Modificarea cererii de chemare in judecata, in raport cu stabilirea instantei competente

Textul art.204 alin.1 din noul Cod de procedura civila, instituie un termen legal, imperativ, pana la care reclamantul poate sa isi modifice cererea, si a carui nerespectare este sanctionata cu decaderea, respectiv, numai pana la primul termen la care acesta este legal citat, fiind irelevant si daca, pentru acest termen, paratul a fost legal citat, sau nu; inlaturarea sanctiunii decaderii si a nulitatii actelor de procedura efectuate peste termenul legal imperativ, este posibila numai cu acordul expres al tuturor celorlalte parti, textul alin.3 al art.204 fiind fara echivoc, sub acest aspect.

Prin urmare, textul art.204 alin.1, fiind imperativ „pana la primul termen la care acesta este legal citat ”, el nu este susceptibil de interpretare in sensul ca trebuie luat in calcul primul termen in fata instantei competente sa judece pricina, respectiv, in caz de ivire a unui conflict de competenta, primul termen stabilit, dupa solutionarea conflictului de competenta.

Prin cererea inregistrata la data de 17 decembrie 2013, pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 16927/63/2013, reclamantul D.V.N. a chemat in judecata pe paratul Municipiul Craiova, prin primar, solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa fie obligat paratul sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie: - terenul in suprafata de 3.084 m.p. situat in Craiova, str. Dezrobirii, nr. 21, judetul Dolj, - terenul in suprafata de 408 m.p. situat in Craiova, str. Calea Bucuresti, nr. 91, judetul Dolj. - terenul in suprafata de 360 m.p. situat in Craiova, str. Calea Bucuresti, nr. 93, judetul Dolj.

Reclamantul a evaluat provizoriu obiectul actiunii in revendicare, in vederea satisfacerii obligatiei de a timbra, la suma de 500.000 lei.

Prin sentinta civila nr. 35/14.03.2014 pronuntata de Tribunalul Dolj, s-a admis exceptia necompetentei materiale, invocata din oficiu, si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Craiova.

La data de 03.04.2014, cauza declinata a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova sub nr. 12039/215/2014, iar prin sentinta civila nr. 6931 din 14 mai 2014, Judecatoria Craiova a admis exceptia necompetentei materiale absolute a Judecatoriei Craiova.

A declinat competenta solutionarii actiunii in revendicare imobiliara formulata de reclamantul D.V., in contradictoriu cu paratul Municipiul Craiova, prin primar, in favoarea Tribunalului Dolj.

A constatat existenta conflictului negativ de competenta si, in temeiul art.134 coroborat cu art. 135 Noul Cod procedura civila, a dispus inaintarea dosarului Curtii de Apel Craiova, in vederea solutionarii conflictului de competenta.

Prin sentinta nr. 56/14.07.2014, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, in dosarul nr. 1190/54/2014, a fost stabilita competenta pentru solutionarea actiunii avand ca obiect revendicare imobiliara, formulata de reclamantul D.V.N impotriva paratului Municipiul Craiova, prin primar, in favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:

Actiunea in revendicare imobiliara face parte din categoria cererilor evaluabile in bani, ce atrage incidenta in cauza a dispozitiilor procedurale care reglementeaza competenta instantelor dupa valoarea obiectului cererii de chemare in judecata.

Potrivit art. 105 Noul Cod procedura civila, in cererile avand ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determina in functie de valoarea impozabila, stabilita potrivit legislatiei fiscale. In cazul in care valoarea impozabila nu este stabilita sunt aplicabile dispozitiile art. 98 Noul Cod procedura civila.

Dispozitii similare se regasesc si in O.U.G. nr. 80/2013, la art. 31 alin. 3 mentionandu-se ca, in cererile avand ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil, taxa de timbru se calculeaza in functie de valoarea impozabila a bunului imobil. Daca valoarea impozabila este contestata sau apreciata de instanta ca vadit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzand valorile orientative ale proprietatilor imobiliare.

Curtea constata ca Tribunalul Dolj, investit cu actiunea in revendicare imobiliara, nu si-a verificat competenta materiala in raport de valoarea impozabila a terenurilor revendicate, ci de valoare impozitului care ar fi datorat de reclamant, situatie in care deveneau aplicabile dispozitiile art.98 Noul Cod procedura civila.

In conditiile in care valoarea impozabila nu a fost stabilita, nu erau incidente in cauza nici dispozitiile art.31 alin.3 teza a doua din OUG nr.80/2013, retinute de Judecatoria Craiova, cand instanta putea aprecia ca valoarea impozabila este derizorie, iar taxarea sa se faca prin raportare la grilele notariale cuprinzand valorile orientative ale proprietatilor imobiliare.

