Modalitatea de solutionare a notificarii referitoare la un imobil, masuri reparatorii in baza altor legi

In situatia in care pentru suprafata de teren ce a facut obiectul notificarii formulate in baza Legii nr. 10/2001 a fost eliberat titlul de proprietate in baza Legii nr. 1/2000, partea nu mai este indreptatit a beneficia de masuri reparatorii pentru aceeasi suprafata de teren si in baza Legii nr. 10/2001.

Titlul de proprietate emis potrivit dispozitiilor legilor fondului funciar reprezinta un act administrativ, care se bucura de autoritate si irevocabilitate (daca a intrat in circuitul civil), si ale carui efecte nu pot fi ignorate, atat timp cat nu a fost eventual anulat potrivit dispozitiilor art. III din Legea nr. 169/1997.

La data de 19.04.2013, reclamantul M..G. a formulat contestatie impotriva Dispozitiei nr.582/07.03.2011 a Primarului Comunei C., judetul D., solicitand anularea articolelor 3 si 4 din aceasta si obligarea paratului sa emita o noua dispozitie prin care sa admita cererea de despagubire a reclamantului cu contravaloarea presei de ulei si sa restituie prin echivalent suprafata de teren intravilan de 2000 mp pe raza comunei C., judetul D.

In motivarea contestatiei, s-a aratat ca dispozitia contestata, emisa in baza Legii nr.10/2001 i-a fost comunicata reclamantului la data de 21.03.2013, in urma cererii acestuia; in ceea ce priveste terenul intravilan de 2000 mp, titlul de proprietate nr.2161-45406, emis pe numele lui M. R., fratele reclamantului, nu are legatura cu cererea acestuia; dincolo de faptul ca reclamantul a solicitat restituirea unui teren intravilan, si nu extravilan, fratele acestuia nu este persoana indreptatita in sensul Legii nr.10/2001, intrucat acesta este renuntator la succesiunea autorului M.S.

In ceea ce priveste presa de ulei solicitata in baza Legii nr.10/2001, reclamantul a aratat ca aceasta exista si era functionala la data nationalizarii, potrivit inventarului intocmit si ca posesia a fost transmisa statului roman impreuna cu riscul pieirii bunului; totodata, parata nu a produs nicio dovada ca bunul preluat a fost inlocuit, casat sau distrus.

In drept, s-a invocat dispozitiile Legii nr.10/2001.

S-a depus la dosar adresa nr.1677/14.03.2013 a Primariei C., judetul D., dispozitia contestata, inventarul presei de ulei ce a apartinut autorului M. S., aflata in dosarul 1/1948 al localitatii B., un tabel cu situatia valorii agregatelor existente la data nationalizarii pe baza unor valori comunicate la data de 18.09.2004, certificatul de mostenitor nr.1259/1980, certificat nr.9138/1991 eliberat de Arhivele Statului D., notificare formulata in baza Legii nr.10/2001, declaratie autentica extrajudiciara, raport privind situatia juridica a imobilului solicitat in baza Legii nr.10/2001 intocmit de Primaria Comunei C.,, adresa nr.23871/22.09.2009 a A.N.R.P .

Paratii Primarul Comunei C. si Primaria Comunei C. nu au formulat intampinare in

cauza.

La termenul din 21.06.2013 instanta a dispus citarea reclamantului cu mentiunea de a se prezenta in instanta pentru a-si exprima pozitia procesuala fata de eventuala incidenta a dispozitiilor art.78 alin.2 Cod procedura civila (privind introducerea in cauza din oficiu a altor persoane), avand in vedere faptul ca, in afara de reclamant, in cadrul procedurii administrative de solutionare a notificarii au mai existat alte doua persoane care sunt mentionate in Dispozitia nr.582/2011 a Primarului Comunei C., judetul D..

La data de 03.07.2013 reclamantul a depus o cerere la dosar prin care a aratat ca intelege sa solicite introducerea in cauza in calitate de intervenienti fortati, in temeiul art.68 Cod procedura civila, a numitilor M. R. si P. M., care sunt fratii sai, in conditiile in care toti trei au formulat notificare in temeiul Legii nr.10/2001.

