Modificari de pedepse. Contopirea pedepselor. Hotarari de condamnare pronuntate in strainatate. Instanta competenta.

 

Cod penal, art.6

                                                                  

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 168 din  21 octombrie 2015

 

Prin sentinta penala nr.861 din data de 18 august 2015 pronuntata de Tribunalul Dambovita, s-a respins ca nefondata cererea formulata de catre condamnatul U. M.M
.

Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut pe baza materialului probator si mijloacelor de proba, ca prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr. 2484/120/2015 la 21.05.2015, condamnatul U.M. M.

a solicitat contopirea pedepselor care i-a fost aplicate prin hotararile nr. 6018/09 din 26.06.2009 pronuntata in dosarul nr. 42915/07/NRPM si nr.1864/10 din 29.09.2010 pronuntata in dosarul nr. 35945/09 de Tribunalul Roma.

La dosar a fost inaintata sentinta penala nr. 80 din 04.04.2014 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, prin care au fost recunoscute hotararile nr. 6018/09 din 26.06.2009 pronuntata in dosarul nr. 42915/07/NRPM si nr.1864/10 din 29.09.2010 pronuntata in dosarul nr. 35945/09 de Tribunalul Roma.

Examinand cererea formulata, instanta de fond a constatat ca este nefondata, pentru urmatoarele considerente:

Contestatorul se afla in executarea unei pedepse rezultante de 15 ani, 2 luni inchisoare si 5000 de euro amenda, in urma reunirii (cumularii) de catre instantele italiene a doua pedepse cu inchisoarea, respectiv pedeapsa de 10 ani, 2 luni inchisoare si 5000 de euro amenda, aplicata prin Hotararea nr. 6018/09 din 26 martie 2009 a Tribunalului Roma, definitiva la 02 decembrie  2010, respectiv pedeapsa de 5 ani inchisoare, aplicata acestuia prin Hotararea nr. 1864/10 din 29 septembrie 2010, definitiva la data de 22 septembrie 2012.

  Prin sentinta penala nr. 80/04.04.2014 a Curtii de Apel Ploiesti, definitiva prin neapelare, la data de 27 mai 2014,  s-a admis sesizarea formulata de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti si s-a dispus recunoasterea celor doua hotarari anterior mentionate, astfel cum au fost cumulate acestea de catre instantele italiene, fapt ce a rezultat din certificatul privind situatia executarii, emis de catre Parchetul Republicii de pe langa Tribunalul Ordinar din Roma.

S-a aratat ca nu exista in legislatia romana nici o dispozitiei legala, nici in Codul de procedura penala, nici in legea privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, care sa prevada posibilitatea instantei romane de a interveni in solutia adoptata pe fondul cauzei de catre o instanta straina, aplicand norme de drept penal din dreptul intern, in situatia in care o persoana a fost judecata si condamnata definitiv de catre instanta straina.

Dispozitiile invocate de catre contestator in cererea sa, anume prevederile art. 33 si 34 din Codul penal anterior, nu sunt aplicabile contestatorului U. M. M., ci doar persoanelor judecate si condamnate de catre instantele romane.

Pentru considerentele anterior expuse s-a respins ca nefondata cererea formulata de catre condamnatul U. M. M
.

Impotriva sentintei penale nr. 861 din data de 18 august 2015 pronuntata de Tribunalul Dambovita, in termen legal, a formulat contestatia condamnatul U. M. M. care a criticat solutia pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea caii de atac, contestatorul a aratat ca prin decizia nr. 13 din 5 iunie 2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a statuat ca dispozitiile art.6 din Codul penal sunt aplicabile si in cazul hotararilor de condamnare pronuntate de un stat strain daca au fost recunoscute conform Legii nr.302/2004.

A sustinut ca disp. art.6 Cod penal sunt aplicabile in cauza si a solicitat aplicarea dispozitiilor referitoare la concursul de infractiuni cu privire la pedepsele stabilite prin sentintele de condamnare dispuse de autoritatile din Italia, intrucat cumulul aritmetic a devenit incompatibil cu regimul sanctionator al concursului de infractiuni.

Totodata, a precizat ca obiectul cererii formulate nu este acela de recontopire a unor pedepse care au fost deja contopite, asa cum gresit s-a interpretat la instanta de fond, ci o cerere de aplicare a legii penale mai favorabile, conform art.6 Cod penal.

Cu ocazia dezbaterilor contestatorul, prin avocat desemnat din oficiu a invocat necompetenta materiala a Tribunalului Dambovita.

Analizand contestatia formulata de condamnatul U. M., prin prisma criticilor formulate, precum si din oficiu, Curtea a retinut ca aceasta nu este fondata pentru considerentele care vor fi expuse in continuare:

Referitor la competenta materiala de solutionare a cererii formulata de contestatorul condamnat U.M.M.,

Curtea a retinut ca la data de 21 mai 2015, Tribunalul Dambovita a fost investit cu solutionarea cererii de contopire a pedepselor aplicate prin sentinte pronuntate de instante din Italia si care au fost recunoscute prin sentinta nr.80 din 4 aprilie 2014 a Curtii de Apel Ploiesti, in dosarul nr. 231/42/2014.