Potrivit art.98 alin.1 si 3 Noul Cod procedura civila, competenta se determina dupa valoarea obiectului cererii aratata in capatul principal de cerere, iar in caz de contestatie, valoarea se stabileste dupa inscrisurile prezentate si explicatiile date de parti.

Valoarea obiectului cererii aratat in actiune de catre reclamant este de 500000 lei, valoare care nu a fost contestata de parti, situatie in care competenta materiala trebuia stabilita dupa valoarea obiectului cererii precizate de reclamant.

In raport de dispozitiile art. 94 alin. 1 lit. a)-j) Noul Cod procedura civila, care reglementeaza competenta materiala a judecatoriei de a solutiona in prima instanta, cererile al caror obiect este evaluabil sau neevaluabil in bani, (la litera j fiind mentionate cererile evaluabile in bani in valoare de pana la 200000 lei) si art. 95 Noul Cod procedura civila, care reglementeaza competenta materiala a tribunalului, iar potrivit punctul 1 acesta solutioneaza in prima instanta toate cererile care nu sunt date in competenta altor instante, Curtea, in temeiul art. 135 alin. 4 Noul Cod procedura civila, a stabilit competenta de solutionare a cauzei, in favoarea Tribunalului Dolj.

La data de 03.09.2014, cauza a fost trimisa Tribunalului Dolj - Sectia I Civila pentru continuarea judecatii.

La data de 24.09.2014, reclamantul a formulat o cerere de modificare a obiectului actiunii introductive, solicitand, in subsidiar, in masura in care imobilele sunt imposibil de restituit in natura, obligarea paratului sa-i achite contravaloarea bunurilor la valoarea actuala, pe care a indicat - o provizoriu in cererea de chemare in judecata (500.000 lei).

In sedinta publica din data de 26.09.2014, instanta a pus in discutia partilor aceasta cerere modificatoare, constatand ca a fost depusa peste termenul procedural prevazut de art. 204 alin. 1 N.C.P.C., respectiv dupa primul termen de judecata la care reclamantul a fost legal citat - 14.03.2014.

Reprezentantul conventional al paratului, consilier juridic P.N., prezent in sedinta publica, a declarat in mod expres, ca nu este de acord cu modificarea cererii de chemare in judecata, formulata cu nerespectarea termenului legal, motiv pentru care, vazand dispozitiile art. 204 alin. 3 N.C.P.C., instanta a aplicat sanctiunea decaderii reclamantului din dreptul de a-si modifica cererea de chemare in judecata, fiind incidente dispozitiile art. 185 alin. 1 N.C.P.C., situatie in care actul de procedura in discutie, facut peste termen, este lovit de nulitate.

In aceeasi sedinta publica din 26.09.2014, paratul, prin reprezentant, a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, motivand ca imobilul a fost preluat in mod abuziv, astfel ca trebuia urmata procedura speciala a Legii nr. 10/2001.

In cauza, a fost incuviintata, la cererea reclamantului, proba cu inscrisuri si cu marturisirea paratului, dar si proba cu expertiza tehnica in specialitatea topografie-cadastru, fiind numit expert Catrinoiu Adrian, care a depus raportul de expertiza la data de 04.12.2014, iar la data de 31.03.2015 a depus suplimentul la raport, in urma unor obiective suplimentare stabilite din oficiu de catre instanta.

La termenul de judecata din data de 10.04.2015, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, cu privire la cererea in revendicare a suprafetelor de 355 m.p. si 987 m.p. teren, astfel cum au fost identificate prin suplimentul raportului de expertiza si schita anexa a acestuia.

Prin sentinta civila nr. 204 din data de 17 aprilie 2015, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia I Civila in dosarul numarul 16927/63/2013, s-a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, invocata de parat in sedinta publica din data de 26.09.2014, ca neintemeiata; s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul Craiova, referitor la capatul de cerere avand ca obiect revendicarea suprafetei de 355 mp teren si a suprafetei de 987 mp teren, invocata din oficiu in sedinta publica din data de 10.04.2015; s-a respins capatul de cerere avand ca obiect revendicarea suprafetei de 355 mp teren si a suprafetei de 987 mp teren, ca fiind formulat impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva; s-a respins petitul avand ca obiect revendicarea suprafetei de 2.510 mp teren, ca neintemeiat. In consecinta, s-a respins in intregul ei cererea de chemare in judecata, avand ca obiect "revendicarea imobiliara" a suprafetei totale de 3.852 mp teren intravilan, formulata de catre reclamantul D.V.N., impotriva paratului Municipiul Craiova reprezentat legal prin primar.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele :

1. Exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata

Paratul a invocat aceasta exceptie procesuala, de fond, absoluta si peremptorie, apreciind ca reclamantul trebuia sa-si valorifice dreptul in temeiul Legii nr. 10/2001, ce reprezinta o lege speciala de reparatie, motivandu-se ca terenurile in litigiu au fost preluate in mod abuziv de catre stat.