La termenul din 05.07.2013, instanta a luat act de aceasta cerere a reclamantului, in aplicarea dispozitiilor art.78 raportat la art.68 Cod procedura civila, constatand ca, potrivit art.70 Cod procedura civila, persoanele respective dobandesc pozitia procesuala de reclamanti; prin urmare, in temeiul art.79 alin.1 Cod procedura civila, cei doi reclamanti introdusi in cauza au fost citati cu copie de pe incheierea de sedinta, iar ulterior si cu copia actiunii.

Cei doi reclamanti introdusi in proces au depus note scrise la dosar, aratand ca sunt de acord cu pretentiile reclamantului M. G.

Tribunalul D. prin sentinta civila nr.182 de la 15.11.2013 a respins contestatia formulata de reclamantii M.G., M.R. si P.M. in contradictoriu cu paratii PRIMARIA COMUNEI C. si PRIMARUL COMUNEI C.

Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut urmatoarele Prin Dispozitia nr.582/07.03.2011 a Primarului Comunei C. judetul D., s-a dispus revocarea Dispozitiei nr.162/25.03.2010 si s-a respins cererea de restituire in natura a imobilului cladire cu trei camere, cu o suprafata de aproximativ 84 mp, cu un sopron anexa, deoarece imobilul a fost demolat, asa cum rezulta din procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului; pentru acest imobil s-a propus acordarea de despagubiri in conditiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 catre notificatorul M. G..

A fost respinsa notificarea nr.87/NB/2001 referitoare la presa de ulei, intrucat nu s-a dovedit ca bunul respectiv a existat la data nationalizarii, precum si in ceea ce priveste terenul in suprafata de 2000 mp, pe considerentul ca acesta a facut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate funciara, fiind emis titlul de proprietate nr. 2169-45406 pe numele lui M. R.

Tribunalul a observat ca, desi notificarea a fost formulata de trei petenti, M. P.M. si M.G., masura reparatorie a fost acordata doar lui M.G.; dispozitia Primarului nu a fost motivata in fapt si in drept si nu contine o solutie expresa de respingere a notificarii formulate de ceilalti doi petenti, dar s-a retinut ca aceasta dispozitie a fost data in urma adresei nr. 871/2009 a ANRP prin care se arata ca M.R. si P.M. sunt renuntatori la succesiunea defunctului M.S. potrivit certificatului de mostenitor nr. 1259/1980, astfel incat nu beneficiaza de prevederile Legii nr.10/2001.

Reclamantul M.G. a sustinut ca i se cuvine acordarea masurilor reparatorii prevazute de lege pentru suprafata de 2000 mp teren intravilan, ce nu are legatura cu terenul extravilan inscris in titlul de proprietate eliberat fratelui sau M. R..

Intr-adevar, la dosarul cauzei s-a depus titlul de proprietate nr.2169-45406/07.05.2002, in care este inscrisa o suprafata de teren arabil extravilan de 2000 mp, insa Tribunalul a observat ca acest titlu a fost emis in indiviziune pe numele lui M.G.,M.R si P.M. Legalitatea acestui titlu de proprietate nu face obiectul prezentului proces civil, asa incat titlul respectiv nu poate fi tratat decat drept un act de aplicare a unei legi reparatorii anterioare, Legea

nr.1/2000, titlul fiind intrat in circuitul civil, fara a se putea pune in discutie calitatea celorlalti doi titulari de persoane indreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate funciara.

Totodata, sustinerea reclamantului initial privind faptul ca terenul extravilan din titlu nu are nicio legatura cu terenul intravilan solicitat prin notificare, nu poate fi primita drept intemeiata, fiind incident principiul "idem est non esse et non probari".

Astfel, prin cererea de chemare in judecata formulata in conditiile art. 194 Cod procedura civila, reclamantul a indicat in mod expres faptul ca intelege sa se prevaleze de proba cu inscrisuri pentru solutionarea prezentei cauze (art.194 lit.e Cod procedura civila).

