea de angajator cat timp el insusi reprezinta persoana juridica, in sarcina careia opereaza obligatia respectarii unui termen procedural legal.

Asadar, dreptul angajatorului de a emite decizia de sanctionare a fost prescris. Angajatorul nu se poate prevala de termenul de 6 luni deoarece acest termen opereaza pentru cazurile in care acesta, din orice motive ,nu a luat la cunostinta de savarsirea faptei in termenul de 30 de zile dar mai are la dispozitie suficient timp (5 luni) pentru identificarea abaterii si a faptuitorului, pentru aceste considerente apreciindu-se decizia de sanctionare este nula.

Pe de alta parte, tribunalul a constatat ca decizia este deficitara din perspectiva art. 252 alin 2 lit. a Codul muncii.

Legea impune ca in decizie sa se precizeze "descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;"

Motivarea deciziei nu este de natura sa suplineasca sintagma "descrierea faptei" prevazuta de lege mai ales ca un comportament neadecvat si o sfidare pot fi percepute de catre participantii la viata sociala absolut subiectiv. Si din aceasta perspectiva s-a apreciat ca decizia este criticabila, iar instanta a constatat nulitatea acesteia.

Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat apel parata, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului s-a aratat ca instanta de fond a apreciat eronat ca termenul de 30 zile prevazut de art.252 alin.1 Codul muncii nu este respectat, intrucat decizia de sanctionare a fost emisa la 10 ianuarie 2014, inauntrul termenului de 30 zile calculat de la data intocmirii referatului de catre Comisia de cercetare disciplinara.

A mai aratat ca tot eronat instanta de fond a apreciat ca decizia de sanctionare este deficitara din perspectiva art.252 alin.2 lit.a Codul muncii, intrucat in decizie nu se puteau mentiona jignirile pe care si le-au adresat reciproc cei doi salariati. A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei si respingerea contestatiei.

In drept, apelul a fost intemeiat pe dispozitiile art.466 si urm. Cod procedura civila.

Prin Decizia civila nr. 458/28.01.2015, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de parata, a schimbat sentinta, in sensul ca a respins contestatia

S-a apreciat ca instanta de fond a retinut in mod eronat ca au fost incalcate dispozitiile art.252 alin.1 Codul muncii, motivand ca managerul institutiei a constatat personal savarsirea faptei la 16.11.2013, fiind intocmit referatul cu subtitlul Autosesizare din 12.12.2013, iar acelasi manager a emis decizia de sanctionare la 10 ianuarie 2014. S-a mai retinut ca managerul institutiei , ca si persoana fizica, care percepe personal o fapta nu se poate disocia de calitatea de angajator cat timp el insusi reprezinta persoana juridica, in sarcina careia opereaza obligatia respectarii unui termen procedural legal.

Prin retinerea incidentei prescriptiei dreptului angajatorului de a emite decizia de sanctionare ,instanta de fond a facut aplicarea gresita a dispozitiilor art. 251 alin.1 Codul muncii, incalcand si decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii.

In conformitate cu prevederile art. 252 alin.1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.

Prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii, au fost admise recursurile in interesul legii declarate de Avocatul Poporului si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si s-a stabilit ca in interpretarea si aplicarea art. 252 alin. 1 din Codul muncii, republicat, momentul de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sanctiunii disciplinare este data inregistrarii raportului final al cercetarii disciplinare prealabile la registratura unitatii.

S-a retinut ca termenul de 30 de zile nu poate curge decat de la data la care, in urma finalizarii cercetarii disciplinare prealabile, fapta salariatului a fost calificata ca abatere disciplinara si a fost adusa la cunostinta reprezentantului angajatorului abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare, prin inregistrarea raportului final asupra cercetarii disciplinare la registratura unitatii.

Aceasta deoarece fapta dobandeste caracteristicile unei abateri disciplinare numai dupa finalizarea procedurii cercetarii disciplinare prealabile, care are atat caracter obligatoriu, cat si anterior oricarei alte masuri, astfel cum rezulta din chiar denumirea sa. Doar in momentul identificarii elementelor cerute pentru existenta unei abateri disciplinare se poate vorbi despre incunostintarea angajatorului asupra savarsirii acesteia.

Aceasta decizie a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 817/2012 din 5 decembrie 2012, fiind obligatorie pentru instante de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, conform ar. 517 alin.4 Cod Procedura Civila.

In speta, referatul (sesizarea) prin care s-a adus la cunostinta comisiei de disciplina a savarsirii abaterii disciplinare a fost inregistrat la 12.12.2013, iar decizia de sanctionare a fost emisa la 10 ianuarie 2014, inauntrul termenului de 30 zile prevazut de art.252 alin.1 din Codul muncii, neavannd relevanta ca managerul a constatat personal savarsirea faptei la 16.11.2013.

Curtea a constatat ca instanta de fond a facut aplicarea gresita si a dispozitiilor art.252 alin.2 lit.a Codul muncii, care prevede ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizia de sanctionare se cuprinde in mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, in conditiile in care decizia de sanctionare disciplinara cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara.

Astfel, la art.2 din decizia nr. 4/10 ianuarie 2014, pe langa mentiunea ca intimatul contestator „a avut un comportament neadecvat sfidand prezenta dirijorului la pupitru”, se mentioneaza si ca cei doi salariati ,,au continuat cearta, afectand si mai mult buna desfasurarea a repetitiei”.

Pe langa imprejurarea ca, in cuprinsul deciziei, angajatorul nu putea reproduce cuvintele pe care si le-au adresat cei doi salariati, fiind suficienta sintagma „comportament neadecvat”, in plus, sintagma din finalul art. 2 din decizia de sanctionare precizeaza in mod expres ca intre cei doi s-a continuat cearta inceputa, aspect ce a afectat buna desfasurare a repetitiei.

Instanta de apel nu a mai analizat temeinicia deciziei de sanctionare, intrucat prin contestatia formulata la instanta de fond, contestatorul a solicitat doar constatarea nulitatii absolute a deciziei de sanctionare, intemeiata pe dispozitiile art. 252 alin.1 si alin.2 lit. a Codul muncii, fara a formula critici cu privire la temeinicia acestei decizii de sanctionare, in cauza fiind incidente dispozitiile art. 22. alin. 6 Cod Procedura Civila, in conformitate cu care judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii.
(Decizia civila nr.458/28 ianuarie 2015 - Sectia I civila, rezumat judecator Elena Stan)