In cauza, nu se poate retine ca fiind intemeiat acest mijloc de aparare, deoarece se observa ca terenurile revendicate au intrat in patrimoniul Statului Roman ca urmare a donatiei facute de numitii D.L.V.V, D.G.I., D.M. si D.N., prin contractul de donatie autentificat sub nr. 9740/16.11.1978 de fostul Notariat de Stat Judetean Dolj.

Calea dreptului comun aleasa de reclamant, respectiv actiunea clasica in revendicare imobiliara, intemeiata pe dispozitiile art. 563 din noul Cod civil, este admisibila, deoarece contractul de donatie a fost desfiintat cu efect retroactiv, ca urmare a constatarii nulitatii absolute a acestui act juridic, prin sentinta civila nr. 12714/17.09.2008, pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 2116/215/2008, ramasa definitiva prin anularea ca netimbrat a apelului, conform deciziei civile nr. 150/03.03.2009 a Tribunalului Dolj, si irevocabila prin nerecurare.

In anul 2009, cand a ramas definitiva si irevocabila sentinta civila nr. 12714/17.09.2008, reclamantul nu se mai afla in termenul de 6 luni in care putea formula notificarea conform Legii nr. 10/2001, termen de decadere prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 si O.U.G. nr. 145/2001 si implinit la data de 14.02.2002.

Cererea in nulitate absoluta este o cerere imprescriptibila, deci care poate fi formulata oricand, iar dispozitiile Legii nr. 10/2001 nu prevad conditia de a se fi solicitat declararea nulitatii absolute a unui contract de donatie, cum a fost cel in cauza, anterior aparitiei acestui act normativ special sau in cadrul termenului de decadere de 6 luni, prelungit succesiv, asa cum s-a aratat mai sus.

Daca nu s-ar recunoaste dreptul reclamantului de a uza de actiunea clasica in revendicare, intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, ar insemna sa nu se dea eficienta sau sa nu se recunoasca efectele unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile (sentinta civila nr. 12714/17.09.2008), ceea ce este de neconceput in sistemul de drept al unei tari democratice, moderne si europene, cum este Romania.

In consecinta, in baza art. 248 alin. 1 N.C.P.C., instanta a respins, ca fiind neintemeiata, exceptia inadmisibilitatii cererii, invocata de catre parat.

2. Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul Craiova, referitor la capatul de cerere avand ca obiect revendicarea suprafetelor de 355 m.p. si 987 m.p.

Astfel cum rezulta din suplimentul raportului de expertiza depus la data de 31.03.2015, suprafetele de 355 m.p. si 987 m.p. teren, sunt ocupate de blocuri de locuinte particulare, deci nu fac parte din domeniul public sau privat al municipiului Craiova, deoarece reprezenta bunuri accesorii in raport cu cladirea, potrivit art. 546 din noul Cod civil.

In aceste conditii, cele doua suprafete nu se afla in posesia paratului, ci a persoanelor fizice sau juridice ce au calitatea de proprietari ai spatiilor de locuit sau care au alta destinatie din condominiile, implicit asupra terenurilor pe care sunt edificate cladirile, deci acesti particulari sunt chiar titularii unui drept de coproprietate comuna fortata asupra terenului in conditiile art. 632, 633 coroborate cu art. 648 alin. 2 si art. 649 alin. 1 lit. a) din noul Cod civil.

Drept urmare, se constata ca paratul nu este posesorul acestor doua suprafete de teren, pentru a fi obligat in cererea avand ca obiect revendicare imobiliara, ceea ce presupune ca nu exista identitate intre persoana acestuia si subiectul pasiv al raportul juridic litigios, nefiind indeplinite astfel conditiile prevazute de art. 36 N.C.P.C.

Pentru aceste motive, in baza art. 248 alin. 1 N.C.P.C., instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata din oficiu, consecinta fiind respingerea acestui capat de cerere, ca fiind formulat impotriva unei persoane care nu are legitimitate procesuala pasiva.

