Masuri provizorii in materia drepturilor de proprietate intelectuala

 

Art. 359 Cod procedura civila

Art. 978 Cod procedura civila

 

Pentru prevenirea unei pagube care ameninta dreptul de proprietate intelectuala, printr-o actiune ilicita actuala sau iminenta, titularul sau poate solicita instantei luarea masurilor provizorii reglementate de art.978 Cod procedura civila.

Una dintre masurile provizorii pentru apararea drepturilor de proprietate intelectuala este aceea a conservarii probelor, care este diferita sub aspectul continutului de masura asigurarii probelor reglementata de art.359 Cod procedura civila.

Asigurarea conservarii probelor in materia drepturilor de proprietate intelectuala indiferent de continutul lor presupune dovada unui astfel de drept, pentru pastrarea caruia se impune o masura cu caracter asiguratoriu.

Avand caracterul unei masuri asiguratorii, scopul sau nu se limiteaza numai la conservarea probei, ci urmareste protejarea dreptului, astfel ca elementul comun al celor doua institutii il constituie numai procedura de incuviintare si administrare a probei.

 (Decizia civila nr.2050/07.12.2015)

 

Constata ca, prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Arges, la data de 13.05.2015, asa cum a fost precizata in sedinta publica din data de 3.06.2015, reclamantul A.A. in contradictoriu cu paratul SC A H.I.S. SRL a solicitat asigurarea si, in consecinta, administrarea – in folosul dovedirii actiunii ce formeaza obiectul dosarului nr.1140/109/2015 – a probei cu mijloace materiale de proba constand in inscrisuri pe suport informatic aflate in casuta de corespondenta electronica cu numele contului sau adrian.arvunescu@a-hak-is.com, mai exact a fiselor de pontaj, a corespondentei si comunicarilor intre reclamant si superiori ierarhici, a instructiunilor si ordinelor de serviciu, precum si a sarcinilor incredintate, a vizei de munca in Abu Dhabi si a tuturor altor inscrisuri relevante in cauza.

Desi initial a facut referiri la dosarul nr.23/109/2015, ulterior reclamantul a mentionat si precizat ca probatoriul a carui asigurare si administrare o solicita este util solutionarii cauzei cu nr.1140/109/2015 avand ca obiect pretentii, vizeaza perioada contractuala 2008-2013 si este justificat de interdictia - impusa de catre parata incepand cu data de 13.11.2013 fostului angajat - de a accesa casuta electronica creata de acesta, dar si de urgenta determinata de aceasta situatie, existand pericolul de dezactivare a contului de utilizator si stergere a informatiei cuprinse in acesta.

De asemenea, conchide reclamantul in sensul ca solicita restabilirea accesului la casuta de corespondenta electronica, pentru ca mai apoi, prin concluziile scrise depuse la data de 16.06.2015 (pagina 2, paragraful al II-lea), acesta sa arate ca nu s-a referit la folosinta efectiva a postei electronice ci a pretins doar continutul acesteia in forma scrisa, concret inscrisurile ce au materializat corespondenta dintre reclamant si alte persoane, cu subiectele indicate.

Reclamantul a indicat ca temei de drept, dispozitiile art.359 Cod procedura civila si a mentionat faptul ca aceasta se refera la „recunoasterea unui inscris” a carui existenta este pusa in pericol prin intarziere, existand riscul de a disparea sau de a nu putea fi administrat in viitor.

Prin sentinta civila nr.1502/17 iunie 2015, Tribunalul Arges a respins cererea de asigurare dovezi, intrucat cererea nu respecta cerinta urgentei, conform dispozitiilor art.359 alin.1 Cod procedura civila.

S-a mai aratat in motivarea sentintei ca intre parti exista o stare conflictuala, declansata de imprejurarea in care la data de 9.12.2013 parata a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca pe care aceasta il avea incheiat cu reclamantul inca din data de 17.11.2008.