Contestatorul U. M. M. a suferit urmatoarele condamnari:

1.Prin hotararea nr.6018/09 din 26 martie 2009 pronuntata in dosarul nr.42915/07 NRPM- Nr.9030/08 RG GIP pronuntata de Tribunalul Roma, definitiva la data de 2 decembrie 2010, a fost condamnat le pedeapsa de 10 ani, 2 luni inchisoare si 5.000 euro amenda pentru comiterea infractiunilor de talharie calificata si viol, prev. de Codul penal italian in art.110,628 alin.1-3; art.110-605 Cod penal; art.110-605 Cod penal.

2. Prin sentinta nr.1864/10 din 29 septembrie 2010 pronuntata in dosarul nr. 35945/09 NR -33577/09 RG-GIP ramasa definitiva la data de 22 septembrie 2012, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de viol prev. de art.110-61 pct.4 si 5 ; 609 alin.1,2, 3; 609 alin.1 pct.4 Cod penal italian.  

Potrivit certificatului privind situatia executarii, emis de Parchetul Republicii de pe langa Tribunalul Ordinar din Roma - Biroul executari penale a dispus reunirea ( cumulul ) pedepselor concurente, contestatorul avand de executat 15 ani, 2 luni inchisoare si 5.000 euro amenda.

 Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti a solicitat Curtii de Apel Ploiesti  ca in baza cererii formulate de Ministerul Justitiei din Italia, sa se dispuna de catre instanta de judecata transferarea persoanei condamnate intr-un penitenciar din Romania, pentru a continua executarea pedepsei de 10 ani si 2 luni inchisoare.

Curtea de Apel Ploiesti prin sentinta penala nr.80/04.04.2014 pronuntata in dosarul nr. 231/42/2014, definitiva la data de 27 mai 2014, a recunoscut sentintele penale pronuntate in Italia si a dispus transferul condamnatului intr-un penitenciar din Romania in vederea executarii pedepsei cumulate de 10 ani si 2 luni inchisoare.

In raport de obiectul cauzei, s-a constatat ca potrivit art.595 alin.2 Cod procedura penala instanta competenta sa dispuna asupra modificarii pedepsei este instanta de executare a ultimei hotarari sau, in cazul in care persoana condamnata se afla in stare de detinere, instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere.

In opinia Curtii, in cauza de fata, avand in vedere ca petentul condamnat U.M. a solicitat contopirea unor pedepse aplicate prin doua sentinte recunoscute de Curtea de Apel Ploiesti, competenta de solutionare a unei astfel de cereri nu apartine Curtii de Apel Ploiesti, astfel cum s-a sustinut de catre contestator si reprezentantul Ministerului Public, intrucat Curtea de Apel Ploiesti nu este instanta de executare in sensul art.553 Cod procedura penala si art.595 alin.2 din acelasi Cod, ci o instanta speciala desemnata ca autoritate  judiciara competenta in unele din procedurile reglementate in Legea nr. 302/2004 care a dispus transferul condamnatului in Romania pentru executarea pedepsei de 15 ani si 2 luni inchisoare intr-un penitenciar din tara.

S-a retinut ca decizia pronuntata in recursul in interesul legii nr. 34 din 14 decembrie 2009 isi produce in continuare efectele, in conditiile in care potrivit Legii nr. 302/2004, Curtile de Apel sunt abilitate sa se pronunte asupra transferului persoanelor condamnate prin hotarare a unei instante dintr-un stat strain, sa recunoasca acea hotarare si sa dispuna fie continuarea executarii pedepsei, fie adaptarea pedepsei aplicate de instanta straina.

Curtea a reamintit ca prin decizia mentionata anterior, s-a stabilit ca „Instanta competenta sa solutioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instantele nationale cu pedepsele aplicate de instantele straine, prin hotarari recunoscute de Curtea de Apel Bucuresti, in cadrul procedurii transferarii persoanei condamnate este instanta corespunzatoare instantei de executare a ultimei hotarari, in a carei circumscriptie se afla locul de detinere a persoanei condamnate.

In cazul in care ultima hotarare definitiva a fost pronuntata de o instanta straina, competenta de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instantei corespunzatoare celei care, potrivit legii romane, ar fi judecat cauza in prima instanta si in a carei circumscriptie se afla locul de detinere a persoanei condamnate".