3. Pe fond, in ceea ce priveste petitul avand ca obiect revendicarea suprafetei de 2.510 m.p. teren, instanta observa ca acest bun face parte din domeniul public al mun. Craiova, conform H.G. nr. 141/2008, reprezentand trotuar si carosabil apartinand strazii Dezrobirii, parcare, zona verde, alei acces blocuri, astfel cum a precizat expertul Catrinoiu Adrian in suplimentul raportul de expertiza, depus la 31.03.2015.

Asadar, paratul exhiba un titlu de proprietate cu privire la aceasta suprafata de teren, nefiind un simplu posesor sau persoana care detine bunul fara drept, calitati cerute de dispozitiile art. 563 alin. 1 din noul Cod civil, pentru admisibilitatea actiunii in revendicare, ci este chiar titularul dreptului de proprietate publica, drept absolut care, conform art. 861 alin. 1 din noul Cod civil, este inalienabil, imprescriptibil si insesizabil, acesta avand ca efect paralizarea actiunii in revendicare imobiliara promovata de catre reclamant.

In cauza, potrivit dispozitiilor legale, paratul are chiar calitatea de proprietar al suprafetei de teren de 2.510 m.p. care este de uz si interes public, reprezentand trotuarul si carosabilul unei strazi publice, parcare, zona verde si alei de acces catre blocuri.

In aceasta situatie, bunul revendicat nu poate fi restituit in natura, dat fiind caracterul insesizabil al dreptului de proprietate publica, reclamantul fiind indreptatit, eventual, la restituirea, prin echivalent, sub forma unor despagubiri, in conditiile art. 566 alin. 1 din noul Cod civil.

Drept urmare, apreciind ca fiind neintemeiata cererea in revendicarea terenului in suprafata de 2.510 m.p., astfel cum a fost identificat prin suplimentul raportului de expertiza si schita anexa (filele 142, 143 dosar), tribunalul a respins-o, observand in acest sens dispozitiile art. 563 din noul Cod civil.

Pentru toate considerentele expuse, instanta a respins in intregul ei cererea de chemare in judecata, avand ca obiect "revendicarea imobiliara" a suprafetei totale de 3.852 mp teren intravilan, formulata de catre reclamantul D.V.N. impotriva paratului Municipiul Craiova reprezentat legal prin primar.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civila nr. 4124/29 septembrie 2015, pronuntata in dosar nr. 16927/63/2013, Curtea de Apel Craiova a admis apelul si a anulat sentinta; a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, invocata de parat, in sedinta de judecata din 26 septembrie 2014; a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul Craiova, privind capatul de cerere avand ca obiect revendicarea suprafetelor de teren de 355 mp si 987 mp, invocata din oficiu, in sedinta de judecata din 10 aprilie 2015; a respins cererea de chemare in judecata avand ca obiect revendicare teren, privind restituirea in natura a terenului in suprafata totala de 3852 mp - teren intravilan situat in municipiul Craiova, judetul Dolj, identificat prin raportul de expertiza intocmit de expert Catrinoiu Adrian - ca neintemeiata. A admis in parte cererea privind cheltuielile de judecata si a obligat intimatul parat Municipiul Craiova, la 3000 lei cheltuieli de judecata, catre apelantul reclamant, motivand urmatoarele:

Referitor la criticile apelantului reclamant, ce vizeaza aplicarea sanctiunii decaderii din dreptul de a modifica actiunea, dispusa de instanta de fond prin incheierea de sedinta din 26 septembrie 2014, Curtea le apreciaza ca nefondate, pentru considerentele ce urmeaza:

Astfel, in noua reglementare a codului de procedura civila, intreaga procedura de sesizare a primei instante, prevazuta de art.192-210 din Codul de procedura civila, tinde sa asigure celeritatea solutionarii procesului, intre altele, si prin responsabilizarea partilor, in stabilirea pretentiei concrete dedusa judecatii si evitarea formularii de noi solicitari, modificari si precizari, aduse cererii initiale de chemare in judecata.

In acest context, textul art.204 alin.1 din noul Cod de procedura civila, instituie un termen legal, imperativ, pana la care reclamantul poate sa isi modifice cererea, si a carui nerespectare este sanctionata cu decaderea, respectiv, numai pana la primul termen la care acesta este legal citat, fiind irelevant si daca paratul a fost legal citat la acest termen, sau nu; inlaturarea sanctiunii decaderii si a nulitatii actelor de procedura efectuate peste termenul legal imperativ, este posibila numai cu acordul expres al tuturor celorlalte parti, textul alin.3 al art.204 fiind fara echivoc, sub acest aspect.

Prin urmare, textul art. 204 alin.1, fiind imperativ „pana la primul termen la care acesta este legal citat”, el nu este susceptibil de interpretare in sensul sustinerilor apelantului reclamant, respectiv ca trebuie luat in calcul primul termen in fata instantei competente sa judece pricina, in speta, 26 septembrie 2014, care a fost primul termen stabilit, dupa solutionarea conflictului de competenta.