Animozitatile dintre parti au continuat pe masura derularii intre acestea a contestatiei judiciare formulate de reclamant impotriva deciziei de concediere (contestatie care a format obiectul dosarului nr.23/109/2014, solutionata prin sentinta civila nr.684/24.03.2015) si continua si in prezent, pricina respectiva aflandu-se in calea de atac a apelului.

Referindu-se initial la cauza cu numarul 23/109/2014, reclamantul a revenit asupra argumentatiei sale din cererea de chemare in judecata si a aratat ca solicita asigurarea si administrarea acelui probatoriu pe care intentioneaza sa-l valorifice in dosarul cu nr.1140/109/2015, avand ca obiect „pretentii”, iar in concret probele pe care doreste a le prezerva sunt inscrisuri pe suport informatic, aflate in casuta de corespondenta electronica, si vizeaza intreaga perioada contractuala, anume 2008-2013.

Potrivit art.359 alin.1 Cod procedura civila, oricine are interes sa constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori sa obtina recunoasterea unui inscris, a unui fapt sau a unui drept, daca este pericol ca proba sa dispara ori sa fie greu de administrat in viitor, va putea cere, atat inainte, cat si in timpul procesului, administrarea acestor probe.

Daca in ceea ce priveste cazurile reglementate de lege pentru formularea cererii de asigurare dovezi, instanta a apreciat ca actiunea reclamantului se circumscrie – asa cum a precizat – situatiei constand in „(...) recunoasterea unui inscris (...) daca este pericol ca proba sa dispara ori sa fie greu de administrat in viitor”, in ceea ce priveste cerinta urgentei aceasta a constatat ca nu este respectata in cauza.

Mai exact, fata de momentul nasterii diferendului dintre parti, 9.12.2013 reprezentand desfacerea contractului de munca, formularea la data de 13.05.2015 a cererii de asigurare si administrare a unui probatoriu care sa descrie raporturile contractuale pe perioada 2008-2013 si dispunerea unei masuri in consecinta nu pot fi caracterizate de urgenta.

Este foarte adevarat ca reclamantul a aratat ca scopul cererii introductive de instanta, asa cum a fost precizata, este acela de prezervare a probelor apreciate de acesta ca fiind relevante in dosarul nr.1140/109/2015, avand ca obiect pretentii, aflat in fond (mai exact in procedura regularizarii), insa se observa ca probatoriul solicitat vizeaza conturarea, descrierea, probarea aceleiasi stari conflictuale care a caracterizat relatiile dintre parti inca dinainte de desfacerea contractului individual de munca al reclamantului (a carei legalitate si temeinicie a fost stabilita in dos.nr.23/109/2014).

Prin urmare, in conditiile in care cererea reclamantului nu respecta cerinta urgentei pe care dispozitiile art.359 alin.1 Cod procedura civila o prevede expres, exceptia de la regula fiind reglementata de alin.2 al aceluiasi articol in sensul ca aceasta urgenta nu mai este pretinsa in varianta acordului partilor pentru asigurare (ceea ce nu se regaseste in speta), instanta a respins-o.

Impotriva sentintei a formulat apel reclamantul A.A. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru urmatoarele motive:

Instanta de fond a apreciat gresit calificarea cererii, asa cum a fost facuta de apelant, desi in baza rolului activ prevazut de dispozitiile art.22 alin.4 Cod procedura civila avea obligatia sa restabileasca calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partea le-a dat o alta denumire, respectiv pe temeiul art.978 lit.a) si b) Cod procedura civila.

Recalificarea juridica a obiectului cauzei este atributul exclusiv al instantei, iar aceasta nu a dat dovada de rol activ in sensul incidentei procedurii prevazute de art.978 Cod procedura civila si nu a institutiei prevazuta de art.359 alin.1 (asigurare de probe). Solicita in continuare modificarea obiectului cererii din asigurare de dovezi in masuri provizorii in materia dreptului de proprietate intelectuala, cu consecinta adoptarii unei solutii legate strict de obiectul cu care a fost investita justitia.

