Măsuri premergătoare lichidării - deschiderea procedurii de faliment

 

Art. 151

(1)
Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenţa comercială, arhiva, dispozitivele de stocare şi prelucrare a informaţiei, contractele, mărfurile şi orice alte bunuri mobile aparţinând averii debitorului.

(2)
În situaţia prevăzută la art. 93, inventarul bunurilor debitorului se va face după obţinerea relaţiilor scrise privind situaţia bunurilor debitorului. Dacă în urma demersurilor efectuate potrivit prevederilor art. 94-96, administratorul judiciar nu identifică niciun bun, inventarul se încheie pe baza comunicărilor scrise transmise de autorităţile relevante.

(3)
Nu vor fi puse sub sigilii:

a)
obiectele care vor trebui valorificate de urgenţă pentru a se evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare;

b)
registrele de contabilitate;

c)
cambiile şi alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi scadente în scurt timp, precum şi acţiunile ori alte titluri de participaţie ale debitorului, care vor fi preluate de lichidatorul judiciar pentru a fi încasate sau pentru a efectua activităţile de conservare necesare;

d)
numerarul pe care lichidatorul judiciar îl va depune în bancă în contul averii debitorului.

(4)
În timpul acţiunii de sigilare, lichidatorul judiciar va lua măsurile necesare pentru conservarea bunurilor.

 

Art. 152

(1)
Dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o singură zi, lichidatorul judiciar va putea proceda imediat la inventariere, fără a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri se va proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil. Administratorul special va trebui să fie de faţă şi să asiste la inventar, dacă judecătorul-sindic dispune astfel. Dacă administratorul special nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar.

(2)
Pe măsura desfăşurării inventarierii, lichidatorul judiciar ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar.

 

 

 

 

Comentariu

 

Deși Legea nr. 85/2014 nu prevede expres un termen pentru realizarea inventarului după

deschiderea procedurii de faliment

, în concordanță cu principiul prevăzut la art. 4 pct. 3, inventarierea se va efectua într-o perioadă de timp utilă și rezonabilă pentru a se putea trece cât mai repede la etapele ulterioare ale procedurii, respectiv evaluarea și apoi valorificarea activelor.

Inventarierea are loc după obținerea relațiilor scrise de la autorități cu privire la bunurile debitorului, potrivit art. 94-96, relații care se pun la dispoziția lichidatorului, în mod gratuit, conform tezei ultime a art. 96. Inventarul este esențial pentru a obține o imagine corectă a patrimoniului, este baza pentru corectarea situațiilor financiare și pentru creionarea strategiei de valorificare a activelor, ce urmează a se concretiza după realizarea evaluării. Lichidatorul trebuie să cunoască și să înțeleagă natura afacerii, tipul activelor, în ce măsură acestea permit nașterea unor afaceri independente (separarea pe ansambluri funcționale), dacă există drepturi de proprietate intelectuală atașate acestor active etc. Toate aceste elemente nu pot fi desprinse decât din inventarierea patrimoniului.

A se vedea și comentariile de la art. 153 în legătură cu valorificarea de urgență a bunurilor.

Potrivit dispozițiilor alin. (4) al art. 151, în timpul acțiunii de sigilare, lichidatorul judiciar va lua măsurile necesare pentru conservare. În majoritatea cazurilor, conservarea înseamnă, de fapt, asigurarea pazei activelor.

 

Jurisprudența

 

Față de refuzul OCPI de a furniza în mod gratuit informațiile solicitate de lichidator, judecătorul-sindic a dispus transmiterea către OCPI a unei adrese prin care se pune acestei instituții în vedere să furnizeze informațiile solicitate în termen de 24 de ore, sub sancțiunea amenzii judiciare, raportat la dispozițiile art. 96 din Legea nr. 85/2014 coroborat cu art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. i) din Codul de procedură civilă

^[163]

.  
(Tribunalul Specializat Cluj, Încheierea din 11.02.2015).

 

Art. 153

(1)
Inventarul va trebui să descrie toate bunurile identificate ale debitorului.

(2)
Actul de inventar va fi semnat de lichidatorul judiciar şi de administratorul special, iar dacă acesta nu participă la inventariere, numai de către lichidatorul judiciar.

(3)
În vederea conservării patrimoniului, în cazul în care în averea debitorului nu există suficiente lichidităţi, lichidatorul judiciar va putea valorifica de urgenţă bunuri ale debitorului, cu prioritate pe cele asupra cărora nu există cauze de preferinţă, pentru obţinerea acestor lichidităţi, fără aprobarea creditorilor. Valorificarea se va efectua prin licitaţie publică, după evaluarea prealabilă, pornind de la valoarea de lichidare indicată de evaluator.

 

 

 

 

 

Comentariu

 

Dispozițiile alin. (3)  al art. 153 mențin soluția legii anterioare cu privire la valorificarea de urgență a bunurilor de către lichidator, fără aprobarea creditorilor.

Precizarea suplimentară introdusă de noua lege se referă la valorificarea cu prioritate a bunurilor negrevate de garanții. Este firesc, de altfel ,ca activele ce fac obiectul unor cauze de preferință să beneficieze de o protecție suplimentară și să nu fie „consumate” pentru cheltuielile generale ale procedurii.

Dacă art. 159 prevede plata cheltuielilor legate de conservarea bunurilor grevate de garanții din vânzarea acestor bunuri, la art. 161 pct. 1 nu se face nicio precizare cu privire la natura bunurilor a căror conservare se suportă din vânzarea bunurilor negrevate. În consecință, sumele obținute din vânzarea bunurilor libere de sarcini pot contribui la susținerea cheltuielilor de conservare ale bunurilor grevate, dar sumele obținute din valorificarea bunurilor grevate de sarcini nu pot susține cheltuielile generale de procedură prevăzute la art. 161 pct. 1. Desigur, în cazul în care se procedează la valorificarea de urgență a bunurilor libere de sarcini în temeiul art. 153, dacă din sumele obținute se suportă și cheltuieli corespunzătoare bunurilor afectate de sarcini, acestea trebuie calculate și deduse din sumele ce se distribuie creditorilor garantați.

 

Jurisprudență

S-a apreciat că urgenţa soluţionării cererii este determinată de împrejurarea că, nefiind predate bunurile, lichidatorul judiciar se află în imposibilitate de a evalua temeinic şi de a valorifica patrimoniul debitoarei. Or, potrivit dispoziţiilor art. 115 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 277/2009, „în vederea conservării patrimoniului, în cazul în care în averea debitoarei nu există suficiente lichidităţi, lichidatorul va putea valorifica de urgenţă bunuri ale debitorului pentru obţinerea acestor lichidităţi, fără aprobarea creditorilor. Valorificarea se va efectua prin licitaţie publică, după evaluarea prealabilă, pornind de la valoarea de lichidare indicată de evaluator. Măsura se impune şi pentru prevenirea unei pagube iminente, care nu s-ar putea repara dacă situaţia avută în vedere se perpetuează, în condiţiile în care, aşa cum a precizat lichidatorul judiciar, până în momentul actual nu sunt realizate venituri în contul debitoarei nici pentru acoperirea cheltuielilor de procedură şi nici pentru îndestularea creanţelor creditorilor înscrişi în tabelul definitiv consolidat.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 164/2.02.2010)