Aceasta interpretare nu va fi primita si prin prisma dispozitiilor art.131 din noul Cod de procedura civila, care prevede ca verificarea competentei se face la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, deci textul se refera la procedura completa cu toate partile din dosar, si nu numai cu reclamantul, de unde rezulta si intentia legiuitorului, de efectuarea oricaror modificari de cereri, anterior stabilirii instantei competente cu judecarea cauzei.

De altfel, chiar elementele cererii de chemare in judecata, intre care si obiectul, modificat sau nu, determina stabilirea instantei competente cu solutionarea cauzei.

In speta, chiar prin regulatorul de competenta s-a stabilit competenta de solutionare a actiunii in revendicare imobiliara, in favoarea Tribunalului. Ca atare, chiar daca este reala sustinerea apelantului reclamant, in sensul ca modificarea de actiune s-a depus cand dosarul era pe rol la Judecatoria Craiova - instanta investita de Tribunal cu solutionarea cauzei - deci anterior stabilirii instantei competente, Curtea de Apel, prin regulatorul de competenta nu a avut in vedere aceasta modificare a cererii de chemare in judecata, intervenita la cea de a doua instanta, ci a investit Tribunalul Dolj cu solutionarea actiunii in revendicare imobiliara, astfel cum a fost formulata prin cererea initiala de chemare in judecata, adresata Tribunalului.

In ceea ce priveste sustinerea apelantului reclamant, cu referire la incidenta art.204 alin.2 pct.4 din Noul Cod de procedura civila, asa incat, nu era nevoie de acordul paratului, de asemenea se apreciaza, de Curte, ca neintemeiata, intrucat textul vizeaza inlocuirea unei cereri in constatare cu o cerere in realizarea dreptului, sau invers, atunci cand cererea in constatare este admisibila, ceea ce nu este cazul in speta.

Astfel, in fapt, modificarea cererii paratului consta in a se constata de catre instanta, imposibilitatea restituirii in natura a terenului si astfel, imobilul sa fie restituit prin echivalent.

Actiunea reclamantului este una in realizare, care nu s-a inlocuit cu una in constatare, sau invers, intrucat, art.35 din noul Cod de procedura civila, prevede ca cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sau inexistentei unui drept, si nu unui fapt (al imposibilitatii restituirii in natura, datorata afectatiunii terenului, astfel cum rezulta din expertiza) si, mai mult, cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege, in speta, chiar instanta de fond facand trimitere la o alta cale de realizare a dreptului, cum ar fi, in despagubiri ; pe de alta parte, chiar textul art.204 alin.2 pct.4 din noul Cod de procedura civila, conditioneaza in mod expres posibilitatea inlocuirii cererii in constatare, printr-o cerere in realizare sau invers, de admisibilitatea cererii in constatare.

In consecinta, Curtea retine ca cererea reclamantului, formulata, fie la judecatorie, fie la tribunal, oricum dupa primul termen cand a fost legal citat la Tribunalul Dolj - instanta careia i s-a adresat cu cererea de chemare in judecata - este o cerere de modificare a actiunii introductive de instanta, in sensul prevazut de lege si, prin urmare, ii sunt aplicabile prevederile art.204 alin.1 din noul Cod de procedura civila, respectiv sanctiunea decaderii in conditiile in care a fost formulata peste termenul prevazut de acest text de lege si nu are acordul expres al paratului. Este vorba de o modificare a cererii in revendicare, intr-o cerere cu caracter alternativ sau subsidiar, respectiv, in revendicare sau despagubiri, care nu a fost formulata in conditiile impuse de noul Cod de procedura civila, asa incat, aplicarea sanctiunii decaderii din dreptul de modificare a actiunii, de catre prima instanta, prin incheierea din 26 septembrie 2014, este o solutie legala, sub acest aspect neexistand motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotararii Tribunalului.

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, cu referire la suprafetele de teren de 355 mp. si, respectiv, 987 mp., ce fac parte din suprafata totala de teren revendicata, de 3852 mp., criticile apelantului reclamant sunt pe deplin intemeiate.