Cata vreme critica de nelegalitate este un argument peremptoriu care atrage nulitatea hotararii se sustine in continuare ca celelalte critici au ramas de prisos.

Prin decizia nr.1280/10.09.2015, Curtea de Apel Pitesti, Sectia I-a civila a respins ca nefondat apelul, precum si cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, retinand urmatoarele:

Din analiza criticilor formulate de apelantul A.A. rezulta ca se invoca incalcarea principiului disponibilitatii, instanta dand alta calificare actiunii, stabilind temeiul juridic ca fiind cel al asigurarii de dovezi in loc de masuri provizorii in materia dreptului de proprietate intelectuala, desi in cererea de chemare in judecata reclamantul A.A. si-a intemeiat actiunea pe prevederile art.359 Cod procedura civila.

Totodata, s-a retinut ca sustinerea incalcarii rolului activ al instantei s-a facut pentru prima data in apel.

Instanta de apel a retinut ca nu exista vreo modificare de actiune, in sensul cerut de art.204 Cod procedura civila. Cererea avand ca obiect asigurare de probe a fost formulata initial, in dosarul nr.23/109/2014.

La primul termen de judecata stabilit in al doilea dosar avand numarul 2140/109/2015, reclamantul a precizat ca doreste asigurarea probelor in acest dosar, fapt care a permis instantei de fond, in baza principiului disponibilitatii sa se pronunte pe cerere asa cum a fost precizata.

Prin urmare, reclamantul a folosit mijlocul procesual ales de acesta pentru a-si exercita in instanta dreptul material la actiune, delimitarea obiectului si precizarea temeiului juridic, fiind de esenta investirii, modalitatea juridica de sesizare a instantei si stabilirea cadrului procesual civil.

Curtea a observat si ca apelantul a schimbat in apel temeiul de drept al cererii, fapt inadmisibil in temeiul art.478 al.3 Cod procedura civila.

In conditiile retinute in temeiul textului de lege sus enuntat coroborat cu art.480 Cod procedura civila, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

La data de 12.10.2015, A.A. a formulat contestatie in anulare impotriva deciziei civile nr.1280/10.09.2015, criticand-o pentru motivele prevazut de art.503 alin.2 pct.2 si 3 Cod procedura civila, astfel:

Apelantul a invocat sase motive de apel, insa instanta nu s-a pronuntat asupra acestor motive, respectiv nu s-a pronuntat asupra criticii privind lipsa de rol activ a instantei in sensul de a pune in discutie incadrarea corecta a cererii, in raport de motivele invocate.

Instanta a omis sa indrepte eroarea materiala semnalata de apelant, respectiv indreptarea erorii materiale constand in incadrarea gresita a obiectului cererii ca „asigurare de dovezi”.

Prin decizia civila nr.1831/09.11.2015, Curtea de Apel Pitesti a admis contestatia in anulare si a anulat decizia civila nr.1280/10.09.2015 pronuntata in dosarul r.2140/109/2015, fixand termen pentru judecata apelului la data de 07.12.2015.

Pentru a hotari astfel, curtea a retinut urmatoarele:

Prin motivele de apel, contestatorul a criticat hotararea primei instante de fond pentru gresita apreciere a obiectului actiunii, precum si pentru lipsa rolului activ prevazut de art.22 alin.4 Cod procedura civila.

Cu privire la prima critica, instanta de apel a apreciat ca aceasta se refera la incalcarea principiului disponibilitatii, intrucat instanta a dat alta calificare actiunii, respectiv a stabilit temeiul juridic ca fiind „asigurarea de dovezi” in loc de „masuri provizorii in materia dreptului de proprietate intelectuala”, retinand totodata ca apelantul si-a intemeiat actiunea pe prevederile art.359 Cod procedura civila, dispozitii ce se refera la conditiile de admisibilitate ale asigurarii probelor.