Potrivit art. 254 alin.1 Cod procedura civila, "probele se propun, sub sanctiunea decaderii, de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar de catre parat prin intampinare, daca legea nu dispune altfel".

Prin urmare, reclamantul, caruia i-a revenit sarcina probei, a inteles sa se prevaleze doar de proba cu inscrisuri, asadar de inscrisurile depuse la dosarul intocmit in baza Legii nr. 10/2001 .

Totodata, reclamantul a solicitat judecarea in lipsa sa, prevalandu-se de dispozitiile art. 411 alin.1 pct.2 teza a II-a Cod procedura civila.

Asa fiind, instanta a luat act de faptul ca partea interesata nu a propus, in conditiile legii, proba cu expertiza tehnica de specialitate pentru a se individualiza terenul aferent constructiei preluate prin nationalizare in 1948 si pentru a se stabili daca acesta este distinct de terenul inscris in titlul de proprietate eliberat in baza legislatiei fondului funciar.

Stabilirea cu certitudine a acestui aspect de fapt era deosebit de importanta, deoarece Legea nr.10/2001 are caracter de complinire fata de actele normative anterioare cu caracter reparatoriu, iar un bun ce a facut obiectul unei masuri reparatorii nu mai poate face obiectul unei alte masuri reparatorii, reglementate de un act normativ ulterior.

In acest sens, Tribunalul a luat act si de faptul ca in raportul intocmit de reprezentantii Primariei (fila 22) se mentioneaza ca pe terenul intravilan de 2000 mp aferent constructiei preluate exista la ora actuala constructii ce apartin altor cetateni din comuna, iar suprafata inscrisa in titlul de proprietate nr.2169-45406 a fost atribuita in compensare.

In ceea ce priveste presa de ulei cu privire la care s-a solicitat aplicarea dispozitiilor Legii nr.10/2001, in speta sunt, intr-adevar, incidente dispozitiile art. 6 alin.2 din lege, care statueaza ca "masurile reparatorii privesc si utilajele si instalatiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odata cu imobilul, in afara de cazul in care au fost inlocuite, casate sau distruse".

Asadar, legea exclude de la acordarea masurilor reparatorii utilajele si instalatiile aferente imobilelor preluate in mod abuziv care nu mai existau in materialitatea lor la data intrarii in vigoare a legii.

Faptul ca presa de ulei nu mai exista in materialitatea sa rezulta din raportul intocmit de reprezentantii Primariei (fila 22), iar reclamantul s-a prevalat doar de inventarul de la data nationalizarii, care dovedeste doar faptul ca autorul a avut acest bun ce a fost preluat in mod abuziv, nu si faptul ca bunul respectiv exista inca la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001.

Fata de cele expuse, contestatia a fost respinsa ca neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs M.G. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului a aratat ca in ceea ce priveste suprafata de teren de 2000 mp, motivarea instantei este contradictorie.

Pe de o parte, instanta arata ca nu a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnica pentru a determina daca terenul inscris in titlul de proprietate este acelasi cu terenul aferent constructiei preluate prin nationalizare, iar pe de alta parte, retine ca potrivit raportului intocmit de reprezentantii primariei pe terenul intravilan in suprafata de 2000 mp aferent constructiei preluate exista alte constructii.

Arata ca instanta constata ca suprafata de teren solicitata se afla in intravilan, dar in acelasi timp apreciaza ca nu a probat cu expertiza tehnica faptul ca terenul inscris in titlul de proprietate este distinct de terenul preluat prin nationalizare.

Mai arata ca este evident ca un teren extravilan nu poate fi decat distinct fata de un teren intravilan, fiind inutila administrarea unei expertize in acest sens.

Sustine ca, mai mult decat atat, desi instanta retine ca potrivit raportului intocmit de reprezentantii primariei suprafata inscrisa in titlul de proprietate nr. 2169-45406 a fost atribuita in compensare, aceasta mai retine ca titlul de proprietate a fost emis in baza legislatiei fondului funciar.