Astfel, prin sentinta civila nr. 12714 din 17 septembrie 2008, definitiva si irevocabila, pronuntata in dosar nr. 2116/215/2008 - atasat prezentului dosar - Judecatoria Craiova a admis actiunea formulata de acelasi reclamant, impotriva aceluiasi parat, Municipiul Craiova prin primar, si a constatat nulitatea absoluta a contractului de donatie autentificat sub nr.9740/16.11.1978, de fostul Notariat de Stat Judetean Dolj - contract avand ca obiect suprafetele de teren ce fac obiectul prezentei actiuni in revendicare - retinand ca terenurile ce au facut obiectul contractului de donatie, respectiv, prezentei actiuni in revendicare, apartin domeniului public al municipiului Craiova, situatie in care numai aceasta unitate administrativ-teritoriala are calitate procesuala pasiva in cauza, fiind reprezentata prin primar, motiv pentru care s-a si respins actiunea fata de alti parati chemati in judecata, pentru lipsa calitatii procesuale pasive a acestora.

Solutia pronuntata de instanta, sub acest aspect, in acel dosar, a avut la baza chiar actele emise de parat, intre care, la solicitarea instantei, adresa nr.100136/01.08.2008 a Primariei Municipiului Craiova - Directia Patrimoniu - Serviciul Evidenta Domeniu Public si Privat (fila 64 dosar), in care se precizeaza expres, cu referire la regimul juridic al terenurilor in litigiu, ca imobilele mentionate (Craiova, str. Calea Bucuresti nr.91; Craiova, str. Calea Bucuresti nr.93; Craiova str. Dezrobirii nr.21), in suprafata de 408 mp., 360 mp., 3084 mp. - in total 3852 mp, apartin domeniului public al municipiului Craiova, in conformitate cu prevederile art.7 lit. d) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificarile si completarile ulterioare si in temeiul contractului de donatie. De altfel, chiar si D.G.F.P. Dolj, pentru Statul Roman, a sustinut in aceasta cauza, ca terenurile in litigiu fac parte din domeniul public al Municipiului Craiova (v. intampinarea depusa in faza apelului).

In raport de sentinta civila nr.12714/17nseptembrie 2008 a Judecatoriei Craiova, Curtea apreciaza ca in cauza opereaza efectele autoritatii de lucru judecat produse de o hotarare irevocabila anterioara.

Aceasta, deoarece, efectul pozitiv al lucrului judecat (ca si cel negativ) se manifesta pe planul relativitatii efectelor hotararilor judecatoresti, intrucat autoritatea de lucru judecat presupune (indiferent de forma in care se manifesta - ca exceptie procesuala sau ca prezumtie de adevar), existenta acelorasi parti, intre care sa fi purtat dezbaterea judiciara anterioara, de o maniera care sa nu mai poata fi contrazisa ulterior. Prezumtia lucrului judecat inseamna ca subzista identitatea de parti si chestiune litigioasa (ceea ce inseamna ca poate sa nu existe suprapunere de obiect sau cauza, dar acestea sa aiba stransa legatura cu cele dezlegate jurisdictional anterior), spre deosebire de exceptia autoritatii de lucru judecat, care implica tripla identitate, de parti, obiect si cauza, si care impiedica o noua judecata.

Este vorba, in consecinta, de o opozabilitate a efectelor obligatorii si a lucrului judecat, vazuta in interiorul hotararii sub forma relativitatii, in relatia dintre parti, spre deosebire de opozabilitatea care functioneaza „la exteriorul hotararii”, fata de terti, o astfel de analiza fiind frecvent intalnita in jurisprudenta si practica judiciara (v.dec.875/25 martie 2015 a ICCJ).

Prin urmare, fiind stabilit in mod irevocabil printr-o hotarare judecatoreasca - intr-un litigiu purtat intre aceleasi parti si in stransa legatura cu litigiul de fata, vizand acelasi obiect material - ca terenul in litigiu apartine domeniului public al municipiului Craiova si ca aceasta unitate administrativ-teritoriala are calitate procesuala pasiva in acea cauza, ce viza nulitatea contractului de donatie si, implicit, dreptul de proprietate cu privire la acelasi teren, ca si cel din cauza de fata, Curtea retine ca si in prezenta cauza, Municipiul Craiova are calitate procesuala pasiva pentru intreaga suprafata de teren revendicata, teren ce face parte din domeniul public al paratului.

Pe de alta parte, nici probele administrate in prezenta cauza, cu referire la acte, nu sunt de natura sa faca dovada lipsei calitatii procesuale a paratului, pentru o parte din terenul revendicat, mai exact, terenul ocupat de blocurile de locuinte, aceasta aparare a paratului constituind, in fapt, numai o sustinere nedovedita. Astfel, ca raspuns la solicitarea Tribunalului, privind regimul juridic al terenului, prin adresa nr. 40670 din 26 martie 2015, fila 140 dosar fond, Primaria Craiova, prin aceeasi Directie de Patrimoniu, Serviciul Patrimoniu, Compartiment Cadastru, trimite un raspuns incomplet si aparent contradictoriu fata de pozitia avuta in dosarul anterior, respectiv ca terenul face parte partial din domeniul municipiului Craiova, reprezentand trotuar si carosabil, parcare, zona verde, alei acces blocuri, conform HG 141/2008, si partial ocupat de blocuri de locuinte colective (fara a preciza, insa, regimul juridic al terenului ocupat de blocuri de locuinte).