Desi instanta investita cu competenta materiala de solutionare a procedurii de transfer a persoanei condamnate, prevazuta in art. 134 din Legea nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, este Curtea de Apel, in opinia instantei de control judiciar, aceasta competenta, reglementata in dispozitiile mentionate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotararilor penale, nu poate opera, in lipsa unei prevederi legale exprese, in alte segmente ale executarii, intre care cele privind schimbarile in executarea unor hotarari, amanarea sau intreruperea executarii pedepsei, inlaturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispozitiile referitoare la competenta existente in art. 595 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru situatia in care se formuleaza cereri de contopire a pedepselor aplicate de instantele din Romania cu pedepse pronuntate de instante straine, prin hotarari recunoscute de Curti de Apel, in cadrul procedurii transferarii persoanei condamnate in strainatate, instanta competenta sa solutioneze astfel de cereri nu poate fi decat cea corespunzatoare instantei de executare a ultimei hotarari, in a carei circumscriptie se afla locul de detinere a persoanei condamnate.

Ca urmare, si in ipoteza in care ultima hotarare definitiva a fost pronuntata de o instanta straina se impune, pentru identitate de ratiune, sa revina competenta de judecata a cererii de modificare a pedepsei tot instantei corespunzatoare celei care, potrivit legii romane, ar fi trebuit sa judece cauza in prima instanta, evident, cu respectarea conditiei ca locul de detinere a persoanei condamnate sa se afle in circumscriptia teritoriala a acelei instante.

 Raportat la cauza de fata, instanta corespunzatoare care ar fi trebuit sa judece cauza in prima instanta, potrivit legii romane, pentru infractiunile de viol si talharie calificata, era Judecatoria potrivit art. 35 alin.1 Cod procedura penala, si intrucat, la momentul formularii cererii de contopire, condamnatul contestator era incarcerat la Penitenciarul Margineni, competenta de solutionare a cauzei revenea Judecatoriei Moreni.

Cu toate acestea, nu mai poate fi invocata necompetenta dupa materie a Tribunalului Dambovita, intrucat fiind instanta ierarhic superioara Judecatoriei Moreni, aceasta ar fi putut fi invocata in termenul prev. de art.47 alin.2 Cod procedura penala, iar in cauza incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala a instantei ierarhic superioare este sanctionata cu nulitatea relativa, nulitate care nu a fost invocata de persoana interesata si in termenul prev. de art.281 alin.4 lit.c) Cod procedura penala, astfel ca se acopera.

Referitor la fondul contestatiei, aceasta urmeaza a fi respinsa ca nefondata pentru urmatoarele considerente:

Asa cum s-a aratat mai sus, Curtea de Apel Ploiesti prin sentinta nr.80 din 4 aprilie 2014 a Curtii de Apel Ploiesti, in dosarul nr. 231/42/2014, definitiva prin neapelare la data de 27 mai 2014, a recunoscut sentintele penale pronuntate in Italia si a dispus transferul condamnatului intr-un penitenciar din Romania, in vederea executarii pedepsei cumulate de 15 ani si 2 luni inchisoare.

Faptul ca in cauza condamnatul trebuie sa execute pedeapsa cumulata de 15 ani si 2 luni inchisoare, rezulta si din motivarea hotararii pronuntate de Curtea de Apel  Ploiesti care a retinut din certificatul privind situatia executarii emis de Parchetul Republicii de pe langa Tribunalul Ordinar din Roma- Biroul Executari penale ca s-a dispus reunirea pedepselor concurente (de executat in regim de detentie), aplicate prin cele doua hotarari de condamnare si s-a stabilit ca petentul condamnat are de executat pedeapsa de 15 ani si 2 luni inchisoare.

Se constata, ca in cauza in mod corect s-a retinut de catre prima instanta ca nu sunt incidente dispozitiile referitoare la aplicarea regimului sanctionator in cazul concursului de infractiuni, potrivit Codului penal roman, in conditiile in care odata cu recunoasterea celor doua hotarari de condamnare pronuntate de autoritatile din Italia, s-a dispus executarea cumulata a celor doua pedepse, potrivit certificatului emis de autoritatea judiciara a statului italian.

Critica petentului vizand faptul ca in mod gresit instanta de fond a considerat ca in cauza este vorba de o cerere de contopire a pedepselor, solicitand de fapt aplicarea disp. art.6 Cod penal, nu poate fi primita intrucat, pe de o parte, obiectul cererii a fost stabilit de contestatorul condamnat care si-a motivat si intemeiat cererea pe disp. art.33 lit.a) si 34 lit. b) Cod penal din 1969, pe de alta parte, instanta nu poate modifica obiectul cererii, iar acest lucru nu poate fi facut cu atat mai mult de instanta de control judiciar pentru ca ar fi privat condamnatul de un grad de jurisdictie.

Constatand, asadar, ca nu sunt intemeiate criticile condamnatului, a fost respinsa contestatia formulata de acesta impotriva sentintei penale nr. 861 din 18 august 2015 pronuntata de Tribunalul Dambovita.

Fiind in culpa procesuala determinata de promovarea prezentei cai de atac, conform art.275 alin.2 Cod procedura penala a fost obligat contestatorul condamnat  la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 130 lei reprezentand onorariu avocat desemnat din oficiu contestatorului, se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei in favoarea Baroului Prahova

                         

 
( Judecator  Cristina Radu )