Or, daca titlul de proprietate a fost emis in baza legislatiei fondului nu putea fi emis in compensare potrivit Legii nr.10/2001 si invers.

Apelantul mai arata ca in realitate, titlul de proprietate a fost emis in baza legislatiei fondului funciar, neavand nici o legatura cu notificarea sa depusa in baza Legii 10/2001, asa cum a sustinut si in contestatie.

In ceea ce priveste presa de ulei, instanta nu s-a pronuntat cu privire la toate sustinerile

sale.

Prin contestatie a sustinut ca a dovedit ca bunul se afla in proprietatea autorului sau la data preluarii de catre stat si a aratat ca parata nu a produs nici o dovada ca bunul preluat a fost inlocuit, casat sau distrus.

Considera ca instanta nu a analizat contestatia prin prisma motivelor invocate, ci s-a limitat a indica ca, potrivit unui raport intocmit de reprezentantii primariei, presa de ulei nu mai exista in materialitatea ei.

Din acest raport nu rezulta care este motivul pentru care bunul nu mai exista raportat la art.6 alin.2 din lege, respectiv daca acesta a fost inlocuit, casat sau distrus.

De asemenea, reprezentantii primariei nu pot constata decat ca bunul nu se mai afla in patrimoniul acesteia, nicidecum ca nu mai exista in materialitatea lui.

Asa cum a aratat in contestatie, pot exista si alte motive pentru care bunul sa nu mai existe in materialitatea lui, motive pentru care nu sunt cuprinse in art.6 alin.2 si care sunt limitativ enumerate.

Cum bunul s-a aflat in posesia paratei, aceasta este datoare a proba motivul pentru care acesta nu mai exista sau ca nu mai exista, deoarece riscul pieirii este in sarcina sa.

Ipoteza in care persoanele indreptatite nu mai pot primi despagubiri in situatia in care bunurile mobile nu mai exista in materialitatea lor indiferent de motiv este nelegala, deoarece actele normative trebuie interpretare in sensul de a produce efecte juridice.

O astfel de interpretare este neconstitutionala aducand atingere dispozitiilor art.44, art.1 alin.5 si art.73 alin.1 din Constitutia Romaniei.

Solicita admiterea apelului, modificarea in tot a sentintei atacate in sensul admiterii contestatiei astfel cum a fost formulata.

In drept invoca prevederile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 si art.488 pct.6 si 8 Cod procedura civila.

Legal citati, intimatii nu au depus la dosar intampinare.

La termenul din data de 24.04.2014 Curtea a calificat calea de atac exercitata in cauza ca fiind apelul si nu recursul.

In apel nu au fost administrate probe noi.

Apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente.

Cu titlu preliminar, a retinut Curtea ca apelantul a inteles sa conteste dispozitia nr. 582 din 07.03.2011, in ceea ce priveste art. 3 si 4 referitoare la respingerea notificarii formulate cu privire la presa de ulei si terenul in suprafata 2000 mp, exclusiv prin raportare la argumentele retinute de Primarul Comunei C. pentru justificarea acestor solutii, astfel incat analizarea legalitatii acestei dispozitii nu se poate face decat prin prisma aspectelor invocate in cuprinsul contestatiei, reierate si prin motivele de apel.

In primul rand, in ceea ce priveste suprafata de teren de 2000 mp, Curtea va retine ca in mod corect a apreciat prima instanta ca apelantului nu i se cuvin masuri reparatorii, in conditiile in care pentru respectiva suprafata de teren a fost eliberat titlul de proprietate nr. 2169 - 45406 din 07.05.2002, pe numele titularilor M.G., M.R. si P.M..

Este adevarat ca prima instanta a retinut ca argumente pentru respingerea cererii atat omisiunea apelantului de a propune ca proba expertiza pentru identificarea suprafetei de teren intravilan, cat si faptul ca pe respectivul teren se afla in prezent constructii, motivarea fiind contradictorie din acest punct de vedere. Acest aspect nu este insa de natura a determina schimbarea solutiei, in conditiile in care solutia de respingere a contestatiei este legala si temeinica, pentru urmatoarele considerente, care vor substitui motivarea sentintei primei instante.