Prin cea de-a doua critica, apelantul s-a referit la lipsa rolului activ al instantei; astfel, apelantul a invocat prevederile art.22 pct.4 Cod procedura civila, ce dispun ca judecatorul sa dea sau sa restabileasca calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire, caz in care acesta este obligat sa puna in discutia partilor calificarea juridica exacta.

Instanta de apel nu s-a pronuntat cu privire la acest motiv de apel, nefacand aprecieri cu privire la critica invocata de apelant in sensul ca instanta de fond era obligata, chiar daca partea a invocat un temei de drept gresit, sa califice ea insasi din punct de vedere juridic actele si faptele deduse judecatii, cu atat mai mult cu cat apelantul-reclamant invocase ca temei de drept un drept de proprietate intelectuala cu privire la care sa se ia masuri provizorii de aparare.

In ceea ce priveste motivul de contestatie in anulare prevazut de art.503 alin.2 pct.2 Cod procedura civila, invocat de contestator, respectiv ca dezlegarea data apelului este rezultatul unei erori materiale, se constata ca este neintemeiat, intrucat in cauza, instanta de apel nu a solutionat calea de atac pe baza unei erori materiale, motivul avand in vedere erori materiale evidente, in legatura cu aspectele formale ale judecarii apelului, notiunea de eroare materiala trebuie interpretata in mod restrictiv prin aceasta neputand fi indreptate greseli de judecata, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispozitii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Rejudecand apelul in limitele hotararii mai sus evocate, prin decizia nr. 2050/7.12.2015, a admis apelul formulat de reclamantul A.A., a anulat sentinta si a retinut cauza spre rejudecare.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

Motivul de apel privind incalcarea principiului disponibilitatii, precum si a rolului judecatorului in aflarea adevarului consacrat de dispozitiile art.22 Cod procedura civila este fondat.

Apelantul – reclamant a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna masuri provizorii necesare apararii drepturilor de proprietate intelectuala in conditiile art.978 si urmatoarele Cod procedura civila, chiar daca in cuprinsul cererii introductive de instanta a indicat ca temei de drept, alaturi de aceste dispozitii, si pe cele ale art.359 din acelasi cod.

Dispozitiile invocate de catre apelantul – reclamant referitoare la apararea drepturilor de proprietate intelectuala au un caracter special in raport de dispozitiile art.359 Cod procedura civila care reglementeaza asigurarea probelor in procesul civil, astfel ca prevederile cuprinse in capitolul „Masuri provizorii in materia drepturilor de proprietate intelectuala”, fata de caracterul lor special, trebuie aplicate cu prioritate.

Instanta de fond, in baza normei ce consacra principiul rolului activ al judecatorului in aflarea adevarului, potrivit art.22 Cod procedura civila avea obligatia ca in raport de cadrul procesual stabilit potrivit principiului disponibilitatii sa solutioneze cauza in cadru juridic legal, incadrand astfel pretentiile petitionarului, dupa discutarea temeiului juridic al cererii formulate in conditii de contradictorialitate, fata de prevederile art.14 din cod.

In mod gresit instanta de fond a apreciat ca temeiul juridic al actiunii cu care reclamantul a investit-o il constituie prevederile referitoare la asigurarea probelor cuprinse in art.359 Cod procedura civila.

Procedand astfel, tribunalul nu a manifestat rol activ si a analizat cererea reclamantului in limita altui cadru procesual decat cel cu care acesta a inteles sa investeasca instanta, pronuntand astfel o hotarare care se impune a fi anulata pentru cercetarea fondului cauzei in limita investirii instantei.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art.480 alin.3 teza intai, constatandu-se ca in mod gresit prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, Curtea a admis apelul si a anulat sentinta cu retinerea cauzei spre rejudecare, fixandu-se termen la 18.01.2016