Or, astfel de situatie de fapt, cum ar fi existenta unor blocuri de locuinte pe terenul in litigiu, confirmata de altfel si prin expertiza, necoroborata cu acte privind regimul juridic al terenului, nu sunt de natura sa atraga exonerarea de raspundere de orice natura, a municipiului Craiova, pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, si atragerea raspunderii altor persoane fizice sau juridice, eventual a prezumtivilor proprietari ai apartamentelor din blocurile respective, in conditiile in care terenul a fost preluat de la stat, prin unitatea administrativ teritoriala, in prezent municipiul Craiova, intrand in patrimoniul public al acestuia.

Fata de considerentele expuse, Curtea, retinand ca municipiul Craiova are calitate procesuala pasiva pentru intreaga suprafata de teren ce face obiectul revendicarii, apreciaza solutia Tribunalului - de admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, referitor la capatul de cerere avand ca obiect revendicarea suprafetei de 355 mp. teren si a suprafetei de 987 mp. teren si nesolutionarea pe fond a cauzei, si cu privire la aceste doua suprafete de teren - ca nelegala si netemeinica, sub acest aspect fiind incidente prevederile art.480 alin. 3 Cod procedura civila, care impun anularea sentintei, respingerea exceptiei si evocarea fondului cu privire si la cele doua suprafete de teren, de 355 mp. si, respectiv, 987 mp.

In ceea ce priveste fondul cauzei, cu referire la actiunea in revendicare pentru intreaga suprafata de teren, de 3852 mp., situata in intravilanul municipiului Craiova, astfel cum a fost identificata prin raportul de expertiza intocmit in cauza, Curtea apreciaza ca actiunea este neintemeiata, pentru considerentele ce succed:

Astfel, potrivit art.555 din Codul civil, proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege.

In speta, efectul constatarii nulitatii actului de transmitere a proprietatii autorului reclamantului, catre stat (contractul de donatie), prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, este revenirea acelei proprietati, in speta, a terenului in litigiu, in patrimoniul autorului reclamantului, astfel incat, sub acest aspect, titlul reclamantului, ca si dovada a dreptului de proprietate asupra terenului, nu mai poate fi contestat; prin urmare, reclamantul detine titlu de proprietate pentru terenul in litigiu, respectiv, actul de donatie nr.197/1890.

Insa, in acelasi timp, in prezent, indiferent de modalitatea in care s-a ajuns la aceasta situatie, este o certitudine faptul ca intreaga suprafata de teren ce face obiectul revendicarii, este de uz si interes public - blocuri de locuinte, trotuarul si carosabilul unei strazi publice, parcare, zona verde si alei de acces catre blocuri, dupa cum rezulta din raportul de expertiza efectuat in cauza - fiind imposibila restituirea in natura., aspect necontestat de catre reclamant.

Cum, potrivit art.563 Cod civil, actiunea in revendicare este mijlocul juridic prin care proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care il detine, tocmai in scopul de a-si exercita atributele dreptului de proprietate prevazute de art.555 Cod civil, respectiv, dreptul de a poseda, de a folosi si dispune de acel bun, in mod exclusiv, absolut si perpetuu, iar, in speta, aceste atribute nu pot fi exercitate de catre reclamant, inseamna ca actiunea in revendicare, chiar in prezenta unui titlu de proprietate, nu se justifica, neavand ca finalitate tocmai scopul pentru care a fost prevazuta de lege.

Atata timp cat aceasta cale legala este prevazuta de legiuitor, special pentru a intra in posesia bunului, iar, in speta, despre acest scop al legii, este cunoscut ca nu poate fi adus la indeplinire, atat pe parcursul procesului, cat si la data pronuntarii hotararii, inseamna ca actiunea reclamantului, care nu are, ca si scop, intrarea in posesia terenului sau, nu se regaseste in cerintele art. 563 Cod civil, care reglementeaza actiunea in revendicare, respectiv, restituirea in natura a bunului.