Astfel, prin titlul de proprietate nr. 2169 - 45406 din 07.05.2002 s-a reconstituit dreptul de proprietate titularilor M.G., M.R. si P.M.. asupra suprafetei de teren de 2000 mp in extravilanul comunei N., judetul D., tarlaua 57/1, parcela 736/6.

Potrivit raportului intocmit de Primarul comunei C. (fila 22 din dosarul primei instante), respectivul titlu de proprietate a fost emis in baza Legii nr. 1/2000, in compensatie pentru suprafata de 2000 mp teren intravilan aferent constructiei ce a fost nationalizata, datorita faptului ca pe respectiva suprafata de teren se afla in prezent constructii.

Apelantul nu a sustinut expres ca la eliberarea acestui titlu a fost avuta in vedere alta suprafata de teren decat cea de 2000 mp teren intravilan, ci a aratat doar ca acesta nu are legatura cu cererea sa deoarece a fost eliberat pe numele fratelui sau, M.R., renuntator la succesiune (aspect contrazis de faptul ca pe titlul de proprietate este figureaza si apelantul printre titulari) si pentru ca s-ar referi la teren extravilan, si nu intravilan.

Acest din urma aspect nu prezinta insa relevanta, in conditiile in care, conform sustinerilor intimatilor, reconstituirea dreptului s-a facut pe alt amplasament - in extravilan - tocmai datorita faptului ca terenul din intravilan era ocupat de constructii.

Ceea ce prezinta importanta sub aspectul solutionarii notificarii privind suprafata de 2000 mp teren intravilan este ca, pentru respectiva suprafata de teren, partile sa nu fi obtinut deja masuri reparatorii in baza altor legi.

Ori, in conditiile in care s-a sustinut de catre reprezentantii primariei ca pentru suprafata de teren de 2000 mp a fost eliberat titlul de proprietate nr. 2169 - 45406 din 07.05.2002, in baza Legii nr. 1/2000, iar apelantul nu a combatut expres aceste sustineri si nici nu a propus administrarea de probe pentru a dovedi contrariul, in mod corect a retinut prima instanta ca acesta nu mai este indreptatit a beneficia de masuri reparatorii pentru aceeasi suprafata de teren si in baza Legii nr. 10/2001.

Titlul de proprietate emis potrivit dispozitiilor legilor fondului funciar reprezinta un act administrativ, care se bucura de autoritate si irevocabilitate (daca a intrat in circuitul civil), si ale carui efecte nu pot fi ignorate, atat timp cat nu a fost eventual anulat potrivit dispozitiilor art. III din Legea nr. 169/1997.

In consecinta, aspectele invocate de catre apelant, referitoare la emiterea acestuia pe numele unui mostenitor renuntator, stabilirea amplasamentului in extravilan sau intravilan, gresita aplicare a dispozitiilor legilor funciare, puteau fi valorificate prin promovarea unei actiuni in anularea acestuia.

Pentru aceste motive, nici sustinerile apelantului in sensul ca respectivul titlu nu putea fi emis in compensare potrivit dispozitiilor Legii nr. 10/2001, atat timp cat a fost emis potrivit dispozitiilor legilor funciare, nu vor putea fi retinute, ceea ce intereseaza fiind ca pentru acelasi imobil sa nu se fi obtinut deja masuri reparatorii, chiar in baza altor legi.

Referitor la criticile privind presa de ulei, va retine Curtea ca in mod corect a interpretat si aplicat prima instanta dispozitiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit carora „masurile reparatorii privesc si utilajele si instalatiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odata cu imobilul, in afara de cazul in care au fost inlocuite, casate sau distruse”.

Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca obtinerea de masuri reparatorii pentru aceste bunuri este conditionata de existenta lor fizica la data intrarii in vigoare a legii, distrugerea, inlocuirea sau casarea acestuia reprezentand de fapt o enumerare a ipotezelor care ar fi putut determina inexistenta bunului in patrimoniul unitatii detinatoare.

O asemenea interpretare este confirmata si de prevederile art. 6.2. din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, potrivit carora dispozitiile art. 6 alin. 2 din lege „vizeaza acordarea de masuri reparatorii pentru utilajele si instalatiile preluate odata cu imobilul, in afara de cazul in care au fost inlocuite, casate sau distruse. Consecintele acestei norme sunt urmatoarele:

1. se refera la acele bunuri care se aflau in imobilul preluat, indiferent de destinatia acestuia; odata dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, se prezuma ca instalatiile si utilajele au apartinut aceluiasi proprietar;
2.  pentru aceste bunuri se pot acorda nu numai masurile reparatorii [asa cum sunt definite potrivit art. 1 alin. (2) si (3) din lege], ci si masura restituirii in natura;
3. bunurile respective trebuie sa fie cele preluate odata cu imobilul si sa existe fizic (aceasta fiind semnificatia sintagmei "in afara de cazul in care au fost inlocuite ... sau distruse") sau sa nu fi fost casate;
4.  incidenta beneficiului legii se apreciaza in functie de data nasterii dreptului la masuri reparatorii, respectiv data intrarii in vigoare a legii (deci este necesar ca bunul respectiv sa existe fizic in patrimoniul unitatii detinatoare la data intrarii in vigoare a legii si totodata este necesar ca acesta sa nu fi fost casat la aceeasi data, respectiv sa nu existe un proces-verbal de constatare a casarii incheiat pana la data de 14 februarie 2001).”

Apelantul a criticat o asemenea interpretare, aratand ca ea ar lipsi de efecte juridice dispozitiile art. 6 alin. 2 si ar fi contrara art. 44, art. 1 alin. 1 si art. 73 alin. 1 din Constitutia Romaniei.

Referitor aceste sustineri, in primul rand, nu se poate retine ca o asemenea interpretare ar lipsi de efecte dispozitiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 doar pentru ca ea ar exclude de la beneficiul acestor dispozitii bunurile ce au apartinut autorului apelantului.

In al doilea rand, dispozitiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 au facut obiectul controlului de constitutionalitate, prin mai multe decizii Curtea Constitutionala stabilind ca „dispozitiile legale atacate sunt constitutionale, retinand ca legiuitorul este liber sa opteze in privinta sferei bunurilor pentru care stabileste masuri reparatorii, precum si a intinderii si a modalitatii de acordare a acestora.(...) Totodata, legiuitorul ordinar este competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel anumite limitari rezonabile in valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.”(deciziile nr. 760/18.09.2007, nr. 190/03.03.2007, nr. 1346/09.12.2008, nr. 1187/13.03.2007)

Prima instanta a retinut in mod corect ca apelantul nu au facut dovada existentei in prezent a utilajelor nationalizate, in conditiile in care din cuprinsul raportului intocmit de Primarul comuna C. (fila 22 din dosarul primei instante) rezulta ca presa de ulei nu mai exista in prezent, aspect relatat de altfel si in cuprinsul notificarii nr. 87/NB/2011, prin care apelantul, alaturi de ceilalti mostenitori ai defunctului M.S., au aratat ca „utilajele nationalizate au fost demolate si trimis intr-o directie necunoscuta”.

In consecinta, nici criticile de nelegalitate privind sarcina probei nu sunt intemeiate, in conditiile in care, urmare a mentiunilor din raportul primariei, apelantului contestator ii revenea obligatia de a dovedi existenta bunurilor pentru care pretind masuri reparatorii in temeiul Legii nr. 10/2001.

Fata de aceste considerente, vazand dispozitiile art. 480 alin. 1 NCPC, Curtea a respins apelul si a pastrat sentinta primei instante.

(Decizia nr. 1527/24.04.2014 - Sectia I civila, rezumat judecator Tarlea Mirela Cristina)