Prin urmare, data fiind situatia din teren, reclamantul, nu poate sa-si valorifice dreptul de proprietate ce rezulta din titlul sau de proprietate, pe calea actiunii in revendicare, asa incat, din acest punct de vedere, este irelevant ca, in acest cadru procesual, sa se mai compare titlurile partilor, operatiune specifica si obligatorie numai atunci cand trebuie stabilit titularul titlului care urmeaza sa exercite atributele dreptului de proprietate, intre care si intrarea in posesia bunului.

Ca atare, avand in vedere ca, in speta, dreptul de proprietate oricum nu poate fi valorificat pe calea actiunii in revendicare, respectiv prin restituirea in natura a bunului, asa incat, din acest motiv, art.563 Cod civil nu este incident in cauza, sustinerile apelantului reclamant, in sensul ca intre cele doua titluri, cel al reclamantului este preferit titlului paratului, sunt irelevante sub aspectul solutionarii cererii in revendicare teren.

Pentru considerentele aratate, cu referire la actiunea in revendicare, care nu pun in discutie nevalabilitatea titlului de proprietate al reclamantului, mai exact, nu se contesta titlul de proprietate, mai ales avand in vedere hotararea judecatoreasca de constatare a nulitatii actului de instrainare, catre Stat - ci imposibilitatea restituirii in natura a terenului revendicat, Curtea urmeaza sa respinga actiunea in revendicare si apreciaza inutil a analiza celelalte critici si sustineri ale apelantului reclamant, referitoare la titlurile partilor, prin prisma partii indreptatite la restituirea in natura a terenului.

Curtea nu va primi nici sustinerile apelantului reclamant, in sensul ca imposibilitatea punerii in executare a hotararii, prin restituirea in natura a terenului, nu trebuie sa intereseze in faza de judecata a cauzei, fiind o chestiune de executare a hotararii, ocazie cu care se va proceda la executarea prin echivalent.

Aceasta, deoarece, scopul final al oricarui proces civil este valorificarea in concret a dreptului pretins si obtinut printr-o hotarare judecatoreasca, ceea ce inseamna si punerea in executare a hotararii, care confirma dreptul pretins in modalitatea solicitata si prevazuta expres in dispozitivul respectivei hotarari.

Pe de alta parte, la pronuntarea hotararii, instanta are in vedere elementele si imprejurarile concrete ce rezulta pe parcursul judecatii, si nu elemente viitoare privind eventuale alte modalitati de punere in executare. Dimpotriva, sub acest aspect, instanta are in vedere tocmai pronuntarea unei hotarari posibil a fi pusa in executare in modalitatea dispusa, si nu in ale modalitati; aceste alte modalitati de punere in executare a unei hotarari judecatoresti, trebuie sa fie determinate de cauze si imprejurari intervenite ulterior pronuntarii hotararii si necunoscute pe parcursul judecatii.

Fata de considerentele expuse, avand in vedere ca prima instanta, in parte, nu a intrat in cercetarea fondului actiunii in revendicare, respingand actiunea pentru lipsa calitatii procesuale a paratului, in baza art.480 alin.3 teza I Cod procedura civila, se impune admiterea apelului si anularea sentintei.

Constatand neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, pentru o parte din terenul revendicat, respectiv, suprafetele de teren de 355 mp si 987 mp, insusind critica apelantului sub acest aspect, Curtea respinge aceasta exceptie si se pronunta pe fondul cauzei, pentru intregul teren revendicat.

Pentru considerentele aratate, constatand neintemeiata actiunea in revendicare teren, pentru intreaga suprafata ce face obiectul actiunii, in contradictoriu cu paratul Municipiul Craiova, prin primar, Curtea respinge, ca atare, actiunea in revendicare.

Constatand ca instanta de apel nu a fost investita cu examinarea sentintei, sub aspectul exceptiei inadmisibilitatii actiunii - eventual, in raport de prevederile art.461 alin.2 Cod procedura civila - Curtea mentine solutia pronuntata de prima instanta sub acest aspect, respingand aceasta exceptie.

In baza art.453 alin.2 Cod procedura civila, ca urmare a admiterii in parte a criticilor apelantului reclamant, admiterii apelului, anularii sentintei si modificarii in consecinta a solutiei pronuntata de prima instanta, Curtea apreciaza ca apelantul reclamant este indreptatit la plata, in parte, a cheltuielilor de judecata ocazionate de proces, respectiv, 3000 lei, ce reprezinta, in parte,.

onorariul de avocat, conform chitantei avocationale, fila 111 dosar fond, celelalte cheltuieli-taxa de timbru si onorariu de expertiza - vizand exclusiv cererea in revendicare teren, care se respinge.

(Decizia civila nr. 4124/29 sept. 2015 - Sectia I civila, rezumat judecator Paula Paun )